BusinessMagazin

Blog

  • STUDIU DE CAZ

    Radu Georgescu, GECAD: „In general, deciziile de business le iau dupa o cercetare mai aprofundata a pietei in care doresc sa investesc si nu ma bazez doar pe o informatie aparuta in presa“

     

    Marius Persinaru, general manager Xerox Romania Si Republica Moldova: „Informatiile din presa ne-au ajutat foarte mult, mai ales cand am analizat gradul de maturizare a pietei locale si ne-au dat semnalul ca putem aplica si aici strategiile de pe alte piete“

     

    Dan Moraru, BBDO: „Nu cred ca asistam la o aglomerare a segmentului de publicatii foarte bune de business; in continuare titlurile bune pot fi enumerate fara sa depasesti cifra 10. Pe de alta parte cred ca asistam la o imbunatatire a calitatii informatiei, in special la titlurile de top“

     

    Radu Ionescu, Kinecto: „Nu cred ca exista o aglomerare pe presa de afaceri. Dimpotriva, pentru genul de informatii pe care le caut eu – mai mult business – cred ca exista loc in continuare“

     

    Doru Voicu, CEZ Romania: „Cred ca publicatiile cu informatie de calitate se vor selectiona. E o problema de dialectica, valabila in orice domeniu pana la urma: acumularile cantitative duc la salturi calitative“

     

    Cristian Terhes Ardelean, Springfield Consulting: „In domeniul consultantei, a citi presa de business este un lucru esential. Nici nu pot sa-mi imaginez cum am putea sa ne descurcam fara informatiile din presa“

     

    Simona Constantinescu, CEO Ana Hotels: „Cred ca sunt meserii pentru care presa de business e vitala si sunt meserii pentru care te informeaza pur si simplu“

     

    Valentin Negoita, APDETIC: „Citesc presa de business straina, mai ales anglo-saxona, pentru ca ofera analize sectoriale si globale pertinente, credibile. In plus, nu politizeaza prea mult subiectele si nu amesteca PR-ul cu editorialul“

     

    Marius Ghenea, FIT: „Nu sunt multe informatii de presa care m-au facut sa iau decizii de business importante, pentru ca intr-o decizie de business sunt luate in calcul informatii care vor aparea de fapt abia in «presa de maine» sau care nu vor aparea niciodata in presa“

  • Partea a doua: revansa

    Dupa saptamani de deconspirare a colaborarilor cu Securitatea ale unor figuri ale vietii publice de la noi, saptamana trecuta a consemnat si reversul situatiei, in sensul deconspirarii unor necolaborari la fel de interesante.

     

    Primul invingator din lupta cu dosarele a fost senatorul UDMR Gyorgy Frunda, care a reusit sa-si dovedeasca nevinovatia in ciuda celor cinci dosare care-l privesc, doua de retea si trei de urmarire. Explicatiile sale au aratat ca termenul de dosar de retea – care in mod obisnuit ii vizeaza pe informatorii Securitatii – trebuie luat cu prudenta, in sensul ca este posibil ca un astfel de document sa contina exclusiv incercarile nereusite ale Securitatii de a racola un cetatean. Celalalt celebru deconspirat ca necolaborator al fostei Securitati a fost istoricul Andrei Pippidi, nepot al lui Nicolae Iorga si al carui nume a fost vehiculat in contextul dosariadei inca de la inceputul acesteia. Chiar daca voci din presa au sugerat ca urmeaza dezvaluiri importante in privinta lui Pippidi, informatia s-a dovedit eronata.

     

    A ramas insa problema acelor scurgeri de informatii incriminate atat de Gyorgy Frunda, cat si de alti demnitari convocati inaintea lui la CNSAS. Presiunea pusa asupra membrilor Consiliului pentru ca astfel de informatii sensibile sa nu se mai scurga catre presa a condus la solutii care au amintit de absurditatea unor comportamente din epoca Securitatii.

     

    Astfel, una dintre variantele vehiculate in interiorul Colegiului CNSAS, insa deocamdata nesupusa votului, a fost aceea a interceptarii pur si simplu a telefoanelor detinute de membrii Colegiului CNSAS pentru a-i identifica pe aceasta cale pe vectorii responsabili de difuzarea pe sub mana a informatiilor secrete.

  • Mai mare ca PIB-ul

    Dezvoltatorul imobiliar ungar Trigranit Development Rt, care construieste la Cluj un mall  de 140 mil. euro, intentioneaza sa investeasca pana la 2 mld. euro intr-un ansamblu de facilitati turistice de lux situate pe coasta adriatica din Muntenegru. Acestea ar urma sa fie amplasate in Budva Riviera, unde sunt 12,5 km de plaja, si in sudul oraselului Ulcinj, in jurul caruia se gasesc cele mai frumoase plaje din tara. Suma investita depaseste PIB-ul tarii, de 1,6 mld. euro.

     

    Agentia ungara MTI relateaza ca Sandor Demjan, presedintele Trigranit, s-ar fi intalnit cu ministrul turismului din Muntenegru, Predrag Nemezic, in ultima zi a lunii august, insa nu au fost oferite detalii despre discutiile purtate. Daca s-ar realiza, investitia ar permite extinderea sezonului turistic la noua luni pe an. Potrivit lui Nemezic, acest sezon a depasit toate asteptarile, fiind cel mai bun de la dizolvarea fostei Iugoslavii. Numarul turistilor va ajunge in acest an la 900.000, iar veniturile vor depasi probabil 300 de milioane de euro.   

     

    Potrivit Novi List, in Muntenegru sunt in prezent 230 de cladiri cu destinatie turistica clasificate, cu un numar total de 35.000 de paturi. Pe masura ce calitatea serviciilor se va imbunatati, se anticipeaza ca o parte din turistii care prefera acum Croatia vor migra in Muntenegru.

     

    La doar cativa kilometri mai la sud, turistii beneficiaza de cazare si masa mai ieftine. In plus, pentru doritori se organizeaza excursii de 24 de ore in Dubrovnik, perla turismului croat. 

  • LUMEA DUPA BUSINESS MAGAZIN

    Dan Moraru, CEO al BBDO Group, crede ca presa de la noi abordeaza altfel informatia decat cea straina. „In presa straina poti gasi informatii despre ce ar putea sa se intample, pe cand in presa romana sunt de obicei informatii despre ce s-a intamplat deja.“ Perceptia acestei diferente a impins BUSINESS Magazin, pe parcursul celor 100 de numere de la aparitie, sa incerce sa se singularizeze fata de celelalte publicatii economice de la noi tocmai printr-o atentie mai mare data intuitiilor despre viitor, fie ca e vorba de evolutia leului, de stilul de viata catre care se indreapta societatea ori de viitorul afacerilor lansate de intreprinzatori care abia si-au terminat studiile.

