Blog

  • Tipii de la cablu

    Dar zambetul linistit al lui Whitacre, un texan de 64 de ani, i-a descumpanit si pe cei mai aprigi critici ai strategiei sale. Pariul de care seful SBC era sigur si pe care a mizat inca 4 miliarde de dolari dupa achizitia AT&T se numea IPTV (Internet Protocol TV), un concept nou care avea sa creeze puntea de legatura intre serviciile de internet si industria de home-entertainment. IPTV este tehnologia care permite transportarea semnalului TV in format digital (de unde rezulta o calitate superioara a imaginii si a sunetului) prin cabluri pe care in mod normal “circula” Internetul, pana in casa consumatorului.De 10 ori intr-un anDoi intreprinzatori romani, Silviu Sabau si Iosif Szavuj, au facut pasul inaintea concurentei si au mizat la randul lor 1 milion de euro pana in prezent in furnizarea de servicii IPTV pe piata romaneasca. Cei doi detin compania Ines, cu afaceri estimate la 6 milioane de euro anul trecut, unul dintre cei mai importanti furnizori de servicii internet si solutii de telecomunicatii din Romania, serviciile IPTV din oferta companiei devenind operationale spre finalul anului trecut.Rezultatele iNes nu sunt foarte spectaculoase deocamdata – compania avea, la finalul anului trecut, doar 50 de abonati la IPTV, mult sub asteptarile initiale, in conditiile in care pretul pachetului de instalare se ridica la cateva sute de euro, iar aria de acoperire a serviciilor e destul de limitata – Bucuresti si imprejurimile sale. Anul acesta business-ul a prins viteza, numarul clientilor ajungand deja la circa 500, potrivit lui Radu Rusu, director al diviziei IPTV la iNes.Mai dureaza 5 aniServiciul IPTV din oferta iNes costa 100 de euro pe luna, pentru persoane fizice si 250 de euro pentru clientii corporatisti, in care sunt incluse si servicii de telefonie si acces la Internet. Conform oficialilor iNes, 80% dintre clienti sunt consumatori individuali si restul sunt companii, fiind vizate in special zonele rezidentiale din Baneasa si Iancu Nicolae, unde serviciile de cablu nu ofera o calitate a imaginii suficienta pentru televizoarele cu ecrane plate, cu diagonale de peste 30 de inci (peste 76 de centimetri). “Cred ca iNes a luat-o inaintea pietei. Mai pot aparea si alti operatori cu oferte, dar ramane de vazut daca este un model de business convingator”, spune Dinu Malacopol, director de Internet si date la UPC/Astral, unul dintre principalii jucatori din piata serviciilor de telecomunicatie din Romania. Va putea, insa, televiziunea interactiva prin IP sa ia locul televiziunii traditionale? “Cu siguranta in urmatorii 5 ani televiziunea clasica prin cablu va fi inlocuita de televiziunea interactiva IPTV”, este de parere Cristian Buha, Client Service Director la iNes. Pentru asta, este nevoie insa de servicii cu valoare adaugata mare, sunt de parere alti specialisti din piata. Dinu Malacopol spune ca peste 5 ani va exista o piata pentru serviciile IPTV in Romania, insa “si oferta va fi mai variata si specializata”. Si explica: “de pilda, posturi TV pentru pasionatii de numismatica sau de barci cu motor, realizate sau macar traduse in limba romana”. Malacopol spune ca UPC nu are deocamdata in pregatire un astfel de serviciu si crede ca “piata nu este pregatita”, pentru ca numarul celor interesati este inca prea mic. Furnizarea serviciilor video-on-demand face parte si din strategia RomTelecom, care ia in considerare oferirea de servicii de IPTV in viitor. Consumatorii “tintiti” de companie vor fi “utilizatorii tineri, interesati de tehnologiile moderne”, conform lui Dan Nastasa, seful diviziei de dezvoltare de produse a RomTelecom.Potrivit estimarilor reprezentantilor iNes de la momentul lansarii serviciului IPTV, Bucurestiul este o piata de circa 10.000 de abonati, intr-un interval de 3 ani, iar pe masura ce vanzarile de echipamente de infrastructura necesare vor creste, acestea se vor ieftini, ceea ce va influenta pozitiv costul. Grila de posturi cuprinde in momentul de fata circa 100 de posturi TV. “Numarul programelor este in crestere pe masura obtinerii de noi licente si a diversificarii cererii din partea utilizatorilor”, spune Buha. Functia “timeshifting” e disponibila deocamdata