BusinessMagazin

Blog

  • Curiero: Suntem de vanzare

    "Curiero a fost gandita si dezvoltata pentru a fi vanduta la un moment dat. Spre sfarsitul acestui an vom incepe discutiile cu o firma de investment banking care se se ocupe de acest proces", sustine Bogdan Carcu, fara sa dea o valoare de piata a companiei pe care a fondat-o.

    Curiero a inregistrat, anul trecut, un profit operational (EBITDA) de un milion de euro.

    Cifra de afaceri a companiei, al treilea jucator pe piata locala de curierat, dupa Fan Courier si Cargus, a fost in 2007 de 15 milioane de euro, cu 85% mai mare decat in 2006. Oficialii companiei explica aceasta crestere prin renuntarea la serviciul nerentabil Cargo, cresterea tarifelor cu 30% si disponibilizarea a 100 de curieri.

    In prezent, Curiero lucreaza cu 1.850 de angajati si are peste 70 de puncte de lucru in tara, care acoperă 200 de localităti. 99,8% din actiunile firmei sunt detinute de Curiero Investments, restul actiunilor fiind impartite intre trei persoane fizice – Cosmin Coman, Bogdan Emilian Minea si Cosmin Neagu Stefan .

    Pentru 2008, Carcu a anuntat ca tinteste o cota de piata de 15%, dublarea EBITDA pana la 2 milioane de euro si o cifra de afaceri de 25 de milioane de euro.

  • Revenire pe final de sedinta

    Cotatiile au trecut pe plus in ultima ora de tranzactionare, dupa ce au evoluat negativ in cea mai mare parte a zilei. Corelarea usor intarziata a pietei de capital romanesti cu cele internationale a mentinut preturile la valori negative fata de ieri, in conditiile in care bursele europene au recuperat mare parte din pierderile de ieri.

    Indicele BET a terminat sedinta cu o apreciere de 0,2%, ajungand pana la 7.360 de puncte, iar BET-C a urcat 0,3%, pana la valoarea de 5.162 puncte. Indicele SIF-urilor s-a reintors la o valoarea mai mare de 60.000 de puncte, dupa o majorare 1,4%, cotatia de inchidere fiind de 60.420 puncte.

    Lichiditatea s-a mentinut la un nivel extrem de redus, apropiat de cel de ieri, cu un total de 5,9 milioane euro, cu 5,15 milioane euro aferente tranzactiilor de pe piata principala a BVB. Valoarea scazuta de tranzactionare indica nehotarare din partea investitorilor, care considera preturile prea mici pentru a fi rentabile in cazul unei vanzari, dar si asteapta confirmarea intoarcerii trendului inainte de a achizitiona pachete semnificative de actiuni.

  • BVB deschide fara o directie clara

    Indicele BET a inceput sedinta cu o urcare de 0,02%, iar BET-C cu un minus de aproape 0,1%. Practic au fost reluate cotatiile de la inchiderea de ieri, o directie mai clara urmand sa fie decisa in orele urmatoare. BET-FI s-a apreciat ceva mai bine, deschiderea gasind indicele la o cotatie cu 0,64% mai mare decat inchiderea de marti. SIF-urile sunt asteptate sa creasca mai mult decat restul pietei in prima parte a sedintei, alte aprecieri fiind asteptate la actiunile bancilor BRD si Banca Transilvania.

  • 13 ani traiti degeaba

    Caci exista carti ce au fost decisive la varsta de 20 de ani, altele ce m-au definit la 30 de ani si astept cu nerabdare cartea ce ma va tulbura profund la 100 de ani. O alta intrebare imposibila este: Cine v-a invatat un lucru esential in viata dumneavoastra? Nu stiu niciodata ce sa raspund (daca nu spun „mama si tata“), pentru ca la fiecare cotitura din existenta mea cineva ma invata ceva. Puteau fi persoane aflate langa mine sau anumiti defuncti dragi, precum Aristotel, Sfantul Toma, Locke sau Peirce.

    Umberto Eco este autorul romanelor „Baudolino“, „Numele trandafirului“ si „Pendulul lui Foucault“.