     

    O SA FIE BINE: Articolele negative, alarmiste si populiste vand bine – realitate de obicei ignorata de articolele BM, care nu s-au ferit niciodata sa recunoasca rolul benefic al capitalului privat/strain in economia romaneasca, sa pledeze pentru liberalizarea pietelor si pentru interesele intreprinzatorilor. Inclusiv atunci cand a luat in discutie restrictiile administrative impuse de BNR pentru a limita creditul pentru populatie, BUSINESS Magazin a insistat, in articole de analiza ca „Viata pe datorie“ sau „Devoratorii de credite“, ca Romania evolueaza inevitabil spre o societate a creditului si a cardului, unde o masina de spalat schimbata cu alta la fiecare doi ani e printre cele mai clare indicii de crestere economica. Iar toate acestea au loc si trebuie sa aiba loc nu fiindca o permit sau nu guvernantii: aproape toate editorialele BM, dar si cover story-uri precum „Apel catre guvernanti“, publicat in vara anului trecut, cand disputele din coalitie ajunsesera intr-un prim moment critic, au vorbit despre nevoia oamenilor de afaceri de a fi daca nu sustinuti de stat, macar lasati in pace sa duca inainte economia.

     

    MAINE SI POIMAINE: Probabil cea mai vizibila diferentiere a BUSINESS Magazin fata de celelalte publicatii locale de business au facut-o analizele pe tema stilului de viata spre care se indreapta societatea din Romania. Aceste articole au vorbit despre felul cum globalizarea aduce aici pe rand, de la produsele ready-meal pana la self-banking, inovatiile occidentale destinate celui mai dinamic segment al societatii, compus din oameni pentru care ziua de munca se prelungeste noaptea („Romania non-stop – Noctambulii“) si pentru care traiul in viteza n-are alternativa („Fast Forward“). Imaginea viitorului trece prin cunoasterea a ceea ce va aduce aderarea la Uniunea Europeana (cover story-uri ca „Romania in 2010“ sau „Cat veti castiga in 2010“). Iar pentru companii, viitorul inseamna cunoasterea modelului dupa care evolueaza afacerile si pregatirea echipei manageriale de maine sau poimaine („CEO de rezerva“, „Cand si cum se vinde o afacere“).

     

    IT CU CORONITA: Petrolul, otelul sau supermarketurile confisca de obicei atentia presei economice. Fara sa le fi ignorat, BM a rezervat in schimb, in fiecare numar, afacerilor din IT si articolelor despre cultura digitala spatii generoase, printre cele mai generoase pe ansamblul publicatiilor economice romanesti. Pentru prima data la noi, in BUSINESS Magazin au aparut analize despre cum a schimbat e-mail-ul viata managerilor din Romania sau despre efectul pe care expunerea masiva la tehnologie il are asupra  „generatiei multitasking“. Pe partea strict de business, BM a urmarit indeosebi evolutia start-up-urilor romanesti, respectiv tendinta care a facut si va face ca producatorii de soft autohtoni sa ajunga tinte de preluare pentru companii straine (Akela pentru TechTeam, UMT pentru Microsoft, IP Devel pentru Adecco, Interakt pentru Adobe Systems).

     

    PARIUL PE CURS: „Ce-ati zice de un euro de 36.000 de lei?“, suna un titlu de cover story al BM din toamna lui 2004 despre sansele de apreciere a leului pentru primavara urmatoare, in conditiile in care Guvernul construia bugetul pentru 2005 la un curs de peste 42.000 lei/euro. Estimarea din cover story-ul de atunci s-a adeverit, iar asemenea anticipari cu bataie mai lunga au inceput sa apara in BM la data fixa: in fiecare iunie si decembrie, revista publica o sinteza a previziunilor facute de bancheri si dealeri pentru urmatorul semestru in privinta cursului si a politicii monetare a autoritatilor.

     

    ESENTIALUL DIN CULISE: BM a cultivat ideea ca deciziile importante din Romania sau miscarile de pe piata nu pot fi intelese fara „inside story“-uri periodice in lumi inchise pentru ochiul presei sau pur si simplu neexplorate. Articole ca „Batalia pentru averea SIF“, „Culisele Bancii Nationale“, „Cum se vinde un politician“, „Culisele fuziunii HVB-Tiriac“, „Garnizoana call-center“ ori „Fabricantii de bani“ (acesta din urma despre fondurile de investitii) au dezvaluit pentru prima data publicului fapte mai putin discutate ori complet necunoscute din zonele de business ori de putere la care s-au referit. Pentru prima oara la noi, BM a incercat sa exploreze si psihologia romanului bogat, aproximand impreuna cu cativa oameni de afaceri de la noi momentul cand acumularea de avutie incepe sa schimbe decisiv modul de gandire si raportarea personala la viitor.

     

    ECONOMIA TINERILOR: Toate publicatiile de afaceri de la noi au ori sunt pe cale sa lanseze topuri anuale care sa ierarhizeze dupa diverse criterii evenimentele si personalitatile din lumea de business ori cu relevanta pentru ea: cei mai puternici 66 de romani, cei mai bogati 300, cei mai mari jucatori din economie, cele mai puternice 100 de femei. BUSINESS Magazin a preferat nu un top, ci un catalog cu 100 de manageri cu varsta de pana la 40 de ani, din multinationale, mari companii romanesti, dar si firme mai mici, ca sa compuna o viziune mai realista asupra viitorului economiei. Iar aceasta viziune va fi actualizata la editiile viitoare ale catalogului, ca si in articolele de peste an unde eroii acestor cataloage figureaza cu faptele lor de business. Multe dintre acestea din urma au urmarit sa-i aduca in prim-plan pe cei mai tineri milionari romani in dolari – fondatorii afacerilor din IT preluate de companii straine, oameni cu o viziune deja foarte bine articulata asupra viitorului economiei romanesti.

     

    A CUI E LUMEA: Specificul BM nu poate fi definit fara a vorbi despre un interes mai accentuat al revistei, in raport cu alte publicatii economice, pentru evenimentele si tendintele din business-ul international ori din politica mondiala. In ciuda perceptiei ca publicul de la noi e prin definitie mai putin preocupat de ceea ce se intampla dincolo de granita atata vreme cat nu-l priveste direct, BUSINESS Magazin nu s-a ferit sa aleaga drept cover story-uri articole cu subiecte straine, cu ocazia alegerilor prezidentiale din SUA din toamna lui 2004, sau a revoltelor de strada din Franta de vara trecuta. Parteneriatul cu The New York Times, in virtutea caruia in BM apar articole de business international, a urmarit sa consolideze zona de articole pe teme externe, inclusiv prin comentariile semnate de Umberto Eco si Thomas Friedman.

