BusinessMagazin

Blog

  • Cand 50% pare putin

    Pretul locuintelor este o tema de interes maxim in orice economie moderna, dar pentru o piata imobiliara cum este cea romaneasca – aflata in plina explozie – subiectul preturilor este extrem de fierbinte. Pentru ca toata lumea vrea sa stie ce ar putea urma dupa un an 2007 in care apartamentele din Bucuresti s-au scumpit deja cu aproape 50%.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Cum au evoluat preturile in acest an fata de anul trecut?

     

    SIMINA ISTRATE: La proiectele de apartamente noi preturile au crescut anul trecut in medie cu 15-20%, in cazul proiectelor de peste 100-150 de unitati. Bineinteles ca proiectele mai bune au crescut cu 30-40%, iar cele mai putin bune cu 5, maximum 10%. In acest an, preturile au crescut deja  cu 10%. Unele au crescut cu 40% in primele trei luni, iar altele au scazut. Depinde cu ce strategie a pornit dezvoltatorul; daca a plecat cu preturi foarte mari de la inceput, nu a mai avut cum sa creasca apoi preturile.

     

    JENI DRAGOMIR: Noi suntem axati mai mult pe segmentul de lux. Iar aici au crescut foarte mult. Ma refer spre exemplu la cele cateva blocuri de pe Soseaua Nordului. Spre exemplu, e un singur bloc aflat acum in constructie; dezvoltatorul le-a vandut pe toate din faza de plan cu 2.500 de euro plus TVA. Dupa doua sau trei luni, cel care le-a cumparat le revinde cu 3.800. Si deja are clienti. Iar ieri am primit o oferta in Primaverii, un apartament de 200 de metri patrati la 1,4 milioane de euro. Am zis ca e o greseala, dar azi am primit alta oferta: 1,5 milioane de euro.

     

    SIMINA ISTRATE: Daca ne uitam la tarile din Europa Centrala si de Est, vedem ca acestea sunt preturile, ne aliniem. Diferenta dintre noi si Ungaria sau Polonia nu mai este atat de mare. Daca Primaverii este cel mai bun cartier din Bucuresti si terenurile sunt limitate, este absolut normal sa se ajunga la preturile de lux din Varsovia.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Cum ne comparam cu celelalte piete din regiune?

     

    SIMINA ISTRATE: Nu stiu daca ne putem compara, deoarece in toate tarile din regiune nu exista doar un singur oras important. La noi, toata piata imobiliara este in Bucuresti. Alte orase din tara sunt cu doi-trei ani in urma fata de Bucuresti. In Ungaria sunt trei orase comparabile cu Budapesta, in Polonia sunt cinci orase comparabile cu capitala. La noi este o diferenta foarte mare. Si chiar si asa la ei pretul mediu este la 2.500 de euro, in timp ce la noi este la 1.500 de euro.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Si este o legenda faptul ca preturile din Budapesta, Praga sau Varsovia sunt mai mici decat in Bucuresti?

     

    SIMINA ISTRATE: Este o legenda. Chiar de curand am fost la Budapesta, unde m-am intalnit cu un coleg din Polonia, care spunea ca si-a luat un studio, o garsoniera practic, la 15 km de Varsovia – nu fata de centru cum ne raportam noi – cu 77.000 de euro plus TVA si era extrem de fericit ca a gasit o superoferta. Comparatiile care se fac sunt gresite, se compara mere cu pere. La noi un proiect, chiar daca e in Titan, e in oras si e la 6-7 km de centrul orasului, iar comparatiile se fac cu o suburbie a unui oras din alta tara.

     

    JENI DRAGOMIR: Eu am obiectii cand prezint o casa boiereasca in centrul Capitalei, de trei milioane de euro, si clientii imi spun ca „De banii acestia imi cumpar o casa in centrul Parisului sau in Monte Carlo“. In Monte Carlo un apartament de doua camere costa 1,3 milioane de euro. O astfel de vila in Bucuresti va costa peste cinci ani 15 milioane de euro, iar in Paris nu poti lua o astfel de proprietate cu doua milioane de euro. Si majoritatea au astfel de obiectii, deoarece nu accepta ca in Romania pot fi astfel de preturi si ar trebui sa avem preturi mici. Eu cred ca evolutia va fi spectaculoasa pe centrul Bucurestiului si pe zonele rezidentiale din nord, pentru ca ce poti sa cumperi acum cu 3-4.000 de euro pe metrul patrat s-ar putea sa vinzi peste cinci ani cu 10-15.000 de euro pe metrul patrat. Fiindca oferta de terenuri este foarte mica, iar indicatorii urbanistici nu vor mai fi la fel de permisivi.

     

    SIMINA ISTRATE: Daca ne uitam la celelalte tari din est, clasa medie este undeva la 2.500 de euro. Prin clasa medie intelegem un proiect nou construit in oras, un loc bun, cu facilitati bune in linii mari. La noi, media este inca la 1.500 de euro. Calculele sunt adaptate la suprafata utila. In constructie sunt acum cam 9.000 de apartamente. Planuite avem peste 38 de proiecte care insumeaza undeva la 25.000 de unitati. Sunt putine daca ne gandim ca locuintele vechi sunt peste 700.000 in Bucuresti. Anul trecut s-au vandut 3.000 de unitati off-plan si 7.000 in blocurile vechi. In primele sase luni, s-au vandut deja 3.000 de unitati in blocurile in constructie si 2.700 in cele vechi. Pana la sfarsitul anului se vor vinde probabil 12.000.

     

    BUSINESS MAGAZIN: In urma cu trei luni un apartament de trei camere, in Berceni, se gasea la 80.000 de euro. Acum nu se mai gasesc sub 100.000 in niciun cartier. Vorbim de o crestere de 25% in doar trei luni, deja curba este foarte puternica.

     

    SIMINA ISTRATE: Practic, daca ne uitam la ritmul de crestere, acesta este in scadere. Acum patru ani au crescut preturile cu 100%. Un apartament in Drumul Taberei era 7.000 de euro, anul urmator era 14.000 si s-a dublat din nou. Si in urmatorul iarasi s-a dublat. Acum 50% crestere suna putin. Probabil ca preturile vor mai creste inca doi ani, pana in momentul cand vor fi pe piata destule unitati noi. Dar ritmul va fi mai scazut.

     

    RAZVAN STROESCU: Am fost printre putinii care am zis ca anul acesta vor creste preturile cu 35%. 37,5% ziceam la inceputul anului si am fost contestat de cativa dintre colegii mei. Ziceam ca o sa creasca pentru ca, deja in ianuarie, urcasera cu 16% doar pentru ca am intrat in UE. Ceea ce nu a schimbat cu nimic cumparatorii, dar a fost un motiv subiectiv pentru crestere. O crestere de 50% pentru apartamentele vechi este prea mult pentru piata noastra. Si asta vine din dorinta noastra de a fi proprietari.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Cand credeti ca vom ajunge la acea masa critica, cand vom spune ca oferta de locuinte noi este suficient de mare, astfel incat piata locuintelor sa se plafoneze?

