Blog

  • Premiantii

    Fata de 2005, anul trecut numarul innoptarilor in structurile de cazare din Romania a crescut cu 3,4% in primele trei trimestre, pana la 18,03 milioane, cresterea venind dinspre hotelurile pentru tineret, pensiuni si campinguri. 

     

    Judet

    turisti

    locuri cazare

    locuitori

    Constanta

    3.705.322

    120.226

    713.825

    Valcea

    1.259.394

    10.058

    416.908

    Bihor

    1.037.655

    10.591

    596.961

    Brasov

    794.386

    11.380

    596.140

    Prahova

    780.789

    10.253

    829.026

    Bucuresti

    543.943

    9.903

    1.927.560

    Covasna

    460.586

    4.000

    223.878

    Mures

    391.359

    7.156

    584.089

    Cluj

    374.625

    5.095

    686.825

    Suceava

    364.802

    5.755

    705.202

     

  • Fiecare cu televiziunea lui

    Cele mai radicale previziuni zic ca televiziunea va disparea cu totul in cativa ani, inlocuita de Internet. Dar daca n-o sa dispara, ci doar o sa arate altfel, altoita cu Internet, telecomandata cu telefonul mobil si cu tot atatea canale cati abonati sunt? 

     

    Ionel TV

    Sa spunem ca in familie sunteti alintat Ionel. Peste cativa ani, de fiecare data cand rudele si prietenii apropiati vor deschide televizoarele din living, vor  vedea in lista de posturi, alaturi de PRO TV, Discovery sau Telesport, inca unul, numit „Ionel TV“. Va fi televiziunea dumneavoastra personala, cu imagine de inalta definitie. Cum camerele video, inclusiv cele cu imagine high-definition si sunet surround, au devenit o banalitate, nu va fi o problema pentru nimeni sa trimita via Internet materialele video productie proprie (cu familia, din calatorii, cu animalele de casa) operatorului de cablu, care le va distribui tuturor celor desemnati in lista Ionel TV.

     

    Aceasta este numai una dintre inovatiile pe care le aduce televiziunea prin Internet Broadband (IPTV). Asa cum le place tehnicienilor sa spuna, IPTV presupune livrarea unui pachet de servicii pe acelasi cablu: video, voce si date. Ei bine, veti spune, dar oferta aceasta este deja pe piata de cativa ani, inclusiv in Romania, multumita operatorilor de cablu. Diferentele dintre ce avem acum si ce vom avea sunt insa enorme si tin nu numai de calitatea imaginii, ci si de interactivitate si de personalizarea televiziunii.

     

    IPTV va aduce in primul rand un plus de informatie. Asemenea unui portal reusit de pe world wide web, telespectatorul va putea accesa date scrise si fotografii aditionale pe ecranul televizorului, in timp ce curge emisiunea. Daca se pregateste sa vada un film, va avea ocazia sa citesca sinopsisul, biografia regizorului, cronici si asa mai departe. Daca va urmari un meci, va avea la dispozitie in acelasi timp statistici, rezultatele altor meciuri care au loc concomitent, bloguri sportive. Si apropo de meci: pentru ca pe acelasi suport este oferita si telefonie, puteti sa comentati prin conference call, in timp ce priviti la televizor, fazele tari cu prietenii aflati in alta parte. In caz ca suna un apropiat aflat in lista de contacte, undeva intr-un colt al televizorului va aparea poza persoanei respective, iar din telecomanda aveti optiunea sa raspundeti sau sa dirijati apelul catre casuta vocala.

     

    Internetul ne invata deja obiceiurile si gusturile, pe baza cautarilor pe care le facem, a frecventei cu care accesam anumite site-uri. IPTV se va comporta similar: pe baza datelor culese despre noi, ne va trimite recomandari personalizate de emisiuni, filme sau alte materiale video de pe Net, de pe portaluri gen youtube.com sau dailymotion.com. Platforma software care face posibile toate aceste lucruri va permite si pay TV: vom cumpara pentru colectia multimedia din computer sau inchiria pentru o singura vizionare pe televizor atat continut video cat ne permitem.

     

    Televiziunea prin Internet va permite si alte optiuni care ne sunt familiare din viata online: calupuri de stiri video personalizate conform zonei de interes propriu si care vor putea fi vazute nu numai pe televizor, ci si pe computer, unde vor fi usor de transferat. Plus alerte in momentul in care apar noi filme sau documentare din categoria preferinte personale. Convergenta cu telefonul mobil va merge mai departe, pentru ca acesta va juca rolul de telecomanda: de la birou vom putea ordona operatorului sa ne inregistreze stirile de la ora 19, de pilda, pentru a le vedea cand ajungem acasa la ora 22. Noua televiziune va schimba semnificativ si plasarea publicitatii, pentru ca mesajele vor fi directionate mult mai precis, iar masurarea rezultatelor se poate face in timp real, asa cum se intampla acum cu bannerele de pe site-uri. La randu-i, comertul electronic ar putea sa cunoasca o dezvoltare si mai accentuata: daca in timpul unei reclame ne atrage un produs, va fi suficient sa apasam tasta „buy“ a telecomenzii pentru a-l cumpara.

     

    Scenariul suna fascinant. Dar cum in zona new media entuziasmul este de multe ori pus la pamant de realitate, merita oare sa dam crezare fondatorului Microsoft, Bill Gates, care spunea recent ca in cinci ani performantele descrise mai sus vor deveni obisnuite? Pana acum, datele de piata par sa ii sustina afirmatiile. In SUA, AT&T a lansat IPTV in format de inalta definitie (HDTV),  bazat pe platforma Microsoft TV, in California, Texas, Connecticut si in alte zone.

     

    „Studiile arata ca in viitorul apropiat, peste 18 milioane de americani se vor abona la IPTV“, a declarat pentru BUSINESS Magazin Elena Branet – senior marketing manager al Microsoft TV. In Europa au intrat in joc British Telecom, Swisscom, Telecom Italia, T-Online France, Deutsche Telekom. In Slovacia si Danemarca au inceput sau vor incepe testele. IPTV a ajuns la granitele Romaniei, in Ungaria, unde Microsoft a creat o platforma software special dedicata IPTV si colaboreaza cu marii furnizori de Internet si cu furnizorii de infrastructura.

