BusinessMagazin

Blog

  • UN ROMAN LA NOKIA

    In marea de jurnalisti de toate natiile prezenti la Amsterdam, poate fi destul de surprinzator sa fii apelat direct in romaneste cu „Buna ziua!“. Cristian Alexandru lucreaza de 6 ani in Olanda pentru Nokia.

    DE UNDE VINE? A lucrat la Connex ca specialist in retele de telecomunicatii. In Olanda are mai multi colegi din Romania, care au lucrat atat la Connex, cat si la Orange.

    VIATA IN OLANDA Traieste la Haga, si-a adus si familia. Acum este specialist in marketing, dar domeniul este acelasi – retele. Munceste cinci zile pe saptamana, opt ore pe zi. S-a acomodat bine si nu se gandeste sa revina prea curand in Romania. Vine la Amsterdam rar, de obicei in zilele libere, cand ii place sa manance la restaurant cu familia.

    SALARIU „Olanda nu este o tara foarte ieftina. Castig suficient cat sa imi asigure un trai decent aici.“

  • NOKIA NSERIES

    Toate cele trei telefoane din gama sunt dotate cu camera digitala de 2 megapixeli, au capabilitati de comunicatie 3G, ecrane color si browsere HTML pentru navigarea pe Internet.

    N90: Este varful de lance, singurul telefon din gama a carui camera digitala contine lentile Carl Zeiss. Este optimizat pentru fotografiere si filmare. Va fi disponibil in trimestrul al doilea al anului, la un pret nesubventionat de 650-700 de euro.

    N91: Telefonul dedicat fanilor de muzica digitala. Are hard disk de 4 GB si o serie de taste dedicate (play, pauza, derulare inainte si inapoi etc.) care raspund la comenzi instantaneu, indiferent unde v-ati afla in meniul telefonului. Va costa tot 650-700 de euro si va putea fi cumparat catre finalul anului, in trimestrul patru.

    N70: Este denumit de Nokia „cel mai mic telefon pe platforma Series 60 din lume“. Este compatibil cu intreaga gama de functii multimedia a producatorului – conectivitate e-mail, navigare pe Internet, player muzical si radio stereo. Va costa aproximativ 500 de euro si va fi disponibil in trimestrul trei al anului.

  • Batalia browserelor

    Inceput in urma cu zece ani, razboiul browserelor a condus la o zdrobitoare victorie a lui Microsoft asupra rivalului Netscape. Insa disputa nu s-a incheiat nici astazi. 

    Bataliile comerciale sunt la ordinea zilei intr-o economie din ce in ce mai interconectata si mai competitiva. Insa nici un domeniu nu poate rivaliza cu tehnologia informatiei in privinta incrancenarii, ferocitatii si vitezei cu care se desfasoara aceste batalii, care capata uneori nuantele unor veritabile „razboaie religioase“. 

    In plus, ratiunile acestor inclestari sunt adesea obscure si vizeaza obiective situate dincolo de orizontul imediat al pietei. Si, pentru ca tabloul sa fie si mai sumbru, sa ne amintim ca acesta este teritoriul unde actioneaza una dintre cele mai agresive companii din istoria recenta: Microsoft. Marile conflagratii nu se situeaza insa in industria de echipamente, care pastreaza in mare masura caracteristicile – si manierele – epocii industriale. Razboaiele cele mai spectaculoase sunt cele plasate in domeniul software iar miza majora este Internetul. 

    Iar aici nici un razboi nu poate fi vreodata considerat incheiat. Nici chiar cel al sistemelor de operare sau al aplicatiilor de birou, in care Microsoft domina copios, dar amenintarile nu lipsesc.

    Unul dintre cele mai interesante episoade a fost „batalia browserelor“, care s-a desfasurat la mijlocul anilor ‘90, o data cu cresterea rapida a popularitatii web-ului. Netscape Navigator era liderul pietei si standardul de facto in tot ce insemna navigare in web. Microsoft a reactionat cu intarziere, dar in forta: a licentiat de la NCSA browserul Mosaic – a carui dezvoltare a fost condusa multa vreme tocmai de catre Marc Andreessen, liderul firmei Netscape. Microsoft a lansat Internet Explorer (IE) in august 1995, versiunile succedandu-se cu repeziciune. Apoi Microsoft a semnat intelegeri cu marii producatori de PC pentru ca acestia sa pre-instaleze IE pe computerele noi, iar apoi a integrat browserul in sistemul de operare Windows. 

