BusinessMagazin

Blog

  • Un pic de discretie

    Cu toate ca, in mod normal, brandurile de moda castiga mai multi
    bani din parfumuri, bijuterii, genti sau pantofi, segmentul haute
    couture este cel ce le permite creatorilor sa atraga cliente cu
    pretentii din noua generatie de superbogati aparuti in tarile cu o
    economie in ascensiune. Astfel, daca in trecut comenzile de
    articole de vestimentatie lucrate manual, al caror pret porneste de
    la circa 20.000 de euro (dar pot ajunge si la o suma de zece ori
    mai mare) veneau din partea membrelor aristocratiei europene si a
    mostenitoarelor americane, in timp clientela s-a marit, ajungand sa
    includa printese din Orientul Mijlociu, sotii si amante ale
    oligarhilor rusi si fiice ale magnatilor indieni, taiwanezi sau
    chinezi.

    Pe langa noile cliente, si cele deja abonate la marile case de moda
    au dat de inteles ca, dupa o perioada cand au fost mai stranse la
    punga, doresc sa se rasfete din nou cu creatii haute couture. Cum
    ostentatia nu este insa privita cu ochi buni in actualul context
    economic, clientele instarite opteaza pentru un lux discret, fara
    simboluri evidente ale bogatiei. Creatorii se conformeaza acestor
    cerinte, dupa cum recunoaste Karl Lagerfeld, “creierul” casei
    Chanel, care pentru prima oara in cariera sa a realizat o colectie
    fara emblemele personale: accente de negru, albastrul uniformelor
    de marinar si nasturi de aur.

    In aceste conditii, chiar daca participantii la recentul Forum
    Economic de la Davos au parut de acord ca va urma o revenire lenta
    a economiei, cu posibile momente de scadere, segmentul haute
    couture se tine tare. Una dintre categoriile pe care mizeaza o
    constituie celebritatile de la Hollywood, a caror aparitie la un
    eveniment precum gala premiilor Oscar intr-o tinuta creata de o
    mare casa de moda le asigura vanzari consistente pe tot
    globul.

  • Intre noi acum!

    In aceste conditii (si in ipoteza unui singur tur de scrutin
    pentru alegerea presedintelui), Mircea Geoana ramane in continuare
    avantajat de faptul ca preopinentii sai trebuie sa isi dispute
    acelasi culoar de concurs.

    De fapt, daca isi mentin decizia de a candida – in tandem sau
    separat – Miron Mitrea si Cristian Diaconescu par condamnati la
    pozitia a treia; Mircea Geoana poate beneficia de sprijinul lui
    Viorel Hrebenciuc si al lui Marian Vanghelie, cunoscuti pentru
    capacitatea de a stimula filialele. Adrian Nastase, de cealalta
    parte, mizeaza pe greutatea unui tandem simbolic cu Ion Iliescu,
    care si-a si anuntat public sustinerea pentru proiectul fostului
    sau emul. Interesant este insa ca Nastase a anuntat ca se va
    prezenta la congres cerand votul colegilor doar pentru a gira din
    pozitia de presedinte innoirea garniturii de lideri ai
    partidului.

    Presedintele Consiliului National a anuntat ca nu se va implica in
    viitoarele infruntari electorale din postura de candidat,
    promitandu-i astfel indirect si lui Cristian Diaconescu cale libera
    pentru realizarea unor eventuale ambitii in acest sens. Insa lui
    Adrian Nastase ii va fi destul de greu sa convinga colegii ca le
    merita sustinerea, mai ales dupa scandalurile de coruptie in care a
    fost implicat, dar si din cauza autoritarismului care a marcat
    relatiile dintre centru si filiale in perioada cand PSD era condus
    de el.

    Din acest punct de vedere, al spatiului de manevra pe care
    urmatorul lider l-ar lasa filialelor, Mircea Geoana pare din nou
    avantajat, dupa experienta ultimilor cinci ani. Dar, pe de alta
    parte, actualul presedinte al PSD nu are o experienta prea placuta
    cu cursele in care a plecat din pozitia de castigator.

