BusinessMagazin

Blog

  • RMO la vecini

    UNGARIA: De peste un an, banca centrala nu mai solicita bancilor comerciale constituirea de rezerve pentru depozitele atrase si creditele primite cu scadente mai lungi de doi ani la data inregistrarii in bilanturi. Pentru celelalte categorii de pasive, rata de rezerva este de 5%.

     

    POLONIA: Banca centrala a redus din 2003 nivelul RMO cerute bancilor comerciale pana la 3,5%. Rata nu se aplica in cazul fondurilor atrase de la alte banci sau pentru finantari din strainatate atrase la scadente mai lungi de doi ani.

     

    CEHIA: Banca centrala a armonizat de mult regimul RMO cu cel aplicat de Banca Centrala Europeana (BCE). De la 11,5% in 1997, nivelul rezervelor a scazut la 2% in 1999 – nivel practicat de BCE. In a doua jumatate a anilor ‘90, banca centrala ceha a ajuns la concluzia ca nivelul „ridicat“ al rezervelor minime, precum si neremunerarea acestora au redus competitivitatea bancilor locale. Din iulie 2006, rata este zero pentru depozitele la termen.

     

    BCE: Autoritatea monetara europeana solicita bancilor din zona euro rezerve minime reprezentand 2% din pasivele atrase. Rezervele sunt remunerate la niveluri apropiate de dobanzile interbancare pe termen scurt. Banca este preocupata ca sistemul rezervelor minime obligatorii sa nu devina o povara pentru bancile comerciale si nici sa nu afecteze alocarea eficienta a resurselor. Pentru reducerea costurilor administrative legate de managementul unor rezerve atat de scazute, bancilor comerciale li se permite sa deduca 100.000 de euro din nivelul rezervei. Principala functie a sistemului este de stabilizare a ratelor de dobanda pe piata monetara. O a doua functie importanta este determinarea unei cresteri a cererii de refinantare din partea bancilor comerciale catre BCE, ceea ce usureaza influentarea dobanzilor pe piata de catre banca centrala prin operatiuni obisnuite de alimentare cu lichiditati.

  • Punctul de fierbere

    Freamat mare pe piata farmaceutica din Romania. Cert este ca, de mai bine de doi ani, bancherii de investitii au luat in vizor marile companii din industrie. Cateva tranzactii au fost deja incheiate in aceasta perioada. Se apropie momentul zero al consolidarii?


    Ce se intampla in piata?“, este intrebarea la care mai toti managerii din industria farmaceutica ar da acelasi raspuns: „Agitatie!“ Nu, nu va grabiti, nu este vorba despre noua lista a compensatelor, de noi propuneri legislative sau de mult prea obisnuitele cozi din farmacii, ci mai degraba de formarea unor cozi de investitori la usa actionarilor. Interesul pentru companiile farmaceutice romanesti este mai mare ca niciodata, iar zvonurile mai multe ca oricand. Miza este o pozitie puternica pe o piata care se apropie de 1,5 mld. euro, in care investitorii strategici inca mai au ce cumpara.


    Agitatia in sine nu este o noutate. In ultimii doi ani, consultantii de afaceri au avut serios de lucru in sectorul farmaceutic. Nume mai mari sau mai mici au adulmecat piata, au purtat negocieri, ba chiar au incheiat tranzactii. Noua este totusi intensitatea acestei agitatii, unele voci aventurandu-se chiar sa vorbeasca despre o „fierbere“. Cert este ca informatiile neoficiale se succed cu repeziciune si aproape ca nu exista un nume important care sa nu fie vehiculat ca tinta de preluare. „Informatii neoficiale“, pentru ca aproape nici unul dintre jucatorii implicati nu confirma negocierile, desi toti recunosc ca au purtat discutii sau ca urmaresc cu atentie piata in vederea identificarii unor oportunitati. Iar pentru a intelege ce a provocat aceasta „fierbere“, e oportuna o privire in trecut. In ultimii doi ani, industria farmaceutica a fost printre vedetele economiei romanesti. Nu atat prin cresterile spectaculoase, cat prin tranzactiile incheiate si sumele platite de cumparatori. Rand pe rand, marii producatori de medicamente din Romania si-au gasit cumparatori. Zentiva a preluat Sicomed, Terapia a fost cumparata de indienii de la Ranbaxy, iar Sindan a fost vanduta islandezilor de la Actavis. In schimb, privatizarea ultimei mari tinte, fabrica ieseana Antibiotice, se tot amana. De-abia saptamana trecuta a fost selectat evaluatorul – Darian -, la a treia licitatie. Obositi sa tot astepte hotararile AVAS, investitorii si-au intors privirile catre producatorii ceva mai mici, dar mult mai incisivi, de genul celor de la Labormed Pharma.

     

    Mult mai interesanta este insa situatia in distributia de medicamente. Piata nu este foarte concentrata, iar cei mai multi dintre marii distribuitori sunt controlati de oameni de afaceri romani. Astfel ca, pe de-o parte, pot aparea fuziuni si achizitii din randul jucatorilor existenti, care ar dori sa-si consolideze pozitia pe piata. In al doilea rand, cei mai multi din primii zece distribuitori sunt foarte atractivi pentru investitorii strategici sau chiar fonduri de investitii. De altfel, potrivit unor surse din piata, cei mai importanti distribuitori au fost deja curtati.

     

    Chiar mai mult, in prima parte a acestui an s-a anuntat cea mai importanta achizitie din distributie. Andreae-Noris Zahn AG (ANZAG), unul dintre cei mai importanti distribuitori de pe piata germana, a preluat de la omul de afaceri Eugen Banciu 60% din actiunile Farmexpert intr-o tranzactie evaluata de analistii din piata la aproximativ 30 de milioane de euro. Banciu a ramas cu restul de 40% din capitalul societatii, dar si director general al companiei, pe care o acrediteaza ca fiind numarul trei in distributia de medicamente din Romania.

     

    Acest anunt pare sa fi readus in atentia investitorilor sectorul distributiei, oarecum eclipsat in aceasta primavara de marile sume platite in tranzactiile vedeta Ranbaxy-Terapia si Actavis-Sindan. Unele planuri fusesera deja date peste cap de proiectul de lege a farmaciei, propus in toamna anului trecut de ministrul sanatatii Eugen Nicolaescu. Proiectul in cauza – aspru criticat la vremea respectiva – limita drastic lanturile de farmacii si impunea reguli stricte pentru actionariatul din retailul cu medicamente. Marii distribuitori au asociate si lanturi de farmacii, iar propunerea ministerului a afectat cateva negocieri, spun surse din piata.

     

    Intre timp, temerile legate de proiectul de lege s-au mai atenuat, iar discutiile s-au reluat. De cateva saptamani, pe piata se vorbeste despre negocierile pe care le poarta grupul Hedef Alliance, cel mai important distribuitor din Turcia, pentru achizitii in Romania. In presa internationala, au aparut informatii conform carora Hedef – care are un parteneriat cu concernul britanic Alliance Unichem – ar negocia achizitia celui mai mare distribuitor de pe piata romaneasca. Dar Mediplus – parte a grupului A&D Pharma -, care este numarul unu pe piata de distributie, a negat aceasta varianta, prin vocea directorului de relatii externe, Laura Florea. „Nu suntem in prezent in negocieri de vanzare“, a declarat ea pentru BUSINESS Magazin.