     

    JENI DRAGOMIR: Eu cred ca in trei ani.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Dar in termen de numar de locuinte noi? 10.000 livrate, 30.000? Spuneati ca anul trecut s-au vandut 10.000 de apartamente – atat sa fie cererea?

     

    SIMINA ISTRATE: Nu conteaza foarte mult numarul de tranzactii, pentru ca majoritatea celor care cumpara acum un apartament vechi cumpara pentru ca nu au oferta noua, trebuie sa se mute si nu au alta optiune. Cand vor fi doua-trei sau poate cinci mii de noi apartamente, se vor regla preturile. Atunci cumparatorii nu vor mai depinde numai de apartamentele vechi. Deja exista o alternativa reala pentru acestea.

     

    RAZVAN STROESCU: Dar au fost descalificati multi interesati de achizitia unei noi locuinte prin suprafete. Sunt foarte multe apartamente pentru clasa medie care, datorita suprafetelor, se clasifica mai degraba la clasa de lux. La un apartament la 1.500 de euro pe metrul patrat, fara TVA, pe care dezvoltatorii il considera de clasa medie, dar il fac la 140 de metri patrati, plus terase de 25 de metri patrati, am sarit deja de 300.000 de euro. Nu ne place, dar clasa medie din Romania nu-si permite sa plateasca 300.000 de euro.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Si se mai fac si in zona de nord…

     

    RAZVAN STROESCU: Da, iar nordul va ramane zona de lux, pentru ca e aerul curat. Datorita situatiei geografice, in Bucuresti aerul intra din nord, iar in sud ajunge tot aerul poluat.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Si e greu sa o muti, pentru ca pentru toata lumea, Primaverii, de exemplu, a fost considerat varful pietei.

     

    GYORGY BABA: Va fi greu sa definesti o noua zona de lux. Peste tot in lume este o singura zona de lux. Sigur, o sa se intinda.

     

    RAZVAN STROESCU: 20 de ani de acum incolo nu se va schimba. Sigur, daca o sa vina investitii colosale catre nord-est o sa-l mute usor-usor, dar nu merita costurile…

     

    BUSINESS MAGAZIN: Dar s-a intamplat partial, nu? Din Primaverii s-a mutat spre Nordului mai intai, apoi poate spre Baneasa.

     

    JENI DRAGOMIR: Da, pentru ca nu mai sunt terenuri. Pana acum investitorii care doreau sa investeasca in resedinte de lux cautau in Primaverii, Televiziune, Dorobanti, Nordului. Acum, nemaifiind practic terenuri la vanzare, au mers spre nord mai departe. Si am constatat cu surprindere ca investitori care acum doi ani nu voiau sa auda de zona Baneasa-Pipera-Iancu Nicolae sub nicio forma acum construiesc acolo. Unde e o adevarata nebunie. Un teren care costa la sfarsitul anului 400 euro/mp, acum e la 1.200, daca vorbim de arterele principale. Inca mai e loc, totusi. Probabil ca mai tarziu, zona va avansa catre Corbeanca, Snagov.

     

    RAZVAN STROESCU: Daca vorbim de lux, nu se va construi in nestire. La fel ca in alte tari, cumparatorii de lux sunt 2-3%. Cei mai multi si-au construit poate o casa in Pipera. Dar, pana la urma, lux inseamna sa stai in Primaverii, in Kiseleff sau Aviatorilor. Sunt multi care isi cumpara un apartament in aceste zone, sa aiba si o casa „de oras“.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Ceea ce a urcat pretul acestor zone…

     

    RAZVAN STROESCU: Da, pentru ca practic nu e nimic de vanzare. Un apartament in Washington Residence se vindea la lansarea proiectului cu 200.000 de euro, datorita plasarii centrale. Acum, daca vinde cineva, sunt 7-800.000 de euro. Nu mai are pret. Le spuneam clientilor acum doi ani sa cumpere vile in Dorobanti si nu voiau pentru ca erau vechi si trebuia sa le renoveze. Acum nu-s de vanzare. Pretul: la cerere. Ma intreba un dezvoltator – nici nu mi-a spus unde are terenul – „Vreau sa fac un imobil la Dorobanti. Ce pret cer?“. „Ce pret vrei“, i-am raspuns. Pentru ca nu sunt alte optiuni.

     

    BUSINESS MAGAZIN: De aceea creste piata de lux, pentru ca nu prea se mai construieste si ceea ce exista va creste poate mai mult decat apartamentele pentru clasa medie. Cate locuinte sunt in zonele de lux?

     

    JENI DRAGOMIR: In aceasta zona am putea vorbi in total de 10.000 de locuinte, dar la vanzare sunt mult mai putine, iar imobilele au putine unitati. Aici vorbim de 20-30, pana la 50 de unitati locative, intr-un imobil, comparativ cu alte zone din Bucuresti unde sunt 100 de unitati.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Cat vor mai creste totusi preturile? Vorbim deja de 50% anul acesta, poate 50% si la anul, dar cat va ma continua cresterea exploziva?

     

    RAZVAN STROESCU: Nu, nu mai cred in 50% la anul. Dar, repet, e vorba de cerere si oferta. A fost o crestere de 50% pe intreaga piata si a existat o cerere foarte mare. Dar inca astept sa se construiasca din ce in ce mai multe locuinte noi.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Pana recent, principalul impediment in dezvoltarea pietei rezidentiale a fost finantarea dezvoltatorilor?

     

    SIMINA ISTRATE: Cred ca a fost la inceput, acum este chiar o concurenta acerba. Inceputul tarziu a fost cauzat de lipsa de experienta a dezvoltatorilor locali. Daca ne uitam putin pe statistici nu as zice ca cei mai multi cumparatori au aparut dupa aparitia creditelor ipotecare. Daca ne uitam putin la unitatile locative vandute, ponderea celor achitate din surse proprii este inca mai mare, desi bancile au venit cu oferte din ce in ce mai atractive. In continuare, cred ca sunt multe locuinte achizitionate din fonduri proprii, este drept ca sunt si multi investitori care cumpara si care apeleaza la alte posibilitati de finantare.

     

    IULIANA TIBA: Noi, de obicei, cand facem un proiect de finantare a unui dezvoltator, facem si o oferta de creditare pentru persoanele fizice.

     

    SIMINA ISTRATE: Pe mine m-a mirat ca nimeni nu a venit cu o oferta de creditare diferita – nu exista nicio diferenta intre a merge la banca finantatoare si a merge la o alta si a lua credit.

     

    IULIANA TIBA: In programul pentru care oferim finantare, avem si o oferta speciala de finantare destinata persoanelor fizice.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Dar multe locuinte sunt luate de investitori…

     

    SIMINA ISTRATE: Ceea ce este interesant este faptul ca exista anumiti dezvoltatori care isi impun in politica lor de comercializare o anumita restrictionare a accesului investitorilor – pentru a-si respecta politica de crestere a pretului. Depinde de strategia fiecarui dezvoltator: daca ei se bazeaza pe acel proiect si nu vor sa continue cu alt proiect, vor sa fie siguri ca vor obtine venitul propus de la inceput. Astfel trebuie sa atinga toate momentele pentru care au fost facute estimari, ce includeau si o marire de pret.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Cate locuinte vindeti pe credit?