    Traducerea si adaptarea de Cecilia Stroe

    Cititi restul articolului in editia tiparita a revistei Business Magazin

  • Limitele fictiunii

    Aparut in anul 2005, romanul „Cruciada copiilor“ de Florina Ilis a adunat cam toate premiile disponibile pentru proza romaneasca, a fost tradus in ebraica, editiile in franceza si spaniola vor aparea in curand, iar ecranizarea a inceput deja. Altfel spus, un succes deplin – nu doar la critica, ci si la un public tot mai putin atras de literatura. E greu de rezumat intr-o fraza o naratiune complexa, intinsa pe aproape 500 de pagini. Foarte pe scurt, niste elevi de gimnaziu deturneaza trenul special care-i duce intr-o tabara la mare, sechestreaza profesorii care-i insotesc si opresc trenul in halta Posada, unde intamplarea face sa gaseasca o masina abandonata plina cu arme de contrabanda. Odata inarmati, se organizeaza pentru a se apara in fata iminentului atac al fortelor speciale, care sunt convinse ca trenul a fost deturnat de teroristi. Desigur, comparatia cu „Imparatul mustelor“ este tentanta, dar irelevanta aici. Accentul nu cade pe alegorie, ci pe aspectele sociale: eroii provin din familii middle class din Cluj si alte orase din Ardeal, iar autoarea sugereaza ca sunt formati mai degraba sub influenta mass-media orientate spre senzational si violenta, a internetului si a jocurilor video. Imaginarul lor este dominat de fictiuni de genul „Terminator“ sau de lumile virtuale ale jocurilor din seria deschisa de „Mortal Kombat“ si „Doom“, iar limita dintre acestea si realitate este neclara. De remarcat ca Florina Ilis nu este profana in domeniul acestui imaginar modern, teza ei de doctorat tratand tocmai fictiunea cyberpunk.

    Ajungem astfel la o chestiune intens dezbatuta: cat de nociv este pentru copii si adolescenti consumul de produse media cu caracter violent, in special filme si jocuri video? Teza comuna este ca aceasta violenta fictionala tinde sa genereze atitudini agresive si ii face pe tineri sa considere acest tip de comportament ca fiind „acceptabil“. Ar fi vorba de un fel de „desensibilizare“ in privinta violentei. In materie de filme ar fi de notat ca, desi violente, exista aproape intotdeauna si un aspect oarecum moral: binele invinge raul. Oricate victime ar lasa in urma un Rambo sau un RoboCop, „cauza“ lor e in mod necesar dreapta. Foarte rar se accepta la Hollywood exceptii de la aceasta regula – poate „Natural Born Killers“ de Oliver Stones este cel mai notoriu exemplu. Multe dintre jocurile video introduc si ele o poveste, un „trail“ care fixeaza repere narative adesea inspirate sau chiar preluate din filme de actiune („Matrix“, „RoboCop“, „Total Recall“ etc.), insa, spre deosebire de filme, aici avem de-a face cu o imersiune a jucatorului in universul fictiv. Cu cat creste puterea de procesare, cu atat senzatia de realitate este mai prezenta. In plus, jocul nu este limitat in timp si sunt numeroase cazurile in care jucatorii pasionati petrec nenumarate ore in fata consolei de jocuri sau a computerului (de altfel nici nu prea mai exista diferente esentiale intre ele).

    Studiile stiintifice privind impactul psihologic si social al jocurilor video cu caracter violent (in special cele din categoria „shooter“) pornesc de la rezultatele unor studii mai vechi privind influenta filmelor si televiziunii asupra copiilor si adolescentilor, iar cercetatorii se asteptau ca jocurile sa aiba un impact sporit, in special datorita implicarii active si a identificarii firesti cu „eroul tragator“. E adevarat ca multe dintre asteptari au fost confirmate in ceea ce priveste raspunsul psihologic la stimulii din jocuri (de exemplu, cresterea nivelului de adrenalina si testosteron), dar, pe de alta parte, statisticile nu par sa constate o rata ascendenta a agresivitatii si a violentei in societate odata cu raspandirea jocurilor video. Dimpotriva, exceptand cateva incidente intens mediatizate, rata pare descendenta, iar violenta pare mai raspandita in medii sociale unde jocurile video sunt mai putin populare.