    PE SCURT

    • DIPLOMATIE
      Sa vina scutul. Consiliul Suprem de Aparare a Tarii a acceptat
      solicitarea presedintelui american Barrack Obama de amplasare a
      unor elemente ale scutului antiracheta pe teritoriul Romaniei.
      Potrivit presedintelui Traian Basescu, scutul va deveni operational
      din 2015 si nu constituie o amenintare la adresa intereselor
      Rusiei. Colaborarea Romaniei la proiect presupune amplasarea unor
      statii terestre de interceptare, ceea ce va asigura protejarea
      integrala a teritoriului tarii, spre deosebire de varianta
      anterioara a scutului – unde Cehia si Polonia detineau rolurile
      principale – in care doar o parte din vestul Romaniei era acoperita
      de actiunea scutului.
    • ITALIA
      De fapt Silvio era cu noi. Mafia a investit puternic in proiectul
      imobiliar Milano 2 din anii ’70, care l-a propulsat pe actualul
      premier italian Silvio Berlusconi in categoria celor mai bogati
      oameni ai Italiei. Acuzatiile ca proiectul a fost finantat de Cosa
      Nostra din Sicilia au fost facute intr-un tribunal din Palermo de
      catre Massimo Ciancimino, fiul sefului mafiot care a fost apropiat
      de “seful sefilor” ai mafiei siciliene, Bernardo Provenzano.
      Ciancimino a sustinut la tribunal ca tatal sau, Vito Ciancimino,
      alaturi de doi alti mafioti cu legaturi in constructii, au investit
      “bani murdari” prin companii-paravan in proiec¬tul imobiliar
      dezvoltat de Berlusconi la marginea Milanului. Avocatul lui
      Berlusconi, Niccolo Ghedini, a respins categoric afirmatiile si a
      spus ca il va da in judecata pe Massimo Ciancimino pentru
      defaimare.

  • Pusti, taxe si imobiliare chinezesti

    Pe de alta parte sa ne imaginam un inspector/inspectoare de la
    fisc care va trece pragul companiei, isi scutura haina lunga si
    prafuita, isi arunca palaria in cuier, trage un scuipat artistic cu
    tutunul pe care il mesteca, isi propteste pusca de biroul din dosul
    caruia priviti inspaimantat si cere, cu glas ragusit, registrul de
    incasari; este o imagine mult mai convingatoare si inspaimantatoare
    decat banalele somatii de plata. La astfel de argumente sunt
    convinsi ca patronii vor cere pastrarea, ba chiar majorarea
    impozitului forfetar, iar artistii si ziaristii vor manifesta in
    piata publica pentru plata CAS nu numai pentru drepturile de autor,
    ci si pentru aerul respirat; mediul de afaceri in general s-ar
    dezmorti vizibil. Ma rog, am zis mereu ca presedintele Obama e un
    personaj care merita urmarit cu atentie.

    Pana aici a fost o gluma; in continuare sa vorbim serios despre Jim
    Chanos si razboiul sau cu China. Chanos este un investitor american
    despre care lumea spune acum, simplu, ca a facut avere pe seama
    prabusirii Enron. De fapt, Chanos a fost unul din pionii care a
    facut public sirul de fraude care au dus la prabusirea gigantului
    american; dar cum era si este un bun capitalist, specializat in
    short selling, nu a vandut povestea decat dupa ce s-a asigurat ca
    va castiga din asta ceva avere. De la inceputul acestui an, Chanos
    a intrat in razboi cu China.

    Inainte de a detalia, sa privim un pic in jur. In Romania mediul de
    afaceri este pesimist si resemnat, iar politicienii sunt
    inconstienti. De la Vama Bors incolo climatul se schimba – lumea
    pare a fi, in general, tot mai increzatoare in faptul ca greul
    crizei a trecut si ca urmeaza convalescenta. Convalescenta
    insemnand o recuperare rapida, consistenta, o crestere a increderii
    consumatorilor si intoarcerea la starea de dinainte de 2008. O
    revenire a crizei – tineti minte analizele cu “dinti de
    fierastrau”? – este exclusa.
    Toate aceste lucruri pot fi de fapt numai iluzii. Pentru ca avem,
    in Europa, o Grecie, o Spanie si o Portugalie, asta fara a ne
    socoti pe noi romanii, adica pacienti cu ceva febra si tuse
    puternica si care pacienti pot imbolnavi tot salonul.