    Pe de alta parte, Microsoft a mobilizat resurse importante pentru a imbunatati IE si, in cele din urma, a reusit sa depaseasca Netscape Navigator.  La prima vedere pare greu de inteles miza acestei batalii (purtata adesea cu mijloace deloc ortodoxe), avand in vedere ca ambele produse erau gratuite. De fapt lucrurile importante se petreceau in zona serverelor, unde Netscape domina si de unde-si culegea veniturile. Standardele web-ului inca nu erau stabile iar browserul dominant avea sansa sa dicteze in privinta tehnologiei servereler. Cert este ca o data ce a pierdut dominatia browserului propriu, Netscape si-a vazut compromise produsele server, asa ca a fost cumparata de AOL in 1998. Microsoft IE a atins cativa ani mai tarziu o cota de piata de 96%, ceea ce i-a permis sa se relaxeze si sa adopte cu mai multa bunavointa standardele W3C. Totodata, a devenit tinta predilecta a atacurilor iar utilizatorii au inceput sa reproseze Microsoft-ului ca neglijeaza aspectele legate de securitate.

    Chiar si sub aripa AOL, Netscape a inteles ca nu poate lupta cu Microsoft folosind „arme conventionale“, asa ca s-a inspirat din succesul Linux-ului si a lansat in 1998 un proiect open-source numit Mozilla, care a beneficiat de aportul substantial al unei comunitati de voluntari. 

    Mozilla – distribuit si sub brandul Netscape – suferea insa de pacatul multor produse open-source din acea vreme: era prea complex. Deci greu de utilizat, lent si mare consumator de resurse.

    Insa lucrurile au capatat o noua turnura in 2002, cand Blake Ross – un tanar de 19 ani care contribuia deja de cinci ani la Mozilla – s-a hotarat sa dezvolte o varianta simplificata si mult mai flexibila. Ideea i-a atras pe multi voluntari iar rezultatul nu s-a lasat asteptat. In ziua lansarii – 9 noiembrie 2004 – noul browser Mozilla Firefox a fost descarcat de peste un milion de utilizatori. Mic, rapid, usor de folosit si mult mai putin vulnerabil decat IE, Firefox a capatat instantaneu statutul de vedeta a Internetului. O comunitate entuziasta dezvolta o multime de extensii ingenioase care-i sporesc atractivitatea.

    In sase luni a ajuns la peste 50 de milioane de utilizatori iar statisticile siturilor web destinate specialistilor – de pilda Slashdot sau BoingBoing – releva ca circa 50% dintre vizitatori folosesc Firefox. Desigur, Microsoft IE nu este inca in pericol… Insa lucrurile devin complicate, deoarece Google a realizat deja propriul browser bazat pe Firefox si intentia de a integra tehnologia serviciilor sale web cu browserul de la Mozilla aprinde inca si mai mult un alt razboi in plina desfasurare: cel al motoarelor de cautare.

  • De ce avem nevoiede milioane de culori

    Auzim ca un ecran de telefon are cateva zeci de mii de culori si ca un monitor cu cristale lichide, milioane. Pana la urma de ce ne bombardeaza producatorii cu aceste informatii?

    Zilnic ne lovim de prezenta tehnologiilor de afisare: de la telefoane pana la televizoare, de la terminalele caselor de marcat la ecranele cu plasma din aeroport, de la calculatoare desktop la portabile notebook, de la ecranele bancomatelor la reclamele luminoase din locurile publice.

    Dar de cate culori avem nevoie pentru afisarea sumelor totale de plata la casele de marcat? In majoritatea cazurilor, una, cel mult doua culori sunt de ajuns. 