    Criticii opiniei predominant negative la adresa jocurilor sustin ca parintii poarta o buna parte din vina, fiindca accepta jocuri inadecvate varstei copiilor si neglijeaza sarcini educative elementare privind responsabilitatea sociala si sublinierea limitelor dintre fictiune si realitate. Mai degraba pericolul pare sa vina din alta parte: sindromul izolarii prin tehnologie. Un studiu recent arata ca vocabularul curent al adolescentilor englezi s-a redus la aproape jumatate din cel folosit de adulti, in paralel cu o reducere simtitoare a abilitatilor de comunicare sociala. Iar jocurile video, violente sau nu, poarta o buna parte din vina.

  • Cetateanul Kane cu microscopul

    Un scriitor de science fiction, pe nume Cory Doctorow (in acelasi timp si blogger si jurnalist, care isi lanseaza scrierile „la liber“ pe internet si militeaza pentru liberalizarea copyright-ului) crede, intr-una din cartile sale, ca societatea umana va atinge in curand un soi de varf tehnologic, dupa care corporatiile se vor prabusi. Din gunoaiele societatii de consum tipi intreprinzatori vor incepe sa creeze noua lume, lipsita de ierarhiile actuale, dar mai aplecata spre pragmatic: obiecte folositoare sunt create nu fabricand, ci combinand, folosind componente existente deja.

    Mai pe romaneste, Doctorow crede ca vom incepe, in scurt timp, sa batem cuie cu microscopul. Si daca microscopul se va dovedi ineficient, nu vom apuca un ciocan, ci vom lua, vorba lui Murphy, un microscop electronic. O idee cu care sunt in mare parte de acord, in special pentru ca, la nevoie, un ciocan este mult mai greu de gasit decat un microscop electronic. Intre eficienta caznita a taximetristilor si extremismul tehnic al lui Doctorow as aseza subiectul acestui text, viitorul presei.

    O banalitate: societatea se schimba si presa odata cu societatea. O banalitate si mai mare: ziarele vor disparea, inlocuite de internet, unde utilizatorul va beneficia de informatie specializata, rapida. Este adevarat ca se inregistreaza o reducere a circulatiei ziarelor si revistelor, nevoite sa recurga la tot soiul de artificii, de genul oferirii de cadouri – carti, filme, papuci de plaja – pentru a rezista pe piata. In Romania fenomenul este insotit de un soi de polarizare, rezultata, cred, dintr-o prea indelungata vizionare si gresit interpretare a filmului „Cetateanul Kane“, regizat de Orson Welles. Si da, probabil ca in timp oamenii vor decide ca nu mai au nevoie de ziare, asa cum au decis ca nu mai sunt necesare discul de vinil sau filmul fotografic sau caseta VHS.

    Se cheama progres.

    Momentul de speculat acum este chiar schimbarea ce va sa vina; in acelasi timp trebuie identificate pericolele. Cel mai bun exemplu pentru schimbarea ce va sa vina este ceva ce s-a petrecut deja: este vorba de un individ numit Matt Drudge. El conduce Drudge Report (www.drudgereport.com) un site specializat in stiri. Daca nu ati facut-o deja, vizitati-l; este locul de unde a inceput scandalul Lewinsky, unde Barack Obama a aparut imbracat conform traditiei musulmane si de unde englezii au aflat ca printul Harry lupta in Afganistan. Chiar daca a dat si ceea ce jurnalistii numesc „dume“, de genul fiului nelegitim al lui Bill Clinton, Drudge este un exemplu al reusitei tocmai bun de imortalizat hollywoodian: tanarul de 31 de ani cu un laptop amarat intr-o camera neprimitoare, fara studii superioare, obosit de tot soiul de slujbe ocazionale. Computerul, pe care tatal sau i-l ofera in 1994, il ajuta sa porneasca refdesk.com, un index de site-uri „free and family-friendly“ folosit de fostul secretar de stat Colin Powell drept homepage. Drudge incepe sa produca un newsletter furnizat in schimbul a 10 dolari pe an, numarul abonatilor crescand de la 1.000 in ’95 la 85.000 in 1997.

    Drudge Report contabilizeaza astazi 600 de milioane de vizite lunar, iar Matt Drudge a fost desemnat de cotidianul britanic Telegraph, de unde am luat si istoria sa, drept cel mai puternic jurnalist independent al lumii; a mai fost unul din cei 100 cei mai influenti oameni ai lumii in 2006 in clasamentul Time Magazine si cel mai important furnizor de trafic pentru Washington Post, lucru recunoscut chiar de conducerea ziarului. Castiga peste un milion de dolari anual.

