BusinessMagazin

Blog

  • Wizz Air lansează zboruri spre Bari, din Timişoara şi Cluj Napoca. Care sunt preţurile biletelor

     Wizz Air va opera două zboruri săptămânale de la Timişoara spre Bari de la 1 noiembrie, alte două din Cluj Napoca către aceeaşi destinaţie urmând să fie disponibile din 14 martie 2015.

    “Suntem încrezători că pasagerii noştri din România vor fi încântaţi să viziteze Marea Adriatică şi provincia Bari, în timp ce italienii pot descoperi regiunile din România călătorind cu un Airbus A320 nou, pentru a se bucura de vacanţe accesibile”, a declarat, într-un comunicat, Daniel de Carvalho, corporate communications manager la Wizz Air.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Danone negociază vânzarea diviziei de nutriţie medicală, evaluată la 3 miliarde euro

     Companiile continuă negocierile privind acordul pentru tranzacţie, au arătat sursele, citate de Bloomberg.

    Potrivit Bloomberg, divizia este scoasă la vânzare din luna mai, tranzacţia fiind evaluată la peste 3 miliarde euro (4 miliarde dolari). Danone a purtat discuţii pentru vânzarea diviziei şi cu grupul elveţian Nestle şi compania germană Fresenius.

    Vânzarea acestei divizii ar ajuta Danone să se concentreze pe brandurile de produse alimentare şi de larg consum.

    Conform surselor citate de Bloomberg, Hospira este cel mai probabil cumpărător.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Blue Air redeschide din 30 septembrie cursa Bucureşti – Torino. Care sunt preţurile biletelor

    “Blue Air analizează în permanenţă solicitările primite din partea pasagerilor şi din acest motiv am reintrodus ruta Bucureşti – Torino şi retur, care în prezent este operată doar din Bacău. Mai mult, pasagerii care îşi vor cumpăra bilelete de avion pe această nouă rută vor avea un bagaj de cală gratuit în limita a 32 de kg, pentru biletele achiziţionate până pe 30 septembrie, cu perioada de călătorie până la sfârşitul orarului de iarnă 2014/ 2015”, a declarat, într-un comunicat, directorul general al Blue Air, Gheorghe Răcaru.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • POVESTE URBANĂ: Clădirea BNR Constanţa, închisă acum, a găzduit cel mai luxos hotel din oraş la început de secol XX – FOTO

     Povestea clădirii BNR din Constanţa face parte din proiectul ”Poveste Urbană”, lansat de Fundaţia pentru Educaţie şi Dezvoltare MediaPro, cu sprijinul ING Bank, care îşi propune să scoată la lumină poveştile caselor vechi, adevărate comori arhitecturale, ce se pierd însă în zgomotul cotidian.

    Mediafax vă prezintă povestea clădirii BNR din Constanţa.

    Fostul sediu al Băncii Naţionale din Constanţa este una dintre cele mai vechi clădiri din municipiu, fiind ridicată în prima parte a secolului XX. A funcţionat o perioadă ca hotel, după care a fost cumpărată de diverse bănci, în prezent fiind în proprietatea BNR. Imobilul, monument istoric, este acum închis, având nevoie de reparaţii capitale.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Serviciile secrete occidentale: disensiuni la vârful conducerii Rusiei faţă de acţiunile Kremlinului

    “Liderii de la Moscova urmăresc în mod clar să se impună mod diferit, nu doar în estul Europei, ci în Europa în general şi în faţa SUA”, a declarat şeful forţelor armate americane la un forum Aspen de securitate, noteaza EUObserver.


    Publicaţia scrie că o parte dintre diplomaţii europeni sperau ca tragedia prăbuşirii avionului MH17 îl va determina pe Putin să încheie aventura în Ucraina, însa alţii se tem că acest conflict va exploda în august, când observatorii internaţionali vor pleca din zonă, iar planurile de expansiune ale Rusiei vor continua.

    Citeşte pe adevarul.ro de ce s-ar putea afla Putin pe drumul spre pierzanie


     

  • Rechizitoriu împotriva pretenţiilor ipocrite ale Ungariei

    Ne-am săturat de grija Ungariei pentru minoritatea maghiară din alte state, în timp ce minorităţile din interiorul statului maghiar nu sunt reprezentate nici măcar în Parlament, darămite în Guvern, iar unele minorităţi au devenit ţinte publice pe teritoriul ungar. Ne-am săturat de retrocedările pe care le vrea şi le susţine Ungaria în România, în timp ce despre averea Gojdu nu se mai pomeneşte nimic. Ne-am săturat de drepturile şi de revendicările bisericilor maghiare în România, după ce nici în secolul XIX acestea nu le permiteau românilor transilvăneni să aibă biserici de piatră, ci numai din lemn, ca să nu lase urme durabile, pentru ca în prezent să ne acuze că nu avem istorie, trecut sau cultură.