     

    Pe de alta parte, grupul A&D Pharma – care mai cuprinde si cea mai mare retea de farmacii din Romania, Sensiblu – a contractat in luna iulie o linie de credit de 100 de milioane de euro de la un sindicat de banci condus de Citigroup. Banii vor fi utilizati atat pentru finantarea capitalului rulant, cat si pentru investitii si achizitii. Totusi, Laura Florea a infirmat si faptul ca grupul ar fi in discutii pentru achizitia vreunui competitor. „De-a lungul timpului, am fost cautati de investitori si, la randul nostru, cautam oportunitati pe piata, dar in prezent nu suntem in negocieri“, a declarat reprezentanta A&D Pharma.

     

    Surse din piata afirma ca A&D, grup controlat de un vehicul financiar inregistrat in Olanda, a fost curtata inca de acum doi ani de investitori, dar actionarii au considerat ca ofertele primite au fost prea mici. La inceputul acestui an, grupul si-a evaluat afacerea la 300 de milioane de euro.

     

    Alte voci din piata afirma ca, de fapt, Hedef ar fi interesat de Relad, care este numarul doi pe piata distributiei. „Nu pot nici sa confirm, nici sa infirm informatia, nu cunosc amanunte“, a spus Cristina Munteanu, director de comunicare si imagine in cadrul Relad. Ea a adaugat ca in piata se discuta de mai mult timp atat despre posibila vanzare a Relad, cat si a altor competitori. „Nu ai cum sa stopezi zvonurile.“

     

    Poate doar confirmandu-le. Anca Vlad, bunaoara, proprietara distribuitorului Fildas Trading, recunoaste ca este in cautarea unui partener, insa adauga la fel de repede ca nu vrea sa lase din maini fraiele afacerii. „Fildas nu este de vanzare. Dar urmarim un parteneriat de idei si de finantare“, a spus Anca Vlad pentru BUSINESS Magazin, adaugand ca nu s-a decis inca ce forma va avea acest parteneriat. „Cautam un partener care sa intre, daca vrea, si in actionariat“, explica proprietara Fildas, care spune ca, in acest caz, nu ar ceda decat un pachet minoritar. „Poate este un pic ciudat, dar nu vreau sa vand.“ Anca Vlad sustine ca are „ambitia de a demonstra ca si o companie romaneasca poate fata cu succes concurentei in Europa“.

     

    Insa colaborarea poate lua si forma unei finantari acordate de banci, similara liniei de credit contractate de catre A&D Pharma. Pe de alta parte, indiferent de modalitatea prin care ar obtine finantarea, Fildas nu ar folosi fondurile pentru achizitia unor competitori. „Ne bazam foarte mult pe crestere organica“, spune Anca Vlad.

     

    Piata de medicamente este inca foarte redusa comparativ cu cele din Europa, inclusiv din regiune, si nu poate merge decat in sus, crede proprietara Fildas. „Mizez pe o crestere de 15% anual pana cand vom ajunge la un nivel comparabil cu pietele europene.  Adica in aproximativ 10 ani.“

     

    Anul trecut piata de medicamente din Romania a fost estimata de compania de cercetare Cegedim la circa 1,27 mil. euro. Pentru 2006 se preconizeaza o crestere de aproximativ 15%, ceea ce ar duce valoarea vanzarilor de medicamente din Romania la aproape 1,5 mld. euro. Cu toate acestea, cu circa 70 de euro/an, consumul de medicamente pe cap de locuitor este printre cele mai mici din intreaga Europa. Pentru comparatie, consumul per capita este de doua ori mai mic in Romania decat in Ungaria sau Croatia.

     

    Revenind la lista posibilelor tinte de achizitii, un alt nume este cel al Europharm Distributie, controlat de producatorul britanic de medicamente GlaxoSmithKline (GSK). Romania este singura tara din lume in care GSK are afaceri de distributie si este de asteptat ca grupul sa vanda, mai ales ca reglementarile europene sunt foarte stricte in privinta diferentierii intre activitatea de productie si cea de distributie. De altfel, la sfarsitul anului trecut, Sensiblu a preluat de la Europharm lantul de farmacii, care cuprindea circa 30 de unitati, pentru o suma care nu a fost facuta publica. In curand ar putea urma si vanzarea firmei de distributie.

     

    In vizor mai sunt si companii precum Montero – detinuta de familia Tudorache –  sau Farmexim. De altfel, omul de afaceri Ovidiu Buluc, proprietarul Farmexim, a intrat deja in contact cu potentiali cumparatori, chiar daca acestia au depus oferte pentru afacerea inrudita – lantul de farmacii Help Net.

     

    Cine sunt insa cumparatorii? Alaturi de turcii de la Hedef, care beneficiaza si de sprijinul grupului britanic Alliance Unichem, in cursa pentru companiile romanesti au intrat si nemtii de la Phoenix si Celesio. Cele doua firme germane sunt cei mai mari distribuitori europeni si se afla intre primii cinci din lume. Pe langa cei trei, de industria farmaceutica mai sunt interesate si fonduri de investitii internationale, dar si firme de profil de anvergura mai mica. De altfel, Celesio – liderul european – este deja prezent, indirect, pe piata romaneasca, prin distribuitorul PharmaFarm, aflat pe locurile 8-9 in topul celor mai mari firme de profil. Celesio a preluat, in urma cu doi ani, compania slovena Kemofarmacija, actionarul majoritar al PharmaFarm. Intentia declarata a concernului german este de a fi in primele trei companii pe fiecare piata pe care activeaza, lucru care nu mai este posibil in Romania decat prin achizitii.

     

    Ce urmaresc insa toti acesti giganti in Romania? Marjele de profit din distributie sunt mult mai mici decat in cazul productiei, mai ales pentru ca adaosurile comerciale maximale sunt reglementate de stat. O firma de distributie poate ajunge la un profit net de 2-3% din cifra de afaceri, apreciaza analistii. Dar atractivitatea pietei nu se datoreaza atat profiturilor potentiale, cat faptului ca aceasta este inca in faza de consolidare. Si chiar daca acum marjele sunt reduse, concentrarea va duce la profituri cu mai multe zerouri, pentru ca procentul se va aplica unui volum mult mai mare. „Industria s-a schimbat. Viitorul pe termen lung este al companiilor internationale“, apreciaza Ioana Filipescu, managing director al Raiffeisen Investment, institutie ce a consiliat ANZAG in procesul de achizitie al Farmexpert.