  • CITESTI SI CASTIGI

    Presa de business e sortita sa se defineasca in raport cu aceleasi doua repere: de o parte, interesul relativ modic al publicului larg pentru informatia economica specializata; de cealalta parte, sofisticarea cererii din partea elitelor cu putere financiara, care aspira sa afle nu doar stirile care le pot influenta direct deciziile de investitii, ci tot ce le poate adanci viziunea despre ce se-ntampla in economia globala. Revista BUSINESS Magazin a incercat sa afle cum vad oamenii de afaceri de la noi piata informatiei de business si ce anume citesc ei din ceea ce le ofera publicatiile economice romanesti si straine.

     

    Furnizorul de software IP Devel s-a nascut, in urma cu sase ani, pur si simplu ca urmare a unei informatii aparute in fluxul de stiri online Agora News, marturiseste Bogdan Putinica, CEO al firmei. „De acolo am aflat despre un site de bid-uri online, idee foarte inovatoare la momentul respectiv. Am aplicat si am castigat trei proiecte, care au fost practic primele contracte ale companiei“, spune cel ce acum cateva luni a devenit milionar, impreuna cu asociatul sau, dupa ce multinationala de recrutari Adecco a preluat IP Devel. La randul lui, Razvan Pasol, seful firmei de brokeraj Intercapital Invest, povesteste ca in urma cu doar cateva zile a gasit intr-un ziar financiar o stire despre un posibil emitent la Bursa aflat in cautarea unui broker, emitent pe care l-a si contactat cu aceasta ocazie.

     

    Astfel de exemple ilustreaza modul cum informatiile din presa, cu precadere din presa de business, pot determina un manager sa ia o decizie importanta pentru companie ori pot sa-i dea o idee de dezvoltare a afacerii. In primul rand, este vorba de informatiile relevante pentru un anumit domeniu de activitate. Cum spune Razvan Blid, manager la firma de consultanta pentru francize CHR Consulting: „Orice noutate aparuta in ziare  despre un brand nou de franciza care intra in Romania este prelucrata de noi si in multe cazuri chiar ajungem sa facem afaceri impreuna“. In al doilea rand, este vorba de idei generale de business, de strategie, de marketing sau management financiar, preluate din articole despre firme din alte domenii. „Actul managementului nu se poate face in lipsa unui context economic. Cu siguranta, deciziile manageriale ar fi asa mult mai sarace si, probabil, de multe ori eronate“, sustine Blid.

     

    Chiar daca asemenea declaratii apar rar, prin natura lucrurilor (articolele din presa despre presa nu sunt multe, jurnalistii ferindu-se sa para narcisisti), ele indreptatesc de fapt existenta pe piata a publicatiilor specializate pe informatie de afaceri. Cresterea economiei si inmultirea oportunitatilor de profit, cresterea nivelului de trai si rafinarea aspiratiilor consumatorului au stimulat cererea pentru informatie de afaceri, ceea ce explica aglomerarea din ultima vreme de pe segmentul presei de business. Avem acum, enumerate in ordinea cronologica a aparitiei, cotidiene de business (Bursa, Ziarul Financiar), publicatii lunare si bilunare (Piata Financiara, Biz, Bilant), suplimente economice ale ziarelor generaliste (Adevarul Economic) si saptamanale (Capital, Banii Nostri, BUSINESS Magazin, Saptamana Financiara, editia locala a Business Week). Daca exista cazuri cand cate un nou titlu lansat esueaza (cazul cotidianului Averea, reprofilat ca tabloid), statisticile spun insa ca pe ansamblu, presa de afaceri este printre putinele segmente stabile fata de scaderile consemnate pe alte nise (presa cotidiana generalista sau ghidurile TV).

     

    Iar perioada e propice pentru impunerea pe piata a periodicelor noi de profil. Lansata pe piata in octombrie 2004 si ajunsa in aceasta saptamana la editia cu numarul 100, revista BUSINESS Magazin a reusit sa atraga deja in perioada aprilie 2005 – aprilie 2006, conform Studiului National de Audienta, in medie 67.000 de cititori pe editie, ceea ce i-a asigurat pozitia a doua in clasamentul saptamanalelor economice din Romania, dupa Capital. Conform acelorasi date din Studiul National de Audienta (SNA), la nivelul lunii aprilie a acestui an, venitul personal mediu al cititorilor BUSINESS Magazin era de 383 de euro pe luna, ponderea cititorilor cu studii superiorare era de 60,4%, iar a celor din categoria A (top management, specialisti cu inalta educatie) era de 50,8%. Ultima livrare SNA plaseaza BUSINESS Magazin, prin urmare, pe primul loc in toate cele trei clasamente, revista avand cei mai bogati cititori din presa romaneasca si cea mai mare pondere de cititori cu studii superioare si cu pozitii de top management.

     

    Or, cei ce au nevoie cu precadere de informatie economica in Romania fac parte exact din aceste categorii. Dar nu risca publicatiile de afaceri sa ajunga prea multe pentru o astfel de nisa de piata? „Nu cred ca asistam la o aglomerare a segmentului de publicatii foarte bune de business; in continuare, titlurile bune pot fi enumerate fara sa depasesti cifra 10“, e de parere Dan Moraru, CEO al BBDO Group. Pentru el, ca si pentru toti ceilalti cu care BUSINESS Magazin a stat de vorba pentru articolul de fata, inmultirea publicatiilor de afaceri inseamna in primul rand o premisa pentru cresterea calitatii informatiei, desi concurenta n-aduce nicaieri automat o calitate mai buna a produselor. „Exista un efect benefic, atat in mod direct (prin identificarea unor segmente sau nise slab acoperite si aparitia unor publicatii noi, mai bune), cat si in mod indirect (o motivatie suplimentara pentru publicatiile existente de crestere a calitatii). Desigur, aceasta este teoria, si nu de fiecare data publicatiile noi sunt neaparat mai bune; totusi, apar din cand in cand exceptii notabile“, a comentat Razvan Pasol. In speta, vazuta din unghiul cititorului, concurenta a inceput deja sa-si produca efectele. Calin Dragan, director general al Coca-Cola HBC Romania, face o comparatie cu situatia din urma cu cativa ani. „In 2002, cand am plecat in CCHBC Italia, existau doar cateva publicatii economice; in 2005, cand m-am intors, am fost surprins sa constat ca numarul lor crescuse. Evolutia este evidenta, de la calitatea hartiei pe care sunt publicate pana la calitatea in sine a articolelor.“ Mult mai critic este Valentin Negoita, presedintele APDETIC (Asociatia Producatorilor si Distribuitorilor de Echipamente de Tehnologia Informatiei si Comunicatii), care e de parere ca se simte „o anumita crestere a calitatii“, dar spune ca asteapta mai mult de pe urma cresterii competitiei, atata vreme cat „lipsa de experienta in jurnalismul economic de la noi isi pune amprenta inca asupra calitatii informatiei“.