pentru 6 posturi TV, functie care permite redifuzarea in orice moment a oricarei emisiuni transmise pe posturile PRO TV, Antena1, TVR 1, Prima, Euforia, si Realitatea in ultimele 48 de ore. Varujan Pambuccian, presedintele Comisiei IT&C din Camera Deputatilor, este ceva mai optimist in privinta viitorului IPTV. “Romania este pregatita, acesta este viitorul”, spune el. Pambuccian este de acord ca mai exista scepticism in piata, insa spune ca orientarea consumatorilor catre IPTV “se va intampla mai curand decat credem”. Nici macar argumentul preturilor mari nu-l sperie: “Lucrurile de genul asta incep scump si se termina ieftin”. Si, cel putin privind la exemplul computerelor si al accesului la Internet, pare sa aiba dreptate. Piata romaneasca de Internet si date este estimata la aproximativ 250 de milioane de euro in 2005, cu o rata medie de crestere anuala de 15%.Milioane de programe-hibridPentru a putea avea acces la acest serviciu nu este necesar un computer si nici macar un televizor high-end (cu toate ca cea mai buna experienta de vizionare se obtine pe ecrane tip plasma sau LCD). Oferta furnizorilor include un set-top box, o “cutiuta” in care semnalul digital e convertit in semnal TV compatibil cu orice televizor. Pe langa faptul ca serveste la decodarea imaginilor si transmiterea semnalelor TV, set-top box-ul poate oferi mai multe functii printre care video la cerere (VOD), ghid electronic de programe (EPG), managementul drepturilor digitale (DRM- se refera la administrarea drepturilor de autor in mediul digital) si o varietate de servicii multimedia interactive.De asemenea, IPTV ofera posibilitatea receptionarii simultane a milioane de programe-hibrid, obtinute din combinarea programelor de televiziune, filmelor, site-urilor web si chiar a jocurilor pe calculator. Spre exemplu, o functie a unui software pentru IPTV de la Microsoft permite vizionarea a mai multor meciuri de baseball in acelasi timp, utilizatorul putand alege ce anume vrea sa urmareasca, fiind disponibile si statistici despre jucatori. IPTV permite personalizarea grilei de programe, tehnologia permitand inregistrarea emisiunilor si difuzarea lor dupa un interval de timp, la cerere si in ordinea dorita. In plus, tehnologia permite oferirea de servicii de tip video-on-demand – anumite evenimente, concerte, meciuri, filme, pot fi cumparate si livrate la cerere, doar celor care vor sa le vada, plata fiind facuta “la bucata”.Germanii au ales microsoftDeutsche Telekom, cea mai mare companie de telecomunicatii din Europa, a anuntat la inceputul acestui an ca a selectat platforma software Microsoft ca solutie tehnica pentru lansarea serviciile sale de IPTV in 10 orase din Germania. Operatorul va investi 3 mld. euro pentru a crea o noua retea de fibra optica, care ar urma sa includa intr-un inel de mare viteza 50 de orase din Germania pana in 2007. Viteza de transfer a datelor in retea va fi de aproximativ 50 MB/secunda, de cinci pana la zece ori mai rapida decat cea mai buna conexiune broadband actuala. Valoarea tranzactiei cu Microsoft este a doua ca marime dintre toate tranzactiile ce au avut ca obiect platforma software Microsoft IPTV Edition.Ce are in plus1. Calitate mai buna a imaginii deoarece semnalul TV este digital2. Serviciul de baza permite vizionarea programelor difuzate cu mult timp in urma (programele sunt inregistrate pe server), prin aplicatia “timeshifting”3. Propria ta grila de televiziuni si serviciul EPG (electronic program guide) care permite vizionarea ghidului de programe propriu4. Mai puteti avea un serviciu care va permite sa inregistrati anumite emisiuni dorite – similar cu optiunile oferite de un videorecorder Serviciul se numeste PVR – personal video recording5. Prin IPTV aveti si posibilitatea comandarii de programe la cerere (VOD – video on demand), cu plata “la bucata” Cei mai mari furnizori IPTVKingston Interactive Television, lansat in Marea Britanie in octombrie 1999Fastweb in ItaliaImagenio, operator Telefonica in SpaniaYahoo! BB / Softbank in JaponiaNow Broadband TV in Hong Kong, lansat in 2003SuperSun in Hong Kong, lansat in 2005Media on demand (MOD) in China, operator Chunghwa TelecomHomechoice in Marea Britanie

