BusinessMagazin

Blog

  • Psihologia milionarului

    Milionari peste noapte: Comportamentul unui om bogat este strans legat de „viteza“ cu care acesta si-a construit averea. „Daca cineva se trezeste milionar peste noapte, va constata ca oamenii din jurul sau isi vor schimba asteptarile in ceea ce il priveste. Si reciproca e valabila“, explica Mihai Popa-Radu, managerul companiei de coaching „Seeds for success“.

     

    Profit acum, ca nu stiu cat tine: Un individ care ajunge la statutul de om bogat foarte repede (printr-un „tun“ sau castig la loterie) va dori sa capete recunoasterea celorlalti intr-un timp scurt. In consecinta isi va cumpara haine si masini de lux si resedinte impunatoare. „Un astfel de milionar se ghideaza dupa principiul: hai sa profit acum, cat se poate“, spune Mihai Popa-Radu.

     

    Oricand pot sa o iau de la capat: Acumularea treptata de bani si resurse ii permite individului sa se obisnuiasca in mod natural cu noul sau statut, comenteaza Popa-Radu. In acest caz, siguranta isi are radacinile in interior, nu in spectacolul exterior (masini, haine), cel mai reconfortant gand al milionarului fiind ca oricand poate s-o ia de la capat.

     

    Cand cade bursa: Impactul psihologic al unei scaderi semnificative de pret la bursa este adesea mai puternic decat argumentele rationale. „Spectrul comportamental al investitorului este determinat de o combinatie intre lacomie, pe de o parte si spaima, de cealalta parte“, explica Dragos Simion, specialist in investitiile pe piata de capital. 

     

    Emotional vs. rational: „Pentru mine esential a fost ca educatia fundamentala de specialitate a venit inaintea «botezului focului» si chiar inaintea aparitiei bursei ca institutie. Pe un fond psihic sanatos, alaturi de un bagaj masiv de teorie, impactul ratiunii a fost intotdeauna mai puternic decat al emotiilor“, sustine Dragos Simion.

  • Am bancherul meu

    SPECIAL Nici nu trebuie sa fii milionar ca sa beneficiezi de un tratament special din partea bancilor. E suficient sa ai in cont 100.000 de euro ca bancherii sa-ti acorde mai multa atentie: pentru clientii bogati, in cautare de consiliere in privinta modului cum sa-si plaseze banii, exista serviciile de private banking.

    CLIENTII Calin Pop, corporate communication manager la ING Bank, furnizor de servicii de private banking, spune ca in general clientii de private banking sunt oamenii care au propria afacere, directori executivi, vedete sportive, dar si mostenitorii unor averi semnificative.

    AVANTAJE Clientii de lux care apeleaza la private banking isi pot negocia individual dobanda sau cursul de schimb. Fiecare dintre ei are un consilier personal si poarta discutia cu reprezentantul bancii intr-o incapere separata, cu intrare separata.

  • CUMPAR, DECI EXIST

    Un studiu realizat de Synovate in 11 tari din toata lumea arata ca romanii si bulgarii sunt net mai aplecati spre placerea shopping-ului decat americanii sau asiaticii. Contrar parerii comune, nu occidentalii merg cel mai mult la cumparaturi pentru relaxare: romanii se declara in proportie de 42% sensibili la beneficiile psihologice ale mersului la cumparaturi, fata de numai 20% din americani. Care sa fie explicatia?

    In magazinele cu produse de lux, arareori clientii sunt agitati. Cu un aer mai degraba contemplativ, cer informatii, incearca un ceas, un parfum sau un sacou. Acolo timpul pare ca se opreste in loc. „La noi vin clienti de dragul de a intra intr-un magazin ca acesta“, spune Bogdan Aanicai, reprezentant Micri Gold Bijuterii, retea de magazine cu ceasuri si bijuterii de lux.

    Clientii din astfel de magazine nu sunt manati de necesitati cotidiene, ci de placerea de a-si procura obiecte care sa-i faca sa se simta bine, prin faptul ca le satisfac nevoile estetice sau le subliniaza statutul social. Diferenta fata de mersul la cumparaturile zilnice e fundamentala: daca termenii de „buying“ si „shopping“ au aceeasi definitie in dictionar, diferenta este ca primul termen se refera la o necesitate, iar al doilea la o placere. Mai mult, shopping-ul a ajuns chiar sa fie asimilat cu o terapie, eficienta pentru indispozitiile sau depresiile omului modern. 

    Dupa cum stim, fenomenul de „shopping therapy“ a fost tratat in ultimii ani in cheie ironica, in filme sau carti, dar si studiat cu instrumente sociologice, pentru a i se stabili dimensiunile. Desigur, originea sa e in Occident si in SUA, acolo unde au aparut si cartile de credit, si mall-urile – templele moderne ale societatii de consum, unde comertul e recunoscut ca forma de divertisment printre altele. Dar lucrurile s-au schimbat, iar exportul culturii occidentale in Europa de Est tinde sa deplaseze centrul de greutate al fenomenului. In timp ce in Vest piata a ajuns la o oarecare saturatie, tarile care au adoptat ultimele societatea de consum recupereaza rapid decalajul in materie de apetit pentru shopping. 