     

    Cele mai vizibile efecte ale concurentei par sa tina deocamdata de viteza cu care informatia ajunge sa fie livrata cititorului („am constatat ca aceeasi informatie este de multe ori tratata de mai multe publicatii, lupta fiind pentru cel care o difuzeaza in premiera“, afirma Razvan Blid de la CHR Consulting) si de posibilitatea cititorilor de a compara perspective jurnalistice diferite, uneori opuse („este intotdeauna interesant sa vezi mai multe puncte de vedere asupra aceluiasi subiect“, spune Jacobo Caller, director executiv al Carrefour Romania). Cat despre calitate, Bogdan Putinica de la IP Devel crede ca aici, „ca in orice domeniu, exista cei ce conduc si cei ce urmeaza“ si se incumeta sa dea si un exemplu, cu parti-pris-ul firesc pentru un om convins ca IT-ul trebuie sa fie in centrul atentiei pentru orice publicatie de afaceri: „BUSINESS Magazin in prezent se orienteaza pe cele mai dinamice domenii de business, ceea ce-i asigura deja o pozitie de lider intre publicatiile de gen“.

     

    Sa vedem insa ce-i intereseaza cu precadere pe managerii romani consumatori de presa de business. Un sef de firma de brokeraj ca Razvan Pasol va fi interesat, in mod firesc de stirile legate de companii, rezultate financiare, oferte si listari noi. Marius Savu, director executiv al firmei de farmaceutice Eli Lilly Romania si presedinte al Asociatiei Romane a Producatorilor Internationali de Medicamente (ARPIM), se declara atras mai ales de unele informatii bursiere si de evolutia dolarului, avand in vedere ca medicamentele importate de Eli Lilly au preturile exprimate in dolari. Cu alte cuvinte, chiar daca toti managerii chestionati admit ca sunt interesati in general de informatia economica, fiindca orice poate sa aiba impact asupra propriei lor afaceri, reiese ca de baza raman informatiile care tin de domeniile lor. Altfel pune problema un om din industria publicitatii, Dan Moraru de la BBDO Group: „Informatia pe care eu o caut de obicei nu este una de natura financiara. Ci una care reliefeaza tendinte, schimbari sau oportunitati care se nasc din aceste schimbari. Informatia care poate inspira o initiativa de business si nu neaparat una care exprima matematica de business, cifrele in sine“. Cel putin in teorie, cei din publicitate ar fi primii obligati sa intuiasca, intr-adevar, cat mai din vreme spre ce merge piata in ansamblu. Dar din ceea ce spun ceilalti manageri reiese acelasi interes pentru articolele care releva fenomenul economic in profunzime.

     

    Radu Ionescu, managerul firmei de consultanta de marketing Kinecto, prefera articolele mai ample, de tip features, care aprofundeaza o informatie de actualitate. Exemplul pe care il da el se refera la cover-story-ul „In liga milionarilor“, aparut in BUSINESS Magazin. „Am citit cu mult interes aceasta poveste despre preluarea companiei romanesti IP Devel de catre o multinationala“, aminteste Ionescu. Explicatia consta in faptul ca astfel de articole sunt instructive pentru oricine cauta, in afara de stiri si cifre, resortul si contextul unor decizii bune de afaceri. Marius Ghenea, fost manager al Flamingo si Flanco, actualmente proprietar al retailerului de IT si electronice FiT Distribution, recunoaste ca articolele care contin „povestea“ unei companii pot da idei „despre cum sa faci sau sa nu faci, pe baza unor modele“. Radu Georgescu, presedintele grupului GeCAD, spune ca de obicei citeste cu placere „despre viziuni, strategii, povesti de succes si insucces, inclusiv ale unor companii mari internationale“. Preferinta cea mai articulata o exprima Calin Dragan de la Coca-Cola HBC, care apreciaza „in primul rand acele reviste si ziaristi profesionisti care aduc o noua perspectiva, care vad mediul de afaceri la scara larga si care realizeaza conexiuni intre diverse evenimente de natura economica, politica si sociala“.

     

    Acest gen de articole fac diferenta de obicei intre publicatiile strict specializate, business-to-business, si cele economice care aspira sa se adreseze unui public mai larg. Nici Capital, nici BUSINESS Magazin, nici celelalte enumerate mai sus nu sunt destinate exclusiv oamenilor de afaceri, iar principalul lor pariu este sa faca atractiva informatia si cultura economica si pentru cei neinteresati direct de mersul francizelor sau de sterilizarile de pe piata monetara. Fiindca, desi exista intreprinzatori care gasesc in presa ideea de afaceri a vietii lor sau cel mai bun pont de a-si dezvolta business-ul, exista si suficiente contraexemple, de manageri care depind in prea putina masura de informatiile din presa.

     

    „Nu sunt multe informatii de presa care m-au facut sa iau decizii de business importante, pentru ca intr-o decizie de business sunt luate in calcul informatii care vor aparea de fapt abia in «presa de maine» sau care nu vor aparea niciodata in presa“, declara Marius Ghenea.

     

    Moraru admite insa ca din publicatiile de business straine a luat „de multe ori informatii despre tendinte sau oportunitati“, explicand ca, spre deosebire de presa autohtona, care scrie mai ales despre ce s-a intamplat deja, in presa straina apar informatii, mai valoroase, despre ceea ce ar putea sa se intample. Iar oamenii de afaceri chestionati de BUSINESS Magazin spun, in majoritate, ca in afara de presa economica romaneasca, citesc mai mult sau mai putin regulat si presa straina, in special The Economist, Financial Times si Business Week.

     

    In cazul managerilor din multinationale, lectura surselor straine e o necesitate: dupa Jacobo Caller de la Carrefour, publicatiile straine sunt o sursa de inspiratie – „noutatile care apar pe pietele vestice cu siguranta vor veni si pe piata din Romania si de ce sa nu fim noi primii care le introducem pe piata?“. Exista si situatii cand managerii romani au aplicat aici idei preluate din presa straina: Ionut Preda, director de dezvoltare la firma de IT Smart Data Services, spune ca ultima decizie importanta de dezvoltare a companiei i-a venit de la o publicatie straina specializata in IT, care prezenta conceptul de „enterprise job scheduling“ – o solutie IT aplicata in strainatate, dar noua pentru Romania.