    Primele aplicatii pentru PC se descurcau excelent cu 16 pana la 256 de culori iar de multe ori, asa cum se intampla in primele aplicatii de gestiune ce rulau sub sistemul de operare DOS, se multumeau si cu mai putin.

    Primele generatii de telefoane mobile aveau ecrane monocrom si era suficient. Dar in acel moment tot ce trecea prin retelele de comunicatii erau vocea si, poate, mesajele text. In acest moment, prezenta camerelor foto la telefoane a impins exigentele in cazul ecranelor la minim 65.000 de culori. 

    Pe masura ce tehnologiile din camerele foto vor avansa in megapixeli (numarul de puncte dintr-o imagine), si numarul de culori se va mari. Mesajele multimedia si tehnologia 3G vor fi motoare in aceasta directie. 

    Dupa aceste exemple, legatura dintre definitia unei imagini reproduse si numarul de culori apare mai clara: cu cat o imagine are o definitie mai buna (numarul de puncte din care este alcatuita imaginea), cu atat numarul nuantelor de culoare (si ajungem astfel la termenul „culori“) ce pot fi reproduse este de dorit a fi mai mare. Cele mai pretentioase sunt zonele de grafica unde trebuie sa avem o paleta de culori cat mai mare, astfel incat efectele vizuale sa fie dintre cele mai impresionante. 

    Acelasi lucru se intampla in unele din jocuri in care avem nevoie de un numar de nuante de pana la 16 milioane de culori. Pentru un gamer, un numar redus de culori echivaleaza cu a distinge sau nu un obiect in timpul jocului.

    Pe langa numarul efectiv de culori reproduse de un dispozitiv de afisare, la fel de importanta in confortul utilizatorului sunt si alte caracteristici precum rezolutia maxima, stralucirea, contrastul, unghiul de vizibilitate, timpii de constructie sau reproducere a imaginii,  dimensiunea maxima de afisare. De pilda, ca sa intelegem notiunea de timpi de reproducere a imaginii putem face un experiment: puneti doua monitoare LCD cu timpi de 8 ms (calitate excelenta) si de 25 ms (caracteristici mediocre) si veti vedea cu ochiul liber distanta in timp intre afisarea imaginilor. 

    Cel mai edificator este un film de calitate DVD in care tranzitiile sunt foarte rapide. Circula si o gluma:  pe unul vedeti cum personajul deschide o usa (25 ms), iar in al doilea monitor (8 ms) subiectul este deja la birou in fata calculatorului.

  • Design, dulce design

    Cand omul de afaceri Alexandre Eram se pregateste sa plece in vacanta pentru cateva zile, de regula isi face rezervare la un hotel design. Dezvoltate sub „umbrela“ Design Hotels AG, hotelurile design reprezinta un fenomen pe piata mondiala, avand ca nota comuna non-conformismul si o grija „microscopica“ pentru detalii.

     

    Totul a inceput in 1987, cand Claus Sendlinger, actualul director executiv al Design Hotels AG, a deschis o agentie de turism orientata exclusiv spre serviciile de lux. In urma reactiilor pozitive primite dupa realizarea unei emisiuni de televiziune despre grupul de hoteluri Royal Paramount, Sendlinger a decis sa puna bazele unei agentii de creatie care sa se ocupe de proiectarea si decorarea unor hoteluri speciale. In acest moment, grupul Design Hotels AG are peste 140 de membri, in 41 de tari.

     

    Luca Conte, responsabil PR  al companiei Design Hotels AG, spune ca „fiecare hotel de acest tip se individualizeaza printr-un concept orientat spre design. Hotelurile design sunt de cele mai multe ori opera unor designeri si arhitecti recunoscuti si prezinta cele mai avansate inovatii din industria turismului“. Javier Sanchez, India Mahdavi, Vicenzo de Cotas, Karim Rashid sunt doar cativa dintre designerii si arhitectii faimosi care au lucrat la realizarea unor astfel de hoteluri.