    Potrivit unui studiu al firmei de cercetare de piata Synovate, numai 20% din americani sunt atasati de terapia prin cumparaturi, adica doar cu putin mai mult decat chinezii (16%) sau taiwanezii (19%), in timp ce in topul interesului pentru shopping se afla bulgarii (44%), romanii (42%) si sarbii (39%). „Aceasta varietate de atitudini este legata de diferentele culturale“, conchide studiul. Nu e o noutate ca asiaticii au spirit de economie, numai ca in Romania sau Bulgaria cu greu ar fi putut fi imaginate acum 15 ani scenele din supermarketurile sau mall-urile de acum, unde aglomeratia si volumul cumparaturilor cresc de la an la an. 

    E adevarat, la est-europeni atarna in balanta destul de mult puterea de cumparare; romanii lipsesc din topurile natiunilor care platesc rate la banci ori din cele ale popoarelor econoame. Pentru est-europeni, nevoia de proprietate este canalizata catre obiecte de valoare mica, mai curand decat spre proprietati imobiliare sau automobile, pentru care putini au resurse banesti. Asa se face ca placerea shopping-ului se satisface inca la noi prin cantitatea de cumparaturi, in timp ce in SUA si in Europa Occidentala fenomenul a inceput sa se restranga, canalizandu-se spre calitatea si valoarea achizitiilor.  Terapia prin cumparaturi este un fenomen relativ nou in Romania, care se manifesta cu precadere de la aparitia marilor centre comerciale, gen mall-uri sau galerii comerciale, sustine Mircea Kivu, sociolog si director al Institutului de Marketing si Sondaje (IMAS). „Elementul de atractie il constituie noutatea, dar pe termen lung probabil ca romanii se vor plictisi.“

    E greu de spus in cata vreme se va epuiza aceasta noutate. „In urmatorii doi-trei ani, fenomenul shopping-ului s-ar putea accentua, dupa care va aparea saturatia, iar shopping-ul va ajunge sa-i oboseasca pe impatimitii de acum“, apreciaza Ion Stefan, psiholog si sociolog, lector universitar in cadrul Universitatii Transilvania din Brasov. In acelasi timp, o data cu cresterea puterii de cumparare, e posibil ca si alte categorii sa capete interes pentru mersul la cumparaturi ca mod de petrecere a timpului liber sau in sens terapeutic. „Va avea loc, probabil, o jonctiune intre cei ce se plictisesc si cei care acced catre acest mod de petrecere a timpului liber“, considera Mircea Kivu.

    Deocamdata, numarul de vizitatori si aglomeratia din centrele comerciale si din mall-urile romanesti cresc continuu. In fiecare zi, numai in Unirea Shopping Center intra 40.000 de vizitatori, iar „cifra este depasita in week-end“, dupa cum spune Ana Maria Meculescu, responsabil PR la Unirea Shopping Center. In 2004, numarul mediu al vizitatorilor era de 38.000. Traficul a crescut, desi in ultimul an au aparut in Bucuresti inca doua mall-uri: Plaza Romania si Jolie Ville. Si asta in conditiile in care Capitala se mai poate lauda cu Vitan Mall, cel mai vechi mall, operat de Anchor Grup, compania care a deschis si Plaza. Apetitul pentru shopping pare a creste deci pe principiul „pofta vine mancand“: desi numarul mall-urilor si al centrelor comerciale creste, acestea au tot mai multi clienti. 

    Dar in afara de mersul la cumparaturi, „comportamentul de shopping mai are o valenta: aceea de a iesi in lume, cu o anumita tinuta, de a-i observa pe cei din jur“, sustine psihologul si sociologul Ion Stefan. In plus, „in mod traditional, romanilor le lipseste compania“, asa ca isi stabilesc tinte comune, mai ales la sfarsit de saptamana, cand ies la cumparaturi impreuna cu membri ai familiei sau cu prieteni. Mai putin de o cincime (18%) din cei peste 40.000 de vizitatori zilnici ai Centrului Comercial Unirea merg neinsotiti la cumparaturi daca isi cauta produse pentru casa, spune Ana Meculescu, responsabil PR la Centrul Comercial Unirea. Procentul este chiar si mai mic daca in plan sunt cumparaturile pentru copii (7%). „In general, vizitatorii sunt insotiti mai ales de partener“, explica Meculescu.

    Factorul social este evaluat clar in studiile referitoare la cum, cat si cu cine merg  americanii la cumparaturi. Opt minute si 15 secunde este timpul mediu petrecut de o americanca insotita de o alta intr-un magazin, adica aproape dublu fata de  timpul petrecut in acelasi magazin de o femeie insotita de un barbat – 4 minute si 41 de secunde. Motivul e cunoscut – cand doua femei merg impreuna la shopping, discuta, se sfatuiesc. „De aceea, timpul petrecut de doua femei intr-un magazin este mai mare“, explica Paco Underhill, un cercetator care a studiat timp de 20 de ani, cu instrumente antropologice, comportamentul oamenilor la shopping.