     

    Dar in Romania? „Nu vreau sa fac speculatii; nu exista planuri concrete in acest sens“, afirma Elena Branet.

    Un cuvant greu de spus il are Alcatel, partener Microsoft in proiectul IPTV. „In Romania, lucrurile sunt destul de putin avansate, pentru ca nu s-a produs acea explozie a Internetului broadband care sa duca la masa critica (numar semnificativ de abonati) capabila sa permita investitia in IPTV“, explica Iulian Costea, chief marketing officer al Alcatel-Lucent pentru Europa de Sud-Est. „Depinde si cat de departe intentioneaza sa mearga Romtelecom cu investitia in Internet. Daca se va orienta spre IPTV, s-ar putea sa castige un avans serios in fata operatorilor de cablu.“

     

    Cu sau fara Romania, investitiile in IPTV pe plan mondial sunt prea importante pentru ca marii operatori sa mai dea inapoi. Si au de partea lor si studiile: in Statele Unite, consumatorii sunt mai interesati de tentantele functii noi pe care le aduce IPTV decat de cat de mult trebuie sa plateasca pentru acestea, conform Mercer Management Consulting, iar un consumator care trece la IPTV redirectioneaza in medie 84 de dolari din bugetul pentru achizitia sau inchirierea de DVD catre noul abonament.

  • Cam putini clienti

    In Romania, ideea de televiziune prin Internet e inca intr-o faza incipienta. Acum doi ani, IPTV a atras atentia a doi antreprenori romani,  Silviu Sabau (41 de ani) si Iosif Szavuj (40), care au mizat un milion de euro ca sa lanseze aceste servicii. In octombrie anul trecut, iNes Group, furnizorul de Internet detinut cei doi oameni de afaceri, a lansat servicii IPTV prin propria retea de fibra optica. Mai exact, oferta a inclus canalele disponibile in general in Romania la furnizorii de cablu, plus alte canale straine, inclusiv din Ungaria, Polonia, Turcia, Bulgaria, China si Olanda.

     

    De la circa 300 dupa primele sase luni, numarul utilizatorilor de pe piata locala este estimat sa ajunga la aproximativ 1.000 anul acesta, declara Radu Rusu, directorul diviziei IPTV a iNes. „In urmatorii trei ani, piata locala de IPTV ar putea ajunge la 10.000 de utilizatori, in conditiile in care vorbim aici strict de Bucuresti“, crede Radu Rusu, directorul diviziei IPTV a iNES. Realismul estimarii depinde insa de numarul companiilor care vor intra pe aceasta piata, intrucat in acest moment, iNES este singurul furnizor de servicii IPTV din Romania si acopera strict Capitala si zonele din jur. Un posibil concurent pentru iNES ar putea fi Romtelecom, insa nu mai devreme de anul viitor, compania anuntand la lansarea serviciului de televiziune digitala Dolce ca are in plan ca in aproximativ 18 luni sa furnizeze televiziune si prin cablul de Internet.

     

    Cei de la UPC Romania se arata deocamdata temperati in previziuni. „In momentul in care va exista o piata convingatoare atat din punctul de vedere al cererii, dar si al recuperarii investitiei, vom analiza aceasta oportunitate“, declara Dinu Malacopol, director Internet si date in cadrul companiei, referindu-se la adoptarea IPTV. „Ca operator profesionist si companie listata la bursa, nu ne permitem experimente neviabile pe banii actionarilor“, adauga Malacopol, care se refera la investitiile considerabile de care are nevoie un furnizor de Internet ca sa mareasca largimea de banda si capacitatea retelei. Pentru comparatie, analistii de la iSuppli estimeaza ca anul acesta se vor cheltui la nivel mondial peste 78 de miliarde de euro numai pentru echipamentele de comunicatii necesare IPTV, plus inca 15 miliarde de euro pentru semiconductorii necesari echipamentelor respective. Si aceasta in conditiile in care estimarea optimista a iSuppli vorbeste de o piata pentru serviciile IPTV de 29 de miliarde de euro in 2009.

     

    Reprezentantul UPC se indoieste ca exista vreo companie in Romania care sa aiba in acest moment o retea pregatita pentru adoptarea IPTV ca activitate clar comerciala: „Pot exista proiecte pilot, pot exista chiar si operatiuni comerciale, insa numai subventionate de alte activitati, intrucat in acest moment, recuperarea investitiei nu se face in parametri normali pentru o operatiune telecom“. Altfel spus, in conditiile pietei concurentiale din Romania, nu se justifica inca o astfel de platforma comerciala. „Dar viitorul comunicatiilor electronice este integrarea serviciilor si produselor pe tehnologia IP si la momentul in care vom avea o piata convingatoare pentru aceasta, se va putea vorbi de conceptul All-on-IP sau ceva similar, iar termeni precum IPTV sau VoIP vor fi scosi din vocabularul utilizatorilor“, apreciaza Dinu Malacopol.

     

    La ora actuala, printre cei mai mari furnizori de servicii de televiziune prin Internet din lume se numara Kingston in Marea Britanie, Yahoo BB/Softbank in Japonia, Now Broadband TV in Hong Kong si Media on Demand in China, iar valoarea pietei, de 29 de miliarde de euro in 2009, corespunde unui numar de 53 de milioane de clienti. Cat despre 2010, se vorbeste deja de un total de aproximativ 65 de milioane de clienti IPTV in toata lumea, iar Alcatel a facut o estimare si mai indrazneata – 100 de milioane. Cu un sistem diferit de masurare a pietei, analistii de la Gartner ofera o estimare mai rezervata, de 10 miliarde de euro si 49 de milioane de clienti in 2010.