     

    India Mahdavi si Javier Sanchez, bunaoara, au lucrat impreuna la proiectarea si decorarea hotelului Condesa (unde decoratiunile ultra-moderne contrasteaza cu sobrietatea cladirii construite in 1928 in stil francez neoclasic), iar Karim Rashid a decorat hotelul Semiramis din Atena, care iese in evidenta prin decoratiunile in culori electrice de verde, roz si portocaliu.

     

    Alexandre Eram, presedintele companiei Sonya Mod, si-a facut deja un obicei din a „vana“ in calatoriile sale astfel de hoteluri. „Cu cativa ani in urma, intr-un hotel design din Paris am descoperit o carte speciala «Design hotels of the world». De atunci imbin mereu pasiunea mea pentru design si arhitectura cu placerea de a locui vreo doua zile intr-un astfel de hotel“, marturiseste el.

     

    In fond, ce au atat de special aceste hoteluri? Conform analistilor din industrie, turistii au devenit tot mai pretentiosi – isi doresc mai mult decat lux si confort, cautand o nuanta distinctiva, ceva care sa-i socheze, sa iasa in evidenta. Din cate spune Conte, „fie ca trebuie sa calatoreasca in interes de afaceri sau doar din placere, turistii cauta locuri unde serviciile, arhitectura, designul si ambianta sunt ajustate in functie de individ“. Adica tocmai pe ceea ce au mizat hotelurile design, pe unicitate.

     

    De altfel, studiile PricewaterhouseCoopers arata ca 85% dintre hotelurile care se vor construi in Europa in urmatorii cinci ani vor fi din categoriile „design“ sau „boutique“. Paul Marasoiu, presedintele Peacock Hotels/Global Hotel Management, spune ca acestea se evidentiaza „printr-o filozofie aparte si un concept solid, personalizat, ce sta la baza fiecarui nou proiect“. Practic, fiecare hotel are propria sa personalitate, „degajand“ o atmosfera unica. De exemplu, in hotelul Blacks din Amsterdam, care i-a atras atentia si lui Alexandre Eram, totul este negru.

     

    „Oamenii sunt imbracati in negru, personalul feminin are halate negre, croite drept, strict, lungi pana in pamant. Camerele sunt decorate in alb si negru, iar preparatele culinare sunt ornate cu forme ciudate“, povesteste omul de afaceri. Un alt hotel de pe lista preferatelor sale este si Semiramis, aflat intr-una dintre zonele selecte ale Atenei. „Este putin socant pentru cei care locuiesc acolo, fiindca nu se potriveste deloc cu arhitectura zonei. Acest soc face ca hotelul sa iasa bine in evidenta.

     

    Este destul de colorat, fiindca designerul Karim Rashid iubeste culorile tari, drept pentru care a folosit multe materiale moderne, plexi, sticla, sticla colorata“. De altfel, exista multe elemente care particularizeaza hotelul. Camerele nu au numar, ci un semn specific. Cand platesti, nu semnezi, ci primesti un autocolant pe care il lipesti cu semnatura ta pe nota de plata.

     

    Intr-un hotel design totul este gandit in cele mai mici amanunte. Grija pentru detalii a mers chiar pana la lansarea unor compilatii de muzica ambientala adaptate in functie de interiorul fiecarui hotel, carti de design interior, totul culminand cu Design Hotels Yearbook, un soi de enciclopedie in care sunt prezentati toti membrii grupului.

     

    Practic, hotelurile design au devenit locuri in care sunt testate cele mai in voga elemente de decoratiuni contemporane. Intrebarea fireasca este ce se va intampla cu toate acestea in clipa in care se vor demoda, avand in vedere rapiditatea cu care se schimba tendintele. Se pare ca s-au gandit si la asta. Raspunsul il dau chiar reprezentantii companiei, in opinia carora, daca hotelul este proiectat corect, poate fi redecorat la fiecare trei ani. Hotelul 25hours din Hamburg, de exemplu, a fost proiectat astfel incat sa poata fi reamenajat cu doar 15.000 de dolari si totusi sa para radical diferit pentru cei care i-au mai trecut pragul.