     

    In alte cazuri insa, e vorba pur si simplu de calitatea informatiei si de relevanta ei pentru o afacere sau alta. Cristian Fugaciu, country manager la Marsh Romania, recunoaste ca el citeste doar accidental presa straina, principalele informatii provenindu-i din cea interna. In schimb, Radu Georgescu de la GeCAD citeste mai mult publicatii straine decat presa romaneasca de afaceri, iar Valentin Negoita isi explica aceeasi preferinta prin faptul ca periodicele de afara „ofera analize sectoriale si globale pertinente, credibile si, in plus, nu politizeaza prea mult subiectele si nu amesteca PR-ul cu editorialul“. Marius Ghenea admite ca a inceput sa citeasca mai rar presa straina, atata vreme cat cea romaneasca are deja destul de multe preluari din fluxurile de informatii economice externe.

     

    Prin urmare, se poate trai fara presa economica? „Sunt mai dependent de presa economica decat de e-mail“, proclama Doru Lionachescu, partener principal la firma de consultanta Capital Partners, care recomanda in plus si citirea zilnica a publicatiilor de business, pentru ca pauzele ori lectura rara deformeaza peisajul si nu ingaduie „lectura printre randuri“, adica aceea care da posibilitatea de a intelege cu adevarat fenomenele. „As putea sa spun mai mult decat atat: presa de business este pentru compania noastra un partener de afaceri“, sustine Cristian Terhes Ardelean, managing partner al companiei de consultanta Springfield Consulting.

     

    Altii, in schimb, nu par sa simta lipsa informatiei economice, cu conditia insa ca pauza sa fie limitata la cateva zile sau o saptamana de concediu. „Obisnuinta creeaza dependenta“, recunoaste Valentin Negoita, in timp ce Ionut Preda, aflat undeva in strainatate, a avut cateva zile „groaznice“ fara accesul la sursele sale de informatie obisnuite. Aproape in gluma, Marius Savu zice ca fara presa de afaceri „ar fi putin mai liniste“. „Dar m-as simti un pic stresat. Pentru ca, totusi, informatiile din presa te tin la curent cu posibilele surprize care ar putea sa apara“, sustine oficialul de la Eli Lilly. Inseamna asta ca presa economica a ajuns si in Romania un fel de rau necesar, ca e-mail-ul sau celelalte accesorii tehnologice intrate in logica vietii cotidiene? Intr-un alt context, probabil ca ar avea sens sa formulam un raspuns; cum insa articolul de fata apare intr-o publicatie de business, e mai corect ca intrebarea de mai sus sa ramana doar retorica.

     

    La realizarea acestui articol au contribuit: Ionut Ancutescu, Larisa Ghitulescu, Oana Grecea, Mihai Musatoiu, Bogdan Neagu, Bogdan Pencea, Iuliana Roibu

  • Un altfel de Bancorex

    Si cehii au Bancorexul lor – chiar daca intr-o alta varianta decat cea autohtona, in privinta notei de plata pentru contribuabili se aseamana. Pentru preluarea fortata in anul 2000 de la grupul de investitii japonez Nomura a 46,15% din actiunile bancii IPB (Investicni a Postovni Banka), statul ceh va trebui sa acorde o despagubire de cel mult 1,4 miliarde de euro.


    Decizia initiala a fost luata in luna martie a acestui an de Curtea de Arbitraj de la Londra. A urmat insa un apel depus de statul ceh la tribunalul de arbitraj international din Zürich. Cum apelul a fost respins, urmatorul pas este stabilirea valorii despagubirii, suma ceruta de Nomura fiind de 1,4 miliarde de euro. IPB a fost prima banca ceha ce a fost privatizata dupa caderea comunismului. In 1998, Nomura a achitat 80 de milioane de euro pentru pachetul de actiuni detinut de statul ceh. In 2000 era una dintre cele mai bolnave banci din tara, desi inca ocupa a treia pozitie din sistem.

     

    Ministerul de Finante din acea perioada a pretins ca grupul japonez a efectuat tranzactii ilegale care aproape au ruinat banca. Din acestea – printre care s-a numarat vanzarea a doua fabrici de bere – Nomura ar fi castigat milioane de dolari pe seama micilor actionari. Managementul defectuos si imprumuturile extrem de generoase acordate au fost alte acuzatii aduse partii japoneze. Guvernul social democrat a decis in iunie 2000 sa plaseze IPB sub administrare fortata. Imaginile cu politisti inarmati pana in dinti care au inconjurat si preluat banca au fost transmise in intreaga lume. Apoi autoritatile cehe au vandut-o altei banci cehe, Ceskoslovenska obchodni banka (CSOB), pentru pretul simbolic de o coroana.

     

    In actiunea depusa de Nomura la Curtea de Arbitraj de la Londra, Cehia a fost gasita vinovata de incalcarea prevederilor tratatului de protejare reciproca a investitiilor, incheiat intre Cehia si Olanda. Actiunile IPB au fost achizitionate de grupul japonez prin filiala sa din Olanda. Conform tratatului, grupul Nomura trebuia sa beneficieze de un tratament corect si echitabil, lucru care in opinia judecatorilor nu s-a intamplat. Dupa respingerea apelului inaintat de autoritatile cehe la un tribunal din Zürich, actualul ministru de finante,

     

    Vlastimil Tlusty, a precizat ca va face tot ce este posibil pentru a reduce la minimum valoarea despagubirii pe care o va plati statul ceh. Una dintre posibilitati este si cererea inaintata de Cehia tribunalului de arbitraj international de la Zürich in care pretinde despagubiri de 3,9 mld. euro, drept compensatie pentru costurile legate de administrarea fortata.

     

    Jiri Stanik, senior analist la compania de investitii Wood & Co., a explicat ca greselile din anii ‘90 tin de o perioada salbatica. „Sistemul bancar ceh este acum foarte sanatos, foarte profitabil si dominat de banci straine cu renume“, a precizat Stanik.

  • Cel putin 500 de milioane de euro

    De la 31 august, termenul-limita de depunere a ofertelor financiare imbunatatite pentru CEC a ajuns acum la 10 octombrie. Amanarea termenului a fost legata de cererea celor doua banci ramase in finala privatizarii, OTP si National Bank of Greece (NBG), de a avea la dispozitie un audit conform cu standardele internationale contabile pentru bi-lantul CEC pe primul semestru.

     

    Apropierea momentului cand negocierile cu cele doua grupuri bancare straine se vor concentra exclusiv pe chestiunea pretului CEC a inmultit speculatiile pe marginea sumelor pe care sunt dispuse sa le arunce in joc OTP si NBG. Surse bancare citate de Mediafax vorbesc despre o oferta de peste 500 de milioane de euro din partea bancii grecesti si de ceva peste 450 de milioane din partea celei ungare. Eugen Radulescu spune, in tot cazul, ca un pret corect pentru CEC inseamna cel putin 500 de milioane de euro, avand in vedere atuul cunoscut al retelei extinse, dar si potentialul de crestere a cotei de piata si chiar boom-ul activelor imobiliare, care a ridicat valoarea sediilor CEC.