  • Sub umbrela Sony

    Cand Kumiko Ishioka (38 de ani), proprietara unui butic de haine dintr-o suburbie a Tokio, s-a decis sa-si asigure masina anul trecut, ea a ales compania de asigurari care avea cea mai buna oferta. Insa la decizia ei a contribuit si faptul ca asiguratorul masinii purta acelasi nume cu compania unde ea avea si o polita de asigurare de viata, dar totodata si producatorul lotiunii ei favorite de corp si al televizorului din living. Adica Sony. “Sony este un brand in care poti avea incredere, indiferent de natura produselor sau serviciilor oferite clientilor pe piata”, a spus Kumiko Ishioka. “Ce-i drept, compania nu mai este de mult doar un simplu producator de electronice”, a adaugat aceasta. In tara de origine a Sony, utilizatorii privesc compania ca pe un conglomerat care comercializeaza aproape orice, de la echipamente electronice si baterii pentru acestea la produse cosmetice si chiar si pateu de ficat, un colos care ofera servicii extrem de variate, in care sunt incluse cele de asigurari si cele bancare, scrie The New York Times.Perceptia utilizatorilor americani despre Sony nu este tocmai aceeasi. In SUA, compania este in principal un gigant in domeniul echipamentelor electronice, care s-a extins si in industria muzicii, detinand propria casa de inregistrari – Sony BMG, dar si in lumea filmelor de la Hollywood si a jocurilor video prin gama de console de jocuri – PlayStation Portable, PlayStation 2 (PS2) si viitoarea PlayStation 3 (PS3).Camere foto in magazine automateIar de curand, Sony a venit cu o noua linie de servicii pe piata din SUA, care consta in trei “magazine automate”, care in loc de bauturi racoritoare si batoane de ciocolata le ofera clientilor camere foto digitale sau alte echipamente electronice de mici dimensiuni produse de companie – memorii flash, playere de melodii digitale, CD-uri si DVD-uri cu melodii si filme, dar si baterii, mai scrie The New York Times.Automatele, numite de oficialii Sony “magazine robotice” sau “retail automatizat”, au fost lansate in centre comerciale din Atlanta, Colorado si California. Acestea au 1,2 sau 2,4 metri latime si vin dotate cu un ecran sensibil la atingere (touchscreen) pe care pot fi afisate informatii despre un anumit produs ales de utilizatori, specificatii tehnice, dar si un scurt filmulet de prezentare.Pentru a achizitiona echipamentul dorit, utilizatorii pot plati numai cu carduri bancare, automatele nefiind “invatate” sa accepte si bani lichizi. Insa, pana la sfarsitul anului, compania are in plan sa suplimenteze numarul de astfel de magazine de retail automatizat cu inca sapte, luand astfel in calcul si posibilitatea achitarii produselor cu bani lichizi.”Decizia de a instala astfel de magazine robotice in marile centre comerciale din SUA a fost inspirata de gradul ridicat de adoptare a metodelor de achizitionare automatizata de produse”, a explicat Joseph Stinziano, vicepresedinte in cadrul Sony. Pe de alta parte insa, in Romania Sony si-a pastrat imaginea initiala, fiind vazut doar ca un producator de echipamente electronice. Magazinele locale sunt “impanzite” de televizoare si proiectoare, sisteme home cinema, laptopuri, camere video si foto, playere de melodii digitale si diferite accesorii pentru acestea, toate semnate Sony. Insa pe piata autohtona, serviciile de asigurari sau cele bancare de la Sony, precum si casa de inregistrari a companiei sau cosmeticele sau pateul de ficat lipsesc. Care este adevarata identitate?Problema gigantului Sony este ca, cel putin pe piata japoneza dar si in alte piete internationale, s-a extins in atatea domenii de business incat si-a pierdut adevarata identitate de inovator in domeniul electronicelor, scrie Financial Times.Astfel, intrebarea care s-a ridicat este daca Sony poate ramane o companie profitabila, pe masura ce se indeparteaza treptat de la afacerea de baza, cu echipamente electronice, concentrandu-si atentia pe foarte multe alte produse si servicii. Imaginea pe care si-a creat-o, de conglomerat prezent in foarte multe domenii, afecteaza cert divizia cea mai profitabila a Sony, avand in vedere faptul ca