    Iar Chanos vorbeste la fel despre China. El crede ca economia
    chineza, chiar daca are rate de crestere impresionante, nu
    performeaza la nivelul sumelor cheltuite de guvern pentru a stimula
    afacerile. El nu crede in statistica oficiala chineza; oficial
    numarul masinilor vandute creste, dar consumul de carburanti nu,
    lucru destul de putin probabil, asta in cazul in care marile
    companii de stat nu cumpara in prostie masini pe care le tin
    inactive, numai pentru a impulsiona consumul. Chanos crede ca
    extinderea agresiva a capacitatilor de productie chineze ii va
    aduce in curand in situatia de a fabrica mult mai multe bunuri
    decat pot vinde. Industria cimentului, de exemplu, are o capacitate
    anuala de productie ce depaseste consumul cumulat al Statelor
    Unite, al Indiei si al Japoniei. Sectorul imobiliar este
    efervescent: se construiesc spatii comerciale si locuinte, chiar
    daca cererea este mult mai redusa, proprietatile sunt mult prea
    scumpe, chiriile mult prea mari, companiile de pantofi, de textile,
    otelariile sau combinatele chimice se lanseaza in afaceri
    imobiliare (suna cunoscut, nu?).

    Chanos nu este singur; William Pesek, comentator la Bloomberg,
    definea recent uriasa rezerva valutara chineza, de 2.400 de
    miliarde de dolari, drept cel mai mare balon dintre toate. Sunt
    bani nefolositi, nu merg in educatie, infrastructura, sanatate sau
    pentru reducerea poluarii. Pot insemna inflatie sau miscari majore
    pe piata monetara internationala in cazul unei devalorizari abrupte
    a dolarului. Practic asta se traduce prin “au bani de nu stiu ce sa
    faca cu ei” si este o explicatie simpla la efuziunile
    geopoliticianiste cu aere conspirative de genul “chinezii salveaza
    Grecia” sau “de ce oare da China un credit de un miliard de dolari
    Republicii Moldova?”. Repet, au bani de nu stiu ce sa faca cu ei si
    atunci liderii aceia, care sunt si ei oameni, isi imagineaza ca pot
    cumpara influenta si putere ajutand bancile de pe Wall Street sau
    state mai mari sau mai mici.

    Chanos are dreptate, cred: asa cum bataia aripilor unui fluture in
    Africa se transforma in uragan in America, o poticneala in, totusi,
    cea mai dinamica economie a lumii se poate transforma intr-un nou
    soc major pentru lumea globalizata. N-am citit niciun argument
    puternic care sa-i combata teoriile, ci numai replici frustrate sau
    analize partinitoare.
    Ce ne priveste pe noi?, veti intreba. Pai cred ca in economia
    mondiala gunoiul nu a fost curatat, ci numai bagat sub pres, si mai
    cred ca, daca la primul soc am supravietuit, un al doilea ar fi
    ucigator. Binevoitorul de acum FMI ar uita instantaneu de Romania
    sub avalansa de solicitari, iar problemele europenilor le vedem
    zilnic; asa ca nicio speranta pentru noi.

    Dom’ne, cred ca, pana la urma, povestea cu pusca si taxele nu-i o
    idee chiar rea. Depinde cine tine pusca.