    Matt Drudge a fost taximetristul aflat la trei minute de client, iar microscopul sau cu care a batut cuie a fost presa traditionala. Simbioza in care traieste Matt Drudge cu presa pe hartie este un interimat in evolutia comertului cu informatie.

    De aici intram in zona nisipurilor miscatoare: exista un numar de drudgeri pe piata, chiar si in Romania, dar nici un furnizor real de informatie, la prima mana, creat de new media, concurent cu agentiile clasice de presa. Internetul este, in aceasta zona, o simpla masina de multiplicat, unde o stire este repetata cumva la nesfarsit, cumva fara rost.

    Urmatorul Matt Drudge poate aparea oriunde; dar nu va mai fi unic, se va specializa, si va trebui sa se miste din fata tastaturii, sa isi culeaga, sa prelucreze si sa posteze informatiile. Va trebui sa combine relatarea seaca, de agentie, cu dramul de culoare oferit de blog.

    Se cheama progres.

  • Despre soul si ochi albastri

    Revenirea in forta a anilor saizeci? Eu il consider vinovat pe Mark Ronson. Producatorul newyorkez a deschis stavilarul, asa ca nu mai ai cum sa tii pe loc valul care doreste sa reinvie anii saizeci.

    Totul a pornit de la LP-ul din 2007 „Version”, pentru care acesta a cooptat o serie de staruri (printre care Amy Winehouse si Lily Allen) care sa cante preluari pop in stilul sau retro. De aici s-a declansat o tendinta de revenire la tehnica de productie de tip „Wall of Sound” si aranjamente in stilul lui Phil Spector.

    De fapt, daca ai vrea sa fii cinic, ai putea sa spui ca Phil Spector plus tehnici de productie hip hop egal Mark Ronson. Oricum, mondenul din Manhattan a reusit sa aiba mare succes comercial, incurajand fetele de pe ambele maluri ale Atlanticului care tin sa fie in pas cu ultimele tendinte sa se imbrace precum manechinul simbol al anilor saizeci, Twiggy.

    Mai mult, in timp ce Amy Winehouse se indreapta cu pasi din ce in ce mai repezi spre propria-i distrugere, casele de discuri se dau peste cap sa o gaseasca pe „urmatoarea Amy”.

    Sound-ul distinctiv al lui Winehouse este si el plin de soul-ul anilor saizeci, drept pentru care nu ar trebui sa surprinda pe nimeni faptul ca unul dintre artistii promovati drept unii dintre cei mai tari din 2008 se intampla sa fie o cantareata ce exploateaza filonul de aur al pop-ului plin de soul din anii saizeci.

    „Duffy” este ultima dintr-o lunga serie de cantareti proveniti din Tara Galilor, dupa Tom Jones, Shirley Bassey, Charlotte Church etc. Desi unii spun ca trebuie sa fie ceva in apa din zona, fenomenul isi are mai degraba originea in puternica lor traditie corala.

    Vocea lui Duffy este chiar uimitoare. Duffy poate fi comparata, cel mai evident, cu Dusty Springfield. De altfel, pare chiar sa-i fure acesteia aspectul caracteristic, cu gene rimelate din belsug, coafura blonda imensa si repertoriul de „soul cu ochi albastri” (termen care desemneaza muzica soul cantata de albi, n.tr.).

    „Soul cu ochi albastri” este exact categoria in care se incadreaza LP-ul lui Duffy, asteptat cu nerabdare pe piata. Majoritatea pieselor de pe albumul intitulat „Rockferry” suna destul de familiar, gratie referirilor muzicale abile la trupe clasice cum ar fi The Supremes.

    Piesele variaza de la un Northern Soul cu ritmul bine marcat cu piciorul si pana la balade molatice. Compozitiile sunt impresionante, ceea ce nu e deloc surprinzator, caci Duffy are in spatele sau unele dintre cele mai mari nume din industrie.

    Punctul de cotitura in cariera lui Duffy a venit in momentul in care echipa de la Rough Trade Records, o casa de inregistrari foarte la moda, s-a angajat s-o impresarieze.