    Acum, brusc, bisericile maghiare au descoperit că vor toleranţă şi retrocedări, după ce au furat Ardealul şi i-au împilat pe români secole de-a rândul. Nu am văzut niciun cleric maghiar să-şi ceară scuze pentru trecutul de împilare exercitat de bisericile maghiare asupra populaţiei româneşti.
     

    Citeşte pe adevarul.ro continuarea articolului „Ne-am săturat de Ungaria“, scris de deputatul PSD

  • Ce riscaţi dacă nu ne votaţi pe noi

    Din 2011 până acum au avut loc sau se pregătesc alegeri anticipate în Bulgaria (a doua oară în doi ani), Slovenia (a doua oară în trei ani), Cehia, Letonia, Slovacia, Ucraina, Serbia, Macedonia; mai peste tot guvernele au căzut din cauza incapacităţii de a redresa economia după criză ori a unor scandaluri de corupţie.

    Din fericire, la noi nu s-au întâmplat până acum anticipate, deşi au apărut diverşi comentatori care speră ba că un preşedinte Ponta va putea fi dat jos mai uşor cu 30% prezenţă la un referendum de demitere, ba că un preşedinte Iohannis ar putea fi silit să plece în cazul unui verdict prost în procesul cu ANI. Decuplarea alegerilor prezidenţiale de cele parlamentare prin Constituţia din 2003 a dus însă la înmulţirea perioadelor electorale normale, astfel că în loc de alegeri la fiecare patru ani am ajuns la alegeri o dată la un an, doi ani sau trei ani (2008, 2009, 2012, 2014 şi urmează 2016, 2019, 2020) şi la mişcări de stradă sau referendumuri menite să rezolve cu forţa neconcordanţele dintre mandatul preşedintelui şi cel al parlamentului.

    Aplicat într-o ţară încă săracă şi cu mijloace încă fragile de amortizare instituţională, acest experiment constituţional a produs şi produce costuri economice disproporţionate. Ultimele luni înainte de alegeri înseamnă blocaj al deciziilor, pentru că toată lumea aşteaptă să vadă cine câştigă scrutinul şi ce măsuri vor fi luate de noul guvern propulsat de noul preşedinte sau de noua majoritate parlamentară.

    Primele luni după alegeri înseamnă blocaj al instituţiilor, până ce noua putere îşi negociază alianţele şi îşi instalează oamenii în funcţii. În acelaşi timp, îndesirea alegerilor generează costuri pe termen lung: fiecare guvern nou-venit a acuzat, în general corect, regimurile precedente că au folosit lunile dinainte de alegeri ca să devalizeze bugetul într-o formă sau alta, după principiul „după noi potopul“, ceea ce mereu a împiedicat ori a întârziat continuarea ori aplicarea unor politici din care societatea să aibă de câştigat şi a făcut ridicolă orice idee de strategie fiscală multianuală, nemaivorbind de fantoma „proiectului de ţară“.

    Aşa s-a ajuns la un fel de dependenţă suplimentară, aproape instinctivă faţă de CE sau FMI, care au devenit singurele surse percepute de continuitate a politicilor: bune sau proaste pentru România, recomandările CE şi FMI sunt măcar aceleaşi, iar cele două instituţii au forţa de a le impune, spre deosebire de guvernanţii români, mereu mânaţi de umorile de moment să reducă orice măsură economică sau socială la o măciucă electorală.

    Aşa s-a ajuns şi la tendinţa la fel de instinctivă de căutare a legitimităţii interne a puterii pe seama CE şi FMI, fie prin exces de zel (preşedintele Băsescu cerea în 2011 includerea în Constituţie a celui mai mic prag de deficit structural propus de CE, 0,5% din PIB, chiar înainte ca Tratatul fiscal să accepte 1% pentru ţările cu datorie publică redusă), fie printr-o falsă frondă (guvernarea USL şi post-USL a promis impozit progresiv cu rate până la 16%, ştiind dinainte că FMI va respinge ideea nu pentru că ar ţine la principiul cotei unice, ci din cauza cotelor prea mici). De aceea spune guvernatorul BNR că reflecţia pe care o aude acum cel mai des din exterior e că România nu are proprietatea („ownership“) politicilor pe care le aplică.

