BusinessMagazin

Blog

  • Preturi la joasa altitudine

    Parca nici nu mai conteaza numele celui care a spus ca cel mai bun mod de a te apara e sa adopti tactica adversarului si sa-l infrangi cu propriile lui arme. Important e ca strategia e preluata de companiile aeriene traditionale, care au trecut in „frontul atmosferic“ al preturilor mici in lupta cu operatorii low-cost.

     

    Orice se poate face cu o politica inteligenta de pret“, spunea Darren Peek, directorul comercial pe Europa Centrala si de Est al companiei British Airways, dupa conferinta de presa in care operatorul britanic anunta introducerea a doua zboruri zilnice pe ruta Bucuresti-Londra-Bucuresti la un pret de pornire de 95 de euro/un zbor. Peek recunoaste ca aceasta este strategia pe care compania a decis sa o adopte pentru a contracara ofertele tot mai elaborate ale companiilor low-cost ce opereaza in Romania, dat fiind ca in Europa Occidentala aceasta lupta s-a dat cu ceva ani in urma.

     

    „Londra a fost primul oras european in care a avut loc boom-ul low-cost si, daca am facut fata pe piata de acolo, ne vom descurca si aici cu siguranta“, spune directorul comercial regional al British Airways, companie care a transportat anul trecut pe relatia Bucuresti-Londra peste 30.000 de pasageri. Englezii nu sunt insa singurii care au decis sa creasca numarul de curse pe Romania: tot saptamana trecuta, ungurii de la Malev Airlines anuntau suplimentarea zborurilor din Romania catre Budapesta. Air Madrid va intra din 27 martie cu o cursa catre Madrid, cu escala la Barcelona, Air France a lansat inca din toamna cinci zboruri zilnice catre Paris, iar lista ar putea continua.

     

    Iar cum un plan perfect de zbor presupune ca la un numar sporit de curse sa se adauge si preturi bune, operatorii n-au stat prea mult pe ganduri sa se conformeze. „Cred ca cea mai buna varianta este sa oferi clientului ceea ce se cheama «a every day good price» (un pret bun in fiecare zi)“, este de parere Rudolphe Lenoir, country manager al Air France Romania, referindu-se la faptul ca pentru un client este important sa gaseasca la compania aeriana preturi cat mai bune, indiferent de momentul in care isi face o rezervare. Potrivit lui Lenoir, numai in ultimul an, preturile curselor Air France in toata Europa au scazut in medie cu 20-30% sau chiar mai mult, avand in vedere ca francezii au ajuns sa promoveze curse de 99 de euro dus/intors din Bucuresti catre mai multe orase europene.

     

    „Nu facem asta din cauza ca simtim in ceafa rasuflarea vreunei companii low-cost (zburam alaturi de Blue-Air la Paris si totul e bine), ci pur si simplu din cauza ca e normal ca atunci cand un competitor lanseaza o oferta buna sa te adaptezi“, spune Lenoir. Oferte avantajoase catre destinatiile pe care opereaza si companii low-cost apar tot mai des. „Pe langa ofertele speciale lansate periodic, TAROM practica tarife competitive, care incep, de exemplu, de la 129 de euro dus/intors pentru Roma si Milano, si tarif promotional de 159 de euro pentru Barcelona (destinatie nou promovata, cu patru curse pe saptamana – n.r.)“, spun oficialii TAROM.

     

    In cazul zborurilor catre Italia, cele doua destinatii promovate cu tarife competitive de catre compania nationala aeriana sunt „acoperite“ deja de un an de operatorii low-cost Blue Air si MyAir.

     

    Pe de alta parte, operatorii traditionali spun ca, odata ce se apropie de preturile mici promovate de companiile low-cost, clientii vor pune in balanta si calitatea serviciilor in clipa in care isi vor alege cursa cu care sa zboare. „Multi clienti se uita la pret, dar foarte multi se uita si la servicii, la frecventa zborurilor, la politicile companiei vizavi de anularea zborului“, spune Rudolphe Lenoir. „Compania TAROM si-a adaptat tarifele si produsele oferite pasagerilor conform cerintelor de piata. Din aceste motive nu putem decat sa recomandam pasagerilor sa compare toate ofertele existente pe piata si din punct de vedere al raportului calitatea serviciilor/pret“, adauga reprezentantii TAROM.

     

    Cursa ofertelor va aduce nu doar un plus de clienti companiilor, dar si o imbunatatire a nivelului general al pietei, dat fiind ca, in acest moment, preturile de pe piata romaneasca „se situeaza inca in plaja superioara a tarifelor fata de restul Europei“, potrivit directorului regional al Lufthansa, Stephan Semsch.

     

    In acest moment, piata aeriana din Romania este una dintre cele mai dinamice din Europa Centrala si de Est, ocupand anul trecut locul trei, dupa Polonia si Cehia, in functie de volumul total al rezervarilor de bilete, potrivit unor statistici Lufthansa. „Este uimitor cat de mult s-a dezvoltat acest sector in ultimii ani, cat de accesibila a devenit calatoria cu avionul, atat la companiile traditionale, cat si la low-cost.