     

    IPTV reprezinta in esenta transmisiunea semnalului TV in format digital prin cablul de Internet, pe platforma IP. Aceasta solutie trebuie diferentiata insa de celelalte solutii de televiziune digitala, prin cablu sau prin satelit, existente pe piata. Pe segmentul de televiziune digitala prin satelit, in Romania piata s-a impartit deja intre cinci concurenti – DigiTV (RCS-RDS), Max TV (DCS), Boom TV (DTH Television), Focus Sat (UPC) si recent lansatul Dolce (Romtelecom). In plus, exista solutia de transmitere digitala a semnalului video prin cablu, lansata in 2005 de Astral si intrata in portofoliul UPC dupa ce aceasta din urma a preluat Astral. „Spre deosebire de televiziunea digitala prin cablu, care utilizeaza in exclusivitate largimea de banda ca sa transmita semnalul TV, fara a mai permite existenta simultana a unui alt semnal, in cazul IPTV avantajul il reprezinta folosirea aceleiasi capacitati disponibile, adica un singur cablu, pentru mai multe aplicatii in acelasi timp – acces la Internet broadband, telefonie si televiziune“, a explicat Dinu Malacopol. „Diferenta este similara cu cea dintre mersul cu masina pe o banda clar delimitata si mersul pe o sosea impreuna cu alte masini. Uneori rezultatul este acelasi, alteori exista o diferenta semnificativa“, adauga reprezentantul UPC.

     

    Deocamdata, asa cum recunoaste insa Radu Rusu de la iNES, „pentru multi dintre romani, perceptia serviciilor de IPTV este ca acestea nu sunt altceva decat servicii de televiziune prin cablu la un pret ridicat“. Intr-adevar, un abonament IPTV costa 100 de euro lunar pentru persoane fizice si 250 de euro pentru persoane juridice, la care se adauga costurile instalarii – 500 de euro – si ale echipamentelor necesare – 150 de euro.

     

    In schimb, utilizatorul are avantajele de baza ale televiziunii prin Internet – interactivitatea si posibilitatea de personalizare. Un exemplu este „time-shifting“ sau televiziunea reprogramata, optiune care presupune posibilitatea de a urmari inregistrarea programelor difuzate in ultimele 24 de ore pe anumite canale TV. Operatorul inregistreaza automat un numar prestabilit de canale TV, comportandu-se astfel ca un videorecorder, de unde si posibilitatea de a pune pauza pe inregistrare sau de a o derula inainte sau inapoi. La aceasta se adauga serviciile de ghid electronic EPG (deja disponibil), dar si video-on-demand si pay-per-view (disponibile de anul viitor). 

     

    Deocamdata, televiziunea prin Internet in Romania este un serviciu destinat segmentului rezidential, clientii vizati fiind cei cu venituri lunare de cel putin 1.000 de euro, care lucreaza frecvent cu Internetul si au nevoie de o conexiune broadband si acasa.

    „Dintre cei 300 de clienti pe care ii avem in prezent, aproximativ 80% sunt persoane fizice din zone precum Pipera, Dorobanti, Floreasca sau Otopeni, zone unde serviciile de cablu nu sunt suficiente, mai ales daca utilizatorul are un televizor cu plasma sau cu cristale lichide cu diagonala foarte mare“, afirma Radu Rusu.

  • ENERGIE: Enel cheltuie 4 miliarde de euro in Romania pana in 2010

    La 40 de ani, Matteo Codazzi a fost trimis de Enel sa conduca strategia de dezvoltare si sa administreze bugetul de 4 miliarde de euro pe care italienii l-au programat pentru Romania in urmatorii trei ani.

     

    Mandatul lui Matteo Codazzi de country manager al Enel Romania a demarat la sfarsitul anului trecut, cand compania italiana ar fi trebuit sa isi dubleze afacerile locale, odata cu preluarea  Electrica Muntenia Sud (EMS) – cea mai mare distributie romaneasca de electricitate, pe care Enel a castigat-o la licitatie in iunie anul trecut, oferind 820 mil. euro.

     

    Desi nu a preluat inca in portofoliu distributia (transferul de proprietate fiind intarziat din cauza unor anchete privind modul de desfasurare a licitatiei), Codazzi include EMS in planurile de dezvoltare ale Enel.

     

    Trimis in Romania tocmai pentru a conduce dezvoltarea unei retele de trei distributii cu 2,5 milioane de clienti (Dobrogea si Banat, dar si Muntenia Sud), italianul are pregatit un plan de investitii de 1 miliard de euro pentru EMS in retea si servicii clienti si vrea sa o includa in compania integrata pe care o va crea odata cu finalizarea unbundling-ului (pana la 1 iulie 2007, companiile de distributie desprinse din Electrica trebuie sa isi separe activitatea de distributie – reglementata – de cea de furnizare – activitate comerciala, supusa pietei libere).

     

    „Odata cu finalizarea unbundling-ului, vom infiinta trei companii separate de distributie, cate una pentru Banat, Dobrogea si Muntenia Sud, dar o singura companie de vanzare, pentru a reduce costurile.“ Enel intentioneaza sa finalizeze procesul de separare pana la 1 iunie.

     

    Intrarea EMS in portofoliul Enel inseamna nu numai dublarea afacerilor, dar si o buna ocazie de a obtine o mai mare cota de piata in vanzarea de electricitate catre marii clienti. Deocamdata, fara EMS, pozitia Enel ca vanzator pe piata libera este una de nisa, majoritatea clientilor (90%) fiind captivi – consumatori casnici.

     

    Data fiind aceasta pozitie pe piata, Matteo Codazzi – care a fost vicepresedinte al diviziei de vanzari pentru clientii captivi din Italia – isi concentreza atentia pe cresterea veniturilor dinspre acesti utilizatori casnici, crestere care poate veni din doua directii: atat din investitiile in retele, care reduc pierderile, dar si din cresterea consumului populatiei, pe care oficialul Enel o estimeaza la 4-5% in acest an. „Vrem sa asiguram servicii mai bune clientilor casnici nu numai pentru ca asa este mai bine pentru noi, asta reducandu-ne din pierderi, dar si pentru a fideliza acesti consumatori, care de la 1 iulie 2007 vor deveni si ei clienti eligibili si vor putea sa isi schimbe furnizorul de energie“, spune Codazzi.

     

    In afara de investitiile in retea, Enel a investit anul trecut peste 5 mil. euro pentru a deschide atat la Timisoara, cat si la Constanta centre de telecontrol si tatoneaza terenul pentru introducerea unui sistem de masurare (contorizare) si tarifare, pe care l-a implementat cu cativa ani in urma in Italia (sistem in care Enel a investit 2 mld. euro si la care s-au inscris toti cei 30 de milioane de consumatori). 