    Efectele la nivelul societăţii sunt ştiute: dispreţul faţă de politicieni, dublat fie de ura faţă de finanţatorii externi, consideraţi uzurpatorii suveranităţii ţării, fie dimpotrivă, de speranţa că aceiaşi finanţatori îşi vor impune propriii favoriţi la putere, astfel încât conducerea ţării să depindă cât mai puţin de variabilele electorale interne. Iar de aici discuţia degenerează mecanic spre sperierea şi blamarea electoratului pe motiv că mereu votează prost, cu concluzia disperată că nu ne mai pot salva de pe marginea prăpastiei decât diverse soluţii brutale – votul cenzitar sau obligatoriu, desemnarea guvernelor direct de nişte comisii de experţi, ieşirea sau excluderea ţării din UE, un război civil sau militar etc.

    Calitatea politicilor nu se poate îmbunătăţi însă prin soluţii extreme, primitive, restrângerea democraţiei sau ruperea relaţiilor cu exteriorul. Schimbarea Constituţiei pentru reducerea frecvenţei anilor electorali şi stabilirea unor raporturi mai clare între preşedinte şi parlament e în puterea oricărei guvernări raţionale, relaţia cu instituţiile externe oferă şi ea suficient câmp de acţiune pentru orice guvernare raţională, iar alegerile sunt un eveniment normal pe care orice politicieni raţionali îl pot folosi în avantajul societăţii, aşa cum sugera cu cinismul specific de bancher Erik Berglof, economistul-şef al BERD, în raportul din noiembrie trecut despre ţările din est: „Şocurile externe, alegerile sau perioadele de nemulţumiri sociale pot oferi ferestre de oportunitate în care reformele instituţionale şi economice să devină fezabile politic şi cu impact pe termen lung. Şansele ca aceste reforme să reuşească sunt mai mari în societăţile mai puţin polarizate şi unde grupurile de interese corupte sunt mai puţin puternice, dar depind şi de calitatea guvernanţilor şi de sprijinul extern“.

  • Peste 1.100 de morţi în estul Ucrainei, de la începutul conflictului

    “Informaţiile privind intensificarea luptelor în regiunile Doneţk şi Lugansk sunt extrem de alarmante, în condiţiile în care cele două părţi utilizează în zonele locuite armament greu precum artileria, tancurile şi rachetele”, subliniază comisarul pentru drepturile omului, Navi Pillay, citată într-un comunicat.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • REPORTAJ: Câini salvatori şi care caută droguri sau explozibil, dresaţi în unicul centru din ţară, la Sibiu

     Centrul Chinologic Sibiu a fost înfiinţat în 1950 şi de atunci a funcţionat neîntrerupt. Aflat la ieşirea din municipiul Sibiu, pe drumul care duce către Păltiniş, centrul se întinde pe 13 hectare şi este una dintre cele mai mari unităţi de profil din lume.

    Acolo sunt pregătiţi toţi câinii cu care lucrează poliţiştii din România, fie că sunt structuri de patrulare-intervenţie, de căutare de explozibili sau stupefiante ori poliţişti de frontieră. Tot acolo sunt pregătiţi câinii jandarmilor şi ai pompierilor, care pot căuta persoane dispărute, inclusiv sub apă, prinse sub avalanşe sau sub dărâmături. În căutarea explozibililor sunt specializaţi câinii ceruţi de SPP, animalele fiind folosite aproape întotdeauna înaintea unei întâlniri la care participă înalţi demnitari.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Un român este unul dintre cei mai puternici manageri din Asia. Are pe mână 4 miliarde de euro

    Călin Drăgan a plecat în Ţara Soarelui răsare în urmă cu trei ani şi a fost promovat de tot atâtea ori. Conduce o afacere de 4 miliarde de euro, cu 8.000 de angajaţi, iar anul acesta a fost desemnat managerul anului de către revista japoneză Toyo Keyzai. au fost luate în calcul nu numai evoluţia profitului şi preţul acţiunilor, ci şi gradul de satisfacţie al clienţilor şi angajaţilor.

    Călin Drăgan este obişnuit cu premiile, ba chiar pe vremea când era CEO al îmbuteliatorului Coca-Cola în România a primit de la Business Magazin premiul pentru cel mai admirat manager din industria bunurilor de larg consum, la prima ediţie a Galei „Cei mai admiraţi CEO din România“, în urmă cu 5 ani. „Ce-am făcut să merit acest premiu?“ a fost prima sa replică, în discuţia informală ce a urmat după festivitate. Criteriile erau, şi se menţin, ca la fiecare ediţie, extrem de simple şi subiective: fusese votat de alţi membri ai mediului de afaceri.