     

    Exista un „algoritm“ prestabilit prin care un simplu hotel se poate ridica la „statutul“ de hotel design? Conte de la Design Hotels AG spune ca nu. „Luam in considerare impresia globala, atentia acordata calitatii, conceptul si personalitatea care se ascund in spatele brandului hotelului, precum si oamenii care au dat viata conceptului – de la arhitect, proprietar, angajati“, explica el. In plus, nici investitia nu este de neglijat.

     

    „Investitia tinde catre bugetele alocate hotelurilor de 4 stele si chiar mai mult. In cazul unor proiecte cu un indice mare de spectaculozitate si inedit, bugetele pot capata o dimensiune «generoasa»“, spune Marasoiu, mai ales daca se apeleaza la serviciile unui arhitect sau designer renumit si se achizitioneaza opere de arta ale unor artisti contemporani celebri.

     

    Cand vom vedea un hotel design in Romania? Paul Marasoiu crede ca „dupa maturizarea pietei hoteliere si a celei de investitii in egala masura, probabil nu mai devreme de 2008-2009“. Pentru ca o astfel de investitie „necesita o abordare fundamental diferita fata de cum este – inca – perceputa investitia hoteliera in Romania“.

     

    Iar reprezentantii Design Hotels AG, care in fiecare an adauga noi hoteluri la portofoliul companiei spun ca „pana acum nu am primit nici o solicitare de la un hotel din Romania, dar suntem foarte interesati de pietele noi pe masura ce se dezvolta din ce in ce mai multe concepte interesante“.

     

    Pana atunci, pasionatii de design si de hoteluri va trebui sa se multumeasca cu hotelul Concordia din Targu Mures, despre care Paul Marasoiu spune ca „poate fi intr-o oarecare masura asimilat unui astfel de concept“, pentru ca are un design avangardist. Sunteti curiosi? Drum bun!

  • Cand doi se cearta, Yagoohoogle castiga

    Gigantii cautarii online, Yahoo si Google, se lupta pentru a-i convinge pe „internauti“ de calitatea serviciilor si a le castiga fidelitatea. Insa de ce sa te chinui, cand poti sa folosesti amandoua variantele deodata?

    Asa s-a intrebat si norvegianul Asgeir Nilsen si n-a gasit un raspuns mai bun decat sa creeze site-ul http://yagoohoogle.com/. Site-ul functioneaza foarte simplu. Introduceti termenul cautat si, dupa ce apasati Enter, ecranul se imparte in doua ferestre verticale: in stanga aveti rezultatele cautarii pe Yahoo, iar in dreapta pe cele ale Google. Astfel, spune autorul, puteti chiar sa comparati ierarhizarile facute de cele doua motoare de cautare si sa alegeti rezultatele care va convin cel mai mult. De exemplu, Yahoo castiga la mustata competitia pentru site-ul care gaseste cele mai multe pagini ce contin cuvantul „Romania“: 43,8 milioane la 42,3 milioane. Probabil ca cei care au vrut initial sa testeze cum functioneaza site-ul au fost multumiti, pentru ca numarul total al cautorilor in luna aprilie a fost de aproximativ 2,8 milioane. Dintre acestea, vreo 30.000 au fost generate de catre utilizatori din Romania. Se pare insa ca Google si Yahoo n-au fost prea incantate de aceste cautari primite pe gratis si l-au amenintat pe Nilsen ca-l vor da in judecata pentru ca le foloseste numele si logo-urile. „Era inevitabil, se pare“, scrie el pe site. 

    Asa ca norvegianul cere sfatul utilizatorilor cu privire la ce ar trebui sa faca in continuare si are si trei variante: sa incerce sa ajunga la un acord, sa ramana „pe baricade“ sau sa se mute cu arme si bagaje pe un alt site, jaguhugel.com, unde sa faca exact acelasi lucru, insa fara sa mai combine numele si logo-urile originale ale celor doua motoare de cautare. 

    Daca credeti ca aveti raspunsul corect, puteti sa-l ajutati pe Nilsen cu un sfat. Iar daca nu, oricum, el va invita sa-i faceti cunostinta cu ceva avocati buni, pentru ca s-ar putea sa aiba nevoie.  