     

    In urma cu 2-3 ani, estimam ca 3-4% din populatia Europei Centrale si de Est calatoreste frecvent cu avionul, fata de 20-25% in restul Europei. Acum, procentul a ajuns deja la 5-6%, ceea ce este si o dovada a potentialului pe care il are aceasta regiune“, mai spune Semsch. Anul trecut, volumul re-zervarilor a crescut cu 25%, ceea ce a plasat Romania pe locul trei al unui „top“ realizat pe Europa Centrala si de Est, cu aproape un mi-lion de rezervari. Polonia a raportat circa 1,5 milioane de rezervari, iar Cehia un milion.

     

    Faptul ca preturile companiilor traditionale se apropie de cele promovate pe segmentul low-cost va face insa ca tarifele sa scada per total, directorul Lufthansa identificand printre motive presiunea exercitata de companiile low-cost si cresterea concurentei din acest sector.

  • ELECTRICA: Pret de pornire pentru Electrica Muntenia Sud – 0,75 mld. euro

    Ajunsa la jumatatea drumului, privatizarea Electrica Muntenia Sud a bifat pana acum cel putin doua premiere: e prima companie din Romania care a avansat un pret minim de pornire al licitatiei si cea dintai la care statul negociaza cu cinci finalisti.

     

    Anuntarea asa-zisului pret minim a starnit reactii diverse in piata, mai ales ca acesta a fost facut public odata cu lista celor cinci finalisti. Practic, o invitatie de revizuire a ofertelor acestora: „Avand in vedere nivelul ridicat de competitivitate si calitatea ofertelor prezentate si in vederea orientarii investitorilor pentru a depune oferte angajante imbunatatite, in baza mandatului acordat de comisia de coordonare a privatizarii, Electrica SA, in calitate de vanzator, se asteapta ca pentru pachetul de 67,5%, valoarea tranzactiei sa depaseasca nivelul de 750 de milioane de euro“, se arata in comunicatul oficial al Electrica.

     

    „Cred ca e bine asa: Electrica a dat un pret minim pe care vrea sa il obtina si cei care vor cu adevarat compania vor plusa. Macar nu se va mai spune dupa privatizare ca iar am vandut o distributie de electricitate mult prea ieftin“, spune Jean Constantinescu, directorul Institutului pentru Studiul Amenajarii si Folosirii Surselor de Energie (IRE). In opinia sa, „modelul“ propus de Electrica ar trebui urmat in toate privatizarile, in ideea ca statul sa-si exprime clar pretentiile de pret pentru a vedea astfel daca exista sau nu un real interes.

     

    Cert este ca un pret bun obtinut pe EMS va ridica stacheta si pentru privatizarile ulterioare de distributii de electricitate, cu alte cuvinte va aduce valoare pietei de profil in general. Dar cat se va putea obtine pe EMS? „Din ceea ce se aude in piata, ofertele celor cinci finalisti vor depasi cu mult aceasta suma propusa de Electrica de 750 mil. euro“, spune Jean Constantinescu. Acum o luna, oficialii EnBW Energie AG (companie germana care a renuntat la a depune oferta angajanta) declarau pentru BUSINESS Magazin ca „asteptarile si ofertele vehiculate au fost mult peste ceea ce credem ca este rezonabil si se sustine din punct de vedere economic pentru piata romaneasca“. Si cei de la EON Energie au realizat ca EMS nu este tocmai ceea ce asteapta de la piata romaneasca, retragandu-se din cursa inainte de depunerea ofertelor angajante.

     

    Dupa anuntarea finalistilor, dezamagiti au fost si americanii de la AES Corporation. „Nu putem vorbi despre suma pe care am oferit-o si nu am fost informati despre cat au oferit ceilalti competitori. Tot ce stim este ca noi credem ca am oferit un pret corect, luand in considerare piata romaneasca si regionala si asteptarile actionarilor nostri“, explica Kristen Panerali, oficialul AES in Romania. AES este una din cele mai mari companii de energie din lume si este prezenta in 27 de tari de pe toate continentele, cu o cifra de afaceri de 9,5 miliarde de dolari in 2004.

     

    Mai nou, compania este implicata intr-un proiect de productie de energie de aproximativ 1 miliard dolari in Bulgaria, iar intrarea ei in cursa pentru EMS a fost comentata la momentul respectiv ca o buna afacere productie plus distributie. „Ramanem in continuare interesati de piata romaneasca si speram sa reusim sa introducem modelul nostru de lucru in una din companiile de distributie care vor mai fi scoase la privatizare“, adauga Panerali. Faptul ca in cursa pentru EMS au ramas cinci finalisti inseamna, inainte de orice, ca ofertele au fost apropiate ca pret. Ministerul Economiei si OPSPI au propus negocierea cu cinci finalisti in loc de doi doar daca ofertele angajante ale acestora sunt la diferenta de 25% de cea mai buna oferta financiara.

     

    Dintre cei cinci ramasi, trei sunt deja implicati in piata romaneasca si toti pot gandi conexiuni pe termen lung intre afacerile pe care le au deja si EMS. Enel si CEZ detin Electrica Dobrogea, respectiv Electrica Oltenia, iar Gaz de France controleaza distributia de gaz in sudul tarii. Ceilalti doi finalisti, RWE si Iberdrola sunt la prima tentativa de a intra pe piata romaneasca.