    O femeie singura nu sta in magazin, in medie, mai mult de 5 minute si 2 secunde, in timp ce o femeie cu un copil petrece 7 minute si 19 secunde in acelasi magazin. Dar nu sunt multe studii care sa arate atitudinea romanilor la shopping. In diverse magazine, romanii par a avea stiluri diferite. Cumpararea unui parfum „tine mult de impuls“, spune Eugen Bartha, director general la Ina International, companie care opereaza retelele de magazine Ina Center si Privilege. Motiv pentru care loialitatea fata de un singur parfum este slaba, iar „clientii migreaza chiar intre mai multe case de parfumuri“. Asa ca exista tot mai multi romani care au mai multe feluri de parfumuri, pe care le folosesc in functie de imprejurari. Situatia este diferita in cazul produselor de ingrijire a fetei si al celor pentru machiaj. „Clientii sunt mult mai fideli, iar decizia de cumparare este premeditata in mult mai multe cazuri decat la parfumuri si depinde foarte mult de satisfactia pe care o ofera produsul“, considera Bartha.

    Pentru ceasurile de lux, „nu putem vorbi de o regula“, sustine Daniela Filip de la Helvetansa, pentru ca „prin definitie, comportamentul consumatorului este motivat emotional“. Clientul cauta un obiect unic, de valoare, care-l poate individualiza sau aduce prestigiul. La romani, cel mai mare impact in cumpararea unui produs de lux il are marca, mai spune Daniela Filip. Dar „motivatia, similara cu cea a altor popoare, este de ordin afectiv“. Un ceas sau o bijuterie de lux trebuie sa fie mai mult decat ceva de calitate, frumos sau pretios; trebuie „sa aiba personalitate, sa transmita emotie, sa individualizeze“.

    Cumparatorii de bijuterii si ceasuri de lux se pot imparti in doua tipuri distincte. Pe de o parte sunt cei care „stiu sa aprecieze foarte bine ceea ce cumpara, nu neaparat din punct de vedere valoric, ci mai degraba artistic“, spune Bogdan Aanicai de la Micri Gold. Pe de alta parte sunt cei care cumpara „nu neaparat mecanic, ci pentru ca asa se poarta: ca se poata aurul alb sau galben, ca e trendy“. In ambele cazuri, sunt destui clienti care merg in magazine ca sa vada ce mai e nou, sa schimbe doua vorbe cu vanzatorul, sa se deconecteze. 

    Placerea shoppingului nu este insa garantata, pentru ca in unele cazuri nu reprezinta echivalentul unei descarcari nervoase, ci tocmai opusul, spune psihologul si sociologul Ion Stefan. „Iti face placere sa cumperi ceva daca ai nevoie, ai cu ce si ai unde“, spune si Bogdan Aanicai. Intr-adevar, pentru produsele de lux, clientii indeplinesc toate aceste conditii; pentru alte tipuri de produse, lucrurile nu sunt la fel de simple.

    Un mare obstacol poate fi vanzatorul care are o atitudine nepotrivita. Un client nu are rabdare la nesfarsit sa fie intrebat de vanzatoare cu ce poate fi ajutat si iese din magazin prost dispus daca nu obtine atentia dorita – sau, dimpotriva, daca insistenta vanzatoarei e prea mare. Un alt risc, mai ales pentru cei care nu suporta aglomeratia, este shopping-ul intr-o zi nepotrivita – de week-end, de exemplu. 

    Cat priveste puterea de cumparare, creditele, fie ele de consum sau pe card, permit cheltuieli cu mai multi bani decat cei pe care clientul ii are in buzunar. De exemplu, intr-un singur an, numarul cardurilor de credit Visa a crescut cu peste 17%. La sfarsitul lunii martie 2005 erau emise in Romania peste 230.000 de carduri Visa. Si produsele premium (cele adresate oamenilor cu venituri mari si foarte mari) au inregistrat o crestere semnificativa. Cardurile Visa Gold erau cu 140% mai numeroase la sfarsitul lunii martie 2005, ceea ce inseamna 1.241 de utilizatori. BRD are in circulatie acum peste 200.000 de carti de credit, din care 80% sunt folosite cel putin o data pe luna, spune Geo Bavro, director adjunct al departamentului de strategie si marketing la BRD. Desi cresterea numarului de carti de credit a fost moderata in ultimii doi-trei ani, „a progresat foarte bine plata cu cardul la comercianti“. Pentru ca platile catre comercianti inseamna acum peste 15% din tranzactiile cu carti de credit, fata de numai 2-3% in 2003.