     

    SIMINA ISTRATE: Cam 50%. Dupa calculele noastre sunt foarte putini cei care iau credit, pentru ca sunt foarte putini cei care apeleaza la varianta 20-25% avans si restul la final. Majoritatea mai dau o parte din bani, probabil ca vor fi in final multi care vor lua creditul, dar acum este greu de spus.

     

    JENI DRAGOMIR: Daca vorbim de cei care cumpara apartamente in imobile noi, sunt foarte multi care cumpara pe credit. Multi platesc avansul, blocul nu este terminat si majoritatea incep sa umble pe la banci, care nu le dau credite. Asta e o problema, desi am inteles ca mai exista dezvoltatori care au credibilitate si au mai lucrat cu o banca si se finanteaza si din faza de proiect. Spre exemplu, un dezvoltator are un proiect, face un credit ipotecar pentru ridicarea proiectului si la fel pot face si beneficiarii finali.

     

    SIMINA ISTRATE: Depinde mult si de ce garantii ofera dezvoltatorul, spre exemplu terenul.

     

    IULIANA TIBA: Cei mai multi dezvoltatori isi creeaza o firma special pentru acel proiect si vor sa fie finantati pe proiect. Banca analizeaza cat de viabil este proiectul si ce sanse au sa il finalizeze. Ca atare, alte garantii nu prea sunt: terenuri si contractele viitoare pe care le vor semna cu cei care vor achizitiona. De la caz la caz. Exista si posibilitatea de a cere o garantie de la compania mama, dar cei mai multi dezvoltatori spun: „Suntem un grup puternic, avem o experienta demonstrata, iar proiectul nostru este bun“. Si il sustin cu studii facute de specialisti din domeniu. Iar pe noi asta ne intereseaza: sa vedem ca preturile practicate sunt acceptate de piata si ca vor fi in masura sa vanda acele unitati locative intr-o anumita perioada de timp, respectiv ca exista surse de rambursare a creditului. Analiza se bazeaza pe proiectul insusi si pe performanta acestuia.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Cam care este volumul finantarilor pe care le acordati?

     

    IULIANA TIBA: Pana acum, noi ne-am ocupat de proiecte foarte mari: de peste 50 de milioane de euro, chiar si peste 100.

     

    RAZVAN STROESCU: Stiu ca aveti multe discutii, dar cate se concretizeaza?

    IULIANA TIBA: Este adevarat ca am avut foarte multe discutii, cu diversi dezvoltatori, dar se finalizeaza in cele din urma putine. Pentru ca totusi trebuie sa ne demonstreze ca partenerii proiectului au un track record solid, ca au mai facut astfel de proiecte, de asemenea dimensiuni, e foarte important ce strategie de comercializare va adopta. Pentru finantator este foarte important sa stie ca sunt deja semnate unele contracte si ca exista sursa de rambursare a creditului. Sigur ca imi veti spune ca, la cum arata acum piata, sunt slabe sanse ca un proiect sa nu fie vandut, ca ar putea fi intarzieri, dar sigur se va inchide in cele din urma…

     

    BUSINESS MAGAZIN: Dar chiar se vinde orice?

     

    SIMINA ISTRATE: Sunt si proiecte care merg mult mai incet decat altele.

     

    RAZVAN STROESCU: Ma mai intreaba un dezvoltator: „Imi vinzi proiectul la banii acestia?“. Sigur, ii spun, la orice pret vi-l vand. Conteaza in cat timp. Noi, ca si consultanti, trebuie ca intr-un timp dat sa vindem un proiect – sunt rare cazurile in care cineva iti spune ca nu il intereseaza in cat timp il vinzi, este o utopie. Exista doar procente: trebuie sa faci exit pentru 30% in patru luni, sa spunem. Acest lucru trebuie garantat, pentru ca este un contract cu banca. Dar nu e o problema, pentru ca, de obicei, aceasta parte a proiectului are un pret mai mic si gasesti un investitor care sa o preia. Dupa aceea, urmeaza strategia personala a dezvoltatorului: se vinde pe etape, se mai modifica pretul, dar oricum pretul nu il fac ei, pretul il face piata. Asta trebuie sa intelegem: clientii sunt cei care platesc. Dezvoltatorul cere cat ii spune planul de afaceri, obligatia fiecaruia fiind de a-si maximiza profitul, dar cumparatorul decide.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Domnule Baba, ati investit deja in real estate, vreti sa dezvoltati si locuinte?

     

    GYORGY BABA: Eu sunt inca la inceput, nu este principalul meu focus. Sunt director general si actionar in lantul de elctrocasnice Cosmo, dar ca investitie personala piata imobiliara a fost cea mai utila si cea mai sigura solutie. Am inceput pe partea de servicii – depozitare si spatii comerciale, pe care le inchiriez -, dar m-am gandit sa investesc si in apartamente in zona Bucurestiului. Sunt inca o sumedenie de oportunitati, in special in Bucuresti. Si in tara vor fi, dar parca nu s-a copt inca puterea de cumparare.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Pe partea de finantare, cum va evolua piata?

     

    IULIANA TIBA: Noi consideram ca incercam sa sprijinim piata de real estate atat prin finantarea dezvoltatorilor, cat si a cumparatorilor de locuinte. Pana acum am acordat in jur de 150 de milioane de euro, dar doar recent ne-am apucat de finantat proiecte foarte mari. Astfel ca in cateva luni suma ar trebui sa fie sensibil mai mare, mai ales ca ne concentram cu precadere spre segmentul rezidential.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Domnule Baba, luati un credit de la BRD?

     

    GYORGY BABA: Acum depinde si de conditiile bancilor, desi au devenit extrem de flexibile in ultimul timp. Totusi e greu de accesat un credit numai aratand un proiect. Sigur ca o sa lucrez cu o banca, nu e musai sa fie chiar BRD!

     

    BUSINESS MAGAZIN: Ati inceput vreun proiect pana acum?

     

    GYORGY BABA: Este in curs, chiar acum analizez ofertele financiare. E un proiect in nordul Bucurestiului cu circa 86 de apartamente.

     

    JENI DRAGOMIR: Unde anume in nord?

     

    GYORGY BABA: In zona Sisesti.

     

    JENI DRAGOMIR: Se dezvolta foarte bine acolo.

     

    GYORGY BABA: Da, mi se pare o zona mai aerisita decat Pipera, pentru ca se pare ca se construieste mult mai sistematic.

     

    JENI DRAGOMIR: Si totusi in Bucuresti mai sunt multe zone inca neexploatate, cum ar fi Teisani, unde sunt suprafete mari de teren la preturi inca bune. Mai sunt Chitila sau Straulesti care se dezvolta foarte bine pe rezidential, desi ai zice ca sunt mai axate pe industrial.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Au aparut in ultima vreme mai multe dezvoltari de mare amploare la periferie, care vor cuprinde si complexuri comerciale si scoli si spatii pentru distractie, poate chiar si birouri. Sa fie practic mini-orase, ai caror locuitori sa nu aiba nevoie sa ajunga in centru.