     

    In acest context, conflictele din ultimele saptamani de pe piata energiei nu intereseaza direct grupul italian, spune Codazzi, decat poate din punctul de vedere al accesului la energie: „Suntem putin expusi la piata libera, dar bazandu-ma pe informatiile din piata, pot sa spun ca trebuie sa se intample ceva pentru ca regulile sa devina aceleasi pentru toata lumea“. Investitiile programate pentru EMS sunt doar o parte din bugetul pe care Matteo Codazzi il poate investi in Romania.

     

    Miliardului de euro destinat EMS i se adauga 1,5 miliarde de euro in cele doua distributii Enel in Romania (Banat si Dobrogea), dar si 1,5 miliarde de euro, care asteapta sa fie investiti in productie de electricitate. „Avem mai multe proiecte pentru investitii in generare de electricitate, dar strategia Ministerului Economiei ne va impune timingul in care vom cheltui acesti bani, de minister depinzand scoaterea pe piata, la privatizare, a sectorului de productie de electricitate din Romania.“

     

    Enel va depune in aceasta saptamana oferta imbunatatita in procesul pentru constructia unui grup termo la Braila si asteapta definitivarea modului in care va putea participa la constructia grupurilor 3 si 4 la Cernavoda.

     

    „Am declarat ca suntem dispusi, atat operational, cat si financiar, sa preluam cea mai mare parte a acestui proiect, dar, cum strategia este realizarea unui consortiu, suntem de acord sa participam in orice forma“, spune Codazzi.

     

    De fapt, Codazzi crede ca atat energia nucleara, cat si orice alt tip de energie ieftina par proiecte sustenabile: „Europa depinde de doar cateva surse de energie, iar orice investitie in cresterea productiei este binevenita pentru toata lumea“. Mai ales, subliniaza Codazzi, ca in Romania generarea este un domeniu cu o competitie limitata, dominat de stat si fara intentii de privatizare. Pana la intrarea intr-un proiect de productie de energie termo sau nucleara, Enel a lansat anul trecut, prin subsidiara Enel Wind, primul proiect de energie eoliana, la Tulcea, in valoare de 24 de milioane de euro, durata lucrarilor de executie fiind estimata la trei ani.

  • Meet the manager

    Matteo Codazzi nu are un mandat delimitat in timp, ci doar in performante. „Am fost trimis aici cu o serie de misiuni si va dura cu siguranta cativa ani pana le voi realiza.“

     

    CARIERA. Pana anul trecut, cand a fost numit sef al afacerilor Enel in Romania, Matteo Codazzi a fost vicepresedinte al diviziei de vanzari pentru clientii captivi ai Enel in Italia, care servea 30 de milioane de clienti si avea 5.000 de subordonati. Codazzi a intrat in Enel din 1999, cu responsabilitati atat in diviziile de productie, cat si in cele de distributie (a fost director de dezvoltare, dar a condus si o serie de achizitii in sectorul gazelor si al electricitatii – inclusiv achizitia EMS, iar in 2001 a luat parte in achizitia GenCos – cea mai mare capacitate de productie pe care o are Enel in Italia, de 15.000 MWh). Inainte de Enel, a lucrat in Finmeccanica, ocupandu-se predominant de tranzactiile din Europa, dar si din Statele Unite.

     

    STUDII. Codazzi a studiat in Italia si Statele Unite, fiind licentiat in economie la Roma si absolvent al Columbia Business School, New York.

  • O PIATA DE 700 DE MILIOANE DE EURO

    Piata bricolajului a intrat in vizorul retelelor internationale mai ales dupa evolutiile din ultimii doi ani, care au marcat cresteri de 40-50%. In prezent, piata este disputata de noua companii, dintre care patru (inclusiv Ambient) sunt romanesti.

     

    PRAKTIKER. Compania germana, parte a grupului Metro, a intrat pe piata in 2002 si are acum 13 magazine. In 2005, cifra de afaceri a fost de 104,8 milioane de euro, cu un profit net de 4,2 milioane de euro.

     

    BRICOSTORE. Compania franceza a inaugurat primul magazin in 2002, iar reteaua a ajuns acum la sase spatii comerciale. Cifra de afaceri din 2005 a fost de 84,1 milioane de euro, cu un profit net de 9,9 milioane de euro.

     

    BAUMAX. Compania austriaca a intrat pe piata in toamna anului trecut si a deschis deja trei magazine.

     

    MR. BRICOLAGE. Compania franceza a deschis primul magazin in luna decembrie 2006, iar planurile pe termen lung vizeaza o retea de 33 de magazine.

     

    HORNBACH. Compania germana are in constructie primul magazin, iar planurile de dezvoltare vizeaza o retea de 10-15 magazine.

     

    DEDEMAN. Axata pe zona de nord-est, compania a fost infiintata in 1992 si are acum sase centre comerciale si patru depozite. In 2005, compania a realizat o cifra de afaceri de 72 de milioane de euro, cu 30% mai mare decat in 2004.

     

    TIGER AMIRA. Ocupand zona de nord a tarii, compania cu sediul in Bihor a avut in 2005 vanzari de 27 de milioane de euro.

     

    STELCATI. Compania, fondata in 1994, domina zona de sud-est a tarii si are doua magazine in Constanta si trei depozite in Tulcea, Galati si Constanta.

  • CINE SE LUPTA CU STRAINII

    Cea mai mare companie romaneasca de pe piata de bricolaj s-a nascut in inima tarii, la Sibiu.

    • Anul infiintarii: 1993
    • Capital: integral romanesc
    • Primii pasi: in 1995 sunt deschise la Sibiu primele sapte magazine sub sigla „Sanex“, nume ce a fost schimbat in 1998 in „Universal Ambient“
    • Angajati: 2.660
    • Furnizori contractuali: 1.600
    • Oferta: 45.000 de produse
    • Magazine: 35
    • Centre comerciale: 11
    • Suprafata acoperita: 14 judete
    • Servicii: credit & rate, design ceramica, design mobilier, transport gratuit, colorare vopsea, Ambient Total
    • Grup: alaturi de retelele de magazine si centre comerciale, grupul Ambient mai reuneste Voestalpine Ambient, care comercializeaza produse metalurgice, dar si Ambient Structuri, care activeaza in domeniul betoanelor

  • PREGATIT PENTRU LUPTA

    La 37 de ani, Ioan Ciolan are o afacere care rivalizeaza cu lanturile multinationale de bricolaj si este una dintre cele mai ravnite de pe piata romaneasca. Cum a ajuns un roman sa se lupte de la egal la egal cu nume consacrate pe plan international?