    Sensibil mai mare este procentul platilor catre comercianti, in totalul tranzactiilor, in cazul cardurilor de credit emise de Raiffeisen. Banca are, la doi ani dupa lansarea cartilor de credit, 60.000 de clienti, din care 80% folosesc acest tip de credit. „25% din clientii activi (n.r. – cu carti de credit) au utilizat aproape integral fondurile puse la dispozitie de banca“, spune Titi Stoenescu, director carduri la Raiffeisen. Ce inseamna aceasta? Bancile au inceput o adevarata ofensiva pentru acordarea creditelor de consum – pe care romanii le-au imbratisat imediat. Frenezia creditarii a facut ca in ultimii ani, perioada de crestere economica accelerata, romanii sa-si poata cumpara televizoare, frigidere, automobile sau camere video la care nu avusesera acces in deceniul trecut.

    BNR a incercat in februarie anul trecut sa franeze pofta prea mare de cheltuiala pe credit, care incepuse sa ameninte balanta de cont curent. Plafonul de credite in totalul veniturilor unui client a fost atunci fixat la 30%, fara a reusi totusi sa limiteze cererea de credite. Saptamana trecuta, BNR a anuntat o a doua tentativa de franare a creditarii dupa cea din februarie 2004.  Cu toate franele, setea de shopping este greu de stins, odata declansata. Shopping-ul a ajuns chiar si motiv de atractie pentru turisti. Romanii care au fost in strainatate stiu foarte bine ca orice program de vizitare a unui oras occidental sau asiatic cuprinde obligatoriu si una sau mai multe partide de shopping. Iar elementul de divertisment implicat aici a fost exploatat din plin de industria de turism. Pe site-ul statiunii australiene Brisbane este postat urmatorul anunt: „Shopping-ul a fost mereu un mod de viata pe Coasta de Aur Australiana si un mod perfect de relaxare in vacanta“.

    Placerea de a cumpara este cu atat mai mare cu cat este precedata de placerea imaginatiei, asa-numitul „daydreaming“ al celor ce-si petrec timpul imaginandu-si cum ar fi sa aiba lucrul vazut in magazin, la TV sau in pliantele publicitare. Caci nevoia pentru un anumit obiect se creeaza ori se constientizeaza gratie publicitatii, spune psihologul Dan Niculescu: „De cele mai multe ori, bunurile visate nu sunt necesare, dar impulsul de a cumpara este intretinut de publicitate“. 

    Scoaterea actiunii de a cumpara din sfera utilitatii imediate este tocmai cheia terapiei prin shopping. „Ne face sa ne simtim mai bine. Shopping-ul este una din cele mai simple forme de a ne castiga respectul de sine sau de rasplata personala“, spune Judith Mueller, director executiv al Centrului pentru femei din Vienna, Virginia. Iar pentru a obtine senzatia de rasfat, pe care apasa asa de mult reclamele, nu e nevoie nici macar de multi bani: exemplul cel mai bun este achizitia sarurilor de baie sau a uleiurilor parfumate, obiecte care implica ideea de lux, dar pe care si le poate permite oricine.

    Psihologii americani impart cumparatorii in functie ce comportamentul la cumparaturi. In timp ce barbatii se comporta la shopping ca la vanatoare, femeile sunt mai degraba stilul strangator, spune Mary Symmes, un sociolog american specializat in comportamentul femeilor. Spre exemplu, intesarea camarii cu provizii le confera satisfactia de a deveni „furnizor“ al familiei. Iar shopping-ul de imbracaminte, afirma Symmes, creste creativitatea femeilor, care se simt inspirate de culori si de combinatiile de materiale. 

    Satisfactiile de pe urma shopping-ului tin deci de afirmarea personala. Cumpararea unei carti poate fi o carte de vizita pentru intelect, in timp ce achizitia unui tablou poate demonstra interesul pentru arta sau bunul-gust al posesorului. O noua camera de luat vederi inseamna implinirea nevoii de a fi in pas cu timpurile, dar si afirmarea cumparatorului ca persoana creativa. Mersul la cumparaturi poate fi o bucurie pentru bunicile care cumpara cadouri nepotilor sau o evadare din cotidian pentru cei constransi de locul de munca sau de obligatiile familiale. Alegerea ilustratelor il apropie pe cel ce e in vacanta de cei dragi. Cumpararea unei vacante „renoveaza“ tonusul psihic, iar cine cumpara un costum isi doreste o imagine mai profesionista.