    Premiul pe care l-a obţinut acum de la revista japoneză este deosebit din mai multe puncte de vedere. Călin Drăgan a fost numit la 1 iulie anul trecut representative director, president şi CEO al Coca-Cola East Japan (CCEJ), o companie formată din fuziunea a patru îmbuteliatori din partea de est a Japoniei. Compania este în acest moment cel mai mare îmbuteliator din ţară şi al cincilea la nivel mondial, în funcţie de venituri. Previziunile pentru anul în curs se referă la o cifră de afaceri de aproape 4 miliarde de euro; spre comparaţie, piaţa băuturilor răcoritoare din România este evaluată la 1 miliard de euro. Drăgan este, astfel, cel mai puternic manager român din întreaga lume, aşa cum puncta Business Magazin la numirea sa, în urmă cu un an.

    Revista japoneză Toyo Keyzai, care l-a desemnat pe Călin Drăgan preşedintele anului în mediul de afaceri japonez, a stabilit clasamentul luând în considerare reprezentanţi ai companiilor listate la bursa din Tokio, First Section. Clasamentul a fost stabilit în funcţie de creşterea capitalizării de piaţă a companiei de la momentul numirii până în prezent, dar au contat şi alţi factori. Demn de remarcat este faptul că revista japoneză a luat în considerare evoluţia companiei nu numai în ceea ce priveşte creşterea valorii, ci a acordat importanţă şi gradului de satisfacţie al clienţilor şi angajaţilor. Pentru evaluare au fost folosiţi cinci indici, între care se numără evoluţia acţiunilor la bursă pe parcursul ultimului an, profitabilitatea, rata plecărilor angajaţilor din companie pe parcursul ultimului an, precum şi un indice legat de activităţile de responsabilitate socială. „Clasamentul este bazat pe rezultate şi reprezintă o recunoaştere nu doar personală, ci a întregii echipe de aici, care reuşeşte să transforme un business stagnant deja de câteva decade. Coca-Cola EJ, Co. Ltd. reprezintă un exemplu pentru mediul de afaceri din Japonia, mediu care încearcă să găsească acum modele pentru repornirea motorelor economiei“, spune Drăgan.

    Românul este, la 47 de ani, cel mai tânăr din clasament, „un fapt cu puţine precedente în Japonia, ţară în care este tradiţional acceptat faptul că maturitatea personală şi profesională vine mult mai târziu…“. Toţi ceilalţi reprezentanţi de companii din acelaşi clasament au peste 57 de ani. Totodată, Drăgan este şi singurul străin din acest top, „iar cei care cunosc realitatea mediului de afaceri din Japonia ştiu că acesta este unul extrem de conservator“, adaugă el. „Pentru mine, vestea desemnării ca «President of the Year» a fost o surpriză. Foarte plăcută, de altfel, din mai multe motive“, spune Călin Drăgan pentru Business Magazin, referindu-se deopotrivă la vârsta sa, la faptul că este expat, dar şi la aprecierea legată de evoluţia companiei. Este o confirmare a faptului că „un manager român poate livra rezultate oriunde în lume şi acestea sunt recunoscute. Cred că această nouă recunoaştere nu face decât să confirme, iar, acelaşi lucru“, adaugă Drăgan.

    Toyo Keyzai nu este însă singura revistă japoneză care a scris despre el. Un alt exemplu este o revistă cu un profil similar cu al lui Business Magazin, care are un material intitulat „Reformatorul din România“. „M-a amuzat titlul, care nu este legat de Coca-Cola, ci este mai degrabă conexat de brandingul de ţară“, spune şeful Coca-Cola EJ. „Pentru cei mai mulţi japonezi, România este doar o ţară exotică, ascunsă bine după cortina socialismului. De fapt, este o ţară dinamică şi importantă pentru Coca-Cola în acea regiune a lumii, iar cariera dlui Drăgan s-a dezvoltat în timp ce lucra pentru Coca-Cola Hellenic Botteling Company“, spune revista japoneză editată de Nomura Group, care îi dedică românului mai multe pagini. „La 23 de ani, Călin Drăgan a trăit experienţa unei revoluţii care a schimbat deopotrivă întreaga lume dar şi cursul vieţii sale. Acum, Coca-Cola East Japan trebuie să se schimbe. Este foarte incitant de văzut ce va face Drăgan la Coca-Cola EJ şi dacă poate reforma compania, aşa cum a făcut istoria cu viaţa sa“, conchide revista japoneză.