  • Declaratie de design

    In acest moment, Spania este tara cu cele mai multe hoteluri design, in vreme ce intr-un top mondial al marilor orase locul intai este ocupat de Londra.

     

    ARTA: Hotelul Claris din Barcelona are propriul muzeu, cu una dintre cele mai mari colectii private de arta egipteana din Spania (400 de sculpturi si picturi)

    HAUTE COUTURE: Hotelul Straf din Milano a fost decorat de artistul Vicenzo de Cotas, designer de moda haute couture, din materiale reciclate

    INEDIT: Exista hoteluri design construite in foste parcari, cum este cazul hotelului Soho din Londra, sau in foste gari (Great Eastern Hotel din centrul financiar al Londrei)

    PATRIMONIU: Hotel Condesa, realizat de arhitectul Javier Sanchez si de renumitul guru al designului interior India Mahdavi, se afla intr-o cladire franceza neoclasica, din 1928, care face parte din patrimoniul Institutului National de Arte Frumoase

  • Intoarcerea lui Lucas

    La Festivalul de la Cannes se discuta cu toata seriozitatea, pentru a doua oara, despre George Bush. Anul trecut, regizorul american Michael Moore lua Palme d’Or cu un documentar in care presedintele american era personajul principal. Anul acesta se fac paralele intre George Bush si Darth Vader, creatorul imperiului galactic al raului din Star Wars.

    Regizorul George Lucas, cel care a creat seria Star Wars, e fara indoiala omul zilei la Cannes. Nu numai ca toata lumea a asteptat aici, cu infrigurare, avanpremiera mondiala a ultimului film din seria Star Wars – „Revenge of the Sith“, care va fi intra in cinematografe saptamana aceasta. Dar tot la Cannes, George Lucas va primi trofeul festivalului, o distinctie onorifica pentru intreaga cariera, distinctie care a mai fost acordata, in trecut, cineastului britanic Ken Loach si actorului Max Von Sydow. Lucas e al zecelea om de cinema care primeste distinctia, ce-i va fi inmanata, intr-un cadru restrans, de presedintele festivalului, Gilles Jacob.

    Merita un creator de filme SF, fie ele si de succes, o astfel de distinctie la Cannes? Cei mai multi spun ca da, de vreme ce cele cinci episoade precedente au schimbat, incepand cu 1977, fata cinematografiei. Daca ar exista un trofeu acordat pentru afaceri cu filme, putini se indoiesc ca Lucas l-ar fi primit deja. Povestea SF pe care a inceput s-o scrie in 1971 a adunat, pana acum, 3,4 miliarde de dolari din bilete vandute. Iar veniturile suplimentare, rezultate din casete, carti, jucarii si altele se cifreaza la 9 miliarde de dolari. Intr-o discutie pe care a avut-o cu jurnalistii acum doua saptamani la ferma sa, Skywalker, George Lucas isi exprima convingerea ca ultimul episod din saga Star Wars nu va face bani. „Ca orice om care face filme, sunt convins ca urmatorul va fi un esec. Acum cred ca nu va face, probabil, bani si ca va fi considerat prost“, a spus el. Lucas e un om de afaceri experimentat si nu e exclus ca, dincolo de angoasele inevitabile inaintea unei lansari, sa aiba dreptate. Acest ultim episod e asteptat cu infrigurare, fiind, de fapt, cheia intregii povesti intergalactice. Dar pe de o parte e considerat, de unii, o poveste rasuflata, iar de altii, condamnat la incasari mai mici si din cauza ratingului primit, PG-13, care inseamna o audienta mai mica decat a precedentelor episoade in randul copiilor sub 13 ani.

    Dar chiar daca ultimul film din serie nu va fi un succes, Lucas ramane unul dintre cei mai bogati si mai populari regizori din istorie. A ajuns sa faca filme din intamplare. Parintii isi doreau ca George sa preia afacerea familiei, el spera sa devina pilot de curse. Un accident de masina l-a impiedicat sa ajunga ce-ar fi vrut, asa ca a decis sa studieze film la University of Southern California. 