     

    RAZVAN STROESCU: Bucurestiul are o problema de infrastructura. Langa Barcelona, langa Madrid, sunt oameni care stau la 100 de kilometri de oras, dar au trenuri rapide care ii duc in 20 de minute la birou. Au colegi care stau in oras si ajung intr-o ora si jumatate la lucru. Cand vom avea rezolvata problema infrastructurii, vom avea oameni care lucreaza in Bucuresti, dar vor locui la Valenii de Munte.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Cam in ce orizont de timp? Am auzit in ultimul timp estimari extrem de optimiste despre ritmul dezvoltarii infrastructurii…

     

    RAZVAN STROESCU: Nu stiu. Poate in 15 ani.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Pe de alta parte, toata lumea mizeaza pe fondurile de la Uniunea Europeana…

     

    RAZVAN STROESCU: Astea nu le punem noi in ecuatie. Daca ar fi sa ne luam dupa istoric, as merge pe 10-15 ani. Dar nu ne vor lasa. Nu mai e capitala noastra, este o capitala europeana si, daca vom sti sa luam acele credite…

     

    SIMINA ISTRATE: Da, dar problema e ca nici nu aplica…

     

    RAZVAN STROESCU: E o statistica care spune ca nici unul dintre statele care au intrat in UE nu au cheltuit mai mult de 18-19% din fonduri in primul an. Dupa aceea, inveti… Nu cred ca noi vom fi mai breji, dar nici mai slabi. Sunt voci care zic ca va exista un moment cand preturile vor creste – cum se intampla acum in zona centrala – pentru primul inel de centura si vor scadea preturile in centru. Eu zic ca efectul va fi exact invers. Chiar daca Bucurestiul va deveni metropola, va fi mult mai mare, va avea acelasi centru.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Si atunci efectele ar putea aparea abia atunci cand va fi gata al doilea inel de centura? Cand poate diferenta intre a sta in Pipera si intr-o alta localitate aflata la 30 de kilometri va fi zero?

     

    SIMINA ISTRATE: Va scadea periferia actuala, pentru ca va fi concurenta mai mare.

     

    RAZVAN STROESCU: Preturile vor fi concentrate in functie de infrastructura pana la urma. Si, revenind la intrebarea initiala – daca vor mai creste preturile – raspunsul este: da, vor mai creste.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Cat? Vor fi triple fata de acum? Cvadruple?

     

    RAZVAN STROESCU: Vor creste in functie de zona. Cand vor aparea cartierele la 20-30 de kilometri de Bucuresti, cu garsoniere la 30 de metri patrati, din prefabricate, atunci vor scadea preturile.

     

    SIMINA ISTRATE: Eu sincer cred ca va mai dura pana cand se vor muta bucurestenii la 30 de kilometri in garsoniere. Eu cred ca o sa prefere sa nu se mute…

     

    IULIANA TIBA: … sa stea cu chirie…

     

    RAZVAN STROESCU: Eu cred ca in momentul in care vor ajunge la 2.000 de euro pe metrul patrat orice constructie noua din Bucuresti si va veni cineva cu 1.200 de euro la 30 de kilometri, clientul va face un calcul: „din diferenta platesc ce masina vreau eu si nici nu mai dau bani pe transport“.

     

    SIMINA ISTRATE: Da, dar asta o sa se poata abia atunci cand vom avea infrastructura de care vorbeam. Pentru ca prea putini ar alege sa economiseasca la achizitie daca ar face mai mult de doua ore pana la serviciu zi de zi.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Cum s-a schimbat consumatorul roman de real estate?

     

    JENI DRAGOMIR: Consumatorul roman vrea sa traiasca si sa locuiasca mai bine. Datorita dezvoltarii pietei de finantare, din ce in ce mai multi romani isi permit sa faca un credit si sa-si cumpere o locuinta. Poate ca pana acum multi nu se gandeau la asta si stateau cu chirie. Altii vor sa se mute de la apartamentele vechi la cele noi. Dar a ramas mentalitatea de a fi proprietar.

     

    GYORGY BABA: Conceptia in Romania este: „am investit, am o casa si o sa o tin pana la sfarsitul vietii“. Asa am fost invatati, fata de alte tari unde se muta des chiar si dintr-un oras in altul, fara mari probleme.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Sunt clientii atenti la anumite specificatii, sunt mai informati?

     

    JENI DRAGOMIR: Sunt mult mai pretentiosi. In 1994, cand am inceput sa activez pe piata imobiliara, oamenii cumparau orice. Atunci, ca broker imobiliar, puteai sa faci o vanzare pe zi. Era o piata noua, la inceput, oamenii cumparau peste tot, pentru ca locuintele erau si foarte ieftine. Pe masura ce a trecut timpul, au devenit din ce in ce mai pretentiosi, s-a inmultit si oferta.

     

    RAZVAN STROESCU: Lucrurile s-au mai schimbat, e adevarat. Am mai iesit prin Europa si am vazut ce se intampla afara. Am devenit mai pretentiosi. E adevarat si ca foarte multi dezvoltatori si investitori vin aici si intreaba: „Ce-i cu suprafetele astea la voi? Voi aveti bani multi? Trei camere la 130 de metri patrati? Cine cumpara asa ceva? Si cat costa? 2.000 de euro pe metrul patrat? Dar voi ce salarii aveti? A, aveti masini frumoase, aveti bani“.

  • INVITATII CLUB BUSINESS

    • Iuliana Tiba – director finantari structurate si imobiliar la Directia Mari Clienti Corporativi, BRD
    • Razvan Stroescu – director al Departamentului rezidential, Coldwell Banker
    • Simina Istrate – senior residential consultant, Colliers International
    • Gyorgy Baba – director general al Cosmo, investitor in real estate
    • Jeni Dragomir – presedinte, Perfect Casa

  • Tot ce misca online

    Ignorate initial de advertiseri, blogurile, retelele sociale si wiki-urile au devenit un teren promitator pentru marketing si publicitate. Fapt care determina departamentele de marketing ale companiilor sa indrepte o parte din bugetele de promovare in aceasta directie.


    Pe Boing Boing, indicat de Technorati ca fiind cel mai popular blog din lume, undeva in partea dreapta a paginii si-a facut loc o reclama la unul din produsele Intel. In acelasi timp, cunoscutul blog despre tehnologie Engadget gazduieste o reclama pentru un set de casti de la Motorola care se conecteaza la un telefon mobil sau la un player audio prin Bluetooth. Blogurile au devenit intr-adevar un mediu tot mai propice pentru publicitate; tendinta se resimte si in Romania, unde primele incercari timide de „blogvertising“ au aparut anul trecut, iar cel mai recent exemplu l-a dat Dacia, care a cheltuit 5.000 de euro, o suma mica, pentru a promova seria limitata Dacia Logan Kiss FM pe 13 bloguri.


    Tot mai multe companii au inceput sa-si orienteze strategia de marketing si publicitate catre mediul online si implicit catre astfel de site-uri, considerate mai neconventionale pentru promovare. Blogurile, retelele sociale gen MySpace, jocurile online sau lumile virtuale, cum este Second Life, vor atrage in urmatorii ani un procent din ce in ce mai mare din bugetul alocat de executivii din domeniul marketingului pentru publicitatea pe internet, cred specialistii in domeniu.