     

    Va fi „sparta“ bariera de 1 miliard de euro? Putini sunt cei care ar indrazni sa faca un astfel de pronostic. Totusi, daca acest lucru se va intampla, EMS ar deveni cea mai scumpa dintre distributiile vandute in Europa Centrala si de Est.

  • CINCI PENTRU EMS

    In cursa pentru EMS au ramas cinci companii din randul carora statul va alege viitorul proprietar.

     

    NEMTII: Din trei companii germane care au pornit initial in aceasta privatizare, a intrat in finala doar una: RWE Energy AG, care detine 12% din piata de distributie electricitate din tarile din Europa Centrala si de Est, unde are 4,2 milioane de consumatori si 7.610 de angajati.

     

    CEHII: CEZ a.s este al doilea mare exportator energetic din Europa, detinand in Europa de Est distribuitorul roman de electricitate Electrica Oltenia si trei retele de electricitate in Bulgaria.

     

    ITALIENII: ENEL SpA, Italia este una din cele mai mari companii de energie electrica din lume si principalul operator de energie electrica din Italia, cu o capacitate instalata de peste 40.000 MW si cu aproximativ 30 de milioane de consumatori. In Romania, Enel detine companiile de distributie din Banat si Dobrogea.

     

    SPANIOLII: IBERDROLA SA, Spania este cel mai mare producator de energie eoliana din Europa si furnizeaza energie electrica pentru aproximativ 41% din populatia Spaniei.

     

    FRANCEZII: Gaz de France, Franta asigura servicii pentru aproape 11 milioane de clienti din Franta, la care se adauga peste 4 milioane in restul Europei.

  • PRIVATIZARI: Ce scrie in agenda de pe biroul sefului AVAS

    Daca totul merge conform planului, Antibiotice, Electroputere, Tractorul si macar o parte dintre institutele de cercetare vor fi vandute in timpul mandatului celui mai tanar si mai sarac dintre toti sefii unei institutii care, de mai bine de un deceniu, se ocupa de privatizarile din Romania.

     

    Se intra greu in biroul lui Razvan Orasanu de la ultimul etaj al cladirii AVAS din nordul Bucurestiului. „Nu se intra fara o motivatie scrisa“, spune cel care, la jumatatea lui ianuarie, i-a luat locul demisionarului Gabriel Zbarcea – intors, dupa numai jumatate de an ca angajat la stat, in avocatura de afaceri.

     

    In plus, discutiile cu noul presedinte al AVAS se poarta numai in prezenta unui consilier – asta, spune noul sef al FPS, e o masura impotriva coruptiei.

     

    De altfel, in discursul de investitura pe care l-a tinut la 12 ianuarie la sediul AVAS, Orasanu a mentionat coruptia drept prima dintre cele cinci directii pe care isi va exercita mandatul: „Trebuie sa ne pazim si sa prevenim coruptia in toate formele ei“, a spus Orasanu, adaugand ca legislatia trebuie aplicata „nepreferential, nediscriminatoriu, intr-un mod absolut transparent“.

     

    Dar nu obiectivele anuntate de Razvan Orasanu au fost cele mai comentate in lumea politica si a afacerilor, ci varsta sa. Noul presedinte al AVAS are 24 de ani si e, probabil, cel mai tanar demnitar de un asemenea rang pe care l-a avut Romania vreodata.

     

    Orasanu crede ca varsta nu e un handicap; spune ca nici numirea sa s-ar trebui sa fie considerata o surpriza, pentru ca, din pozitia de consilier al premierului, a colaborat strans cu predecesorul sau „si chiar am lucrat pe unele dosare“.

     

    Si a mai ramas suficient de lucru: Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului inca mai are in grija o buna parte dintre societatile care au mai ramas in mana statului, precum si o sumedenie de creante de recuperat.

     

    Care sunt in opinia lui Orasanu companiile care trebuie privatizate rapid? „Antibiotice, Electroputere, Tractorul, institutele de cercetare“, face el lista. Si, desi noul presedinte si-a propus sa porneasca pana la finele anului cat mai multe privatizari ale firmelor mari, nu a avansat si cifre. „Prefer sa fac lucruri mai putine, dar bine facute, transparente, temeinice“, spune el.

     

    E greu de spus cand se va incheia privatizarea – nici Orasanu nu poate raspunde; AVAS mai are, potrivit presedintelui sau, pachete minoritare la circa 200 de companii, pozitii majoritare la alte 80, in timp ce apro-ximativ 500 de societati comerciale sunt propuse pentru lichidare.

     

    Experienta arata, oricum, ca toate estimarile de pana acum au dat gres. La sfarsitul lui 1997, autoritatile adoptau un act normativ care prevedea ca Fondul Proprietatii de Stat (FPS) sa-si inceteze activitatea la 31 decembrie 1998, termenul putand fi amanat cu cel mult sase luni. In 1999, prim-ministrul de la acea data, Radu Vasile, spunea ca FPS isi va incheia existenta in mai 2000. Acum, sase ani mai tarziu, Razvan Orasanu crede ca AVAS – mostenitoarea FPS – are inca un parcurs important.