echipamentele electronice pe care le comercializeaza aduc companiei 64% din cifra de afaceri.Pentru anul fiscal 2005, incheiat la 31 martie, Sony a raportat afaceri cu echipamente electronice in valoare de 44,8 miliarde de dolari, in crestere cu 1,7% comparativ cu anul precedent, cand cifra de afaceri a companiei pe acest segment a fost de 44,1 miliarde de dolari, conform oficialilor Sony. Insa divizia de echipamente electronice a inregistrat pierderi operationale de 268,8 milioane de dolari in anul fiscal trecut, mai reduse comparativ cu cele 298,4 milioane de dolari in anul fiscal 2004.Codul lui Howard Stringer”Vrem sa ne concentram pe afacerile cu echipamente electronice, aceasta fiind cea mai mare provocare pentru Sony”, a declarat Howard Stringer, directorul executiv al gigantului japonez. Acesta a venit in conducerea Sony acum un an si are in plan sa redefineasca imaginea companiei, pentru a impiedica raspandirea problemelor aparute in Japonia si in alte colturi ale lumii unde compania desfasoara activitati. Cu toate acestea Sony este in continuare unul dintre cele mai cunoscute branduri la nivel mondial, indiferent de problemele inregistrate pe partea de echipamente electronice. Compania a inregistrat o crestere de 68% a profitului operational total in anul fiscal 2005, la 1,66 miliarde de dolari, comparativ cu anul precedent, scrie CNN News. Dar asta nu inseamna ca utilizatorii din SUA nu vor asocia Sony si cu filmul “The Da Vinci Code”, pe care compania l-a promovat inainte de lansare impreuna cu cel mai mare motor de cautare din lume, Google, printr-o campanie de marketing agresiva, si nu doar cu playerele de muzica, sustin unii analisti in domeniu. Sony a inventat segmentul playerelor de melodii acum mai bine de 27 de ani, in 1979, lansand renumitele playere cu caseta, insa acum piata este dominata de playerele digitale iPod ale producatorului american de echipamente electronice si IT Apple.”Ce este pana la urma Sony?”, s-a intrebat Hitoshi Kuriyama, analist in cadrul companiei de consultanta in domeniul financiar Merrill Lynch. “Nu mai stie nimeni exact. Pana acum, utilizatorii cumparau produse semnate Sony pentru ca brandul era unul bine definit, dar in prezent exista o oarecare confuzie”, a adaugat acesta.Sony Family Club si restaurantele parizieneDin acest motiv, compania a pierdut teren, mai ales in Japonia, insa tendinta a inceput sa se resimta si in SUA, pe masura ce incasarile companiei cresc in proportii tot mai mici. Incetinirea cresterilor a fost insa explicata de oficialii companiei prin faptul ca trebuie sa vanda anumite produse la acelasi pret cu cele ale rivalilor, pentru a continua sa aiba aceleasi vanzari. Spre exemplu, televizoarele HD (High-Definition – de inalta definitie – n.r.) ale Sony se vand in SUA la preturi similare cu televizoarele Sharp, Panasonic sau Samsung. Astfel, gigantul japonez si-a propus sa se concentreze tot mai mult pe afacerea cu echipamente electronice, avand in plan sa lanseze diferite produse cu care sa intre pe piata inaintea competitorilor, asa cum a facut cu playerele de melodii care i-au dat un renume in anii ’80.La inceputul acestui an, Sony a anuntat ca va vinde cateva dintre afacerile din Japonia, printre care se numara producatorul de cosmetice, compania de cumparaturi livrate prin posta la domiciliul clientilor, numita Sony Family Club, si lantul de restaurante pariziene.”Am parcurs totusi cale lunga, iar asta se vede in rezultatele financiare ale companiei, dar trebuie sa refacem in totalitate perceptia utilizatorilor din toata lumea asupra brandului Sony”, a explicat Howard Stringer, directorul executiv al gigantului japonez.Una dintre masurile luate de companie in acest sens a fost sa isi plaseze produsele la vedere in vitrinele magazinelor de electronice, alaturi de cele ale rivalilor. “A fost o miscare favorabila, avand in vedere ca piata televizoarelor high-end este din ce in ce mai aglomerata”, este de parere Hiroshi Takada, analist in cadrul companiei de consultanta financiara J. P. Morgan.Spre exemplu, noua linie de televizoare cu cristale lichide a Sony, Bravia, este plasata in mod