    In prezent, o treime dintre marile companii aloca in medie blogurilor aproximativ 14% din bugetul de marketing si publicitate online, conform McKinsey. Compania specializata in consultanta pentru management a realizat un studiu despre strategia de marketing online a companiilor, avand drept esantion 410 directori de marketing din firme publice si private din toata lumea, reprezentand domenii de activitate variate, de la retail sau energie si pana la tehnologie si telecomunicatii. O prima concluzie a studiului este aceea ca, spre deosebire de anii precedenti, mediul online reprezinta o componenta mai importanta a strategiei de marketing si publicitate a acestor companii.


    Majoritatea managerilor au admis ca marketingul online este important in domeniul lor, iar peste 66% dintre ei recurg la strategii de marketing online pe segmentele cele mai importante ale afacerii. In prezent, o treime dintre respondenti aloca mai mult de 10% din intreg bugetul pentru marketing si promovare pentru mediul online, insa peste trei ani, de doua ori mai multe companii vor cheltui cel putin 10%, conform studiului McKinsey, in timp ce 11% sustin chiar ca cea mai mare parte a bugetului lor va merge catre Internet.


    „Marketingul online a inceput sa ia amploare de anul trecut. Pe masura ce piata se va maturiza, tehnicile de promovare pe Internet a companiilor care adopta acest mediu in strategia lor se vor sofistica tot mai mult“, spune Mike Ferranti, directorul executiv al Endai Worldwide, companie specializata in publicitatea online.     Pentru reclame pe Internet vor fi investiti 81,1 miliarde $ (58,5 miliarde de euro) pana in 2011, conform companiei de cercetare Piper Jaffray.


    Deocamdata, cea mai populara metoda de publicitate online pare a fi e-mail-ul care, pentru 83% dintre companiile incluse in studiul McKinsey, absoarbe 31% din totalul cheltuielilor cu promovarea pe Internet. Totodata, 73% dintre companii considera afisarea reclamelor pe diferite site-uri drept o strategie buna de a creste notorietatea brandului si de a fideliza clientii, alocand aproximativ o treime din buget pentru acest lucru. Iar reclamele afisate pe paginile motoarelor de cautare, precum Google sau Yahoo!, se situeaza pe locul al treilea in clasamentul preferintelor companiilor in ceea ce priveste publicitatea online.


    Aceste trei medii de promovare vor inregistra insa o incetinire a cresterii in urmatorii trei ani, explozia urmand sa apara in cazul mediilor mai neconventionale. Si nu e vorba numai de bloguri, ci si de retelele sociale, importante pentru 22% dintre companiile chestionate in studiul McKinsey, lumile virtuale precum Second Life, care atrag investitii din partea a 13% dintre respondenti, si wiki-urile – sisteme de colaborare online al caror prototip este Wikipedia – cu 12% dintre respondenti care spun ca isi fac sau vor sa-si faca acolo reclama.


    Toate bune, numai ca, atunci cand vine vorba de marketing si publicitate, firmele care vor sa profite de Internet trebuie sa actioneze cu precautie. „Toate aceste optiuni pot conduce cu usurinta la o strategie confuza de marketing“, considera Mike Ferranti, directorul executiv al Endai Worldwide. Este nevoie, dupa Ferranti, de o cercetare prealabila a pietei, de stabilirea unor asteptari realiste in ceea ce priveste rezultatele unei strategii de marketing online si mai ales de o imagine cat mai exacta a modului in care produsul promovat sau businessul in sine corespund mediului online.

  • Spatiu pentru reclama

    Pe langa paginile de Internet ale motoarelor de cautare, precum Google sau Yahoo!, multe companii au inceput sa-si faca reclama si pe alte tipuri de site-uri.

     

    Bloguri: Jurnalele personale online au devenit o buna metoda de marketing si publicitate, unele dintre ele devenind un adevarat business pentru bloggeri. Primele campanii pe bloguri au inceput sa apara deja si in Romania.

     

    Jocuri online: Reclamele afisate pe site-urile de jocuri ajung la un public extrem de numeros. Jocurile online, fie dedicate consolelor care pot fi conectate in retea sau de tip multiplayer, care pot fi jucate pe Internet de utilizatori din toata lumea, au un public de zeci sau chiar sute de mii de jucatori.

     

    Podcasturi: Jurnalele audio sau videocasturile sunt de fapt o forma multimedia a blogurilor. Avantajul acestora in ceea ce priveste publicitatea este ca pot fi distribuite pe YouTube sau iTunes, servicii foarte populare de continut online.

     

    Retele sociale: Cele mai populare retele sociale online din lume, incepand cu MySpace si Facebook, au impreuna sute de milioane de utilizatori, despre care exista informatii clare privind preferintele, hobby-urile sau obiceiurile de consum. Astfel de informatii sunt utile pentru companiile care vor sa-si faca reclama pe paginile acestor retele.

     

    Lumi virtuale: Cel mai bun exemplu in acest sens este Second Life, un spatiu online tridimensional construit ca o copie a lumii reale si unde foarte multe companii si-au deschis deja sedii virtuale.

     

    Wiki-uri: Ca si blogurile sau retelele sociale, aceste sisteme de interactiune online au un public foarte mare. Motiv pentru care multe companii ar putea gasi ca astfel de site-uri, precum Wikipedia, reprezinta un spatiu potrivit pentru marketing si promovare.

  • Test de trafic

    Consolidare pe piata site-urilor auto-moto: Drive-test.ro isi integreaza site-ul de mica publicitate Salonauto.ro.

    Drive-test.ro ocupa acum locul 15 din categoria auto/moto in sistemul de monitorizare al audientei Trafic.ro dupa numarul de cititori. Pe culoarul vecin merge cu viteza regulamentara Salonauto.ro, un site de mica publicitate pentru vanzatorii/cumparatorii de masini, ce ocupa pozitia 21 in aceeasi categorie a trafic.ro. De saptamana aceasta, cele doua site-uri isi unesc fortele si traficul, iar proprietarii lor spera ca noul Drive-test.ro va ajunge sa depaseasca in viteza cel putin 8 site-uri aflate acum in fata. Drive-test.ro ar urma astfel sa ocupe locul al saptelea intre site-urile de auto romanesti. Cel putin momentan, este vorba de un joint-venture si nu de o achizitie. Planurile lui Adrian Mihaltianu, fondatorul I’deea Productions, firma care detine site-ul Drive-test.ro, sunt de a face un portal complet pentru cei interesati de masini. Anul viitor vor fi abordate si subiecte despre motociclete si tuning.


    Tot anul viitor, Mihaltianu spune ca si-a propus sa obtina venituri de 50.000 de euro din publicitatea pe acest site. Fost om de marketing al producatorului de software Gecad, Mihaltianu spune ca totul a inceput din pasiunea pentru masini, de pe vremea cand lucra pentru compania lui Radu Georgescu. Acum, el si alti doi redactori testeaza in medie cam trei masini pe luna, despre care apoi povestesc pe site. „Vrem sa testam tot ce inseamna masina in Romania“, spune proprietarul site-ului. Un proiect in derulare este realizarea unui studiu asupra gradului de satisfactie in randul proprietarilor mai multor marci auto, similar studiului J.D. Power folosit de jurnalistii de la Top Gear din Marea Britanie. „Pana acum am strans in 2 saptamani in jur de 1.000 de raspunsuri la chestionarul nostru si sper ca in 2 luni sa ajungem la 6.000“, spune Mihaltianu.