    „Suntem cu totii de acord ca shopping-ul are semnificatii diverse pentru oameni diferiti, in momente diferite“, spune Paco Underhill in cartea sa „De ce cumparam: Stiinta shopping-ului“. Shopping-ul „este terapie, recompensa, mita, distractie, mod de petrecere a timpului liber, scuza pentru a pleca de acasa, metoda de a gasi partener, stil de a omori timpul, forma de educatie sau chiar munca“, spune Underhill. In fine, o categorie aparte sunt cei care sufera de shopping addiction, nevoia impetuoasa de a cheltui cu orice risc. „Este vorba despre o atitudine compulsiva, careia nu i te poti opune“, spune psihologul Dan Niculescu. Daca, deocamdata, romanii (sau romancele) care declara ca sunt dependenti de shopping o fac mai mult din mimetism fata de ceea ce au citit sau au vazut in strainatate, ramane de vazut cat de realista e ipoteza ca la un moment dat ne vom plictisi si noi de shopping. Fiindca, pe masura ce pofta de cumparaturi s-a potolit in Vest, au aparut strategii de publicitate si de marketing din ce in ce mai sofisticate, iar oferta de produse a devenit extrem de specializata, ca sa poata intretine consumul. Mai mult, nu mai urmareste sa se adreseze unor nevoi, ci sa creeze ea insasi nevoi ale consumatorilor. 

    Cel mai bun exemplu: tehnologia „vine de multe ori in intampinarea nevoilor umane, dar cel mai adesea aceste nevoi sunt mai degraba inutile“, spune psihologul Dan Niculescu. Avem de-a face cu o lume a gadgeturilor: telefoanele mobile lasa in urma tot mai mult rolul utilitar initial, ajungand sa fie folosite pentru a transmite emotii si stari, pentru a stoca muzica si imagini ori pentru jocuri. Iar tehnologia va sti cum sa profite, in continuare, de pe urma acestor „presupuse nevoi“, conchide Niculescu. Asa incat fenomenul de shopping are sanse sa se amplifice in continuare gratie creativitatii industriei.

    Cat despre plictiseala de shopping a romanilor, aceasta nu poate viza decat alergatura prin magazine, nicidecum placerea in sine a cumparaturilor, crede Bogdan Aanicai de la Micri Gold. „Exista clienti carora le face mare placere sa vada bijuterii, sa li se explice ce inseamna un ceas de lux, ce este o piatra pretioasa, cum e taiata.“ Or, trecerea timpului sau cresterea puterii de cumparare nu va schimba nimic in comportamentul acestui tip de clienti. Pentru ei, mersul la cumparaturi va avea intotdeauna acelasi efect ca florile asupra femeilor.

  • NECUNOSCUTUL DIN MAGAZIN

    „Spune-mi cum cumperi ca sa-ti spun cine esti.“ Psihologii impart in mai multe categorii oamenii care folosesc mersul la cumparaturi ca terapie antistres.

    DEVORATORUL Este cel care manifesta o lacomie pentru consum, pentru acumularea obiectelor. Un astfel de om simte nevoia cantitatii, de a poseda cat mai multe bunuri pentru a-si umple un gol interior aparut din diverse cauze, cea mai des intalnita fiind privarea de afectiune.

    COLECTIONARUL Este cel care colectioneaza cu precadere o anumita categorie de obiecte. In aceasta categorie se incadreaza marii colectionari care cumpara obiecte de arta sau decorative pentru a se bucura de ele, dar si femeile care sunt pasionate, spre exemplu, de posete sau pantofi.

    NARCISISTUL Este tipul de cumparator care achizitioneaza din mandrie, din ambitie, pentru a-si sublinia statutul social – cel care vrea o masina cat mai scumpa sau ultimul tip de telefon mobil. Pentru el, shopping-ul este un mod de a-si consolida apartenenta la un anumit grup social si la un anumit stil de viata.

  • Din ograda neagra a fratilor moldoveni

    Transnistria, regiunea din Moldova care si-a castigat cvasi-independenta in 1992 cu ajutorul armatei rusesti, este cunoscuta de toata lumea ca raiul afacerilor de contrabanda din regiune. Aici aproape totul e posibil, de la petrol ieftin pana la spalare de bani si trafic de armament, activitati ilicite conduse de politicieni si alti oficiali corupti din statele vecine. 

    Schimbarea se apropie insa, scrie The Economist. Ucraina, o fosta tara complice in afacerile ilicite transnistrene, a lansat un plan de instaurare a pacii, sustinut indeaproape de Uniunea Europeana. Planul isi propune organizarea de alegeri libere in Transnistria si negocieri in vederea unor reglementari cu Moldova, toate desfasurate sub supraveghere internationala. Pana acum, reactiile au fost felurite, dar nimeni nu s-a opus categoric. De altfel, Ucraina a trecut deja la treaba si a deschis saptamana trecuta cinci noi puncte vamale la granita, pe care le va administra impreuna cu oficialii moldoveni, in vederea stavilirii, pe cat osibil, a afacerilor de contrabanda.