    Inainte de asta fusese, fapt destul de jenant, o concurenta in versiunea galeza a Pop Idol. Iesise pe locul al doilea. Gratie noilor sai impresari, Duffy a fost pusa in legatura cu fostul chitarist al trupei Suede – Bernard Butler – si prezentata altor compozitori ilustri, cum ar fi castigatorul Premiului Ivor Novello – Eg White. E corect sa spunem atunci ca prezentarea ei ca „Dusty a anului 2008” nu e intamplatoare.

    S-ar putea spune chiar ca e o personalitate fabricata – aspectul si sound-ul ei fiind foarte departe de single-ul pe care l-a lansat discret dupa momentul de glorie din cadrul Pop Idol. Mai mult, dupa fenomenul Winehouse, chestia asta cu „coafura blonda in forma de stup” e deja fortata.

    In ciuda tuturor sforilor trase din culise, debutul lui Duffy este extraordinar. „Serious”, cu sound-ul sau soul de secol douazeci pe ritmuri de hip hop, e exact genul de piesa care ar fi putut iesi din studioul lui Ronson, iar piesa de titlu, „Rockferry”, va va face sa va stoarceti creierul in urmatoarele trei saptamani incercand sa va dati seama ce piesa din anii saizeci imita.

    Productia este luxurianta si uimitoare, dar asa ceva era de asteptat, caci din trupa de acompaniament a cantaretei face parte Bernard Butler, dar si vechiul sau colaborator, David McAlmont. Si stii ca ai de-a face cu un castigator atunci cand e acompaniat de o voce incredibila ca McAlmont.

    In romaneste de Loredana Fratila-Cristescu

  • Cat costa sa citesti originalul

    “Suntem trei asociati indragostiti de carti. Ideea librariei a fost inspirata de fetita de 10 ani a unuia dintre noi, care invata la o scoala britanica si care s-a lovit de faptul ca nu gasea carti in limba engleza”, spune Vlad Niculescu, directorul general al librariei Anthony Frost, prima librarie din Capitala unde se vinde exclusiv carte in limba engleza.

    Niculescu si inca doi asociati, Dan Nicolaescu si Nicolae Ion, au deschis libraria in decembrie anul trecut. Partenerii straini i-au gasit la targul de carte de la Frankfurt, iar Niculescu spune ca editurile au fost foarte interesate sa patrunda pe piata din Romania.

    „Selectia de carti este foarte personala si fiecare dintre noi se ocupa de un anumit domeniu. In librarie se gasesc carti de arta, fotografie, fictiune, non-fictiune, stiinte exacte, filozofie, comics, calatorii… am incercat sa acoperim cam totul.” Una dintre cele mai noi colectii, de pilda, este 33 1/3 (care contine 150 de titluri) care trateaza cate un album muzical si felul in care acesta a influentat lumea intr-o anumita perioada.

    Clientii sunt si tineri, in special studenti, dar si profesorii lor – „oameni care si-au dorit dintotdeauna sa aiba acces usor la o carte in original”.

    Preturile cartilor pornesc de la 25 de lei si pot ajunge la cateva sute de lei in cazul albumelor de arta. Managerul spune ca investitia in librarie si in stocul de carti a fost de cateva zeci de mii de euro si estimeaza ca va fi recuperata in aproximativ un an. „Cei mai multi clienti ne trec pragul in weekend, iar sambata sunt momente in care nu poti arunca un ac.”

    Conceptul de librarie dedicata exclusiv cartii straine nu este nou, avand in vedere ca la inceputul anului 2002, in cadrul galeriilor comerciale din hotelul Marriott s-a deschis libraria Salingers. Insa din cauza scaderii traficului, dar si a modificarii structurii clientilor (in 2002, 70-80% dintre clienti erau turisti si expatriati, iar acum procentul a scazut la 30-40%), libraria a fost inchisa in octombrie 2006.

    Proprietarii brandului au preferat galeriile comerciale Feeria (unde in 30% din librarie exista carte straina) si aeroportul Otopeni. Si, judecand dupa rezultatele financiare, decizia a fost inspirata. „Cifra de afaceri in 2006 a depasit 200.000 de euro, cu trei puncte de vanzare, iar in 2007, cu un magazin mai putin, a fost peste 350.000 de euro”, spune Alexandra Mihai, director general la librariile Salingers.