agresiv in vitrine sau la intrarea in magazine, in urma unor contracte semnate cu marii distribuitori. “Aceasta a fost initiativa directorului executiv al diviziei de electronice, Ryoji Chubbachi”, a spus Stringer. Un avantaj il reprezinta si faptul ca televizoarele Bravia au un pret destul de redus, comparabil cu cele practicate de rivali, in urma strategiei adoptate la sfarsitul anului trecut de Sony de a reduce preturile de vanzare al televizoarelor.O umbrela incapatoareInitiativa a fost primita bine si de unii clienti. “Era o vreme cand achizitionarea unui televizor Sony era cam acelasi lucru cu achizitionarea unei masini Mercedes Benz”, a spus Yoshihiro Ueda (42 de ani), un angajat in cadrul unei banci, care isi cauta un televizor. “Numai ca degeaba era Sony un brand recunoscut, daca produsele erau plasate tocmai in partea opusa a magazinului fata de intrare”, a adaugat acesta.La nivel mondial, compania are aproximativ 1.000 de companii subsidiare, dintre care numai aproximativ o treime desfasoara afaceri care nu au nici o legatura cu echipamentele electronice, scrie The New York Times. In timp ce multe dintre ele isi au sediul in Japonia, printre acestea se numara Sony Metreon, un centru comercial din San Francisco.Cu toate acestea, cea mai profitabila linie de business a Sony anul trecut nu a fost cea cu electronice, ci cea a serviciilor financiare. Compania detine trei subsidiare cu activitati financiare in Japonia: Sony Life Insurance pentru asigurari de viata, Sony Assurance, unde clientii pot asigura orice fel de bunuri, si Sony Bank, care ofera imprumuturi si credite online. Aceste divizii au adus Sony venituri totale de 1,7 miliarde de dolari in anul fiscal 2005, scrie presa internationala. Aceasta parte a afacerilor Sony ar putea insa fi scoasa la vanzare pana anul viitor, sunt de parere unii analisti in domeniu, dar si mai multi angajati ai gigantului japonez. Compania ar putea sa listeze cele trei subsidiare la bursa, castigand astfel milioane de dolari din vanzarea unui pachet majoritar de actiuni. Iar in acest fel, ar putea in continuare ramane actionar.Adio Aibo!Sony a intrat pentru prima oara in domeniul serviciilor financiare in 1979, prin deschiderea companiei de asigurari de viata. Celelalte doua companii de asigurari, precum si banca Sony au fost deschise in 1999, respectiv 2001, sub conducerea directorului executiv la vremea aceea, Nobuyuki Idei.Lantul de restaurante frantuzesti Sony a fost inaugurat ceva mai devreme, in 1966, sub numele de “Maxim’s de Paris”. Iar in industria divertismentului, compania a pasit dupa ce a achizitionat casa de inregistrari si productie Columbia Pictures in 1989. Aceasta achizitie a costat compania miliarde de dolari, cu toate ca la inceput era considerata un pas inainte in dezvoltarea economica a gigantului japonez. Astfel, Sony a incercat sa renunte la 600 din cele peste 3.000 de modele de produse, printre care se numara si catelul-robot numit Aibo.”Sony a devenit o companie mult prea diversificata”, este de parere Iwao Nakatani, decan in cadrul universitatii Tama din Tokio, care pana anul trecut a fost membru al consiliului de administratie al Sony. “Acum, Howard Stringer incearca sa duca la bun sfarsit ceea ce au inceput si nu au reusit sa faca predecesorii sai”, a mai spus acesta. Este oare vanzarea diviziilor cu afaceri variate cea mai buna alegere pentru Sony? Multi utilizatori raman cu o parere de rau, chiar daca directorul executiv al companiei considera ca in acest fel va creste profitabilitatea gigantului Sony.”Nu as vrea ca linia de cosmetice produsa de laboratoarele Sony – B&C Laboratories – sa se schimbe dupa vanzare”, a spus Kumiko Ishioka, proprietara buticului de haine. “Si femei din casa regala a Japoniei le folosesc. Cand am aflat ca printesa Masako le foloseste, mi-am spus ca trebuie sa le incerc si eu”, a adaugat ea. De altfel, nu este singura care viziteaza frecvent saloanele de infrumusetare Sony Esthe, numarul clientelor fiind destul de mare. “Tin la fel de mult atat la sedintele de la Sony Esthe, cat si la televizorul Sony pe care-l am in living”, a spus Kumiko Ishioka.