     

    Ca si alti oficiali romani in lunile anterioare, Radulescu n-a exclus posibilitatea ca in cazul unor oferte financiare prea mici, CEC sa nu se mai vanda deloc. Si tot ca in lunile anterioare, continua sa iasa pe piata studii intocmite de grupuri financiare straine, care spun acelasi lucru, ca nivelul de pret asteptat de guvernul roman pentru CEC e prea mare. Ultima opinie de acest fel apartine bancii de investitii Credit Suisse, care sustine ca un pret de 700 de milioane de euro pentru pachetul de 69,9% din actiunile CEC este nerealist. Anterior, Merrill Lynch evaluase la randul sau pachetul de 69,9% la cel mult 500 de milioane de euro.

  • Finantare de la vecini

    Atras de fondurile de pensii din Polonia, grupul energetic CEZ a decis sa-si listeze actiunile si la bursa din Varsovia (WSE) pana la sfarsitul lunii octombrie a acestui an. Actiunile CEZ sunt deja listate la bursa din Praga, unde compania inregistreaza o capitalizare bursiera de 17,7 mld. euro. 

     

    CEZ va fi de departe cea mai mare firma straina listata la Varsovia. „Miscarea va creste cu 15% capitalizarea WSE si cu 77% pe cea a companiilor straine listate“, a explicat Martin Roman, CEO al CEZ. Compania vrea sa profite de cele 60 mld.$, valoarea atinsa in prezent de industria fondurilor de pensii din Polonia. CEZ va fi singura companie de utilitati ce va fi listata la WSE. Cum acest tip de actiuni sunt preferate de investitorii institutionali, cum sunt fondurile de pensii, Roman spera ca CEZ sa fie una din companiile de baza aflate in portofoliul lor. In plus, piata poloneza prezinta o importanta deosebita pentru CEZ. Aici a achizitionat primul activ din afara Cehiei, centrala din Skawina, si doreste sa participe si la urmatoarele privatizari potentiale.

     

    Piata energetica din Polonia s-ar mai putea confrunta in viitorul apropiat cu un mic soc. Pawel Skowronski, CEO al companiei BOT, aflata in proprietatea statului polonez, a spus ca preturile pentru consumatori ar putea creste cu pana la 30 de procente, pe masura ce centralele se lupta pentru a gasi fonduri pentru modernizare. „La actualul pret de vanzare angro de 120 de zloti pe megawatt/ora (30,2 euro – n.r.), e greu sa vorbesti de finantarea investitiilor“, a explicat Skowronski de ce se asteapta la o majorare importanta a tarifelor.

  • Protocoalele inteleptilor Potcoavei<br/>

    Doua intamplari de saptamana trecuta au despartit din nou apele in politica romaneasca: mai intai a fost devoalarea in presa a discutiilor de week-end intre seful statului si trei fruntasi democrati la restaurantul  Potcoava (care se asaza astfel, alaturi de Golden Blitz sau Ciresica, in galeria de locante a caror notorietate se leaga de preferinta presedintelui de a-si petrece aici timpul liber impreuna cu apropiatii politici).

     

    Din relatarea pentru presa a unui martor prezent accidental la intrunirea de la Potcoava, fruntasii liberali au extras un nou prilej de relansare a disputelor din Alianta. Basescu, Videanu, Berceanu si Blaga, cei patru comeseni, au dezmintit cu indarjire ca s-ar fi pus la cale vreo constructie politica peste capul liberalilor, o serie de voci din PNL, dar si din partidele de opozitie, au reclamat din nou ca seful statului, in loc sa-si pastreze impartialitatea, eventual sa ia masa cu reprezentanti ai tuturor partidelor, continua sa prefere compania democratilor.

     

    Desfasurarea evenimentelor a adus insa in urmatoarele zile o crestere a tensiunilor din coalitie, odata cu decizia lui Traian Basescu de a-l suspenda din functie pe ministrul liberal al apararii, Teodor Atanasiu.

     

    Socul gestului prezidential – o premiera pentru politica romaneasca moderna – de a suspenda din functie un ministru pentru ca s-a cerut cercetarea penala in cazul sau a fost recunoscut de liberali: „Ne-au luat ca din oala!“, a marturisit presedintele PNL Ludovic Orban, facand trimitere la un presupus complot al PD de a-i inlatura pe rand pe liberali din aparatul guvernamental. Teza a fost reluata si de alti lideri ai PNL, inclusiv de premierul Tariceanu, in timp ce opozitia a extras de pe margine concluzia ca asista la o noua executie publica pe altarul conflictului dintre palate, care insa de data aceasta lasa descoperita conducerea Armatei, atat la nivel civil, cat si la nivel militar, dupa inlocuirea sefului Statului Major, gen. Eugen Badalan, pus sub urmarire penala de DNA.

     

    Intre timp, liberalii au dat totusi semne de repozitionare, o intalnire de seara a premierului Tariceanu cu presedintele PC Dan Voiculescu fiind citita in cheia anuntului conservatorilor de a lansa procedurile de suspendare din functie a presedintelui Basescu si de izolare politica a democratilor. De altfel, sentinta lui Crin Antonescu potrivit careia liberalii vor sprijini PD in Camera Deputatilor numai pentru legile integrarii a dat un argument in plus observatorilor sa repete ca Alianta D.A. nu mai e tinuta in viata decat de faptul ca aderarea la UE n-are cum sa se petreaca inainte de 1 ianuarie 2007.

  • Exit Bill Ford Jr.<br/>

    Din sofer, Bill Ford – stranepot al lui Henry Ford, actionar, presedinte si CEO al Ford Motor Company – devine, incepand cu 1 octombrie, pasager in compania pe care in ultimii ani a condus-o atat ca presedinte cat si ca CEO. Atributiile executive ale incercatului producator auto american vor fi preluate, de la 1 octobrie, de un outsider: Alan Mulally, fost CEO al Boeing Commercial Airplanes.

     

    Cu exact opt ani in urma, tot in septembrie, William Clay Ford Jr. statea – imbracat cu un costum albastru marin la doua randuri, o camasa bleu si zambind larg – in fata portretului strabunicului sau, Henry Ford. Sarbatorea atunci – implinise 41 de ani – preluarea functiei de presedinte al Ford Motor Company. Alaturi de el se afla Jacques A. Nasser, un australian de origine libaneza care devenise directorul executiv al tanarului presedinte.

     

    In interviurile pe care avea sa le acorde in acea seara, William Clay Ford Jr. – Bill, cum ii spune toata lumea – vorbea despre ceea ce el credea ca va fi un parteneriat relaxat: el si Nasser aveau sa faca du-te-vino intre cele doua birouri, credea el. „Cu cat vom face ca acest parteneriat sa fie mai putin formal“, spunea Ford la acea vreme, „cu atat va fi mai bine pentru companie“.