  • Paul Krugman: De ce da Canada lectii SUA

    Si totusi, pe masura ce atentia lumii se muta de la salvarea
    financiara la reforma financiara, tacutele povesti de succes merita
    cel putin la fel de multa atentie ca si spectaculoasele prabusiri.
    Trebuie sa invatam de la aceste tari, care este evident ca au mers
    pe calea cea buna. Iar in fruntea acelei liste este vecina noastra
    de la nord. Acum, Canada este un model de urmat foarte
    important.
    Da, stiu, Canada se presupune ca e plictisitoare. Bilunarul New
    Republic a catalogat in urma cu doua decenii “Worthwhile Canadian
    Initiative” ((“O initiativa valoroasa a Canadei”, titlul unui
    comentariu din The New York Times din anii ’80) drept cel mai
    plictisitor titlu din lume. Dar eu am considerat intotdeauna Canada
    fascinanta tocmai pentru ca e similara cu Statele Unite in multe
    feluri, dar nu in toate. Ideea este ca atunci cand experienta
    canadiana si cea americana se despart, e foarte probabil ca
    diferentele politice, mai degraba decat cele culturale sau de
    structura economica, sunt responsabile pentru acea diferenta.

    Si oricum, cand vine vorba de sectorul bancar, plictiseala e buna.
    In primul rand, putina istorie. De-a lungul ultimului deceniu, SUA
    si Canada s-au bucurat de aceleasi avantaje globale. Ambele s-au
    confruntat cu aceeasi avalansa de marfuri ieftine si bani ieftini
    din Asia. Economistii din ambele state anuntau entuziasti ca era
    recesiunii severe luase sfarsit. Dar cand lucrurile s-au stricat,
    consecintele au fost foarte diferite aici si dincolo. In SUA,
    executarile de ipoteci s-au inmultit, unele mari institutii
    financiare s-au prabusit, iar altele au supravietuit doar datorita
    injectiilor masive de capital din partea guvernului. In Canada nu
    s-a intamplat nimic din toate astea. Ce-au facut canadienii
    diferit?

    Nu a fost vorba de politica dobanzii de referinta. Multi
    comentatori au invinuit Rezerva Federala pentru criza financiara,
    sustinand ca aceasta a creat bula dezastruoasa, tinand foarte jos,
    pentru prea mult timp, nivelul dobanzii de referinta. Dar dobanda
    de referinta din Canada era similara cu cea din SUA, deci se pare
    ca doar dobanda joasa nu e suficienta ca sa produca o criza.
    Experienta Canadei pare de asemenea sa contrazica opinia, puternic
    promovata de Paul Volcker – formidabilul fost presedinte al
    Rezervei Federale – ca radacinile crizei noastre rezida in
    dimensiunile institutiilor noastre financiare, in existenta
    bancilor “prea mari ca sa cada”. Dar in Canada toate bancile sunt
    prea mari ca sa cada: cinci grupuri bancare domina scena
    financiara.
    Pe de alta parte, experienta Canadei pare sa sprijine opiniile
    celor ca Elizabeth Warren, sefa comisiei Congresului care se ocupa
    cu supravegherea redresarii bancilor: ea a atribuit mare parte a
    vinei pentru criza faptului ca nu s-a reusit protejarea
    consumatorilor de creditele inselatoare. Canada are o Agentie a
    Consumatorului Financiar independenta, care a restrans drastic
    creditele de tip “subprime”.

    Cel mai important, experienta Canadei pare sa le dea dreptate celor
    ce spun ca un sistem bancar poate fi mentinut sanatos daca il
    pastrezi plictisitor, adica daca limitezi pragurile de risc pe care
    si le pot asuma bancile. Statele Unite aveau un sistem bancar
    plicticos, dar lipsa reglementarilor din vremea lui Reagan a facut
    lucrurile periculos de interesante. Canada, in schimb, a mentinut o
    moleseala placuta.

    Mai concret, Canada a fost mult mai stricta in limitarea
    tranzactiilor cu bani imprumutati pe credit pe care le puteau face
    bancile. A limitat de asemenea si procesul de securitizare, in care
    bancile impachetau si revindeau creditele din portofolii, un proces
    ce se presupunea ca ar fi ajutat bancile sa isi reduca riscurile,
    prin fragmentarea creditului, dar care in practica s-a dovedit o
    modalitate pentru banci de a face pariuri tot mai mari pe banii
    altora.Nu e niciun dubiu ca in ultimii ani aceste restrictii au
    insemnat mai putine oportunitati pentru bancheri de a veni cu idei
    destepte decat in situatia in care Canada ar fi urmat zelul de
    dereglementare al Americii. Dar, asa cum s-a dovedit, a fost spre
    binele lor.