     

    Chiar daca activitatea de privatizare se va incheia la un moment dat, institutia tot va mai avea de lucru pe partea de recupe-rare a creantelor. In plus, sunt de gestionat aproximativ 15.000 de litigii, procese de lichidare si de monitorizat contractele de privatizare deja incheiate.

     

    „Avem 7.500 de societati comerciale pe care le urmarim in cadrul procedurii de post-privatizare“, spune presedintele AVAS. Pana acum, AVAS si predecesoarele sale – FPS si APAPS (Autoritatea pentru Privatizare si Administrarea Participatiilor Statului) – au incasat venituri de 6,4 miliarde de lei din privatizare in perioada 1992-2005, potrivit informatiilor furnizate de Orasanu.

     

    Cand vine vorba de veniturile pe care le-ar putea obtine institutia pe care o conduce in acest an, presedintele AVAS face trimitere la buget.

     

    „Ma feresc sa dau sume pentru ca si in 2005 am avut o mica nerealizare.“ Presedintele AVAS se fereste si sa faca estimari pe termene mai lungi. „Nu imi propun un orizont de timp prea larg, ci ma preocup foarte tare sa fac un plan clar pe 2006.“

  • Ori in China, ori in faliment

    Pe producatorii cehi de incaltaminte, candva cei mai mari exportatori din lume, nici taxele anti-dumping impotriva Chinei impuse recent de Comisia Europeana nu-i mai pot salva de la faliment. S-au resemnat ca solutia care le poate asigura supravietuirea este mutarea productiei in China.

     

    Putini stiu ca „Henri Ford“-ul industriei de incaltaminte este considerat un ceh. Dupa ce a vizitat fabrica de automobile a celebrului magnat american, Thomas Bata a fost primul fabricant de incaltaminte care a introdus tehnicile de productie in masa intr-o industrie considerata pana atunci strict manuala. Inainte de moartea sa, in 1932, Bata devenise cel mai mare exportator mondial de incaltaminte. Barierelor de comert din acei ani le-a raspuns stabilindu-si fabricile in tarile care impuneau astfel de restrictii. In tara natala, Bata a tras dupa el dezvoltarea unei intregi industrii, care dupa al doilea razboi mondial a incaltat intregul bloc sovietic. Daca intre timp Bata Shoe Organisation a devenit unul din cei mai mai mari producatori de incaltaminte, cu 40 de fabrici deschise pe tot globul, ceilalti producatori cehi sunt pe punctul de a capitula in fata asaltului produselor chinezesti.

     

    „Vad viitorul foarte intunecat“, declara recent pentru France Presse Petr Kubat, presedintele Asociatiei producatorilor cehi de incaltaminte. Si nici nu are cum sa fie altfel. Cifrele vorbesc de la sine: anul trecut, productia locala a inregistrat un minim istoric de 5,5 milioane de perechi. La mijlocul anilor 1990 fusese de 28 de milioane. In schimb, importurile au explodat: de la 50 de milioane de perechi in 2004 la 73 de milioane anul trecut. Peste 80% au venit din China.

     

    In urma cu cativa ani, Kubat, proprietarul unei fabrici detinute de familia sa, a angajat 100 de persoane. Acum doar 20 mai lucreaza. Ca si el, majoritatea celor 25 de producatori cehi care inca mai rezista o fac pentru ca s-au orientat spre anumite nise. Este insa o problema de timp pana cand si acestea vor fi ocupate de produsele asiatice.

     

    Si nu numai Cehia se confrunta cu invazia asiatica. In ultimii patru ani, importurile europene din China si Vietnam s-au triplat, 1.000 de producatori de pe continent si-au inchis portile, concediind 4.000 de oameni. 

    Confruntata cu preturi de export care ajung si la 1,7 dolari pentru o pereche de pantofi si cu presiuni din partea marilor companii, Comisia Europeana a trecut la actiune. Dupa o ancheta de noua luni, a impus recent taxe anti-dumping impotriva importurilor de incaltaminte din cele doua tari. Pana in octombrie acestea vor atinge valoarea maxima, de 19,4% pentru produsele din China si 16,8% pentru cele din Vietnam.

     

    Asta inseamna ca pretul la raft va creste, potrivit estimarilor, cu aproximativ 25%. Dar chiar si asa, producatorii asiatici isi pastreaza uriasul avantaj al costurilor reduse cu forta de munca, platind muncitorilor salarii de 30 de dolari pe luna. In plus, producatorii cehi se tem ca marfurile chinezesti, pentru a ocoli plata suprataxelor, vor fi transportate in containere in alte tari, iar de aici vor fi exportate in Cehia ca si cum ar fi fost produse in tarile respective.

     

    Pana nu demult, salvarea venea de la renumita calitate slaba a produselor chinezesti. In ciuda diferentei semnificative de pret, oamenii se fereau sa le cumpere. Intre timp, lucrurile s-au schimbat. Chinezii au inceput sa aiba acces la tehnologii de fabricatie din ce in ce mai avansate si si-au imbunatatit semnificativ calitatea materiei prime. In plus, dupa cum explica jurnalistilor stra-ini Michal Jansky, directorul filialei cehe a gigantului Bata, „tot mai multi producatori italieni isi transfera productia in China“.