    Cu toate acestea, alegerile libere in Transnistria sunt aproape de domeniul fictiunii, data fiind lipsa partidelor politice si a media independente, cat si omniprezenta politiei secrete si a armatei ruse in zona. „Ar fi indicat ca liderii din Vest sa ridice problema in fata presedintelui Putin“, e de parere Adriaan Jakobovits de Szeged, emisarul UE in regiune. Unii sunt chiar mai pesimisti. Vladimir Socor, un aparator al cauzei moldovenilor, stabilit in Germania, crede ca interesele Ucrainei sunt altele decat cele afisate. „Rusia si-a dat seama ca nu poate face fata de una singura in Transnistria, iar ucrainenii, ca nu sunt inca destul de puternici pentru a se descurca pe cont propriu in regiune. Asa incat se vor completa reciproc.“

  • ASA SE DUC BANII

    Consilierii financiari considera, in general, ca 10% din venituri reprezinta plafonul optim pentru economisire. Totusi, aceasta recomandare este respectata doar in Asia, unde majoritatea persoanelor sustin ca nu cheltuiesc tot ce castiga, arata studiul realizat de Synovate. In alte tari, majoritatea oamenilor nu economisesc deloc, iar daca o fac, plafonul nu depaseste decat rareori 10%. 

    Zgarciti si risipitori

    • 90% dintre respondentii studiului sustin ca dau bani pe lucruri neesentiale, ca vacante, haine, accesorii, pantofi sau relaxare
    • 80% dintre americani, germani, taiwanezi si singaporezi fac economii; cultural vorbind, ei sunt natiile cele mai strangatoare
    • 20% dintre respondentii est-europeni pun pe primul loc achizitia de electronice si electrocasnice
    • 60% dintre cei care economisesc au marturisit ca au apelat la fondurile de rezerva ca sa-si satisfaca dorinta de shopping
    • 38% dintre francezi nu economisesc deloc, ceea ce ii duce in fruntea clasamentului cheltuitorilor
    • 30% dintre romani, nemti sau spanioli isi cheltuiesc economiile pe extravagante 
    • din respondentii unui studiu Synovate spun ca dau bani pe lucruri neesentiale, ca vacante, haine, accesorii, pantofi sau relaxare


    Pohta ce-au pohtit

    VACANTELE Reprezinta cele mai mari cheltuieli, intre lucrurile neesentiale, la care sunt dispusi americanii, nemtii, spaniolii si singaporezii

    HAINELE Alaturi de accesorii si pantofi, sunt principalele prilejuri de cheltuiala pentru francezi, portughezi si chinezi, care lasa in plan secund preocuparea pentru odihna si relaxare

    EDUCATIA Perfectionarea profesionala ofera motive plauzibile de investitii pentru spanioli, bulgari si taiwanezi

    ECONOMIILE cele mai mici sunt ale sarbilor si bulgarilor, lucru ce nu surprinde, din cauza veniturilor mici. Totusi, romanii sunt mai economi decat bulgarii, in ciuda veniturilor comparabile.

  • Cum se masoara o avere

     

    • Averea personala nu se limiteaza la valoarea neta a conturilor bancare detinute de un om de afaceri. Pe langa lichiditati, averea include valoarea actiunilor detinute in diverse societati comerciale, plasamente pe piata de capital, proprietati imobiliare, bunuri personale.
    • Cum se evalueaza valoarea unei companii listate la bursa: in aceasta situatie, avem de-a face cu cea mai simpla modalitate de calcul. Pachetul de actiuni detinut intr-o companie listata se „masoara“ inmultind valoarea de piata a unei actiuni cu numarul total al titlurilor detinute. Totusi, aceste valori sunt relativ volatile.
    • Cat valoreaza o companie necotata: in acest caz, calculul este mai dificil si are o doza mai mare de relativitate. Firmele de consultanta financiara folosesc diverse metode de evaluare bazate pe rezultatele companiei analizate. Cel mai important dintre acestia este EBITDA (profitul inainte de plata dobanzilor bancare, a taxelor si inainte de scaderea deprecierii si amortizarii). Acestui indicator i se aplica diversi multipli (de regula, intre cinci si zece), in functie de potentialul pietei, de istoricul companiei evaluate si pozitia acesteia in raport cu competitorii. Multiplii se aplica si la cifra de afaceri (in functie de performante intre 0,3 si 1). O ponderare a rezultatelor celor doua metode de calcul mareste precizia evaluarii.
    • Cat valoreaza „un cap de abo-nat“. O metoda de calcul folosita frecvent pentru evaluarea companiilor de cablu TV si Internet pre-supune inmultirea numarului total de clienti detinuti de o companie cu o suma fixa (valoarea unui abonat): 200 de dolari.
    • Cea mai sigura metoda de evaluare se face prin raportarea la tranzactii anterioare cu companii din acelasi domeniu. De exemplu, daca preluarea afacerii Credisson i-a costat pe francezii de la Cetelem peste 40 de milioane de euro, aceasta ne ajuta sa evaluam (in functie de rezultate si de pozitia pe piata) o alta companie romaneasca de credite de consum.