     

    La inceputul acestui septembrie, intr-o marti, Bill Ford a aparut la o conferinta de presa imbracat tot intr-o camasa albastra, zambind si de data aceasta, si s-a asezat langa noul director executiv al Ford Motor Company, Alan R. Mulally. Zambetul lui Bill Ford a fost, de data aceasta, mai crispat – si-a rasucit permanent verigheta, iar ochii sai obositi au spus totul despre necazurile companiei si despre pretul pe care el fusese nevoit sa-l plateasca in ultimii ani. Nu e de mirare ca Bill Ford n-a parut sa se simta in largul lui. Aducandu-l in companie pe Alan R. Mulally, fost director executiv al Boeing, Ford admite public, cu mult curaj de altfel, ca nu a fost capabil sa conduca organizatia singur.

     

    Dar angajarea lui Mulally nu e decat primul dintre dificilii pasi pe care cei doi trebuie sa-i faca impreuna pe ceea ce s-ar putea dovedi un teren minat pentru amandoi. E de asteptat ca Ford Motor Company sa anunte saptamana aceasta noi reduceri de costuri – inca o etapa a planului de restructurare, The Way Forward, pe care Mulally trebuie sa-l implementeze imediat ce-si preia functia la 1 octombrie anul acesta.

     

    Cat despre Bill Ford, acesta are o misiune cel putin la fel de grea: trebuie sa nu-i stea in cale lui Mulally si sa inventeze o functie-nisa in care mostenirea sa si experienta pe care a acumulat-o sa fie folositoare. Un rol dificil pentru orice fost CEO, daramite pentru unul a carui familie controleaza compania si care de altfel a avut teribile ciocniri cu ultimul CEO adus dinafara.

     

    „Bill Ford si-a consolidat puterea, preluand pe rand diverse pozitii si asumandu-si diverse roluri. Dar a ajuns la un punct in care modul sau de a gestiona compania nu mai este fezabil“, spune John A. Challenger, director general al Challenger, Gray & Christmas, o firma de consultanta care se specializeaza in chestiuni legate de forta de munca. „Problemele companiei sunt mult prea diverse.“

     

    Nu la fel statea situatia acum vreo cinci ani, cand Bill Ford l-a concediat pe CEO-ul de atunci, Jacques A. Nasser – dupa un lung sir de rezultate trimestriale proaste -, preluand el insusi functia de CEO si pastrand, in acelasi timp, si atributiile de presedinte. Ba pentru o scurta perioada, vara aceasta, a preluat si atributiile – chiar daca nu si functia – de Chief Operating Officer (COO), afundandu-se cu totul in problemele companiei tocmai pentru a avea, spunea el, acea imagine corecta pe care altii il impiedicasera pana atunci s-o vada. Ce a descoperit? Din pacate, o companie care are o disperata nevoie de a fi reinventata cu totul si care nu va functiona mai bine numai cu schimbari superficiale. „Ford are nevoie de o adevarata transformare a modelului sau de business, iar acest lucru e greu de obtinut cu forte din interior“, spune John Casesa, un analist al industriei de la Casesa Strategic Advisors din New York.

     

    Acum Bill Ford se retrage pe scaunul de presedinte al board-ului. Nu o face pentru a se da la fund, ci pentru a-si croi un nou rol, atat pentru el cat si pentru compania pe care strabunicul sau a creat-o acum 103 ani si pe care familia sa a controlat-o de-atunci si pana azi. Sunt doua cai pe care Bill Ford poate face acest lucru, spun executivii din industrie si analistii. S-ar putea lasa prada tentatiei de a se uita in permanenta peste umarul lui Mulally, agasandu-l, folosind expresia „cand eu eram CEO…“ ori de cate ori vrea sa-i spuna ceva. Sau ar putea face exact ceea ce a facut unchiul sau, Henry Ford II – care, desi a ramas pe scena, nu s-a mai amestecat in treburile companiei din momentul in care s-a retras, in 1980, din functia de CEO. Batranul Ford, care a murit in 1987, a fost presedinte al comitetului pentru finante al boardului Ford, nu si presedinte al board-ului – si, altfel, a ramas consilier si reprezentant ocazional al companiei in perioada crizei financiare pe care aceasta a traversat-o in anii ‘80.

     

    Nimeni nu se asteapta ca mai tanarul Bill Ford sa se dea la o parte intr-o asemenea masura, mai ales daca se ia in considerare rolul activ pe care l-a jucat in ultimii ani. Cei care-l cunosc spun ca oricum nu e genul lui sa se bage prea mult in treburile lui Mulally. Mai degraba, cred acestia, e de asteptat ca Bill Ford sa-si urmareasca propriile proiecte, in special pe cele legate de mediu.

     

    Dar e de asteptat si ca Bill Ford sa se tina aproape de Mulally, in sediul companiei din Dearborn, cel putin in primul sau an de mandat, fie si pentru faptul ca noul CEO preia functia fara a avea o echipa proprie, dupa cum spune John F. Hoffecker, care conduce AlixPartners, o firma de consultanta specializata in reorganizari. „Va fi foarte important ca ei doi sa lucreze impreuna si ca Bill sa ramana un presedinte activ“, spune Hoffecker. „Dupa asta, daca apar rezultatele, se poate retrage.“ Faptul in sine de a gasi echilibrul unei relatii de acest fel va fi dificil pentru Bill Ford, care e obisnuit sa se bazeze numai pe un grup mic de colegi in care are incredere. Intr-o vreme in care multi executivi abia devin CEO, el va trebui sa-i ofere lui Mulally, care e un outsider 100% in industrie, si autoritatea de a-si exercita functia, si sprijinul de care acesta are nevoie pentru a invata si ce se petrece in lumea auto in general, si in complexele operatiuni ale Ford Motor Company in special. E nevoie pentru asta de o maturitate care lipseste multor executivi, dar de care Bill Ford a dat dovada, comenteaza unii analisti, tocmai atunci cand a facut miscarea de la inceputul lunii. „Trebuie sa-i dam lui Bill Ford credit, pentru ca si-a pus mandria si ego-ul deoparte si ca a cautat un om in afara companiei, aducand in final pe cineva de statura lui Alan Mulally“, spune Scott Hamilton, managing director al Leeham Group, o firma care analizeaza industria aviatiei.