     

    Este posibil ca in acest an sa nu se mai incheie nici o tranzactie, dupa cum e la fel de posibil sa aiba loc cateva in urmatoarele luni. Fierberea de acum se poate stinge, iar multe negocieri ar putea ramane fara un rezultat concret. In acelasi timp insa, pentru toata lumea este clar ca o consolidare a pietei farmaceutice este doar o chestiune de timp.

  • Distribuitori de top

    Intre primii zece distribuitori de medicamente din Romania, sase sunt controlati de oameni de afaceri romani. Doar unul dintre cei zece se afla in portofoliul unui grup international de profil.

     

    Compania

    Cifra afaceri 2005 (mil. €)

    Actionari principali

    Mediplus

    220

    Sograno (Olanda)

    Relad

    132,5

    Adrian Roncea, Laurentiu Stratulat

    Europharm Distributie

    115

    GSK

    Fildas

    104,9

    Anca Vlad

    Polisano

    104,3

    Ilie Vonica

    Farmexpert

    87,5

    ANZAG (60%), Eugen Banciu (40%)

    Montero

    80,4*

    Radu Tudorache

    Farmexim

    72,5

    Ovidiu Buluc

    Sindan

    67,3**

    Actavis (Islanda)

    Dita Import Export

    43,8

    Adrian Tarus

     

    * inclusiv farmaciile; ** si activitatea de productie;

    Sursa: Anuarul ZF 2006 – Cei mai mari jucatori din economie

  • Cost-cutter-ul Vodafone

    La aproape un an de cand a preluat conducerea operatorului de telefonie mobila Vodafone Romania, directorul executiv (CEO) Liliana Solomon explica pentru BUSINESS Magazin ce schimbari a facut deja in companie. Si ce obiective mai are de atins.

     

    Suntem mai eficienti“ – cu aceasta propozitie s-ar putea sumariza ultimele 10 luni din viata companiei, in opinia noului CEO al Vodafone Romania, Liliana Solomon. Venita la vechiul Connex in noiembrie anul trecut, Solomon e la capatul unei perioade agitate. A coordonat a doua parte a operatiunii de rebranding (trecerea de la Connex-Vodafone la Vodafone), a accelerat extinderea catre serviciile 3G si a pus la punct o politica de reducere a costurilor in care, spune ea, crede cu tarie. Solomon a lucrat in tot acest timp sub o presiune continua: rivalul Orange se claseaza de cateva trimestre bune inaintea companiei conduse de Solomon, atat la capitolul venituri cat si la numarul de clienti.

     

    Una dintre primele decizii strategice pe care spune ca a luat-o a fost separarea activitatilor de call-center in doua: cele pentru clientii individuali si cele pentru clientii de business. Cele doua categorii de apeluri erau rezolvate in call-center-ul din Bucuresti, insa incepand de la sfarsitul lui septembrie, un nou call-center, deschis in Ploiesti, va prelua toate apelurile venite din partea clientilor individuali, lasandu-i pe oamenii de afaceri in grija angajatilor din Bucuresti. Vodafone mai are un call-center in Brasov, unde operatiunile sunt asigurate de o terta firma care ofera servicii de outsourcing.

     

    Noul call-center din Ploiesti este o bataie de cap mai mica pentru directorii financiari ai Vodafone. „Cheltuielile operationale ale call-center-ului din Ploiesti sunt cu 30-40% mai mici decat in Bucuresti“, spune CEO-ul Liliana Solomon, multumita in principal chiriilor mai mici.

     

    Politica de reducere a costurilor a fost aplicata si in alte departamente ale companiei, de la logistica pana la departamentele financiare si de resurse umane. Solomon socoteste: profitul inainte de depreciere si amortizare (EBITDA) va creste cu un punct procentual in plus in acest an fiscal multumita schimbarilor.

     

    Ce alte schimbari a facut Solomon in companie? In primul rand, a clarificat responsabilitatile fiecarui angajat, pentru ca, spune ea, „existau unele zone in care ariile de responsabilitate se suprapuneau“. Tot ca schimbari in termeni de resurse umane, Liliana Solomon spune ca a adus din afara companiei sau a promovat din interior cativa top-manageri noi. Dintre cei 10 directori care raspund direct in fata CEO-ului, jumatate sunt veniti pe aceste pozitii dupa sosirea Lilianei Solomon in companie.

     

    O alta modificare strategica a facut-o, spune ea, la capitolul angajari. „Cred ca aici ma diferentiez fata de predecesorul meu“, spune ea referindu-se la Ted Lattimore, cel care a condus compania timp de cinci ani inainte de a-i preda stafeta Lilianei Solomon. „Connex era o companie inchisa“, spune ea, explicand ca singura poarta de intrare in companie era prin departamentul de call-center, de unde ulterior angajatii erau promovati pe alte pozitii. Diferenta fata de Lattimore ar fi ca acum in pozitiile noi pot veni atat oameni din companie cat si din afara ei, spune Solomon, care constata ca de la inceputul mandatului sau „au fost adusi destul de multi oameni din exterior“. CEO-ul Vodafone vede si o imbunatatire in calitatea serviciilor din call-centere – ea spune ca inainte de a prelua compania serviciile erau mai proaste („aveam plangeri din partea clientilor care asteptau prea mult timp sa fie preluati de operatori“, spune Solomon) din cauza numarului prea mic de angajati.

     

    Unele investitii s-au indreptat si catre un alt domeniu critic pentru un operator de telefonie mobila: infrastructura tehnica. „Pe 2G si 3G avem acum cea mai buna retea din tara“, spune CEO-ul Vodafone Romania. Compania a investit 200 de milioane de dolari anul trecut, iar anul acesta „investitiile au continuat la un nivel superior celor facute de fostul actionar TIW“, de la care Vodafone a preluat Connex in primavara lui 2005, a spus Solomon, fara insa sa ofere detalii.

     

    In privinta numarului de clienti, Vodafone are de recuperat: este in spatele principalului sau rival per total, cu 6,73 milioane de clienti fata de 7,2 milioane in contul Orange la jumatatea acestui an. Totusi, in perioada aprilie-iunie, Vodafone Romania si-a crescut numarul de clienti cu 350.000, in timp ce Orange a atras doar circa 100.000 de clienti noi.

    „Ne intereseaza mai degraba cota de piata din punct de vedere al veniturilor decat numarul de clienti“, spune Solomon. Un alt punct important este ARPU, venitul mediu per utilizator (in prezent se situeaza la circa 15 dolari pe trimestru), a carui crestere este de asemenea pe lista de prioritati a CEO-ului Vodafone Romania. In privinta serviciilor de comunicatii pentru companii, Solomon admite ca strategia rivalului Orange, care recent a anuntat o unificare de brand a serviciilor oferite in colaborare cu Equant sub marca Orange Business Services, este buna. Insa adauga ca Vodafone are pe acest segment o cota de piata superioara, de circa 60%, consolidata mai ales in ultimele 18 luni.