  • LA BANI MARUNTI

    47% dintre toti respondentii folosesc cat mai rapid maruntisul dupa ce intra in posesia lui 

    42% dintre participantii la studiu au declarat ca economisesc maruntisul, cel mai frecvent intr-un vas mare

    8% dintre respondenti afirma ca pur si simplu arunca acesti bani

    Tara                                   Cati arunca maruntis (%)

    Portugalia                         21 
    Serbia                              17
    Romania                          16 
    Spania                             14
    Franta                              11 
    Bulgaria                             9
    SUA                                   5  
    Germania                           2
    Taiwan                            1,4 
    China                              1,2

    Sursa: Synovate, studiu realizat pe un eSantion de 5.627 de persoane

  • Miliardele care le schimba viata

    Nu toti multimiliardarii americani aleg un trai excentric. Daca un om de afaceri roman se simte asigurat pe viata cand are 2-3 milioane de dolari, cum trebuie sa te simti cand ai un miliard, zece sau 46 de miliarde – suma la care se cifreaza averea celui mai bogat om din lume, Bill Gates, presedintele Microsoft. Ce iti poti cumpara cu acesti bani? Aproape orice. Revista Forbes care, an de an, face topul celor mai bogati americani a publicat o ancheta despre cum arata casele multimiliardarilor si cum se reflecta personalitatea acestora in bunurile pe care le acumuleaza.

     

    Potrivit Forbes, bogatasii Americii din zilele noastre nu mai seamana deloc cu inaintasii lor. Daca in secolul 20, majoritatea americanilor bogati se imbracau la fel si locuiau in case somptuoase, insa oarecum similare, tendinta secolului 21 este individualismul. In acest sens, este cat se poate de ilustrativ stilul de viata al lui Larry Ellison, seful companiei de IT Oracle, a carui avere este estimata la 17,85 miliarde de dolari. Admirator al artelor martiale, Ellison locuieste intr-o vila construita in stil japonez a carei constructie l-a costat aproximativ 100 de milioane de dolari, imprejmuita de 500 de ciresi si artari.

     

    Nu toti miliardarii lumii vor sa faca parada de bogatia lor. Finantistul Warren Buffett, cu o avere de 36 de miliarde de dolari, locuieste in aceeasi casa din Omaha pe care a cumparat-o in 1958 cu 31.000 de dolari. Desi locuinta nu e deloc modesta, totusi cartierul in care sta Buffett nu e nici pe departe cel mai bogat din Omaha. „Este o zona scumpa, dar nu este cea mai scumpa. Casa lui Buffett seamana mult cu proprietarul: este foarte conservatoare si mentinuta impecabil“, afirma un agent imobiliar.

     

    Dupa cum era de asteptat, Bill Gates, cel mai bogat om din lume, detine una dintre cele mai mari case locuite de o singura familie din SUA. Casa, situata in Medina Washington, are o suprafata totala de 6.000 de metri patrati, iar nota de plata pentru cladire a fost de 50 de milioane de dolari (totusi, jumatate din pretul casei lui Larry Ellison). Gates are acasa o piscina cu o lungime de 20 de metri dotata cu un sistem audio subacvatic, un teatru privat in stil Art Deco si o sala de receptii cu 150 de locuri.

     

    Bogatia poate cunoaste si aspecte paradoxale: cand esti foarte instarit iti permiti nu doar sa cumperi doua bilete de avion, ca scaunul de langa tine sa fie liber, ci si doua case una langa alta, pentru a-ti alege vecinul. Este cazul actorului Sylvester Stallone, care cand s-a mutat in Beverly Hills a cumparat si vila de alaturi. A asteptat cat a asteptat si l-a ales vecin pe Sumner Redstone, presedintele companiei de media Viacom.

  • De unde incepe bogatia?

    Cati bani iti trebuie ca sa te simti asigurat pe viata? Care este averea care ti-ar permite sa te gandesti mai mult la hobby-uri decat la banii din buzunar? BUSINESS Magazin a adresat aceste intrebari unui numar de opt businessmani a caror avere cumulata depaseste 1 mld $.

     

    Ideea acestui articol a incoltit cu trei ani in urma. Atunci, omul de afaceri Dinu Patriciu stabilea, intr-o discutie cu mai multi jurnalisti, care este suma minima care poate asigura, in opinia sa, un trai lejer nu numai celui in cauza ci si copiilor sai. Un fel de limita inferioara a bogatiei. Afaceristul roman a avansat atunci valoarea de trei milioane de dolari, bani ce pot indeplini visul de aur al romanului – acela de a fi rentier.

     

    De la suma avansata de „petrolistul“ Dinu Patriciu a inceput totul. BUSINESS Magazin a intrebat alti sapte milionari in dolari daca exista un prag financiar minim care, odata depasit, sa te propulseze in randul bogatasilor absolviti pe viata de stresul problemelor materiale.

     

    In functie de idealuri, de pregatire sau domeniul in care au facut bani, oamenii de afaceri au raspuns diferit. Cu toate ca nu a existat o convergenta in raspunsuri privind valoarea minima de la care incepe bogatia,

    valabilitatea pragului psihologic reprezentat de  primul milion de dolari a fost recunoscut de majoritatea celor chestionati. In plus, analistii financiari cu care am vorbit chiar au explicat „matematic“ modul in care un milion sau doua-trei pot sa-ti asigure un trai linistit, cu tot cu familia, pentru tot restul vietii.