     

    M-am gandit din start ce trebuie sa fac ca sa nu intru in competitie cu magazinele de tip do-it-yourself“, spune sibianul Ioan Ciolan, omul de afaceri care detine Ambient, o retea care numara acum 11 centre comerciale si 35 de magazine in 14 judete. Scurt si la obiect, acest principiu pe care Ambient si-a construit intreaga structura a presupus cateva concepte proprii de business, intre care cele mai importante tin de modul de servire si de alegerea produselor din oferta.

     

    Transpusa in practica, o asemenea filozofie de business a impins vanzarile companiei, anul trecut, peste 120 de milioane de euro, in crestere cu 30% fata de anul anterior (92 de milioane de euro). Pentru anul acesta, compania previzioneaza o cifra de afaceri mai mare cu 45-50% fata de 2006, cresterea fiind insa legata si de evolutia pietei de profil. Fata de competitorii sai, Ambient se plaseaza, ca vanzari raportate in 2005, pe picior de egalitate fata de principalele doua companii de profil de pe piata – nemtii de la Praktiker, care au avut o cifra de afaceri de aproape 105 milioane de euro, si francezii de la Bricostore, care au vandut de 84 de milioane de euro. Altfel spus, Ambient nu numai ca ocupa un loc fruntas in topul companiilor de profil din Romania, dar si-a adjudecat o felie consistenta dintr-o piata estimata, conform calculelor BUSINESS Magazin, la 700 de milioane de euro in 2006, cu circa 40% mai mult decat in anul anterior. Pentru 2006, compania nu a facut publice, pana in acest moment, date referitoare la profitul net, dar datele de la Ministerul Finantelor arata ca in 2005, compania a inregistrat un profit net de de 2,2 mil. euro, adica 2,4% din vanzari. Valoarea companiei, daca ar fi de luat in calcul cea mai des intalnita formula – jumatate din vanzarile anuale – ar fi de 60 mil. euro.

     

    Este o explicatie pentru care la poarta Ambient bat petitori despre care Ioan Ciolan, omul care nu a lucrat nicio zi pentru altcineva, spune ca si-a facut un obicei din a le refuza ofertele de preluare sau de parteneriate strategice. Nu trece niciun an fara trei-patru astfel de oferte, venite atât din strainatate, cât si din tara, de la investitori strategici sau fonduri de investitii. Toti petitorii au fost refuzati pentru ca, sustine Ciolan, „nu ne potriveam. Nu completau conceptul nostru, in asa fel incât sa-l faca mai solid. Cumparau doar cota de piata si, probabil, nici nu erau interesate de altceva“, considera Ciolan.

     

    Cum a ajuns sibianul, dintr-un student care voia sa castige bani de buzunar – pentru ca acesta este motivul care l-a determinat sa-si faca propria afacere -, sa aiba acum una dintre cele mai ravnite companii din piata romaneasca de bricolaj?

     

    De felul sau, Ioan Ciolan este un tip retras, nu-i place sa iasa in evidenta; spune ca-i place sa nu fie recunoscut pe strada si nici chiar in propriile magazine si se considera un simplu angajat a companiei lui. Se declara un adept al „politicii faptelor“, pornit sa-si puna in practica ideile fara sa dea sfara in tara. A acceptat totusi sa discute cu BUSINESS Magazin despre ceea ce spune el ca au fost motoarele de crestere a companiei. Jumatatea de ora stabilita initial pentru discutii s-a prelungit pana la trei ore si in locul unui om inchis, care sa raspunda scurt la cateva intrebari, Ciolan s-a dovedit a fi un patron entuziast, care vorbeste incantat de afacerea sa.

     

    Biroul unde isi petrece 10-12 ore pe zi seamana mai degraba cu un turn de control, nu doar pentru ca se afla deasupra birourilor managerilor, ci si pentru ca din patru pereti, trei sunt din sticla. De aici se poate vedea tot sediul logistic al companiei, cu depozitele si zecile de TIR-uri care transporta marfa catre magazine. Centrul logistic, de unde pleaca marfa catre magazine, ocupa o suprafata de peste 120.000 de metri patrati, are 500 de angajati, un parc auto de 615 autovehicule, doua rampe de cale ferata, plus flota de echipamente de ridicat si stivuit. De la aceleasi geamuri se vede cladirea cu opt etaje, acum in constructie, unde se vor muta anul acesta birourile conducerii si cele administrative. Tot in constructie se afla si alte cladiri unde vor functiona noi spatii de depozitare.

     

    Omul de afaceri spune ca anul trecut a investit 40 de milioane de euro in extinderea retelei, ceea ce i-a permis sa deschida in ultimele luni patru noi centre comerciale, in Târgu Mures, Deva, Baia Mare si Gheorghieni, cu o suprafata de peste 22.000 mp fiecare. Reteaua lui Ciolan a ajuns sa acopere acum 14 judete, cu 11 centre comerciale si 35 de magazine de dimensiuni mai mici, gandite ca spatii comerciale de proximitate, sub acelasi nume. Planurile pentru 2007 vizeaza inca doua centre comerciale mari si patru medii si mici, adica pâna in 15.000 de metri patrati. Cea mai mare parte a investitiilor realizate de companie pana in prezent, adica 65%, a provenit din fonduri proprii, conform reprezentantilor companiei.

    Valoarea medie a investitiei pe centru comercial este de 5 milioane de euro, in timp ce pentru un magazin sunt necesari 800.000 de euro (pentru comparatie, investitia medie intr-un Bricostore este de aproximativ 15 milioane de euro).

     

    Prin ce difera insa aceste magazine de cele ale retelelor de bricolaj, romanesti si internationale, care concureaza pentru aceiasi clienti? Afacerea Ambient n-a mizat pe preturi mici la raft, pentru ca, asa cum si-a dat repede seama intreprinzatorul sibian, retelele internationale pot pune presiune pe furnizori si la vanzari mari de marfa pot afisa pe etichete preturi mult mai mici decat ale lui. Dupa o analiza a ceea ce inseamna in Romania conceptul de do-it-yourself (DIY), Ciolan a gasit un mod de diferentiere a magazinelor sale fata de cele deschise de multinationale: „Punctul slab al acestora este modul de servire, pentru ca nu ofera consultanta. Asistentii de vânzari sunt considerati un fel de manipulanti de marfuri si cam atât“. Pasul urmator a fost, explica Ioan Ciolan, sa se puna in locul clientului si sa-si dea seama cum vrea acesta sa fie tratat cand intra intr-un magazin.