    A facut primul sau film la 26 de ani: „THX 1138“ e o versiune lunga a scurt-metrajelor din studentie. A urmat, dupa trei ani, „American Grafitti“, un film despre un grup de adolescenti californieni ai anilor ‘50 – era prima productie facuta la propriul sau studio, Lucasfilm – cu care a castigat un Glob de Aur si cinci nominalizari la Oscar. In aceeasi perioada Lucas avea sa gandeasca Star Wars, proiectul al carui punct final l-a pus saptamana aceasta, o data cu lansarea „Revenge of the Sith“.

    „Decat sa fac un film manios, relevant din punct de vedere social, m-am gandit la un alt fel de relevanta, una chiar mai importanta – la vise si fantezii, la a-i face pe copii sa creada ca viata inseamna mai mult decat gunoaie si asasinate“, declara Lucas unui jurnalist britanic in urma cu cativa ani. „O intreaga generatie crescuse fara povesti.“ George Lucas a riscat cu Star Wars, in 1977. A acceptat un onorariu mic atat pentru regie, cat si pentru scenariu, dar a cerut 40% din drepturile pentru merchandising.  A fost, privind retrospectiv, decizia castigatoare a vietii lui, una care l-a facut miliardar si i-a permis sa faca filmele exact asa cum si le-a dorit. 

    I-a permis sa construiasca ceea ce azi e imperiul Lucasfilm, cu toate diviziile lui, printre care se numara LucasArts Entertainment (care a produs jocurile Star Wars si Indiana Jones), Industrial Light & Magic si Skywalker (care au creat efecte vizuale si sonore pentru zeci de filme, printre care „Saving Private Ryan“ si „Jurassic Park“) si Lucas Licenses (care se ocupa de licentele pentru jucarii si alte produse Star Wars).  Lucas a luat si decizii mai putin stralucite de afaceri. Din 1977 incoace, a stiut ca tehnologia e instrumentul de care are nevoie pentru a-si face filmele – iar efectele speciale digitale l-au preocupat intotdeauna. A creat, pentru a obtine grafica imbunatatita pe computer, Pixar Animation Studios, companie pe care a vandut-o insa in 1986 lui Steve Jobs, proprietarul Apple Computers. Azi, Pixar are in portofoliu filme profitabile, printre care se numara „Toy Story“ si „Finding Nemo“.

    Dar, in ansamblu, Lucas poate fi considerat un om de afaceri remarcabil. Saptamana aceasta se incheie o odisee care dureaza de 34 de ani. „Nu sunt trist, sunt usurat“, spunea Lucas, de obicei rezervat cu presa, intr-un interviu acordat acum doua saptamani TIME. Una dintre bucuriile sale marturisite e ca a putut face filmele asa cum a vrut el. „Sunt sigur ca daca nu m-as fi putut finanta singur, studioul mi-ar fi spus s-o las balta, ca nu ne putem intoarce la povestea unui copil de 10 ani“, spune Lucas. „Intr-un fel, am distrus industria de la Hollywood, doar ca am distrus-o facand filme mai inteligente, nu mai infantile.“

    „Revenge of the Sith“ e, intr-un fel, razbunarea lui Lucas impotriva Hollywood-ului corporatist si ultimul act dintr-o misiune pe care abia acum o poate considera implinita.
     

    • ULTIMUL EPISOD: Revenge of the Sith, despre care Lucas sustine ca este episodul cel mai sumbru al seriei, reconstituie povestea lui Anakin Skywalker – tatal lui Luke, eroul episoadelor IV, V si VI ale seriei – care trece de partea „intunecata“ a Fortei si a devenit Darth Vader.

      Spectatorilor indignati de ratingul filmului, considerat cel mai violent din serie – „o baie de sange“, cum l-au numit jurnalistii invitati la vizionare, George Lucas le-a raspuns: „Ce puteam face? Trebuia sa spun povestea“.


  • Banii Star Wars

    Star Wars este una dintre cele mai profitabile francize din istoria cinematografului.

    RECORDURILE STAR WARS: Inainte de lansarea „Revenge of the Sith“, cele cinci episoade Star Wars au avut incasari la box-office de aproape 3,4 miliarde de dolari si alte 9 miliarde de dolari in vanzari de retail. 