    In aceste conditii, timpul care trece intre lansarea unei carti pe piata internationala si momentul in care ajunge in Romania s-a redus si de multe ori s-a intamplat ca lansarea sa aiba loc concomitent. De exemplu, anul trecut, lansarea in Romania a ultimului volum din seria Harry Potter, „Harry Potter and the Deathly Hallows”, a avut loc la Bucuresti in acelasi timp cu lansarea din Marea Britanie sau din Statele Unite.

    Iar cartea „Time Traveler’s Wife”, scrisa de Audrey Niffenegger si a carei ecranizare va fi lansata in acest an, a fost prezenta in Romania inca de la inceputul anului 2006, in conditiile in care la Londra a aparut la finalul lui 2005. „Cartea a avut foarte mare succes si la fiecare noua comanda o aducem”, spune directorul librariilor Salingers.

    Totusi, drumul pana la o piata de carte straina a fost destul de lung si anevoios, din moment ce primele aparitii de carte straina au fost la inceputul anilor 1990, cand librariile au adus pe rafturi albume de arta. „Pe fondul unei lipse acute a cartii de imagine in limba romana, cererea pentru albumele in limbi straine a dezvoltat o noua piata.

    "In timp, cererea a crescut, iar oferta s-a diversificat, in prezent existand un rulaj anual de aproximativ 10.000 de titluri”, spune Sebastian Anghel, director general al Noi Distributie, unul dintre cei mai vechi importatori de carte straina din Romania, care in prezent distribuie produsele a 300 de edituri internationale.

    Si librariile Carturesti au inceput prin a vinde aproape exclusiv albume de arta si arhitectura.

    „Importurile de carte straina au inceput in urma cu doi ani, cu o selectie de carti ilustrate, beletristica si carte pentru copii. Acum oferim si literatura contemporana in limba engleza – in curand si in limbile franceza si germana, carti de specialitate, carti pentru dezvoltarea personala si timp liber”, spune Monica Grigore, asistent PR la librariile Carturesti. Carturesti lucreaza cu grupuri editoriale precum Penguin, Harper Collins, Thames & Hudson, Phaidon, MacMillan sau Random House.

    „Oferta externa acopera toate ariile de interes, la un standard la care cartea romaneasca nu poate ajunge prea curand”, spune Grigore. Librariile Carturesti au aproximativ 20% din rafturi acoperite de carte straina, de la autori de fictiune (Salman Rushdie, Orhan Pamuk, Ian McEwan), SF si fantasy (Philip K Dick, Tolkien, J.K. Rowling) sau nonfictiune (Naomi Klein, Wally Ollins, Tom Peterson sau artistul graffiti Banksy).

    Despre valoarea pietei de carte straina, opiniile sunt impartite, desi mai toti estimeaza cresteri de pana la 30% anual. Sebastian Anghel de la Noi Distributie estimeaza valoarea pietei la 6-7 milioane de euro, reprezentantii librariilor Carturesti o situeaza undeva la 3 milioane de euro, iar Vlad Niculescu de la libraria Anthony Frost estimeaza 2 milioane de euro.

  • Romanul, cel mai infidel consumator

    De la un nou tip de iaurt cu aroma exotica si pana la noi formate de programe TV, noutatile intretin vitalitatea unei piete in cautare continua de experiente proaspete de consum.

    „In cercetarile de piata, cand testam produse, respondentii isi declara aproape unanim intentia de a incerca produse noi“, declara Mircea Kivu, sociolog, director general al Institutului de Marketing si Sondaje (IMAS).

    E greu de spus insa cat din declaratii se traduce in practica, mai ales daca ne aducem aminte ca exista cateva produse care nu au mers pe piata romaneasca.

    La acest capitol se inscriu, spune Kivu, aparatele de manufacturat tigarete din tutun cumparat vrac sau prafurile de sucuri Tang, care au functionat bine pe piete ca Polonia si Turcia, dar in Romania nu au prins deloc.

    Astfel de esecuri nu exclud insa fascinatia permanenta a consumatorilor pentru noutate, care face din Romania o piata relativ dificila pentru producatori si comercianti. Mai exact, daca e suficient numele unui brand celebru ca sa atraga consumatorul spre un produs, nu e suficient si ca sa pastreze fidelitatea fata de marca respectiva.