     

    Iar viziunea sa despre tehnologia viitoare poate fi rezumata in doua cuvinte: „broadband wireless“. Peste 99% din consumatori vor sa comunice in miscare si la fel de multi prefera broadband-ul, spune Solomon. Luand in calcul faptul binecunoscut ca, pe langa telefonia mobila, clientii isi doresc si transfer de date si acces la Internet, ipoteza este clara. Toti marii operatori telecom (Vodafone, Orange, British Telecom) trebuie sa-si unifice serviciile intr-o oferta complexa, dar in acelasi timp simplu de inteles pentru consumatori. Doar in dreptul concluziei mai sta un semn de intrebare: care operator va castiga cursa? Avand in vedere ca un raspuns se va contura in maximum 2-3 ani, Liliana Solomon este cu siguranta unul din putinii care pot influenta deznodamantul.

  • MARKETING: Hotelurile de lux sau brandingul pe picior mare

    Ca si producatorii de masini, mobila ori bijuterii, hotelierii spun ca senzatia pe care o vand odata cu produsul – camera de hotel, in cazul de fata – a devenit mai importanta chiar decat produsul in sine. Ca o asemenea senzatie se obtine cu multi bani, asta e mai putin important.

     

    Hotelurile din Romania nu-si fac reclama. Arareori mai dai peste cate un panou in jurul aeroportului sau al garii, folositor mai degraba pentru clientii care ajung noaptea tarziu intr-un Bucuresti necunoscut decat pentru pozitionarea brandului. Si asta pentru ca hotelurile nu simt nevoia sa investeasca in publicitate pentru a ajunge in atentia unui public de care nu au nevoie – mai ales daca e vorba de un hotel de lux, care apartine unui lant hotelier al carui brand spune singur suficiente nu numai prin capitalele europene, ci si pe piete mai mici, cum e Romania. Si cum deocamdata clientii hotelurilor de lux din Romania sunt in majoritate straini (peste 60%, conform hotelierilor), impunerea sloganului, fie el vechi de 100 de ani, fie nou-nout si redimensionat, se face de sus in jos. Teoretic, toate camerele de cinci stele din Bucuresti au tarife si caracteristici asemanatoare. Oriunde se pot organiza conferinte, oriunde se poate dormi foarte bine, oriunde gasesti servicii premium. Totusi, istorioarele pe care hotelierii si le spun zambind unii altora despre clienti de-ai lor care au preferat sa isi amane venirea in Bucuresti pentru ca nu gasisera loc la un anume hotel sunt cu duiumul.

     

    Dincolo de alte considerente, aici se potriveste de minune cliseul potrivit caruia „gusturile nu se discuta“ cand vine vorba de locul pe care-l alegi drept casa intr-un oras strain: cineva vrea sa cumpere siguranta, altcineva un stil clasic si caldura, iar unii vor pur si simplu lux. Asa ca hotelurile, atunci cand isi gandesc planul de investitii, pornesc de la ideea ca fiecare detaliu trebuie sa corespunda promisiunii facute de hotel.

    Pe piata bucuresteana lucrurile sunt deja destul de clare: Marriott vinde lux, Crowne Plaza vinde un loc de intalnire profesionist, Intercontinental vinde un stil relaxat, iar Hilton se axeaza pe ideea de atentie personalizata, avand la baza un stil clasic. Iar investitiile sunt corespunzatoare: cea mai recenta este investitia facuta de noul proprietar, grupul Ana Hotels al omului de afaceri George Copos, in sectorul de executive (etajul cinci) al hotelului Athénée Palace Hilton, care si-a propus sa creasca pe segmentul de clienti business: 500.000 $ (385.000 de euro) au fost investiti pentru ca executivii cazati la Hilton sa aiba impresia ca au spatii de lucru si camere ca acasa. Asta deoarece, inca de la lansarea lantului Hilton, ideea de baza a sloganului oficial a fost „Be my guest“.

     

    Dupa perioada de testare, fara rezultate spectaculoase, a sloganului „It happens to the Hilton“ (prin care lantul a incercat sa se racordeze mai mult la ideea de eveniment), proprietarii au decis in 2004 sa se intoarca la „Take me to the Hilton“. Sloganul, clasic atat ca stil, cat si ca interpretare (singurul loc in care ai putea merge, locul in care te intorci, locul pe care il stie oricine, de oriunde), incearca sa diferentieze Hiltonul de Marriott, de exemplu, desi la prima vedere se pot observa note comune de decorare (vazele mari cu aranjamente florale, mochetele si aerul luminos-stralucitor care intampina clientii inca de la intrare). Marriott, in schimb, promite lux si atat. „Luxul nu deranjeaza, nu este ostentativ, trebuie sa existe si sa multumeasca pe clientii obisnuiti cu o casa frumoasa“, spune Dina Litzica, director de comunicare la JW Marriott. Prezent din 2000 in Romania, Marriott si-a atras cea mai mare parte a clientilor de pe reteaua internationala. „Look no further“ inseamna, pentru clientii obisnuiti ai Marriott, acelasi stil in toate hotelurile. Iar investitii ca si cea de 190 de milioane de euro prin care cele 31 de hoteluri Marriott din lume au schimbat pernele, saltelele si asternuturile nu sunt neobisnuite in lumea hotelurilor de lux.

     

    Intre promisiunea clasica a Hilton si cea de lux pe care o face Marriott, in ultimii trei ani pe piata bucuresteana s-a conturat inca una bine definita: e vorba de un hotel de cinci stele care pune accentul pe organizarea de conferinte si congrese. Cu o componenta puternica in sectorul de food & beverage (40% din cifra de afaceri de 9,4 mil. euro anul trecut), sustinuta serios de evenimentele care au loc in hotel, Crowne Plaza (fostul hotel Flora, detinut tot de grupul Ana Hotels al omului de afaceri George Copos) a fost decorat simplu, corect si fara prea multe artificii, tocmai pentru a servi sloganului „The place to meet“. In 2004, cand noul slogan a inlocuit mai generalistul „We take care of every detail“, s-a schimbat si logo-ul, care a fost inlocuit cu unul mai bine conturat, mai luminos. „In lume, hotelurile Crowne Plaza sunt in general hoteluri de patru stele, care ofera o ambianta placuta oaspetilor, discretie si confort. Chiar daca unele sunt foarte elegante, in stil clasic sau modern, ele nu vand un concept de lux. Sunt hoteluri care se vor doar locuri ideale de intalnire“, spune Mioara Gheorghe, director de marketing al Crowne Plaza.

     

    Cum se materializeaza insa sloganul? La Crowne Plaza ai, de exemplu, acces la internet oriunde in incinta hotelului, gasesti colturi discrete in care poti discuta in liniste si ai facilitati complexe pentru conferinte. Tinand cont de faptul ca intalnirile si conferintele sunt cele de care depinde in mod esential gradul de ocupare al Crowne Plaza (de 69,44% in 2005), profilul clientului e usor de creionat: persoane care vin pentru un sejur scurt, de 1-3 nopti, au agenda foarte incarcata, au nevoie de liniste, discretie, confort, dar si de facilitati de miscare si relaxare.