    Site-urile auto sunt printre cele mai dinamice in acest moment in Romania. Cele mai vizitate sunt Autovit.ro, Automarket.ro si 4tuning.ro. Cea mai mare crestere din ultima perioada a inregistrat-o  site-ul ProMotor.ro, al revistei cu acelasi nume, ajuns pe locul al cincilea. Conform Trafic.ro, site-urile cu informatii din lumea auto au o audienta de 300.000 de cititori pe saptamana, de aproape doua ori mai mult decat audienta publicatiilor din presa scrisa.   

  • Stau bine cu memoria

    Mai multi producatori importanti de electronice au convenit sa foloseasca acelasi tip de memorie flash la aparatele fabricate, pentru mai multa interoperabilitate.

    Cei care au aparate foto Canon nu pot imprumuta cardul de memorie de la aparatul Sony. Unul e SD si altul MS. Pe langa aceste doua formate de memorii flash, exista si altele, de la alti producatori. CF sau xD sunt doar alte doua nume, care pentru consumator nu inseamna altceva decat ca pot fi folosite doar la electronice de aceeasi marca. Fac acelasi lucru, stocheaza date, dar pentru a transfera informatiile de pe unul pe altul este nevoie de adaptoare speciale ce ingreuneaza astfel utilizarea electronicelor. Asa ca un consortiu format din companii ca Nokia, Samsung, Sony-Ericsson si Texas Instruments au hotarat sa lucreze impreuna la inca un tip de format, UFS (Universal Flash Storage), care de data aceasta va fi folosit de toate produsele acestor companii incepand cu 2009. Motivele schimbarii, declarate in presa internationala, sunt nevoia de usurinta in utilizare, cresterea performantelor cardurilor si posibilitatea de a reduce costurile din volumul viitor mai mare de fabricatie al unui singur tip de memorie flash.


    Cu privire la performante, consortiul de companii spune ca noul format UFS va fi revolutionar din punctul de vedere al vitezelor de acces si scriere, reducand totodata consumul de energie. Per total, in comunicatul de presa comun se vorbeste de obiective de performanta mult superioare formatelor de memorie flash din zilele noastre. De exemplu, timpul de acces pentru un film de 4 GB de 90 de minute la calitate high definition se va scurta de la 3 minute, cat este pe tehnologia actuala, la doar cateva secunde folosind UFS.


    Unul dintre analistii IDC, Chirs Hazelton, a declarat ca importanta acestui anunt este data de componenta aliantei, trei mari producatori de telefoane mobile in parteneriat cu mai multi producatori de memorii flash.     Nokia, Samsung si Sony Ericsson vand impreuna mai mult de jumatate din telefoanele mobile cumparate anual la nivel global. Pentru consumatori va insemna ca acelasi card de memorie va putea fi imprumutat de la telefonul mobil pentru a fi folosit la camera foto, PDA sau console de jocuri.


    Trecerea la un standard comun este cu atat mai importanta cu cat mai multi producatori au inceput sa foloseasca memoriile flash in locul hard-disk-urilor obisnuite la laptop-uri. Argumentul principal este ca sunt mult mai rezistente la socuri, iar pretul lor este in continua scadere. Samsung a anuntat recent ca a incetat sa mai produca orice model de camera video care inregistreaza pe hard-disk.       

  • N-aveti un Ferrari in plus?

    Intr-o retea sociala online exclusivista, o discutie privata cu Naomi Campbell sau Quentin Tarantino poate fi la un clic distanta, insa la fel de aproape e si riscul unui exil in Siberia. O Siberie virtuala, dar aproape la fel de umilitoare ca si cea reala.

     

    Site-urile de socializare pentru elite sunt unul dintre subiectele fierbinti din lumea celor calatoresc cu avioane private, frecventeaza magazinele de lux de la Paris sau New York si isi petrec vacantele pe insule exotice proprietate personala. Ca sa devii membru al retelei aSmallWorld.net, un club online select, ai nevoie musai de invitatie speciala si orice neavenit sau utilizator care incalca regulile este automat exilat pe aBigWorld.net, un site la care accesul este liber, denumit in bataie de joc „Siberia“ lumii reprezentate de aSmallWorld.net.

     

    Tim Jefferies este unul dintre cei mai mari dealeri de fotografii de arta din lume. A ajuns sa isi vanda portofoliul cu milioane de euro si nu de putine ori a stabilit recorduri la licitatii. Insa dincolo de toate, Jefferies este o personalitate mondena si un mare amator de produse de lux. A mers intr-atat de departe incat si-a taiat doua degete de la picioare pentru a putea purta perechea favorita de pantofi de la YSL cu botul ascutit. In plus, a avut relatii cu mari frumuseti ale lumii, precum Elle Macpherson, Claudia Schiffer sau Kylie Minogue. Si se spune ca niciodata nu a refuzat o fosta iubita atunci cand respectiva i-a cerut o invitatie de acces la reteaua exclusivista aSmallWorld.net.

     

    Astfel de oameni frecventeaza reteaua, iar pretentiile si problemele lor pot parea suprarealiste celor ce sunt obisnuiti ca socializarea online sa insemne a-ti pune o poza cat mai reusita pe site si a flecari cu amicii virtuali despre muzica sau telefoane mobile. „Trebuie sa inchiriez 20 de masini sport de lux pentru un eveniment din Elvetia“, scria recent unul dintre membrii aSmallWorld.net pe forum. „Masinile trebuie sa fie doar Ferrari, Maserati, Lamborghini si Aston Martin“. Altcineva scria: „Daca exista cineva care isi doreste o insula privata, am ceva disponibil in Fiji“.

     

    Creat in urma cu patru ani si promovat ca un fel de Facebook al elitelor sociale, site-ul aSmallWorld.net a crescut de la 500 la 270.000 de membri inregistrati. Site-ul functioneaza pana la urma dupa aceleasi reguli ca si elita insasi in societatea reala: pentru a avea acces la forumul cu discutii nu trebuie platita nicio taxa de inscriere, insa este nevoie de o invitatie de la unul dintre membri. Adica trebuie sa fii in cercul de prieteni ai lui Naomi Campbell sau ai familiilor Firestone, Rockefeller, Forbes sau Trump. De pe lista cu forumisti nu lipsesc nici oameni din business, de la managerii marilor fonduri de investitii sau directori executivi de la companii multinationale. Membrii au in medie 32 de ani si majoritatea gusta viata extravaganta traita pe toate continentele. Saizeci si cinci la suta dintre membri provin din Europa, iar 20% din Statele Unite.


    Atunci cand a conceput aSmallWorld.net, Erik Wachtmeister, fiul unui diplomat suedez, un fost bancher de investitii, a respins din start ideea retelelor online care vor sa atraga un numar cat mai mare de utilizatori.     „Reteaua unui utilizator nu mai este la fel de folositoare daca este accesata de necunoscuti“, declara Wachtmeister. Tinta lui a fost sa creeze „un loc privat unde oamenii sa faca schimb de informatii“. Cererea este atat de mare, incat pe site-ul InviteShare.com, un site de unde poti obtine invitatii pentru serviciile web care sunt inchise publicului, exista o lista de asteptare cu 647 de nume pentru a obtine acces pe aSW (asa cum este numit site-ul printre elite).