     

    In ciuda atasamentului cehilor pentru marca si a posibilitatilor companiei de a-si adapta imediat designul produselor la preferintele clientilor, nu crede ca fabrica din Cehia va mai fi competitiva pe piata mai mult de cinci ani. Astfel ca, pentru a supravietui, nu trebuie sa te bati cu chinezii, ci sa te aliezi cu ei, mutandu-ti productia in tara lor. Si cum exemplul propriu este cel mai convingator, Jansky argumenteza ca jumatate din pantofii Bata vanduti in magazinele din Cehia sunt produsi in India si China.

  • INTEGRARE: Slovenia, in pas de voie, spre euro

    Micuta republica fosta iugoslava este, spunea acum o saptamana seful Comisiei Europene, José Manuel Barroso, un exemplu de „success story“ european. Si va fi, se pare, si singura dintre cele trei tari foste comuniste – Slovenia, Estonia si Lituania – care va reusi sa-si atinga tinta pe care si-a propus-o, aceea de a trece la euro de la 1 ianuarie 2007.

     

    Si asta multumita unor indicatori macroeconomici exemplari: Slovenia are cel mai mare PIB pe cap de locuitor dintre cele zece tari care au aderat la 1 mai 2004, adica 77% din media pe Uniune – mai mare chiar decat cel din Portugalia. Cele doua tari baltice pretendente la euro, desi au economii in stare buna, s-ar putea vedea nevoite sa amane pentru 2008 trecerea la moneda europeana in principal din pricina inflatiei, care depaseste pragul cerut de criteriile de convergenta din tratatul de la Maastricht.

     

    Estonia pare a fi victima ritmului sau prea ridicat de crestere economica: cu o inflatie de 4,1% in decembrie, Estonia depaseste pragul maxim admis pentru 2007, de 2,6%. Intr-un ultim efort, guvernul eston a redus taxele la alimente si a anuntat o serioasa reducere a cheltuielilor bugetare, sperand ca anul acesta inflatia sa se situeze sub 3% si criteriile sa fie totusi indeplinite in decembrie 2006 sau in ianuarie 2007. Din pacate pentru estonieni s-ar putea sa fie prea tarziu, deoarece Comisia Europeana si Banca Centrala Europeana au planificat sa dea publicitatii raportul privind indeplinirea criteriilor de convergenta pentru aderarea la zona euro in toamna acestui an. 

     

    Altfel, economia Estoniei sta bine. Alaturi de Letonia, tara inregistreaza printre cele mai ridicate ritmuri de crestere economica din Europa. Ba chiar unii indicatori, cum ar fi nivelul deficitului bugetar, sunt dati ca exemplu. Joaquin Almunia, comisarul european pentru afaceri economice si monetare, a dat Estonia drept model pentru vechii membri ai Uniunii. „Cu un buget echilibrat, cu cel mai mic deficit din Uniunea Europeana si cu riscuri scazute privind cheltuielile pentru persoanele de varsta a treia, Estonia poate fi apreciata ca un exemplu de politica fiscala sanatoasa“, spunea Almunia la inceputul lunii trecute.   

     

    Lituania, cealalta pretendenta la introducerea euro la inceputul anului viitor, sta ceva mai bine decat vecina sa in privinta inflatiei. La sfarsitul lunii ianuarie, rata inflatiei pe ultimele noua luni era de 2,55%, sub pragul de admisibilitate. Insa Fondul Monetar International a avertizat in februarie Lituania, dupa trei luni consecutive de crestere a inflatiei, ca ambitiile de a adopta euro in 2007 ar putea fi puse in pericol. Factorii care au alimentat inflatia au fost socurile externe, majorarile preturilor administrate de stat si presiunea cererii interne.

     

    O astfel de avertizare a primit Lituania si de la Comisia Europeana, care a stabilit ca va anunta in octombrie daca acest stat baltic indeplineste sau nu criteriile de convergenta. Dar in vreme ce Estonia si Lituania inca mai incearca din rasputeri sa recupereze ramanerile in urma, Slovenia a trecut deja la pregatiri. Preturile au fost deja afisate de la 1 martie si in tolari, si in moneda europeana – la o rata de schimb de 239 tolari / euro – campania oficiala de comunicare a fost lansata, impreuna cu  site-ul informativ (www.evro.si), iar slovenii au inceput deja sa se gandeasca la felul in care viata lor va fi afectata de noua moneda.

     

    Optimismul oficial e umbrit putin de ingrijorarea oamenilor – un sondaj de vara trecuta arata ca 59% dintre sloveni, desi se declara de acord cu trecerea la euro, se asteapta ca introducerea monedei europene sa aiba mai multe efecte negative decat pozitive.

     

    Guvernul de la Ljubljana a luat unele masuri pentru a impiedica o crestere nejustificata a preturilor asemanatoare cu cea care a avut loc, in momentul trecerii la euro, in mai multe state din vechea Europa. Prima si cea mai importanta dintre masuri e afisarea pretului in cele doua monede incepand de luna aceasta si pana in iunie 2007, deci inca sase luni dupa ce moneda unica va deveni moneda oficiala.