     

    Orientat catre clientul de business, hotelul Crowne Plaza e diferit de celalalt brand al grupului Intercontinental Hotels, care este prezent si cu brandul up-level Intercontinental pe piata romaneasca inca din 1971. Hotelul-simbol al Bucurestiului a trecut prin cativa ani de renovare, etaj cu etaj, atat pentru a nu isi pierde valoarea de piata – nu mai fusese renovat integral de la lansare -, dar si pentru a fi in acord cu ideea noului slogan („Do you live an Intercontinental life?“), cu care a fost inlocuit anul acesta vechiul slogan, „We know what it takes“. Pana acum, in hotelul Intercontinental din Bucuresti s-au investit 5 mil. euro, si procesul inca nu s-a incheiat – mai trebuie implementate noile concepte de restaurante. Peste o luna expira franciza Intercontinental, iar peste un an va expira si contractul de management pentru Crowne Plaza. Iar daca in cazul hotelului lui Copos grupul Intercontinental Hotels a precizat ca va prelungi contractul, in cazul celui al lui George Paunescu nu a fost inca facuta nici o declaratie clara, desi unele zvonuri circula.

     

    Pentru hotelurile venite in Romania prin contract de management sau franciza, brandul si sloganul sunt magnetul de care acestea au nevoie pentru a-si atrage clienti straini. In cazul lanturilor romanesti, problema nu se pune deocamdata in acesti termeni. Dimpotriva: cele mai multe hoteluri care au actionariat comun stau sub branduri diferite. Exista deocamdata doar o tentativa de unificare sub un slogan comun: singurul lant destul de puternic – cu 14 hoteluri – pentru a se gandi la o imagine corporatista e Continental Hotels, controlat de omul de afaceri Radu Enache – care nu a dat in contract de management decat patru hoteluri grupului francez Accor Hotels (Ibis). Omul de afaceri a socotit insa ca e mai bine sa-si conceapa sloganul in-house. „Once Continental, Forever Continental“ e un slogan definit in urma cu trei ani dupa un concurs facut in cadrul lantului si castigat de un angajat din zona de vanzari din Targu Mures, care a primit drept prima un salariu si un sejur intr-unul din hotelurile lantului. In timp, e de asteptat ca lucrurile sa se schimbe si hotelierii romani sa inceapa sa se gandeasca, la un moment dat, si la consolidarea brandurilor. Deocamdata, suntem in faza constructiei de hoteluri: pana in 2008 in Bucuresti se vor adauga circa 2.700 de camere de hotel la cele circa 5.000 existente. Abia dupa ce piata va ajunge la maturitate vor incepe si hotelurile romanesti sa simta nevoia de a vinde, odata cu produsul, si o senzatie.

  • Nici o nota comuna

    Lanturile hoteliere studiaza cu atentie ce anume promite concurenta inainte de a-si lansa propriul slogan.

     

    Intercontinental: „Do you live an Intercontinental life?“

    Marriott: „Look no further“

     

    Crowne Plaza: „The place to meet“

    Hilton: „Take me to the Hilton“

     

    Howard Johnson: „Go anywhere. Stay here“

    Continental: „Once Continental, always Continental!“

  • EVALUARI: Cine si cum stabileste pretul corect al unei afaceri in Romania?

    Cele sapte milioane de euro, cat a totalizat piata evaluarilor in 2005, pot parea un pumn de maruntis in comparatie cu cele 28 de miliarde ale retailului. Insa cele sapte milioane vor fi tot mai multe, incepand cu 2007. Dar ce va transforma in bancnote tot acest maruntis?

     

    Un preot este prezent in toate momentele importante din viata unui om, de la nastere pana la moarte. Asemeni preotului, un evaluator asista companiile in situatiile cheie ale existentei lor.“ Definitia pe care clujeanul Adrian Crivii, managing partner la Darian – unul dintre cei mai importanti evaluatori independenti de pe piata romaneasca – o da activitatii unei firme de evaluare nu are nici pe departe ceea ce s-ar putea numi o rigoare de manual. Dar reuseste sa-i surprinda intru totul esenta.

     

    Asadar, daca acceptam premisa ca prezenta unui „duhovnic“ in viata unei companii este un dat implacabil, care ar fi „momentele importante“ despre care vorbea Crivii? Primul dintre ele ar coincide cu cel dintai drum pe care un antreprenor il face la banca pentru contractarea unui credit. Majorarea de capital sau pregatirea unei fuziuni/achizitii poate fi un alt pretext pentru a apela la serviciile evaluatorului. Dar daca toate exemplele amintite pana acum au vizat momentele fericite din viata unei intreprinderi, evaluatorul poate batea la usa companiei si cu alte ocazii, mai putin faste, cum ar fi vanzarea unei parti din active sau chiar lichidarea in sine.

     

    Anul trecut Darian a avut o cifra de afaceri de un milion de euro, piata totala a serviciilor de evaluare ridicandu-se la sfarsitul lui 2005 la sapte milioane de euro. In 2006, compania – printre ai carei clienti se numara Terapia, LukOil si RADET – a realizat acelasi volum de afaceri doar in primele sapte luni ale anului. Pana acum, piata de evaluare a crescut intr-un ritm pe care analistii il considera acceptabil, insa cifrele sunt inca mici. Adrian Crivii – care este si actionar majoritar la Darian, companie pe care urmeaza sa o detina in totalitate pana la sfarsitul anului – estimeaza ca piata va creste la 9-10 milioane de euro anul acesta, in vreme ce pentru 2007 este asteptat un plus de 25-30%. Dar daca toate aceste cifre sunt relative, mai sigure sunt motoarele cresterii. Crivii este de parere ca unul dintre catalizatorii pe termen lung ai vanzarilor companiilor din aceasta piata este obligatia companiilor mari de a face raportari financiare cu audit si evaluari de incredere. Aceasta obligatie devine si mai evidenta pentru companiile care se pregatesc de un IPO sau de o fuziune/achizitie.

     

    O concluzie preliminara ar fi aceea ca evaluatorii isi trag seva din cresterea economica in sine. O intrebare, sa-i spunem in oglinda, ar fi: cum contribuie activitatea de evaluare la dinamizarea economiei? Dumitru Becsenescu, proprietarul si presedintele grupului Antares, spune ca evaluarile pe care bancile le-au facut companiilor sale au fost in general foarte prudente. „Sunt dezamagit ca, in multe situatii, activele mele au fost subevaluate. Mai mult decat atat, mi s-au evaluat doar activele usor vandabile. Evaluarile de business nu sunt inca raspandite la noi.“ Iar principalul motiv de nemultumire al presedintelui Antares ar fi acela ca, din cauza a ceea ce el numeste subevaluari, nu a putut sa obtina nivelul de finantare pe care si-l dorea. Antares reuneste companii cu activitate in industria petroliera, transport de marfa si persoane, turism si real estate. In general, evaluarile facute proprietatilor Antares au fost facute de evaluatori ai bancilor.