  • Sunt mai compatibili cu piata

    Companiile straine prezente pe piata romaneasca nu isi mai aduc expatii la pachet. Cei autohtoni au inceput sa reprezinte o alternativa viabila. Tendinta din ultima vreme a multinationalelor de a angaja romani in pozitii de conducere e tradusa de expertii in resurse umane prin compatibilitatea mare a acestora cu piata. Companii precum Vodafone, Hellenic Bottling Company sau Unilever au preferat manageri romani din motive simple: experienta acumulata de acestia pana acum, intelegerea consumatorului si proximitatea culturala fata de consumator. Grupul britanic Vodafone a schimbat conducerea Connex si o are pe Liliana Solomon (41 de ani) drept director executiv. Grupul HBC l-a numit pe Calin Dragan (39 de ani) director general al Coca-Cola HBC Romania. Gigantul din sectorul bunurilor de larg consum Unilever i-a oferit Alexandrei Gatej (40 de ani) functia de presedinte al diviziei din Balcani a companiei. Un alt exemplu este si American Life Insurance Company, care l-a numit la conducerea AIG Life Romania pe Theodor Alexandrescu (37 de ani).

  • Case cu IQ ridicat

    Locuinta nu se mai alege in functie de locatie si pret ci in functie de… inteligenta. In plina era hi-tech, casa a ajuns sa cunoasca foarte bine dorintele si obiceiurile locatarilor. Conform conceptului de “casa inteligenta”, lansat recent in Romania de compania Avitech, furnizor de servicii integrate si tehnologie pentru segmentul rezidential si corporatist, locuinta stie sa faca mai multe lucruri decat un om. “Casa inteligenta” poate oferi solutii pentru home cinema, audio-video, automatizari, securitate si climatizare. Ea stie unde sa lase lumina aprinsa pe timp de noapte sau cand sa ude gradina. Cunoaste gusturile muzicale ale fiecaruia dintre membri familiei (care isi vor putea asculta – fiecare in camera lui – melodiile preferate) si se poate “transforma”, la comanda, intr-o adevarata sala de cinema cu sunet surround si video proiectie. Mai mult, pentru a nu atrage atentia infractorilor, casa inteligenta poate sa simuleze ca imobilul este locuit cand proprietarii se afla, de fapt, in vacanta. Cum se poate ajunge la un asemenea nivel de tehnologizare a unui camin? Proprietarul poate cere arhitectului si furnizorului de hi-tech sa ii doteze locuinta cu televizoare cu plasma sau LCD, videoproiectoare, sau chiar oglinzi cu TV incorporat. Pe langa sisteme de supraveghere video si videointerfoane, casa inteligenta este dotata cu centrale cu senzori prin care se pot detecta incendii, scurgeri de gaze si apa sau geamuri sparte. O astfel de casa poate scoate cumparatorului din buzunar de la cateva zeci de euro pana la un milion, in functie de complexitate, dupa cum explica Dana Hagivreta, director de marketing al Avitech.

  • Mercenarii din business

    Dupa sapte ani petrecuti la carma Carrefour Romania, Francois Olivier, managerul retailerului francez, s-a mutat ca director general la Metro Romania. Olivier il va inlocui pe Bert van der Velde, care a preluat conducerea lantului Metro din Bulgaria. Neasteptata rocada nu a survenit impreuna cu explicatii, pentru ca Olivier nu a comentat nimic despre plecarea sa la cea mai mare retea comerciala din Romania. Acest tip de mutari devine din ce in ce mai obisnuit printre executivii de top din lume, care isi schimba job-urile in mod strategic. In locul lui Olivier vine spaniolul Jacobo Caller Celestino, unul din directorii Metro Spania.

  • De la Anchor Grup la Baneasa

    Pe piata romaneasca, mutarea lui Olivier a mai avut un precedent. Expatul Ali Ergun Ergen, directorul general al companiei Anchor Grup (dezvoltatorul Bucuresti Mall si Plaza Romania), a plecat din cadrul companiei acceptand functia de retail development director in cadrul proiectului imobiliar Baneasa. Practica este deja foarte cunoscuta dar si reglementata in tarile vestice.