     

    Vor fi, de asemenea, monitorizate preturile – autoritatea nationala pentru protectia consumatorilor, impreuna cu o institutie internationala, va urmari preturile pentru 104 produse si servicii din 294 de localitati. Si, in fine, fiecare locuitor al tarii va primi luna aceasta prin posta o brosura intitulata „Vine euro“, o a doua urmand a fi expediata chiar inainte de 1 ianuarie 2007. Brosurile contin informatii de baza despre euro, despre regulile de conversie si rotunjire, despre cum pot fi recunoscute monedele si bancnotele false precum si sfaturi practice despre ce trebuie sa faca cel care intampina vreo problema.

     

    Designul monedelor – care vor fi fabricate de monetaria Finlandei – a fost facut de trei designeri sloveni desemnati prin concurs national. Monedele poarta, pe una dintre cele doua fete, simboluri nationale. Barza, de exemplu, care va fi imprimata pe moneda de 1 eurocent, a fost preluata de pe actuala moneda de 20 de tolari. Pe moneda de 1 euro va aparea chipul lui Primou Trubar – un pastor protestant, autor al primei carti tiparite in limba slovena -, iar pe cea de 2 euro chipul poetului France Preseren, cel mai important reprezentant al romantismului sloven.

     

    Una dintre imaginile ce vor fi imprimate pe monede, cea a „Pietrei printului“, a starnit un conflict – minor, de altfel – cu oficialitatile austriece din Carinthia, unde monumentul este considerat, de asemenea, un simbol national. „Piatra printului“ – care va aparea, totusi, pe moneda de 2 eurocenti – e o piesa arheologica din perioada Imperiului Roman, pastrata acum intr-un muzeu din Klagenfurt, capitala statului austriac Carinthia. Anul trecut in octombrie, autoritatile din Carinthia au trimis un protest, care insa a fost respins de Ministerul de Externe sloven pe motiv ca „nu poate fi luat in serios“.

     

    Au existat, fireste, si propuneri fanteziste: de la  frumoasa cantareata slovena Natalija Verboten  pana la pestisorul Proteus anguinus, care traieste numai in apele din Slovenia. Pestisorul, care are patru picioruse, este supranumit si „pestele-om“, fiind protejat prin lege din 1922.

     

    Dincolo de inevitabila anecdotica si in ciuda faptului ca unii se intreaba de ce ar renunta Slovenia la suveranitatea castigata in urma cu doar 15 ani si la tolar, care e destul de puternic, Slovenia isi continua marsul spre euro sub sloganul „Euro, for All of Us“ – un slogan pe care si l-a ales singura, desi Comisia Europeana si Banca Centrala Europeana propusesera ca aspirantele la introducerea euro sa foloseasca sloganele lor, deja existente.

     

    Si pe langa dreptul la slogan propriu, Slovenia a mai primit un drept: i s-a permis, in urma unui acord incheiat cu UE, dreptul de a utiliza denumirea de „evro“ in interiorul granitelor. Va trebui insa sa o foloseasca insa pe cea de „euro“ pe monede si bancnote. Un compromis acceptabil, la urma-urmei, pentru o tara in care acum 20 de ani moneda nationala era dinarul iugoslav.

  • Cele patru conditii

    Statele care isi propun sa adere la „zona euro“ trebuie sa indeplineasca asa-numitele criterii de convergenta impuse de Tratatul de la Maastricht, care se refera la atingerea unor tinte in patru domenii:

     

    STABILITATEA PRETURILOR: Rata medie a inflatiei in ultimele 12 luni nu trebuie sa depaseasca cu mai mult de 1,5 puncte procentuale rata inflatiei din primele trei state din Uniunea Europeana cu cele mai reduse nivele ale ratei inflatiei.

     

    FINANTELE PUBLICE: Deficitul bugetar consolidat nu trebuie sa depaseasca 3% din PIB; datoria publica bruta nu trebuie sa depaseasca 60% din PIB.

     

    RATELE DOBANZII: Randamentul mediu al titlurilor de stat pe termen lung calculat pe ultimele 12 luni nu trebuie sa depaseasca cu mai mult de 2 puncte procentuale randamentul titlurilor de stat din primele trei state cu cele mai reduse niveluri ale inflatiei.

     

    CURSURILE DE SCHIMB: Trebuie sa se mentina in marjele de fluctuatie convenite prin mecanismul ratelor de schimb din cadrul ERM (Exchange Rate Mechanism) si EMS (European Monetary System) pentru cel putin doi ani, fara a se proceda din proprie initiativa la deprecierea monedei fata de celelalte monede ale statelor membre.

  • Noi mai avem de asteptat

    Conform strategiei BNR, Romania ar urma sa adere la zona euro cel mai devreme in 2012 si cel mai tarziu in 2014.

     

    ETAPA 1: Pentru 2005 si 2006 s-au urmarit trei obiective: continuarea dezinflatiei treptate, trecerea la tintirea directa a inflatiei si eliminarea ultimelor restrictii privind contul de capital.

     

    ETAPA 2: Intre 2007 si 2009 se va avea in vedere consolidarea inflatiei scazute si formarea pietei interne de capitaluri pe termen lung.

     

    ETAPA 3: Intre 2010 si 2012 ar urma sa aiba loc participarea la ERM II (Exchange Rate Mechanism) – cel putin doi ani – si adoptarea propriu-zisa a monedei europene.