     

    De la 1 ianuarie 2007, insa, companiile nemultumite de „prudenta bancilor“ au un motiv de bucurie: odata cu intrarea in vigoare de la aceasta data a acordului BASEL II, institutiile bancare vor fi obligate sa apeleze exclusiv la evaluatori independenti. Iar BASEL II este sursa de optimism si pentru evaluatorii non-bancari, care vor castiga gratie noilor norme cel putin un milion de euro; adica valoarea serviciilor de evaluare facute „in-house“ de catre banci, care va fi transferata automat jucatorilor independenti.

     

    Pe de alta parte, bancile reprezinta si acum una dintre cele mai importante surse de clienti pentru evaluatori. „Banca ne recomanda clientilor care vin sa ia o finantare“, spune Adrian Crivii, care colaboreaza cu mai multe institutii financiare precum City Bank, BT sau Raiffeisen Bank. Daca grosul clientilor vine de la banci, cea mai mare parte a proiectelor de evaluare provine din real estate. „Evaluarea imobiliara reprezinta 60-70% din veniturile noastre“, mai spune Crivii. Dar evaluarea proprietatilor imobiliare este terenul pe care evaluatorii „generalisti“ concureaza cu diviziile de evaluare ale companiilor de real estate. Cativa dintre cei mai importanti jucatori din aceasta zona sunt Colliers International, Eurisko sau CB Richard Ellis.

     

    Pe langa evaluarea imobiliara, portofoliul de servicii al unei companii precum Darian o include si pe cea contabila. O zona dominata de asa-numitii Big Four  – KPMG, Deloitte & Touche, PricewaterhouseCoopers, Ernst & Young -, dintre acestia distingandu-se PwC. Dar directorul Darian marturiseste ca, in ciuda concurentei, compania sa colaboreaza cu PwC. „Sunt situatii cand compania de consultanta financiara ne recomanda pe noi pentru evaluare atunci cand aceasta se ocupa de audit. Ideea e ca, dupa falimentul Arthur Andersen, auditorul nu poate fi in acelasi timp si evaluator.“

     

    Evaluarile imobiliare sunt un business de volum pentru evaluatori. Profiturile se fac din activitati cu valoare adaugata mai mare, cum ar fi proiectele de delistare a unor companii de pe Bursa – vezi cazurile Sanex sau Cesarom. Apropo de rentabilitate, Adrian Crivii sustine ca o rentabilitate neta de 40% este realizabila pentru compania sa. „Acum avem o rentabilitate de 30% pe fondul unor investitii in IT si in personal.“

     

    La aceasta ora, doar in Asociatia Nationala a Evaluatorilor din Romania sunt inscrise aproximativ 160 de companii, dintre care majoritatea sunt microintreprinderi cu cifre de afaceri de pana in 100.000 de euro. Insa cei mici au avantajul ca acopera zone in care numele cu greutate nu au birouri locale. Cand intr-o astfel de zona apare un proiect important, liderii pietei sunt nevoiti sa colaboreze cu cei mici. Este o piata atomizata, iar numele celor care conteaza cu adevarat deja se stiu.  E o sentinta implacabila?

     

    Bogdan Georgescu, director general al Colliers – companie in cazul careia 10% din venituri vin din evaluari -, spune ca „evaluarile au la baza o buna intelegere a pietei locale, iar acest lucru nu este usor de realizat pentru ca lucram intr-o piata foarte putin transparenta“. Consecinta directa ar fi aceea ca evaluatorii care vor supravietui sunt cei care cunosc bine piata. De unde si probabilitatea mica a aparitiei unor noi jucatori. Evaluarile par sa fie facute.

  • INTERNET: Pedepsele spam-ului

    Cetiti-le pe diagonala sau mai bine nu le mai cetiti deloc! Acronim pentru non-Solicited Pornography and Marketing Acted, spam-ul este definit drept „mail comercial trimis in masa“, „mail comercial nesolicitat“, „mail cu mesaj pornografic“ pentru a-i aminti doar cateva dintre valente. Dar, indiferent de definitie, spam-ul poate fi ceva mai mult.

     

    Un mesaj trimis recent pe o multime de adrese e-mail romanesti oferea spre vanzare, la un pret de 100 RON, o baza de date cu 200.000 de adrese de e-mail. Cine ar cumpara asa ceva? Cineva interesat sa trimita „spam“-uri la scara larga. Cine vinde? De cele mai multe ori, cineva care este deja „spammer“. In conditiile in care legile romanesti spun ca spam-ul este o contraventie, iar fenomenul a luat o amploare fara precedent in ultimele luni in Romania, autoritatile admit ca nu au aplicat pana acum nici macar o sanctiune pentru trimiterea spam-urilor. Lupta se duce insa la un alt nivel, ceva mai putin expus atentiei media.

     

    Mesajul care facea reclama bazei de date cu cele 10.000 de adrese a fost primit, printre altii, si de George Serban, director executiv al ANISP (Asociatia Nationala a Internet Service Providerilor), implicat in lupta „neoficiala“ contra spam-ului.

     

    „Batalia trebuie dusa in continuare“, spune el. Iar pentru cineva care lucreaza in industria internetului, mesajele spam sunt mai mult decat niste cazuri izolate. Din totalul e-mail-urilor primite intr-o zi, Serban apreciaza ca 80-90% sunt mesaje spam. „Depinde cum esti pozitionat pe internet. Ti-ai anuntat prezenta lasand adresa de e-mail pe un site oarecare sau doar pe cartea de vizita? Vei primi spam. Adresa ta de e-mail e publicata pe mai multe site-uri, asteapta-te la si mai mult spam“. Potrivit unor statistici realizate pe baza datelor unor companii precum Google, Brightmail, Jupiter Research, eMarketer, Gartner, MailShell, Harris Interactive sau Ferris Research, in fiecare zi sunt trimise circa 31 mld. mesaje e-mail, dintre care 40% – adica 12,4 mld. – reprezinta spam-uri. Pana in 2007, arata aceeasi sursa, mesajele spam ar putea ajunge sa reprezinte 63% din totalul e-mail-urilor.

     

    In ceea ce priveste tipurile de mesaje, se apreciaza ca 25% dintre spam-uri fac reclama la diferite produse, 20% sunt din asa-numita categorie „financiara“, iar 19% au continut XXX. Pe de alta parte, spam-urile pornografice sunt considerate cele mai enervante, estimandu-se ca in fiecare zi sunt trimise 2,5 miliarde astfel de mesaje, ceea ce inseamna o medie de 4,5 mesaje/adresa.

     

    Un raport al producatorului american de software antispam Commtouch arata ca, la inceputul lui 2006, 43,18% din totalul spam-urilor trimise la nivel mondial aveau ca tara de origine SUA (in scadere de la 50% in 2005), in vreme ce pe locurile urmatoare ale unui clasament al celor mai mari spammeri pe natiuni se aflau China (12,89%), Coreea (4%) si Germania (4%). Indiferent de tara de origine sau de destinatia acestor mesaje, o solutie o pot reprezenta programele antispam, care de cele mai multe ori vin la pachet cu programele antivirus. Totusi, eficienta acestora este, inca, limitata, iar pagubele potentiale sunt greu de estimat. Conform marilor furnizori de internet (AOL, Yahoo!, Earthlink Inc., Microsoft Corp etc.), tradus in costuri, spam-ul inseamna circa 10 mld. euro/an.