    LOCUL 3: Primul film din seria Star Wars ocupa locul al treilea in topul incasarilor de box-office din istorie, daca se tine cont de inflatie: 1,4 miliarde de dolari la valoarea din 2003. Primele doua clasate sunt „Pe aripile vantului“ si „Alba ca Zapada“. 

    DUPA JAMES BOND: Franciza Star Wars ocupa locul al doilea, in privinta incasarilor, in clasamentul seriilor – dupa James Bond. In 1997, Star Wars a fost primul film cu incasari de peste de 300 de milioane dolari.

  • Istoria omenirii, altfel decat o credeam

    Un top 100 al evenimentelor din istoria lumii a fost publicat de Editura Reader’s Digest. Faptele descrise marcheaza rasturnarile de situatie care, incepand cu antichitatea, au facut posibila lumea de azi.

    Descrierea cartii de istorie purtand marca Reader’s Digest ar trebui sa inceapa cu povestea lui 1 februarie 1922. In aceasta zi, DeWitt si Lila Wallace lansau proiectul revistei Reader’s Digest, un concept cultural  care a debutat timid si excentric, dar care a sedus in scurt timp intreaga planeta. 

    Generatorii proiectului, fideli principiului „multum in parvo“, au hotarat sa pastreze si sa difuzeze, intai sub forma periodica, apoi prin carti propriu-zise, doar elementele informative esentiale ale culturii tehnice sau umaniste, intr-o forma atractiva si inteligibila. Ei au pornit de la ideea, banala de altminteri, ca majoritatea informatiilor cu care intram in contact prin intermediul cartilor si al ziarelor sunt date uitarii.  O prezenta relativ recenta in spatiul autohton, editura Reader’s Digest se afla acum la o noua aparitie de marca: „Cand, unde & cum s-a intamplat“. In versiunea originala, volumul mai contine in titlu si un semnificativ „why“ (de ce), pierdut, din ratiuni inexplicabile, in traducerea romaneasca. Despre rosturile cartii vorbeste cel mai bine Asa Briggs, coordonatoarea colectivului de autori: „Aceasta este un nou fel de carte de istorie.  Ea se concentreaza pe 100 dintre evenimentele cele mai importante ale lumii, incepand cu lumea antica. 

    Toate aceste evenimente au schimbat lumea, chiar daca au facut-o in chipuri foarte diferite, unele dramatic si dintr-o data, altele incet si imprevizibil“.  Desigur, cifra aleasa – 100 – nu este magica, ci pur si simplu memorabila, iar istoria, atat de densa si de alambicata a umanitatii, nu poate fi redusa la o suta de evenimente, dupa cum nu ar putea fi indestulator comprimata nici macar intr-o mie. Faptele descrise sunt insa capitale si marcheaza rasturnari fara de care civilizatia contemporana nu ar fi avut fata pe care i-o cunoastem astazi. Evenimentele au fost alese si pentru faptul ca mai genereaza inca  nedumeriri si controverse. In acest sens, autorii s-au straduit sa aduca o lumina noua asupra istoriei si s-o investigheze, intr-o maniera detectivistica, incitanta si lipsita de detalii superflue. Fiecare eveniment beneficiaza de un segment informativ care consemneaza optica celor care au fost contemporani cu el, martori oculari sau „scribi“ oficiali, urmat de altul care relateaza faptele prin prisma interpretarii „distantate“ a istoricilor. Povestea tesuta din vorbe este luxuriant ilustrata cu imagini, care sunt fie tablouri, fie fresce sau fragmente de basoreliefuri, fie fotografii de presa sau scheme. Cu deosebire interesant este faptul ca „marile 100 de evenimente“ nu inseamna doar razboaie, dezastre si culise mefistofelice ale conflictelor „reci“, asa cum ne-au invatat clasicele manuale de istorie, ci si momente-cheie din istoria stiintei, tehnologiei, medicinei sau artei.


    Cand, unde & cum s-a intamplat, Reader’s Digest, Bucuresti, 2005