  • Bancheri pentru clienti de lux

    Peste 100.000 de euro – atat trebuie sa detina un roman pentru a putea avea privilegiul de a lucra cu un bancher personal. Si, in total, exista in Romania peste 3.000 de persoane care au aceasta suma lichida lasata in grija unei echipe de private banking. De ce ar lasa cineva o avere pe mana unui strain? Pentru ca fie a mostenit-o de curand si nu stie ce sa faca cu ea, fie cauta niste randamente mai bune dintr-o suma scoasa in urma unei afaceri, fie vrea – pur si simplu – sa conserve valoarea banilor respectivi. Clientul diviziei de private banking primeste tratament preferential, dat fiind ca cel mai adesea este o persoana publica ocupata, care nu are timp de pierdut la ghiseu, si nici disponibilitate de a-si administra singur averea. Special pentru ei, bancile au amenajat spatii de primire care sa asigure confidentialitatea discutiilor. Unul dintre secretele serviciilor de private banking e, de altfel, relatia stransa, aproape personala, care se stabileste intre client si bancherul sau privat. Acesta il asista pe client in orice problema legata de banca – de la deschiderea unui cont pana la crearea unui portofoliu de investitii – si il tine la curent cu orice modificare intervenita in evolutia portofoliului sau, prin telefon, e-mail sau fax. Desi clientii de lux au foarte multi bani, majoritatea nu se incumeta sa faca plasamente riscante, ramanand mai degraba fideli depozitelor si conturilor curente. Clientela private banking este concentrata in proportie de 80% in Bucuresti, insa exista cereri pentru servicii de lux si in orase mari precum Ploiesti, Brasov, Timisoara, Constanta, Iasi, Bacau sau Oradea. Piata bancherilor privatiPrincipalii jucatori care ofera servicii de private banking in Romania sunt:ING – care, la un prag minim de active de 100.000 de euro, administreaza peste 60 de milioane de euro HVB Bank – care administreaza peste 100 de milioane de euro, avand si portofolii ce depasesc 5 milioane de euroBCR – care are aproape 2.000 de clienti, la un prag minim de active de 75.000 de euro.

  • Mostenirea familiei Agnelli

    La trei ani dupa disparitia regretatului Gianni Agnelli, fondatorul Fiat, conducerea companiei vrea sa vanda celebra statiune montana Sestriere din Italia. Numele Agnelli este un simbol al aristocratiei si al luxului. Este una dintre cele mai puternice familii din Europa, fondatori ai imperiului Fiat si deti-natori, inca, ai celebrei statiuni de ski, pe care ar vinde-o cu 30 de milioane de euro.Sestriere a fost construita de Fiat in anul 1934, pe muntele bunicului lui Gianni, Giovanni – fondatorul Fiat, si era, la vremea aceea, una dintre primele statiuni de ski din Italia. Alaturi de Fiat, cel mai mare angajator privat din Italia, si de Juventus Torino, cea mai titrata echipa din fotbalul italian, Sestriere este un simbol al Italiei si al orasului Torino. Conducerea actuala a Fiat, companie care dupa o perioada dificila, in care a fost aproape de faliment, s-a reintors pe profit, a decis ca Sestriere nu mai face parte din prioritatile companiei si, la sfarsitul lunii se asteapta finalizarea contractului de vanzare a statiunii pentru 30 de milioane de euro. Paradoxal este faptul ca prin organizarea Jocurilor Olimpice de Iarna la Torino (Sestriere), Fiat a reusit sa iasa din situatia grea in care s-a aflat mai bine de trei ani. Meritele organizarii Jocurilor Olimpice de Iarna in Italia ii apartin lui Gianni Agnelli, parintele statiunii Sestriere, care nu a mai apucat sa participe la festivalul de deschidere, asa cum visa.Intreaga presa si opinia publica italiana, nu doar cea din Torino, protesteaza fata de decizia actualei conduceri: “este o decizie care ar fi fost inimaginabila acum doar cativa ani”, noteaza Corriere de la Sera.Andrea Maria Colarelli, primarul Sestriere, spune ca momentul inseamna sfarsitul unei ere, si se teme ca alte posesiuni ale familiei pot urma.In presa circula deja alta informatie, potrivit careia Fiat se pregateste sa-si vanda partea din Mediobanca pe care a mostenit-o, in schimbul unui pachet de 34% din actiunile detinute de banca in Ferrari. Fiat incearca astfel sa-si recastige controlul asupra Ferrari, dupa ce acesta a scazut la aproape 50%.Familia Agnelli neaga ca ar putea vinde si alte simboluri, printre care Juventus Torino, cea mai titrata echipa din Italia, sau La Stampa, cel mai cunoscut cotidian din Torino.