    Deci care sunt sansele ca SUA sa invete din succesul Canadei?
    De fapt, legea reformei financiare pe care Camera Reprezentantilor
    a adoptat-o in decembrie va canadianiza sistemul american. Va crea
    o Agentie de Protectie a Consumatorului Financiar, va limita
    tranzactiile bancilor cu bani imprumutati si va limita
    securitizarea, cerand creditorilor sa-si pastreze o parte a
    riscurilor aferente imprumuturilor acordate.
    Dar perspectivele pentru ca o lege similara sa capete cele 60 de
    voturi de care are nevoie in Senat sunt nesigure. Republicanii sunt
    foarte porniti impotriva oricarei reforme financiare serioase –
    nici macar un singur republican nu a votat pentru lege in Camera
    Reprezentantilor – si chiar si unii democrati sunt
    ambivalenti.
    Asa ca e mare probabilitatea sa nu facem nimic sau nu cine stie ce
    ca sa prevenim viitoarele crize bancare. Dar nu va fi din cauza ca
    nu stim ce avem de facut: avem un exemplu clar despre cum sa
    mentinem sigur sistemul bancar – chiar sub nasul nostru.

  • Bani de la UE

    Ajutoarele pot fi acordate pana la 31 decembrie 2010, sub forma
    de granturi, credite cu termeni preferentiali, subventionari de
    dobanzi si garantii. Initiativa UE, care pune in practica un
    amendament la reglementarile comunitare privind ajutoarele de stat,
    e deschisa tuturor agricultorilor care pot dovedi ca la data de 1
    iulie 2008, considerata inceputul crizei, nu intampinau dificultati
    in afacerea lor.

    IN EUROPA

    • CEHIA
      Raiul angajatilor. Angajatii cehi sunt mai dificil de concediat
      decat in restul Europei din cauza birocratiei si a unui Cod al
      muncii inflexibil, sustine cel mai recent sondaj al Deloitte asupra
      legislatiei muncii din 18 tari europene. Legile din Cehia sunt mai
      restrictive decat in oricare alta tara inclusa in sondaj, din
      punctul de vedere al posibilitatilor de concediere: un angajat ceh
      poate fi dat afara numai daca a comis o fapta grava, de pilda a
      venit beat la munca; angajatorul trebuie sa-i dea preaviz de doua
      luni inainte de incetarea contractului. Germania, la randul ei,
      cere angajatorilor sa notifice angajatilor cu pana la 7 luni
      inainte intentia de a-i disponibiliza, daca acestia au vechime in
      munca de 20 de ani sau mai mult. In schimb, legislatia ceha
      compenseaza cu un volum sporit de documente care trebuie sa ateste
      ratiunile deciziei de a da afara un angajat sau altul. Din toate
      tarile cuprinse in sondaj, numai Slovacia mai are reglementari
      comparabil de dure, ca efect al “mostenirii codului comunist al
      muncii, care a actionat in Cehoslovacia”, a explicat Petr Suchy,
      avocat care colaboreaza cu Deloitte, citat de Prague Monitor. Cehia
      a schimbat Codul muncii la 1 ianuarie 2007, dar noua lui forma
      pastreaza aceleasi prevederi din 1965 privind incetarea
      contractului de munca. Chiar si un angajat sanctionat pentru
      proasta performanta la locul de munca trebuie sa fie notificat din
      timp de greselile facute, oferindu-i-se astfel o perioada
      rezonabila in care sa se indrepte. In caz de personal supranumerar,
      angajatii trebuie sa fie notificati cu 2 luni inainte de incetarea
      contractului si sa li se ofere in compensatie salariul integral
      pentru cel putin 3 luni dupa ce contractul de munca a fost
      desfacut. Este de asteptat ca legislatia muncii sa se schimbe insa,
      apreciaza specialistii, avand in vedere ca somajul a ajuns in
      decembrie trecut la 9,2%.
    • LITUANIA
      Una calda, una rece. Doua mari agentii de rating au oferit
      saptamana trecuta verdicte diferite despre Lituania, una dintre
      tarile cel mai grav afectate de criza din UE. Agentia Moody’s a
      anuntat ca perspectiva de rating suveran a tarii baltice este
      negativa, reflectand impactul persistent al recesiunii asupra
      fortei financiare a statului lituanian. “Ponderea datoriei publice
      in PIB este de asteptat sa ajunga la aproape jumatate din PIB in
      2012, ceea ce e foarte mult pentru o tara cu regim de consiliu
      monetar. Aceasta va afecta flexibilitatea fiscala a tarii”, a
      declarat Kenneth Orchard, vicepresedinte al Moody’s responsabil cu
      analiza riscurilor suverane, citat de agentiile LETA si ELTA,
      preluate de Baltic Course. In schimb, Standard & Poor’s a
      imbunatatit perspectiva de rating a Lituaniei, de la negativ la
      stabil, considerand ca politicile de austeritate promovate de
      guvern au ajutat tara sa lupte cu criza. Reevaluarea reflecta
      “consolidarea fiscala substantiala inceputa si continuata cu succes
      de guvern”, a explicat agentia intr-un comunicat remis presei.