  • ELVIS, INAPOI IN AFACERI

    Miliardarul Robert F.X. Sillerman, care a cumparat acum un an dreptul de a folosi numele si imaginea lui Elvis, vrea sa transforme Graceland intr-o fabrica de bani. Business-plan-ul e gata, si daca nu apar piedici, proprietatile lui Elvis se vor transforma in adevarate destinatii de vacanta. 

     

    Iarna e sezon mort pentru Graceland, casa in care, din 1957 pana la moartea sa, in 1977, a locuit Elvis Presley. Intr-un weekend, nu demult, doar cativa vizitatori se plimbau prin casa ori prin imprejurimile ei, ascultand la casti ghidul audio inregistrat. Iar in Meditation Garden cea plina de coloane, un barbat intre doua varste, purtand un tricou cu Elvis, statea pe o banca langa mormantul „regelui“.

     

    Nu s-au schimbat prea multe in Graceland – casa cu 21 de camere in stil colonial, pastrata bine si dupa ce Priscilla Presley, fosta sotie a lui Elvis, a deschis-o pentru public in urma cu 24 de ani. Proiectiile video infati-seaza de pe pereti un Elvis dinamic, cantand si dansand in stilul sau inconfundabil. In spatele casei sunt expuse o sumedenie de discuri de aur, alaturi de diverse premii si costume impodobite cu paiete. Si, bineinteles, mai este si asa-numita „camera a junglei“, barlogul cu pereti de lemn, tapetat cu imense carpete verzi, piei si cranii de animale.

     

    Incasarile Elvis Presley Enterprises, compania care gestioneaza Graceland, s-au miscat prea putin in ultimii ani: sunt blocate la pragul anual de circa 40 de milioane de dolari inca din 2000, iar banii pentru investitii in proprietate sunt prea putini. Dar toate astea sunt pe cale sa se schimbe. Si cand schimbarea va lua sfarsit, nu-i exclus ca Graceland sa semene destul de bine cu Disneyland.

     

    Incepand de luna asta, miliardarul Robert F.X. Sillerman, antreprenorul media care a platit 100 de milioane de dolari in 2005 pentru a capata control asupra numelui si a imaginii lui Elvis – nu si asupra muzicii lui – si-a propus sa transforme Graceland dintr-un obiectiv turistic in picaj de popularitate intr-o stralucitoare destinatie de vacanta. Hotelul Heartbreak, care are 128 de camere si este situat vizavi de bulevardul Elvis Presley din Graceland, va fi demolat; la fel si centrul pentru vizitatori. In locul lor, Sillerman are de gand sa ridice doua hoteluri de cate 400 de camere, un spatiu pentru intruniri, un complex de distractii, restaurante, magazine, un amfiteatru in aer liber si un spa.

     

    Mai mult, daca lui Sillerman ii ies socotelile, Elvis va fi din nou o prezenta majora in Las Vegas si la expozitia interactiva, si la show-ul tematic la care Sillerman spera sa atraga milioane de vizitatori in fiecare an. Dar si popularitatea internationala a lui Elvis va fi exploatata: Sillerman se gandeste la o expozitie itineranta, intinsa pe 1.400 de metri patrati, care sa faca inconjurul lumii.

     

    Si noi, care credeam cu totii ca Elvis a murit. „E o marca rezistenta“, spune Sillerman, in varsta de 57 de ani. „Si-a mentinut statutul de simbol, si asta are o legatura cu mostenirea lui, cu legenda lui si cu felul in care noi am putea profita de asta.“

     

    Sillerman, care si-a cladit averea infiintand si mai apoi vanzand un lant de radiouri si dupa aceea dintr-o afacere de promovare a concertelor, vrea sa faca din Graceland „o experienta de mai multe zile“, care sa inlocuiasca plimbarile de doua ore de-acum. El vrea ca oamenii „sa stea (la Graceland – n.r.) cat de mult timp se poate“ – si, bineinteles, sa cheltuiasca atat cat ii tine punga.

     

    Sillerman mai crede ca Elvis Presley Enterprises nu l-a folosit pe Elvis la capacitatea maxima. Si acum, cand controleaza 85% din companie – Lisa Marie Presley, fiica si singura mostenitoare a lui Elvis, are 15% – Sillerman are putere de decizie asupra numelui lui Elvis, ca si asupra casei, imprejurimilor ei si a celor 26 de hectare aferente proprietatii.

     

    Daca planurile lui se vor materializa, noul Graceland va fi foarte diferit de cel vizitat pana acum de milioane de fani. Micul magazin de cadouri ar putea fi transformat intr-un complex de retail garnisit cu obiecte care amintesc de Elvis. CKX, compania de entertainment a lui Sillerman, spune ca depozitele sale sunt pline cu 600.000 de astfel de piese, inclusiv un scaun de frizer din Graceland, un tonomat din casa lui din Palm Springs, California si contracte de film care poarta semnatura lui Elvis.

     

    Deoarece compania lui Sillerman, care este tranzactionata public, detine si franciza „American Idol“, el are pregatita o rezerva de artisti care ar urma sa cante in viitorul amfiteatru. Un purtator de cuvant al CKX, Edmund Tagliaferri, spune ca Sillerman este gata sa cheltuiasca „oricat e nevoie“ pentru a imbunatati complexul.