     

    „Cel mai bun antispam e tot ochiul uman. Nici un altul nu este infailibil 100%“, este de parere Serban de la ANISP. Dar nici in acest caz dezavantajele nu lipsesc. Un studiu al companiei de analiza Gartner arata ca, in medie, un utilizator de e-mail petrece zilnic 50 de minute pentru a verifica, sorta si sterge mail-urile nesolicitate, estimandu-se ca, la nivel mondial, pierderile cauzate de spam se ridica la 81,2 mld. $. Pe de alta parte, chiar si o adresa de e-mail care nu a fost afisata public este o posibila tinta.

     

    Asta pentru ca spammerii utilizeaza si software-uri care „inventeaza“ adrese de e-mail, generandu-le din sintaxa adreselor existente. In plus, multe e-mail-uri spam contin la sfarsit o capcana: un camp in care cel care primeste mesajul este invitat sa-si treaca adresa de e-mail pentru dezabonare. De fapt, acel camp, odata completat, nu face decat sa-i confirme spammerului ca adresa respectiva exista, apartine cuiva si poate fi trecuta in baza de date pentru vanzare ulterioara.

     

    Deocamdata, legislatia antispam din Romania se reduce la doar doua acte normative. Intr-un sens mai larg, Legea 365/iunie 2002 a comertului electronic, data in 2002, interzice comunicarile „comerciale prin posta electronica, cu exceptia cazului in care destinatarul si-a exprimat in prealabil consimtamantul expres pentru a primi asemenea notificari“. Legea 506/noiembrie 2004 privind prelucrarea datelor cu caracter personal si protectia vietii private in sectorul comunicatiilor electronice vine doar sa delimiteze si mai strict, vorbind despre interzicerea efectuarii de comunicari prin e-mail folosind programe specializate de trimitere de mesaje in masa. Ca si in cazul anterior, fac exceptie cazurile cand destinatarul si-a dat „consimtamantul expres“ pentru primirea mesajelor.

     

    In ceea ce priveste organismele care au datoria sa supravegheze (anti)spam-ul, acestea sunt Ministerul Comunicatiilor si Tehnologiei Informatiei (MCTI) si Autoritatea Nationala de Supraveghere a Datelor cu Caracter Personal (ANSPDCP). Prima institutie raspunde de infractiunile comise impotriva persoanelor juridice, iar celei de-a doua ii revin plangerile facute de persoane fizice (la adresa www.dataprotection.ro).

     

    Mai aproape de fenomen, mai multi administratori de portaluri au facut liste cu e-mail-uri si adrese IP de la care au primit de-a lungul timpului mesaje spam. Cea mai completa este cea de la http://rbl.sns.ro. Iar „lista neagra“ cu aceste adrese este pusa la dispozitie oricui doreste sa le treaca in server drept adrese blocate. Mai concret, orice e-mail plecat de la una din acele adrese nu va fi lasat sa treaca mai departe de filtrele companiilor furnizoare de servicii internet. Momentan insa, realitatea este ca nici aceasta, nici alte solutii nu s-au dovedit castigatoare.

  • Cu spam-ul la bursa

    In ultima perioada, pe milioane de adrese de e-mail au fost trimise mesaje spam care recomanda cumpararea de actiuni la bursa. Aparent paradoxal, acestea chiar aduc bani, insa o fac doar pentru cei care trimit e-mail-urile. 

     

    CONTEXTUL: Multe dintre publicatiile economice fac recomandari pentru anumite actiuni de la care se asteapta cresteri viitoare, unele trimitand chiar aceste sfaturi prin e-mail abonatilor. Dar un numar in crestere de producatori de mesaje spam au inceput sa speculeze pe seama increderii novicilor si trimit e-mail-uri catre baze de date de milioane de persoane recomandand de regula actiuni slab cotate. Nu inainte de a cumpara ei insisi aceste actiuni.

     

    EFECTE: Rezultatul – numarul tranzactiilor creste artificial, la fel ca si pretul acelor actiuni. Dupa cateva zile, spammer-ul vinde tot portofoliul, inainte ca pretul sa revina la cotatii normale.

     

    PROFIT: Jonathan Zittrain, profesor la Oxford University, a mers si mai departe. In decursul unui an a analizat impactul a 75.000 de mesaje cu recomandari pozitive pentru anumite actiuni si a studiat evolutia lor la bursa. S-a descoperit ca, daca un spammer a cumparat o actiune cu o zi inainte de a trimite mesajele si a vandut-o la o zi dupa, profitul net mediu a fost de 6%.

     

    TENDINTE: Aceste campanii au crescut in frecventa si volum. Sophos, un producator de software pentru protectia impotriva amenintarilor informatice din Statele Unite a raportat pentru luna iulie un procent de 15% din totalul mesajelor e-mail nesolicitate ca fiind „stock spam“. Acum 18 luni, aceeasi companie credita acest tip de e-mail-uri cu doar 1% din totalul spam-ului.

  • Spre Elysée, via Manhattan

    Nicolas Sarkozy e in campanie. Vrea sa devina presedinte al Frantei, dar asta nu-l impiedica sa bata aleile din Central Park-ul newyorkez ori coridoarele Casei Albe, trimitand mesaje fara echivoc alegatorilor.

     

    In ultima lui vizita in SUA, care a durat patru zile, ministrul francez de interne Nicolas Sarkozy – candidatul de dreapta cu cele mai bune sanse la presedintia Frantei – a agatat in pieptul unui politist din New York medalia Legiunii de Onoare, a vorbit despre pompierii din Manhattan si despre pierderile pe care ei le-au suferit la 11 septembrie si a dat autografe pe sute de volume ale propriilor memorii.

     

    Cu liderii evreilor a vorbit despre dragostea pe care o are pentru Israel, cu oamenii de afaceri americani despre dragostea lui pentru libera initiativa, iar francofililor le-a tinut discursuri despre dragostea pe care o are pentru America.

     

    Nicolas Sarkozy a fost primit de presedintele Bush la Casa Alba – un eveniment de exceptie in cazul unui simplu ministru – si s-a intalnit la Capitol Hill cu doi senatori americani. „Devotamentul pe care-l am pentru relatia pe care o am cu SUA e binecunoscut si mi-a adus critici in Franta“, a spus Sarkozy intr-un discurs pe care l-a tinut la 12 septembrie la Fundatia Franco-Americana din Washington. „Nu sunt un las. Sunt mandru de aceasta prietenie si o spun deschis.“ Sarkozy isi face calcule atunci cand face o asemenea curte Americii, iar afinitatile pe care le are cu unele dintre politicile presedintelui Bush i-ar putea aduce ceva voturi din partea dreptei franceze. De altfel, ministrul francez de interne a folosit aceasta vizita pe de o parte pentru a se infatisa drept un adevarat om de stat si pe de alta pentru a se disocia de politicile sustinute de propriul sau guvern – printre ele s-ar numara pozitia Frantei fata de razboiul din Irak si cel din Liban.