     

    De pe urma acestei idei a profitat afacerea nascuta la Sibiu: a angajat oameni specializati in domeniul constructiilor si al amenajarilor, adica oameni care pot da un sfat avizat cumparatorilor. Un astfel de vanzator-consilier are in fisa postului sarcina de a cunoaste cat mai amanuntit gusturile clientului, dar si situatia casei acestuia. Poate parea indiscret atunci cand ii spune unui client ca vrea sa-i faca o vizita ca sa vada cum ii arata locuinta, dar, argumenteaza Ciolan, este „perfect justificat“, pentru ca avand aceste informatii, consilierul poate face o recomandare avizata. Fiecare client are o fisa unde sunt mentionate lucrarile pe care le-a mai facut la casa, cand si ce tip de cumparaturi a mai facut de la Ambient si angajatul companiei care l-a consiliat. „Clientul nu vine pur si simplu la magazin, ci vine la Vasilica de la magazin, cu care stie ca a mai vorbit si care il va intreba, cel mai probabil, la inceput, ce-i mai fac nevasta si copiii.“

     

    Pe baza unei astfel de relatii client-angajat, sustine Ciolan, se poate face o recomandare potrivita si personalizata pentru amenajarea camerei copiilor, spre exemplu. Un client este sfatuit nu cum sa-si faca toata lucrarea cu o suma data, ci doar ce anume poate face cu aceasta suma, daca este sau nu suficienta pentru a acoperi integral cumparaturile dorite si la nivelul de calitate pe care clientul si-l permite. Existenta unui astfel de mecanism il face pe Ciolan sa se arate convins ca orice client care intra in magazinele sale n-are motiv sa mearga la concurenta, chiar daca la Ambient nu se gasesc cele mai ieftine produse. In plus, sustine Ioan Ciolan, exista diferente intre cei ce calca pragul Ambient si cei ce merg in marile retele de bricolaj: acestea din urma, spune el, „vizeaza clientul care este chirias, nu proprietar, in timp ce prioritatea noastra este proprietarul si consumatorul contractual, de tip constructor si prestator de servicii“.

     

    Ciolan adauga ca magazinele lui se disting prin faptul ca sunt organizate ca niste showroom-uri cu materiale de constructii, mobila, parchet. „Daca intrati intr-un centru comercial, n-o sa vedeti marfa in rafturi. Avem o amenajare si oferim solutii. Nu suntem un simplu magazin.“

     

    Un alt element prin care afacerea sibiana se diferentiaza de concurenta sunt serviciile cu valoare adaugata. Spre exemplu, pentru firmele cliente, compania asigura un consultant care supravegheaza desfasurarea lucrarilor – atat din punct de vedere calitativ, cat si ca termene de predare. Pentru completarea portofoliului, Ambient a investit din 2002 si in sectoare complementare, organizate ca firme de sine statatoare, prin care furnizeaza betoane si agregate, mobilier personalizat, automatizari sau confectii metalice. „Pe viitor vom continua ce am inceput – dezvoltarea altor centre de vânzare – si vom cauta sa ne imbogatim portofoliul de furnizori“, completeaza managerul Ambient.

     

    Odata cu cresterea numarului de magazine, Ambient a inceput sa se confrunte insa cu lipsa personalului calificat. Solutia la care va recurge compania va fi un centru propriu de perfectionare – Club Ambient, ce va urma sa functioneze din acest an atat pentru angajati, cat si pentru parteneri. Centrul va deveni un loc de intalnire pentru profesionisti cu tangente cu domeniul bricolajului, de la producatori, arhitecti, furnizori, proiectanti si pana la constructori. Club Ambient, care presupune o investitie de 3,5 milioane de euro, are 80 de membri fondatori – furnizori de materiale si constructori – si va fi deschis la Cisnadie, langa Sibiu. Un astfel de centru ar trebui sa rezolve problema fortei de munca, spune Ioan Ciolan.

     

    Specializat in inginerie, sibianul a invatat din mers sa faca afaceri, iar cariera i-a fost marcata de oameni de la care spune ca a avut „enorm de mult de invatat“, ca atitudine in afaceri si ca abilitati de comunicare. „Modelul lor si experienta câstigata m-au ajutat sa-mi cladesc câteva principii solide: fair-play si consecventa, respect fata de oameni si fata de promisiunile facute“, sustine intreprinzatorul. Primul contact cu afacerile l-a avut in studentie, cand era in anul al III-lea, la Facultatea de Automatizari-Calculatoare din cadrul Universitatii Babes-Bolyai din Cluj-Napoca. Atunci a deschis prima firma, numita Respect, o afacere mica, de familie, in parteneriat cu sotii celor doua surori ale sale. Era o societate specializata in service pentru electronice, iar apoi cei trei parteneri au deschis si un magazin in care vindeau televizoare, costume si covoare produse la Sibiu.

     

    Profitul a inceput sa „curga“, continua Ciolan, iar doi ani mai târziu, in 1992, au deschis la Cluj inca o firma – Vitrina Advertising, care a fost la inceputuri un ziar de publicitate. Insa in ‘93, cand a hotarât sa se intoarca la Sibiu, a renuntat la partea lui din afacerile dezvoltate la Cluj. „Provin dintr-o familie modesta, unde traditia este respectata cu sfintenie. Pe vremea aceea, gândirea era ca baiatul trebuie sa se intoarca acasa, sa aiba grija de parinti“, povesteste omul de afaceri, care a parasit afacerea Respect pe cand „firma avea deja 20 si ceva de oameni, plus trei sau patru camioane“.

     

    Revenit in Sibiul natal, Ciolan a pornit din nou de la zero. Initial s-a gandit la o cofetarie – „Voiam  sa am o terasa, Boema, dupa modelul Boemei din Cluj, locul unde mi-am petrecut studentia. Pâna la urma am inregistrat doua firme“, isi aminteste Ioan Ciolan, referindu-se la acelasi an 1993.