  • Cel mai bine platit bucatar din Romania

    Un fost vicepresedinte de corporatie americana, acum bucatar privat, va gati pentru bancherii romani. El va lucra pentru primul restaurant cu circuit inchis din Bucuresti, care va fi inaugurat in septembrie, la initiativa lui George Butunoiu, cel mai mare head hunter de pe piata locala. Bucatarul, de origine franceza, va avea un salariu de peste 8.000 de euro – record pentru un bucatar din Romania. “Douazeci si trei de persoane publice din business-ul romanesc au contribuit la initierea proiectului, in care se va investi peste 1 milion de euro”, spune George Butunoiu. “Clientii vor fi fondatorii, majoritatea din banking, dar si presedinti sau vicepresedinti de companii din alte domenii”, adauga el. Bucatarul francez nu va petrece mai mult de 6 luni in restaurantul din Bucuresti. O data sau de doua ori pe luna, stabilimentul va fi vizitat de bucatari faimosi din intreaga lume, ceea ce inseamna ca meniul se va schimba frecvent.

  • Restul de 20%

    Probabil ca a parut destul de greu de inteles de ce, dupa ce primele cinci luni s-au terminat cu un excedent bugetar de 1,3% din PIB, atatia comentatori se nelinistesc de noua marire a obiectivului de deficit bugetar pentru 2006 la 2,5% din PIB. Mai ales dupa ce si premierul, si ministrul finantelor, ba chiar si guvernatorul BNR Mugur Isarescu au iesit impreuna sa declare ca toate cheltuielile in plus prevazute acum la rectificarea de buget sunt firesti pentru o tara care isi pregateste infrastructura pentru integrarea in UE.

     

    O critica incorecta din punct de vedere logic spune ca Romania e oricum incapabila sa cheltuiasca eficient niste bani in plus, pentru ca de fiecare data pana acum, sumele zise pentru dezvoltare, infrastructura sau reforma sistemelor de sanatate si pensii s-au topit fie in buzunarele demnitarilor corupti si ai clientelei politice, ori in consum (cresteri de salarii, subventii, programe sociale). Mergand pe aceasta logica, ar insemna ca Romania ar fi condamnata aprioric la ineficienta si ar trebui sa-i fie interzis sa-si faca vreodata vreun plan de cheltuieli pentru dezvoltare. In realitate, nu e vorba de nici o fatalitate, ci doar de o nevoie de prudenta, din cel putin doua motive.

     

    Pe de o parte, structura economiei face ca un deficit bugetar crescut sa ameninte mai tare balanta de plati si inflatia decat o arata la prima vedere calculul pe hartie, adica paralela cu alte tari din Est care si-au majorat deficitele ca sa faca loc cheltuielilor de dezvoltare. Pe de alta parte, inexistenta unei strategii fiscale pe mai multi ani (promisa inca de anul trecut) produce salturi curioase in executia bugetului si incoerenta in planificare: toamna trecuta, ca si acum, bugetul a avut excedent fiindca n-au fost proiecte de investitii suficiente ori capacitatea de a le realiza, iar amanarea lor luni de-a randul a facut ca anul acesta tinta de deficit sa fie deja modificata de doua ori.

     

    Acelasi lucru explica, in parte, si incapacitatea de cheltuire eficienta de care era vorba mai sus: statistica Finantelor arata ca pe primele cinci luni, cheltuielile de investitii au fost de 569 mil. euro, in timp ce cheltuielile pentru subventii au fost de 671 mil. euro. Faptul ca guvernatorul BNR si-a declarat acum speranta ca rectificarea n-o sa ameninte inflatia daca macar 80% din banii in plus vor fi cheltuiti eficient nu e decat o incercare de a linisti verbal piata. Nevrand sa dea un semnal ca BNR se asteapta la vreo aruncare in aer a indicatorilor macro, Mugur Isarescu n-a criticat deci majorarea deficitului. Marja de 20% estimata sa ramana dupa scaderea cheltuielilor „bune“ a fost insa deja destul de amenintatoare ca sa determine BNR la masuri preventive (cresterea dobanzii de politica monetara si majorarea rezervelor obligatorii in lei ale bancilor) mai graitoare decat lipsa criticilor din discursul guvernatorului.