     

    De fapt, in multe privinte Sarkozy e cel mai ne-francez dintre politicieni – crede in munca pe branci, in ambitia bruta, in omul de pe strada si in visul american. Asa ca se comporta ca si cum pentru el porecla „Sarko americanul“ nu ar fi o insulta, ci o medalie de onoare. Intr-unul dintre discursurile pe care le-a tinut, i-a blamat pe jurnalistii de pe ambele maluri ale Atlanticului, pentru ca scriu relatari care adesea sunt „atat de departe de adevar“ despre ceea ce Franta ar adora si ar invidia in acelasi timp: Statele Unite. Francezii, spune el, „poarta blugi americani si adora hamburgerii americani si pizza. Nimic nu-l face pe un francez mai mandru decat sa vada un actor francez intr-un film american“. Si a adaugat: „Toti parintii francezi viseaza sa-si vada copiii studiind la o universitate americana“. Si chiar daca Sarkozy se opune raz-boiului din Irak, il critica in acelasi timp pe presedintele francez Jacques Chirac pentru felul in care a condus relatiile diplomatice cu SUA inaintea declansarii razboiului. Chirac a amenintat, atunci, cu un veto in Consiliul de Securitate impotriva unei eventuale rezolutii care ar fi justificat razboiul, fapt care a infuriat Statele Unite.

     

    Sarkozy a calificat acest gest al lui Chirac drept fundament al neintelegerilor dintre Franta si SUA, adaugand ca, intr-adevar, nu asa se trateaza un prieten. Intr-o intalnire cu usile inchise la care au participat mai bine de o duzina de lideri ai comunitatii evreiesti din SUA, Sarkozy a spus ca Franta nu trebuia sa astepte atat pentru a trimite trupe in Liban; a mers chiar mai departe decat Chirac cu criticile la adresa Hezbollah, pe care l-a numit o organizatie „terorista“, potrivit unuia dintre participanti, care a vorbit cu conditia sa-i fie pastrat anonimatul. Statutul lui Sarkozy e neobisnuit: candideaza si ca un om din interior – la urma-urmei, conduce partidul din care face parte si presedintele Chirac, UMP – dar si ca un outsider. Pentru ca vorbeste frecvent de „o ruptura“ intre el si politicile actuale ale Frantei, inclusiv cele care blocheaza producerea de noi locuri de munca si cresterea productivitatii. Sarkozy n-a urmat cursurile École Nationale d’Administration, scoala pe la care elitele franceze trec inainte de a intra in viata politica, asa cum au facut cei mai multi dintre actualii politicieni francezi. „N-am fost menit sa am un rol important in societate“, spune el. „A trebuit sa-mi iau totul singur.“

     

    Asa ca Sarkozy e, in multe privinte, un outsider care nu pare preocupat de faptul ca apare alaturi de presedintele american George W. Bush, care acum e mai nepopular ca niciodata in Franta. Bush e doar unul din sirul de lideri straini cu care Sarkozy s-a intalnit fata in fata in ultimele saptamani.

     

    Jucand un rol de ministru de externe ad hoc, ministrul francez de interne a discutat cu secretarul general al ONU Kofi Annan despre subiecte ca genocidul de la Darfur, criza nucleara din Iran ori fortele de mentinere a pacii din Liban.

     

    Ministrul francez de interne pare, de asemenea, sa faca incercari de a-si atrage alegatorii cu politicile sale anti-imigratie, anti-infractionalitate si antiterorism, straduindu-se sa-i indeparteze de partidul de extrema dreapta Frontul National al lui Jean Marie le Pen si sa-i aduca in ograda sa.

     

    Cel mai important moment din vizita lui Sarkozy a fost intalnirea neanuntata pe care a avut-o la Casa Alba cu presedintele Bush, care s-a petrecut in timpul discutiilor pe care le avea programate cu consilierul acestuia pe probleme de securitate nationala, Stephen Hadley. Chirac, care a fost primul lider strain care a vizitat Casa Alba dupa atacurile de la 11 septembrie, asteapta de atunci sa fie din nou invitatul Washingtonului. Scopul aparitiei neanuntate a lui Bush e, in parte, o recompensa pentru politicile proamericane promovate de Sarkozy. „Cu siguranta, aceasta intalnire poate fi interpretata drept un semnal adresat actualei conduceri a Frantei“, spune un oficial american care a vorbit cu conditia sa-i fie pastrat anonimanul, nefiind autorizat sa faca declaratii publice. „Sarkozy a aratat ca are o atitudine diferita fata de SUA.“

     

    Ca dovada ca administratia americana nu se situeaza de partea nimanui in alegerile prezidentiale din Franta programate pentru aprilie viitor – si pentru care partidele inca nu si-au desemnat oficial candidatii -, presedintele Bush ar urma sa se intalneasca si cu Segolene Royal, socialista de 52 de ani care, potrivit sondajelor, merge umar la umar cu Sarkozy, dupa cum spun deopotriva oficialii francezi si cei americani.

     

    Sarkozy se opune din rasputeri intrarii Turciei in UE, argumentand ca asta va duce la o invazie de imigranti musulmani in vestul continentului intr-o perioada in care Franta nici asa nu poate rezolva problemele importantei minoritati musulmane pe care o are.

     

    Presedintele Chirac e, dimpotriva, mult mai nuantat in aceasta chestiune – sprijina prudent aderarea Turciei, dar spune ca pentru asta va fi nevoie de un efort premergator de 10-15 ani si ca nici atunci integrarea nu va putea fi considerata sigura.

     

    Sarkozy a fost atacat de oponentii lui politici pentru ca a folosit aceasta vizita – care, teoretic, a fost una facuta pentru comemorarea victimelor atentatelor de la 11 septembrie – pentru a-si atinge scopurile politice, si asta pe banii contribuabililor francezi; acuzatia vine din faptul ca Sarkozy a vizitat Statele Unite in calitatea sa oficiala, de ministru. Asa ca presedintele Chirac s-a vazut nevoit sa-i ia apararea lui Sarkozy, care e de multa vreme adversarul sau politic, desi detine o pozitie in cabinet. Chirac a spus reporterilor de la summit-ul europeano-asiatic de la Helsinki ca el personal i-a cerut lui Nicolas Sarkozy sa reprezinte Franta la comemorarea atacurilor din 11 septembrie.

     

    Si Sarkozy s-a aparat – le-a spus reporterilor ca e „foarte important“ ca politicienii francezi sa inteleaga problemele globale, adaugand: „Bineinteles, voi continua sa calatoresc pentru a intelege si a invata, astfel incat securitatea Frantei sa fie asigurata“.

     

    A recunoscut, in acelasi timp, ca elitele franceze il detesta. „Unii dintre membrii elitei franceze ma urasc pe mine mai mult decat urasc America.“