    Site-ul a atras atentia media anul trecut cand Harvey Weinstein, unul dintre cei mai cunoscuti producatori de la Hollywood, a achizitionat aici un pachet minoritar de actiuni prin intermediul companiei Weinstein Company, prezicand ca membrii aSmallWorld.net ar putea ajunge la un milion intr-un an sau doi. Alti investitori minoritari sunt regizorul Renny Harlin, fondatorul MTV Robert W. Pittman si Alexandre von Furstenberg, fiul designerului Diane von Furstenberg.


    Pe langa statutul de Facebook al elitelor, site-ul promoveaza si organizeaza evenimente exclusiviste. In fiecare zi sunt postate anunturi despre petreceri de lux organizate in toata lumea, din Beijing si Dubai pana in Cannes, Paris sau New York, unele cu cate un cerc extrem de restrans de invitati. Dincolo de aceasta aura elitista, au aparut insa voci care sustin ca unele dintre evenimentele promovate pe site nu au nicio legatura cu luxul. De exemplu, la un eveniment organizat la New York, nici unul dintre participanti nu auzise de aSW si singurul motiv pentru care venisera erau bauturile gratuite anuntate de sponsori. Exista chiar membri care sustin ca unii dintre cei ce sunt admisi in prezent nu au nicio legatura cu cei 500 de membri initiali care au fost alesi pe spranceana de Wachtmeister insusi.


    De fapt, criticii sunt impartiti in doua categorii: unii care spun ca este mult prea dificil sa devii membru al retelei, iar altii care spun ca site-ul, dimpotriva, nu este suficient de exclusivist. Cei care nu sunt membri i-au dat chiar porecla „Snobster“, sustinand ca politica de a nu permite accesul fara invitatie contrazice chiar premisele comunicarii deschise, fundamentale pentru Internet. Apoi sunt cei din interior, care argumenteaza ca, in incercarea de a deveni profitabil, site-ul a inceput sa accepte chiar si membri mai putin „valorosi“. Cu toate acestea, advertiserii par a fi din ce in ce mai atrasi de ideea de retea a elitelor. In ultimele sase luni, diverse branduri de lux au inceput sa cumpere reclama, mai ales dupa ce Harvey Weinstein a devenit actionar. 


    Advertiserii produselor de lux privesc aSW ca pe o metoda prin care pot ajunge la cei bogati si prin care isi pot promova produsele fara sa afecteze in vreun fel imaginea marcii pe care o reprezinta. Printre cei ce isi promoveaza produsele sunt Moët & Chandon, parte a grupului de lux LVMH, sau compania de avioane private Sentient. Sumele vehiculate pentru achizitionarea de publicitate pe site sunt comparabile cu cele de pe Forbes.com sau Style.com. Reprezentantii aSW spun ca in medie, o firma cheltuie intre 20.000 si 50.000 de dolari pe luna pentru publicitate. Se organizeaza inclusiv mese si degustari, pentru ca membrii sa testeze produsele promovate pe site. Remy Martin, de exemplu, a adus pentru un eveniment 4.000 de sticle de coniac premium, evaluate la 200 de dolari bucata. Iar site-ul are si o sectiune de mica publicitate unde utilizatorii scot la vanzare obiecte devenite nefolositoare in gospodarie, precum masini Jaguar, iahturi sau ceasuri Cartier.


    Interesul pe care l-a starnit aSW a stimulat aparitia competitorilor. De exemplu, BeautifulPeople.net promite ca numai membrii „cei mai frumosi si de elita“ sunt admisi. Site-ul cere fotografii si informatii despre fiecare pretendent pentru a fi aprobat de catre membrii deja existenti. DiamondLounge, care se promoveaza sub conceptul de club privat al celor bogati, faimosi si puternici, isi planuieste lansarea pe 1 octombrie. Arya Marafie, directorul DiamondLounge, spune ca membrii vor fi acceptati pe baza de invitatie sau dupa ce trec de un interviu online. DiamondLounge se va finanta din taxele de inscriere si cele suplimentare pe care trebuie sa le plateasca cei ce isi doresc servicii premium, de genul serviciilor de conferinte online. Marafie spune ca tinteste intre 5.000 si 20.000 de membri.

  • Jane Austen la 20 de ani

    Intre ratiune si simtire, intre mandrie si prejudecata, viata ei merita sa fie subiect de roman. Si de film, pentru ca in „Becoming Jane“ este vorba de tineretea lui Jane Austen si de evenimentele care au dus la scrierea celebrului „Mandrie si prejudecata“.

     

    Cu o concizie desavarsita, regizorul Julian Jarrold reuseste sa prezinte complicatul context al filmului inca din primele minute. O avem pe Jane Austen la 20 de ani (sensibila Anne Hathaway, excelent distribuita), care incearca sa-si scrie primul roman, dar ii lipseste experienta. Mamei ei nu-i surade deloc ideea ca tanara sa devina scriitoare, asa ca o bate la cap sa se marite cu un sot bogat, indiferent daca nu-l iubeste („dragostea este de dorit, banii sunt indispensabili“, rezuma ea in doar doua propozitii presiunea de pe umerii fetelor de familie buna, dar saraca). Cu un pretendent instarit la picioarele ei, plictisitorul domn Wisley (Lawrence Fox), protejat de instarita sa matusa (Maggie Smith), s-ar spune ca Jane va avea parte de happy-end. In scena intra nabadaiosul irlandez Thomas Lefroy (James McAvoy).


    Daca initial Jane scrie despre Thomas ca este „cel mai dezagreabil, insolent, arogant, nesabuit, insuportabil si impertinent dintre barbati“ (pentru a taia apoi totul pe motiv ca „sunt prea multe adjective“), ea-si va revizui apoi parerea, constienta ca tanarul, in ciuda nenumaratelor defecte, este singurul in stare sa tina piept inteligentei ei ascutite. Destinul le pune piedici celor doi, iar fericirea lor nu este usor de atins. Dar, daca asta o face pe Austen sa decida ca „personajele mele vor avea toate parte de dragoste si, dupa putina osteneala, de tot ceea ce-si doresc“, nu-i putem decat multumi lui Lefroy. Dupa mult mai putin cunoscutul „Kinky Boots“ (2005), care a putut fi vazut in Romania numai la festivalul de film britanic de anul trecut, Julian Jarrold realizeaza acum aceasta incursiune in viata cele mai celebre romanciere britanice. Cat este adevar si cat fictiune in filmul sau? Destul de greu de spus, avand in vedere ca toti biografii lui Austen au convenit ca aceasta a fost atrasa la un moment dat de Thomas Lefroy, dar ca nu se stie absolut nimic despre cat de departe a ajuns relatia lor.


    Cu un aer de epoca usor amenintat de decizia regizorului de a filma majoritatea scenelor cu camera pe umar, ceea ce-i da filmului un surprinzator iz contemporan, amplificat de prezenta lui Anne Hathaway pe generic, „Becoming Jane“ are acelasi farmec al ecranizarilor dupa romanele lui Austen.