    In jur de 70% dintre consumatorii de bere, de pilda, nu sunt loiali unui singur brand, ci au un repertoriu de marci echivalente, afirma Mihai Barsan, grup brand manager la Ursus Breweries.

    „Restul de 30% sunt impartiti aproximativ egal intre cei loiali unei singure marci si cei care cumpara doar in functie de pret“, adauga Barsan. Interesul pentru noutate in dauna fidelitatii fata de brand defineste specificul national in materie de consum, apreciaza Alecsandra Fulga, client service manager la compania de cercetare de piata Synovate.

    Iar exigentele devin tot mai mari: „Consumatorul e din ce in ce mai educat, are din ce in ce mai multa informatie, iar multe lucruri nu mai sunt pentru el doar la nivel de aspiratie“.

    Din acest punct de vedere, a alege un produs de marca va coincide de multe ori cu satisfacerea apetitului pentru noutate, iar stirile de genul „Brandul X va ajunge si pe piata romaneasca“ au impact tocmai la genul de consumator pretentios, atent la calitate.

    „Majoritatea marcilor nu au traditie, sunt relativ noi pe piata romaneasca. Si aceasta, implicit, duce la nevoia de a incerca permanent altceva“, spune Kivu. Mai departe insa, aviditatea clientilor fata de noutate tine de concurenta cresca nda de pe piata, care sileste brandurile si producatorii sa vina periodic cu oferte noi. Indiferent de domeniu, piata se satureaza daca nu i se ofera permanent noutati, fie ca e vorba de un produs bancar mai atractiv sau de perle de albire in compozit ia unui detergent.

    Conform unui studiu Synovate realizat la cererea BUSINESS Magazin, doar 2,5% dintre consumatori aleg sa cumpere un produs de marca fiindca el apartine unui brand renumit si tot 2,5% fiindca produsul respectiv e durabil in timp. In schimb, 81% dintre consumatorii chestionati iau decizia de a cumpara un produs de marca fiindca ii ofera calitate buna sau cea mai buna calitate posibila pe piata.

    „Exista o mare deschidere a consumatorului roman fata de servicii inovatoare si sofisticate“, comenteaza Liliana Solomon, CEO al furnizorului de telefonie mobila Vodafone Romania. Chiar daca au avut un decalaj tehnologic de cateva decenii, „romanii au ars etapele dezvoltarii, fiind acum, cel putin in ceea ce priveste comunicatiile mobile, la un nivel comparabil cu cel din tarile occidentale“, considera Liliana Solomon.

    Asemeni unui copil lasat liber intr-un magazin cu jucarii, clientul roman iubitor de tehnologie e permanent in contact cu ultimele noutati. „Avem clienti care ne intreaba despre produse cu cateva luni inainte de a aparea pe piata“, declara Madalin Durca, director de marketing al magazinului online de produse electronice PCFun.ro.
    Avand in vedere viteza cu care se schimba tehnologia si modelele in segmentul IT, un magazin specializat este practic obligat sa tina pasul, avand in vedere sofisticarea tot mai mare a cererii.

  • Ogilvy comunica pentru Sonae Sierra

    Intrat pe piata locala in luna mai a anului trecut, Sonae Sierra isi propune ca in urmatorii ani sa obtina o pozitie de lider pe piata operatorilor de centre comerciale din Romania.

    La nivel interntional, Sonae Sierra detine 47 de centre comerciale in Portugalia, Brazilia, Italia, Germania, Grecia si Romania,.

    Pe piata locala Sonae Sierra detine mall-ul River Plaza din Ramnicu Valcea si are in lucru doua centre comerciale in Ploiesti si Craiova.

    Constructia centrului Ploiesti va incepe in acest an si va avea o suprafata totala inchiriabila de aproximativ 64.000 metri patrati.

    Ogilvy Public Relations Worldwide/Bucuresti s-a lansat pe piata locala in 1999 si face parte din reteaua Ogilvy Public Relations Worldwide care apartine grupului WPP.

    Agentia ofera servicii specializate de corporate communication si consumer marketing, iar din portofoliul sau fac parte Petrom, ING Bank Romania, LG Electronics, RTPR, Colgate-Palmolive, Diageo, Hilti, Friesland, Canah, WWF.