     

    In timp ce si-a pus la punct planurile, Sillerman a dat tarcoale si legatarilor Graceland-ului, inclusiv celui de-al doilea locuitor al sau, ca faima: Priscilla. Cand ea si fiica lui Elvis, Lisa Marie, au incheiat afacerea cu CKX, Priscilla Presley a renuntat la orice drepturi comerciale asupra Graceland-ului si a numelui Presley, primind in schimb 6,5 milioane de dolari. Iar acum e si ea implicata in planurile de renovare, desi nu are nici o participare financiara la proiect.

     

    „Este foarte emotionant pentru fiica mea si pentru mine“, a spus Priscilla intr-un interviu telefonic. „Este copilul nostru. Este un demers emotionant. Am crescut cu el si este o experienta foarte personala pentru noi.“

     

    Deocamdata cei care se opun acestor planuri – daca or fi existand – au pastrat tacerea. Sillerman crede ca atractia Graceland-ului poate migra usor si catre Las Vegas, un oras in care intalnesti puzderie de sosii de-ale lui Elvis. „Daca te plimbi prin Graceland, iti striga «ia-ma la Las Vegas, ia-ma la Las Vegas»“, spune Sillerman, aflat in drum spre New York cu avionul companiei. 

     

    In Nevada, mai spune el, CKX are de gand sa deschida o expozitie interactiva si un spectacol de cabaret pe tema Elvis intr-una din cele doua proprietati pe care compania le detine pe Las Vegas Strip. Cu toate ca Sillerman nu a vrut sa spuna daca va construi acolo si un hotel si un cazino, Priscilla Presley sugereaza ca ele ar putea aparea ulterior: „Ne-am gandit si am discutat sa fim prezenti in Las Vegas, din punct de vedere hotelier, de multi, multi ani“, spune ea.

     

    In Las Vegas, unii s-ar putea dovedi mai mult decat nemultumiti de planurile CKX. Decenii la rand Elvis Presley Enterprises a permis la puzderie de indivizi sa faca pe sosiile si sa foloseasca numele lui Elvis si imaginea lui gratis, pentru ca acest lucru era privit drept o strategie eficienta de marketing – dar s-ar putea ca CKX sa nu mai fie de acord cu asa ceva.

     

    Don Medve, purtator de cuvant al Biroului Turistic Las Vegas, spune ca sunt in acest moment cel putin 50 de sosii ale lui Elvis cu norma intreaga – fara a lua in calcul cei care o fac pe Elvis in week-end-uri sau doar din cand in cand si care lucreaza in principal in capelele pentru casatorii, percepand o taxa de 150 de dolari pentru fiecare ceremonie de 20 de minute. „Cam fiecare capela din Las Vegas are Elvis-ul ei“, spune Medve. „In general, fiecare canta trei cantece, conduc mireasa la altar si ii ofera o esarfa in stil Elvis. Unii «Elvisi» au si cate trei sau patru nunti intr-o zi.“ Sillerman spune ca soarta sosiilor inca nu s-a decis. „Daca vom face un spectacol cu sosiile lui Elvis, atunci nu ar avea rost sa avem Elvisi neautorizati“, spune el.

     

    Cel putin o afacere privata construita pe imaginea lui Elvis va muri. CKX va cumpara si va inchide Elvis-A-Rama, un renumit muzeu si magazin de suveniruri de pe Las Vegas Strip. Iar Sillerman vede o multime de oportunitati in afara Statelor Unite. In fiecare an, 600.000 de vizitatori platesc intre 22 si 55 de dolari pentru un tur al Graceland-ului si cam 30% dintre ei sunt straini. Asta il incurajeaza sa duca si peste granita franciza Elvis in anii care vor veni, poate printr-un show interactiv care va merge din oras in oras la fiecare cateva luni.

     

    Evident, Sillerman are incredere in soliditatea numelui Elvis. „Este greu pentru oamenii de azi sa-si dea seama cat de popular a fost si ce impact a avut asupra culturii americane“, spune el. „A fost un revolutionar? Cineva mai destept decat mine va trebui sa raspunda la asta.“

     

    Traducere si adaptare de Mihai Mitrica

  • LEGENDA ELVIS, IN DOLARI

    CKX Inc. a cumparat 85% din compania Elvis Presley Enterprises (EPE) in februarie 2005; ulterior, a cumparat si franciza „American Idol“. Divizia „Elvis“ a generat, in primele noua luni ale lui 2005, venituri de 41,5 milioane de dolari. Iata veniturile defalcate pe primele trei trimestre:

     

    17,3 MIL. $: Licente si drepturi de autor din productii video, DVD-uri, o colectie de 40.000 de fotografii cu Elvis Presley si cu alte personalitati si un canal de radio care transmite exclusiv piesele sale.

     

    9,8 MIL. $: Tururi si expozitii, inclusiv cele de pe proprietatea Graceland, la care se inregistreaza circa 600.000 de vizitatori anual.

    9,4 MIL. $: Vanzari ale operatiunilor de retail de la Graceland.

     

    2,7 MIL. $: Venituri din activitatea hotelului Heartbreak Hotel.

    2,3 MIL. $: Alte venituri ale EPE.