     

    Se poate, cu toate acestea, ca Bill Ford sa nu fi avut, de fapt, de ales. La inceputul lunii a declarat ca a discutat cu board-ul in iulie, cerandu-i sa inceapa procesul de recrutare a unui CEO. Directorii din cadrul companiei discutau deja intre ei, se pare, daca nu cumva era momentul ca Ford sa renunte la functie – si se intrebau, daca o va face, pe cine va lasa in loc, spun surse din cadrul companiei care au auzit astfel de discutii. Potrivit acelorasi relatari, Bill Ford nu s-ar fi opus unui astfel de scenariu in discutii particulare, chiar daca in public insista ca nu are de gand sa ia vreo decizie. La inceputul acestei luni, Bill Ford a pus capat speculatiilor atat printr-un memo pe care l-a trimis angajatilor cat si intr-un interviu acordat Newsweek, anuntand ca in board va aparea un chip cu totul nou. Oricat de tentat ar fi acum s-o faca, Ford nu va putea pur si simplu sa intoarca timpul inapoi, la sfarsitul anilor ‘90, cand isi incepea mandatul de presedinte si compania avea profituri de miliarde de dolari. Pe atunci, Bill Ford isi impartea timpul intre companie si echipa de fotbal a familiei, Detroit Lions, al carui teren de antrenament se vedea de la geamurile biroului sau. Si pana cand chipul lui a devenit cunoscut prin intermediul reclamelor, Bill Ford a putut intra nestingherit in cafenelele Starbucks din centrul Dearborn-ului pentru un espresso. (In cele din urma, a renuntat la Starbucks din pricina ca oamenii din cafenea veneau la el sa-i ceara bilete la meci sau sa i se planga de calitatea masinilor.) Ford a lasat deciziile de rutina in seama lui Nasser, care il tinea cu regularitate la curent cu ceea ce se intampla, de la negocierile cu sindicatele la produsele aflate in faza de proiect. Ford conducea sedintele de board si se lansa in discutii despre chestiunile legate de mediu, e drept, dar avea un program care ii lasa timp totusi pentru yoga si pescuit.

     

    Acele zile linistite au disparut pe neasteptate in 2000, cand au inceput sa apara relatari ca automobilele Ford Explorer faceau accidente din cauza cauciucurilor. Profiturile Ford s-au prabusit, iar declinul s-a accelerat dupa atacurile teroriste din 11 septembrie. Cu o viteza alarmanta, Ford a intrat intr-o perioada tulbure, sfarsind, in cele din urma, „pe rosu“. Nasser a parasit scena, iar locul i-a fost luat de Bill Ford, care si-a pastrat si atributiile de presedinte. O vreme, criza a fost tinuta sub control pentru a reizbucni mai apoi, si mai violenta, de indata ce pretul in crestere al petrolului i-a indepartat pe americani de la SUV-urile Ford si de la camionetele pe care Nasser le lasase in urma.

     

    Mulally vine in companie intr-un an cel putin la fel de framantat ca si cei de dinainte – unul care l-a facut pana si pe presedintele George W. Bush sa-si exprime ingrijorarea fata de ceea ce se intampla la Ford. Va trebui sa conduca Ford Motor Company in vremuri si mai agitate, poate. Inchiderile de fabrici, concedierile si alte masuri care fac parte din planul The Way Forward sunt doar un preludiu la negocierile cu sindicatul United Automobile Workers programate pentru anul viitor – se asteapta, de fapt, unele dintre cele mai dificile discutii din ultima jumatate de secol.

     

    In afara de asta, compania trebuie sa se mobilizeze si pentru a nu pierde locul al doilea pe piata auto a Statelor Unite. In iulie, Toyota a depasit Ford, devenind nr. 2 pe piata americana, dupa General Motors. Si desi in august Ford si-a revenit, recapatandu-si locul, Toyota se ambitioneaza sa creasca: si-a deschis chiar luna aceasta un centru de design si de testare in York Township, la 30 de minute distanta de cartierul general al Ford. Singura cale prin care compania poate riposta e sa creeze automobile vandabile, o sarcina pe care neexperimentatul Mulally nu o poate executa altfel decat orbeste.

     

    E nevoie de experienta lui Bill Ford atat in negocierile cu sindicatele cat si in batalia companiei pentru cota de piata. Printre primele misiuni pe care Ford le-a avut in companie a fost o sesiune de negocieri cu sindicatele, si printre executivii din Detroit e cunoscut drept un om care intelege in profunzime orasul si traditiile lui auto. Daca Mulally va avea nevoie de ajutor in aceasta privinta, Bill Ford il poate suplini excelent, spun analistii. „Bill intelege industria, e pasionat de ea“, spune Hoffecker. In acelasi timp, faptul ca Bill Ford e cel care va reprezenta compania poate insemna un scut pentru Mulally, care va putea astfel sa lucreze in liniste pentru compania pe care Bill Ford a ajuns s-o personifice – intr-adevar, Bill Ford nu poate separa rolul in companie de propria identitate. Si mai dificil pentru Mulally e faptul ca miza pentru Bill Ford este nu numai uriasa dar si foarte personala. In vreme ce compania trebuie sa ia masuri pentru a iesi din criza, mai trebuie sa-i faca pe oameni sa cumpere masinile de lux pe care Ford le produce si sa examineze idei care inainte pareau aberante – de exemplu sa redevina companie privata sau sa vanda actiunile pe care le detine la propria companie de servicii financiare.

     

    Sunt pasi pe care compania s-ar putea vedea nevoita sa-i faca daca Bill Ford, in tandem cu Alan Mulally, nu vor gasi un alt drum spre profit. Iar profiturile – nu puterea personala ori indatoririle corporatiste – sunt principala preocupare a lui Ford.

     

    Acesta e motivul pentru care Bill Ford, familia si directorii companiei s-ar putea dovedi destul de intelepti incat sa nu se amestece in treburile celui de-al noualea director executiv al sau, Alan Mulally, cred analistii. „Sarcina board-ului e de a masura, de a monitoriza, de a sprijini, de a angaja si de a concedia managementul“, spune John Casesa de la Casesa Strategic Advisors. „Daca angajezi un bucatar-sef extraordinar, il lasi pe el sa se ocupe de bucatarie.“

     

    In trecut, familia Ford n-a ezitat sa faca asta. In cei 50 de ani de cand a devenit companie publica, doar doi CEO au fost membri ai familiei: Bill Ford si unchiul lui. Ceilalti, inclusiv Mulally, au fost angajati de board. „Familia si-a aratat pana acum disponibilitatea de a preda controlul “, spune Hoffecker. „Dar sunt de asemenea constienti, cand sar de pe sine, ca e nevoie de ei.“ Cat despre Bill Ford, cuvintele pe care le-a rostit in urma cu opt ani, cand a preluat functia de presedinte, par profetice. Intrebat daca va simti nevoia de mai multa putere in cadrul companiei, a raspuns asa: „Pentru ca am vazut cat de mare a devenit aceasta companie si cat de greu e de condus, cred ca e logic sa separam functiunile“. Sa vedem cum se va descurca Bill Ford in singura „functiune“ care i-a mai ramas.