  • Primarul orasului Voluntari, Florentin Pandele, suspendat pentru un an din PSD

    Organizatia PSD Ilfov este coordonata, din iarna anului 2009, de
    presedintele PSD Bucuresti, Marian Vanghelie.

    “Biroul Permanent al Organizatiei PSD Ilfov, intrunit statutar
    in sedinta extraordinara in data de 8 februarie a.c., a decis prin
    vot suspendarea din partid a domnului Florentin Pandele, pe o
    perioada de un an de zile, conform Statutului PSD. Motivele care au
    stat la baza acestei decizii sunt multiple si tin in primul rand de
    atitudinea domniei sale fata de membrii organizatiei si fata de
    conducerea acesteia, precum si mentinerea unei atmosfere tensionate
    in sanul organizatiei”, se arata intr-un comnicat al PSD Ilfov.


    Cititi mai multe     pe www.mediafax.ro

  • SUA se confrunta cu amenintari grave pe Internet

    “Amenintarile si slabiciunile din spatiul cibernetic sunt grave
    si importante “, a declarat acest consilier prezidential la postul
    de televiziune NBC, precizand ca un comitet de “cibersecuritate” a
    fost creat la Casa Alba. “Este o provocare foarte complexa si
    complicata, dar lucram in stransa legatura cu sectorul privat”, a
    explicat el.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Autostrazile si 17 drumuri nationale, inchise din cauza viscolului

    Astfel, potrivit Centrului Infotrafic al Politiei Romane, in
    judetul Ialomita sunt inchise DN2A Urziceni – Slobozia, DN21A
    Baraganu (jud.Braila) – Tandarei, DN1D Urziceni (judetul Ialomita)
    – Albesti (jud. Prahova), DN2 Buzau – Urziceni, DN 22 Ramnicu Sarat
    – Braila si DN2C Costesti – Padina.

    De asemenea, traficul este blocat de zapada in judetul Vrancea,
    pe DN 23B Maicanesti – Ciorasti, in judetul Teleorman, pe DN51A
    tronsoanele Zimnicea – Piatra si Traian – Seaca, DN65E Rosiori de
    Vede – Piatra, DN5C Pietrosani – Bujoru si DN51 Zimnicea –
    Izvoarele, pe DN65A Buzoesti (jud. Arges) – Turnu Magurele
    (jud.Teleorman).

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Angajatii Dacia ameninta cu greva daca nu cresc salariile

    Cei aproximativ 14.000 de angajati ai Automobile Dacia au
    amenintat cu demararea unei greve de protest in cazul in care
    administratia companiei nu va accepta majorarea salariilor cu 520
    de lei.

    Mai multe amanunte pe www.zf.ro

  • RCS&RDS vrea sa faca rost de 200 milioane $

    Mai multe amanunte pe
    www.zf.ro