    Chiar daca este mai lung decat ar fi trebuit (regizorul sufera de mania cadrelor inutile cu nori, pasari, rauri, cai si alte vietati si elemente ale naturii), filmul este salvat de interpretarile lui Anne Hathaway si James McAvoy, ajutati foarte mult de restul distributiei, de la blanda sora mai mare a lui Jane, Cassandra (interpretata de Anna Maxwell Martin) la involuntar amuzanta si incuiata Lady Gresham (Maggie Smith, absolut superba), copie fidela a durei Lady Catherine de Bourgh din romanul „Mandrie si prejudecata“.


    Una dintre cele mai ecranizate si probabil cea mai citita autoare britanica a tuturor timpurilor, Jane Austen nu a iesit din vizorul creatorilor de film din lumea intreaga. Cel mai atent este postul BBC, care in prezent pregateste nu mai putin de patru seriale si filme de televiziune inspirate de romanele sale.


    Dupa rasunatorul succes al frumosului „Mandrie si prejudecata“ al lui Joe Wright, pentru care Keira Knightley a fost nominalizata la Oscarul pentru cea mai buna actrita, scenaristii au inceput sa se inspire mai subtil din Austen. Cel mai interesant proiect este „The Jane Austen Book Club“, despre cinci femei si un barbat care incearca sa afle in situatiile si personajele din cele sase romane ale scriitoarei raspunsuri pentru problemele lor sociale si amoroase. Filmul tocmai a fost lansat la festivalul de la Toronto. Cat de actuale sunt cartile lui Austen vom vedea din ianuarie, cand „The Jane Austen Book Club“ se va lansa si in Romania.

     

    „BECOMING JANE“. R: JULIAN JARROLD. D: ANNE HATHAWAY, JAMES MCAVOY, MAGGIE SMITH, ANNA MAXWELL MARTIN, JULIE WALTERS, JAMES CROMWELL, JOE ANDERSON. DIN 5 OCTOMBRIE

  • Vrei sa fii miliardar?

    In ciuda aerului sau de personaj decupat dintr-o productie Cartoon Network, cu o mesa de un blond septentrional cazandu-i pe frunte si un zambet intepenit pe buze de la ultima sedinta foto, Donald Trump are in viata de zi cu zi toate atributele seriozitatii.

     

    Adica, punand in paranteza faptul ca vrea sa para, atunci cand este vorba despre fizicul sau, ceea ce nu este, celebrissimul businessman reuseste sa transforme in realitate toate visele si proiectele sale cele mai indraznete. La 61 de ani, desi are tot ceea ce isi poate dori un barbat – glorie, bani, influenta, vizibilitate media, sotie model -, inca face eforturi ba ca sa-si invete contemporanii cum sa faca afaceri, ba ca sa le arate cum sa-si schimbe viata in bine, inclusiv pe plan familial. Totul pornind de la un singur exemplu: propria sa viata si cariera.

     

    Trump s-a nascut pe 14 iunie 1946, in Queens. Este presedintele companiei sale, Trump Organization, si si-a intemeiat imperiul pornind de la niste cladiri prestigioase ridicate gratie stradaniilor sale, dintre care unele ii poarta numele (Trump World Tower – revendicata drept cel mai mare imobil de locuit din lume, Trump Tower, 40 Wall Street, Taj Mahal – un urias ca-zinou din Atlanta City). Ar trebui poate notat, la acest capitol, faptul ca Donald a intentionat sa reconstruiasca dupa chipul lor original cele doua turnuri ale World Trade Center, dar proiectul sau a fost in cele din urma respins.

     

    Educatia sa a fost traditionala: la 13 ani, parintii il trimit la Academia Militara newyorkeza. Ulterior se inscrie la Fordham, dupa care isi obtine diploma in economie la Universitatea din Pennsylvania. De aici ajunge in intreprinderea tatalui sau, pe care il va considera mereu un mentor. Dupa o scurta acolada prin lumea politicii (terminata cu iesirea, in 1999, din randurile Partidului Republican), revine in universul care l-a consacrat: cel al afacerilor. A facut avere in sectorul imobiliar, a pierdut totul si apoi si-a refacut averea. Secretele reusitelor sale, multe si nu intotdeauna marunte – cum sa fii propriul tau consilier financiar, cum sa inchei un contact prenuptial, cum sa-ti alegi colaboratorii si cum sa concediezi un salariat, cum sa stii sa spui nu si cum sa inveti sa-ti asculti interlocutorul, cum sa-ti dezvolti talentul oratoric etc. – sunt dezvaluite in volumul de fata.

     

    Donald J. Trump, „Cum sa devii bogat“,

    Pro Editura si Tipografie, Bucuresti, 2007

  • Noutati

    Un roman scandalos

     

    In colectia Eroscop a editurii Trei, coordonata de Magdalena Marculescu si mai nou de Pascal Bruckner, a aparut o carte care la vremea aparitiei, in 2003, a socat intrega Italie. Nu dupa multa vreme (2006) povestea deocheata a tinerei siciliene a facut ocolul lumii, dupa ce a devenit pelicula cinematografica, sub bagheta regizorala a lui Luca Guadagnino. Interesant de notat ca picanteriile sexuale traite de pustoaica de 16 ani sunt interzise (potrivit unui anunt marcat pe sinopsisul filmului) celor aflati sub varsta de 12 ani. Cartea (autobiografica) si-a continuat destinul glorios si dupa ce a devenit film (sau poate tocmai de aceea), fiind tradusa in numeroase tari si apropiindu-se de milionul de exemplare vandute. Atunci cand descopera amorul fizic, aflat la mare distanta de experienta idealizata la care visase, tanara are un adevarat soc. Initierea violenta ii arunca iluziile in neant si o impinge sa-si descopere misterul propriei naturi sexuale.

     

    Melissa P., „Jurnalul erotic al unei adolescente de 16 ani“,

    Editura Trei, Bucuresti, 2007

     

     

    Cu capul in nori

     

    Poate o stewardesa sa devina scriitoare? Irlandeza Marisa Mackle a facut ani buni slujba de insotitoare de bord pentru cursele europene ale unei cunoscute companii aeriene, insa a renuntat la post pentru a se apuca de scris. Cu atat mai mult cu cat a observat ca aceasta indeletnicire poate fi si o importanta sursa de venituri. Dovada: bestseller-urile internationale „Mr. Right for the Night“ (2002) si „So long Mr. Wrong“ (2003). In cartea de fata, Marisa (ca si Melissa din cartea anterior prezentata, dar in cu totul alt registru confesiv) nu a avut nevoie de fictiune ca sa-si creeze trama narativa. Personajul sau principal este Katie, o stewardesa care are zilnic de-a face cu vedete de toate soiurile. Atunci cand, in cursul unui zbor transatlantic de la New York la Dublin, unul dintre acestia se dovedeste a fi barbatul visurilor ei, iar atractia este reciproca, manualul insotitorilor de bord n-o mai ajuta pe Katie sa faca fata situatiei.

     

    Marisa Mackle, „Un tip la inaltime“,

    Editura Polirom, Iasi, 2007