    Cea de-a doua firma a fost chiar Ambient, dedicata comertului cu instalatii si finisaje pentru locuinte. Aceasta a ajuns in doi ani la o retea de sapte magazine proprii sub numele Sanex, toate in Sibiu. In paralel, Ciolan a inceput si o afacere de comert cu materiale de constructii, ceea ce a devenit ulterior, in grupul lui, divizia Ambient Structuri.

     

    In 1998, reteaua de magazine Sanex a fost rebotezata, noul nume fiind cel cunoscut pana in prezent – Universal Ambient, iar gama de produse vândute in magazine a fost completata cu materiale de constructii. Peste alti doi ani, cand reteaua de magazine Sanex prinsese deja contur, Ciolan a renuntat la Boema, pentru ca venise momentul sa se gandeasca la dezvoltarea retelei de magazine in afara judetului Sibiu. Tot 2000 este anul in care a aparut conceptul Casa Ambient, centrul comercial pentru constructii si amenajari; primul spatiu de acest fel a fost inaugurat un an mai tarziu, in Sibiu. Odata cu deschiderea centrului, echipa condusa de Ioan Ciolan lanseaza si sloganul companiei: „Casa casei tale“. Ideea era clara: clientul ar trebui sa gaseasca sub un singur acoperis tot ce are nevoie pentru construirea, utilarea, finisarea, decorarea si intretinerea unei locuinte.

     

    Ioan Ciolan este amuzat de asemanarea facuta de clienti intre Ambient si Ambulanta. „Foarte multa lume confunda masinile noastre, pe care scrie AMB – de la Ambient – cu cele de la Ambulanta“. Si Ambient este un fel de ambulanta, zice in gluma omul de afaceri sibian, doar ca „unii se ocupa de sanatatea fizica a unei persoane, altii au in grija locuintele“. Si continua comparatia: din moment ce magazinul Ambient este un magazin de cartier, de unde se procura produse pentru intretinerea casei, iar centrul comercial Ambient e pentru constructia si amenajarea casei, „centrul comercial este un fel de spital al orasului, iar magazinele sunt dispensarele. Cu probleme de raceala te duci la magazine; daca nu rezolvi nimic, mergi la spital – la centrele comerciale“.

     

    Mai departe, Ciolan s-a gandit ca afacerile in afara granitelor judetului au nevoie de un alt atu. „Am constientizat ca, daca vreau sa ies in afara curtii, trebuie sa am scoala, sa ma prezint.“ Asa a aparut conceptul Client Total, care inseamna ca un client ar trebui sa aiba la dispozitie toate produsele si serviciile, de la materiale de constructie, finisare si intretinere a locuintei si pana la servicii ante si post-vânzare, cu consilieri de vânzari, consilieri tehnici si consilieri de design. Daca, de exemplu, clientul isi utileaza baia, designerul ii face planurile, tinând cont de stilul de viata si de necesitati, consilierul tehnic il sfatuieste in privinta aparaturii, iar cel de vânzare ii prezinta produsele adecvate bugetului sau.

     

    Omul de afaceri sibian considera ca daca nu gândea un concept care sa-i ofere o serie de avantaje fata de alte companii din domeniu si ramânea doar proprietar de magazine, adica „un fel de proprietar de vitrine“, Ambient nu ar fi reusit sa se dezvolte. „Nu ne-am trezit peste noapte cu gândul ca Ambient trebuie sa iasa din Sibiu. Am vazut dezvoltarea afacerii ca pe un element de siguranta pentru angajatii nostri“, sustine Ioan Ciolan.

     

    O alta ancora de siguranta pentru companie este si parteneriatul cu o companie austriaca din domeniul produselor metalurgice, Voestalpine Ambient Stahlhandel, cu care a realizat in 2005 un joint-venture. In urma acestui parteneriat a fost construit un depozit (Metal Center), in Sibiu, cu o investitie de trei milioane de euro. Hala se intinde pe o suprafata de 4.500 de metri patrati si are o capacitate de depozitare de 6.000 de tone, iar sediul administrativ ocupa 500 de metri patrati. Cei doi parteneri, Voestalpine Austria si Ambient, detin 51%, respectiv 49% din capitalul social al societatii nou infiintate. Tinta principala a Voestalpine Ambient este reprezentata de firmele mici si mijlocii din zona.

     

    Ciolan traieste totusi cu convingerea ca nu ar fi reusit sa-si construiasca afacerea pana la proportiile de acum daca numele internationale de pe piata bricolajului s-ar fi grabit sa vina in Romania asa cum s-a intamplat in alte domenii. Primele retele internationale care au ajuns pe piata romaneasca, Praktiker si Bricostore, si-au facut intrarea abia in 2002 si au in prezent 13, respectiv sase magazine. Abia 2006 s-a dovedit un an in care Romania si-a definit clar profilul in planurile de expansiune a lanturilor straine de DIY. Praktiker si Bricostore sunt doar primii ce si-au declarat intentia de a acoperi un teritoriu cat mai larg in cel mai scurt timp posibil.

     

    Anul 2007 va fi interesant insa si pentru ceea ce vor face doi nou-veniti pe piata: bauMax (care a deschis trei magazine) si Mr. Bricolage (care si-a inaugurat primul spatiu in cartierul bucurestean Vitan). O a treia companie care si-a declarat interesul si intentiile de intrare pe piata – Hornbach – este mai in urma cu planurile, neavand deschis niciun magazin pana acum. O alta companie germana, Obi, parte a grupului Tengelmann, si-a inregistrat numele la Registrul Comertului, chiar daca declaratiile oficiale sustin ca nu este interesata, cel putin deocamdata, de piata romaneasca.

     

    In tabara jucatorilor autohtoni, alaturi de Ambient s-au dezvoltat si alte companii puternice, cel putin la nivel regional: Dedeman in Moldova, Stelcati in zona de sud-est a tarii, Tiger Amira in zona de nord-vest. Modelul pietei romanesti de bricolaj, alaturi de cea a retelelor de electronice si electrocasnice, reprezinta insa exceptii in piata romaneasca de retail, pentru ca in alte zone – cash & carry, hiper si supermarketuri – venirea companiilor internationale nu numai ca n-a oferit un ragaz investitorilor romani pentru a se dezvolta, dar a ajuns chiar sa mature concurenta autohtona. Cazul retelei de supermarketuri Univers’all, dezvoltata tot pas cu pas de un investitor roman, la fel ca in cazul Ambient, dar care a ajuns sa se vanda acum la bucata, este un exemplu evident in acest sens. Prin urmare, cel mai mare avantaj al romanilor care si-au construit afaceri pe piata de bricolaj ramane, asa cum spune Ioan Ciolan, „indiferenta Europei“.

  • Naveta Paris – Titu

    Carlig de angajare: cum suna propunerea de a folosi zilnic aeroportul pe care dictatorul Romaniei Nicolae Ceausescu a aterizat pentru ultima data? O suta de francezi vor lucra la centrul de cercetare Renault de la Titu, dar vor dormi in Franta.

     

    La 16 luni de la demararea proiectului cu care „stapanul de pe malul Senei“ (Carlos Ghosn, presedintele Renault) l-a insarcinat pe Constantin Stroe, vicepresedinte al Dacia, centrul de cercetare pe care grupul francez vrea sa-l construiasca in Romania „este terminat in proportie de 99%“, spune Stroe.

     

    El adauga ca acest proiect „este o perla“ mai ales prin faptul ca la momentul actual ar putea reprezenta cel mai mare centru de cercetare al grupului francez. „Nu exista nimic similar in toata Europa Centrala si de Est“.

     

    Dar care a fost scanteia de unde a plecat dezvoltarea unui spatiu de cercetare pentru care francezii au nevoie de un spatiu de 600 de hectare?

     

    Renault si-a propus, dezvaluie Stroe, sa faca 26 de tipuri de automobile la fiecare patru ani. „Si numai capacitatea lor de la Paris (centrul tehnologic Technocentre – n.red.) nu este suficienta.“ Acest pariu pe care producatorul francez l-a facut cu el insusi este necesar pentru a-si intari pozitia pe piata si mai ales sa ajunga la orizontul anului 2009 la o marja operationala de 6%, mai mult decat dubla fata de anul precedent. Pentru centrul de inginerie de la Titu, ce se traduce in 3.000 de locuri de munca pentru absolventi de studii superioare cu varsta maxima de 37 de ani, a fost demarata o ampla campanie de recrutare. Dintre cei 3.000 de angajati, doar 103 vor fi francezi, restul de 2.900 de pozitii fiind deschise pentru romani si alte nationalitati.

     

    Vicepresedintele Dacia spune ca a fost surprins sa vada „ca foarte multi sarbi vin acum la noi (in Romania – n.red.)“, in cautarea unui loc de munca. Argumentul financiar este insa puternic, pentru ca „am fost foarte incapatanat si am negociat (cu francezii – n.red.) chiar si salariile stagiarilor“.

     

    Francezii au inteles ca nici in Romania nu mai e posibil ca salariile de 200-300 de euro pe luna sa fidelizeze un angajat bun. „Ar veni pentru scolarizare si dupa trei-patru ani ar pleca.“ Rezultatul? Lefurile „de intrare“ pentru tinerii absolventi sunt mai atractive. Chiar si asa, perioada de rambursare a acestor investitii din Romania este mult mai scurta, argumenteaza Stroe, decat daca un astfel de proiect ar fi realizat in Vest.

     

    Ca un magnet, centrul de inginerie de la Titu a inceput deja sa atraga chiar si inginerii romani plecati din tara de sase-sapte ani. „Pentru ca le oferim conditii de munca absolut egale cu cele din «lumea buna» – salarii echivalente -, iar oamenii si-au facut niste calcule si s-au intors.“

     

    Dincolo de impactul pe care proiectul de la Titu il va produce asupra fortei de munca, Romania dobandeste acum un atu de imagine: devine cel mai important centru de cercetare pentru producatorul francez de automobile. In conditiile in care in Romania pana in 1990 „nu s-a conceput nici macar un piston pentru un motor“, pentru ca se fabricau tot felul de componente, dar toate dupa licente cumparate de-a lungul timpului, „acum trecem la conceptia unui automobil de la contactul cu solul pana la varful antenei“.

     

    Pentru aceasta, francezii au un plan de investitii de 450-600 de milioane de euro, adica jumatate din valoarea investitiilor realizate pana acum de Renault in fabrica Dacia de la Pitesti. Dar implicatiile sunt mult mai mari. Pentru ca implica direct „23 de furnizori care se vor instala in cele patru judete limitrofe – vestul Prahovei, Ilfov, Dambovita si Arges“, declara Stroe.

     

    Dar de ce a fost aleasa, pentru dezvoltarea unui proiect de cercetare de asemenea anvergura, tocmai localitatea Titu, ce numara doar 10.000 de suflete? Stroe povesteste ca i-a „acompaniat pe decidenti in sase locuri diferite“ si cel de la Titu are marele avantaj de a avea o pista de decolare si aterizare pentru avioane. Astfel incat devine viabila ideea de naveta zilnica intre Boteni – Titu si Paris, aeroportul Le Bourget. Chiar si aeroportul de la Paris are doua mari avantaje: „e mult mai ieftin si mult mai rapid, pentru ca si francezii pierd foarte mult timp pe aeroportul Charles de Gaulle, cu formalitatile“.

     

    Iar justificarea navetei este simpla: cheltuieli mai mici decat cele pe care le presupune relocarea a o suta de francezi cu tot cu familii, cu copii, relocare ce vine impreuna cu plata taxelor de scolarizare si a apartamentelor. Asa ca Renault inventeaza naveta (aeriana) zilnica intre statiile Boteni – Titu si Paris, aeroportul Le Bourget.

  • CARTE DE VIZITA

    Omul de afaceri Ioan Ciolan a plasat la intrarea fiecaruia din cele 46 de magazine cate o macara, pentru a nu uita „de unde a plecat“.

    • Varsta: 37 de ani
    • Origine: provine dintr-o familie cu trei copii, mama lucrand ca muncitoare la fabrica Flaro, iar tatal sau ca macaragiu vreme de 38 de ani
    • Studii: Facultatea de Automatizari-Calculatoare din cadrul Universitatii „Babes Bolyai“ Cluj-Napoca
    • Afacere: Ambient, cu vanzari de 120 de milioane de euro in 2006
    • Familie: casatorit, trei copii