     

    „Am facut primul milion de dolari in anul 2000, dupa sapte ani de la intrarea in afaceri“, isi aminteste Dumitru Becsenescu (38 de ani), proprietarul grupului de firme Antares, cu activitate in industria petroliera, imobiliare, transport si turism. Fost ofiter de marina inainte de Revolutie, si-a inceput cariera de businessman in 1993, cultivand morcovi. A renuntat la timp sa faca afaceri mici, incepand activitati de anvergura, precum distributia de gaz lichefiat. Ulterior, a consolidat afaceri in imobiliare, constructii, transport de marfa pe calea ferata, transport de persoane si turism. Anul trecut, grupul de firme Antares a avut un volum de afaceri de peste 30 de milioane de euro.

     

    Cand a simtit ca afacerile ii confera siguranta? „Cand mi-am permis sa imi cumpar propria casa si cand business-ul genera mai multi bani decat imi trebuia pentru a plati ratele la banca.“ In aceeasi logica intra si momentul in care a putut sa isi cumpere o masina noua. „La inceput am avut un Oltcit. Ulterior, mi-am cumparat masini la mana a doua, iar in 1998 a venit momentul cel mare: mi-am permis o Skoda Octavia nou-nouta“, rememoreaza Becsenescu.

     

    Omul de afaceri valcean este adeptul investitiilor cu grad de risc redus. „Niciodata nu am riscat totul.“ Becsenescu spune ca afacerile au fost o forma de a asigura linistea si bunastarea familiei. De aceea, nu a conceput sa ia credite pe care sa le garanteze ipotecand propria casa. Chiar a refuzat o banca comerciala care ii propunea o astfel de garantie.

     

    Pana acum a preferat sa-si reinvesteasca profiturile in companii, insa considera ca a venit momentul sa puna bani deoparte. Crede ca afacerile sale au ajuns la maturitate. Zice ca isi da seama de asta dupa faptul ca imprumuturile bancare sunt mici in raport cu investitiile, iar valoarea afacerilor este in crestere. De exemplu, cele doua hoteluri pe care le-a cumparat in statiunea Mamaia, desi necesita investitii mari (patru milioane de euro doar in 2004 si 2005), au o valoare de piata suficient de mare pentru ca o eventuala iesire din afacere sa nu se faca in pierdere.

     

    Gabriel Mardarasevici (tot 38 de ani), om de afaceri iesean care a vandut in primavara o companie de IT cu 9,1 milioane de dolari, are o raportare la bogatie asemanatoare cu cea a lui Dumitru Becsenescu. Primul prag psihologic al bogatiei a fost pentru el cumpararea unei case pe pamant, dupa ce anterior locuise intr-un apartament la bloc. 

     

    Apropo de importanta primului milion, Mardarasevici are o opinie nuantata:  „Daca ai strans un milion de dolari, insa cheltuielile lunare ale firmei tale reprezinta o treime din aceasta suma, nu te simti deloc sigur“, spune Mardarasevici. „Dar daca business-ul tau implica  cheltuieli de doar 50.000 de dolari pe luna, parca mai merge.“ Cu alte cuvinte, pentru un businessman nu este importanta neaparat suma neta agonisita, ci raportul dintre aceasta si cheltuielile lunare.

     

    Solutia linistii absolute? Sa ai doua milioane de dolari: pe unul sa il pui „la conservat“,  iar pe celalalt sa il pompezi in afaceri in momentele de cotitura. Mai pe romaneste, sa il ai pus deoparte pentru zile negre. Sunt momente, mai ales in servicii, cand cheltuielile cresc fara ca veniturile sa respecte aceeasi dinamica. Si atunci e nevoie sa aduci bani de-acasa pentru a reechilibra afacerea. O data pus la „conserva“, dupa formula care ii place lui Mardarasevici, milionul nu va sta pe loc, ci va face pui, daca stii cum sa il investesti. Nu e greu, daca ai consilierii potriviti.

     

    Matei Paun, directorul pentru Romania al bancii regionale pentru investitii BAC Investment Bank, crede ca un milion poate aduce un  randament anual de 10% daca sunt folosite instrumente de plasament cu grade de risc diferite: actiuni, investitii imobiliare, depozite bancare, titluri de stat. Cand ai un milion, lucrurile sunt clare. Problemele, daca pot fi numite asa, incep atunci cand ai mai multe. „Intr-un fel investesti milionul de euro sau de dolari daca este singurul milion pe care il detii si cu totul altfel daca vorbim de un milion dintr-o avere de 100 de milioane“, explica Paun. In al doilea caz, mijloacele sunt practic nelimitate.    

     

    Valeriu Ionescu, directorul companiei de consultanta Valeriu Ionescu si Asociatii, spune ca, pentru a fi linistit, un om de afaceri are nevoie de un randament de 100.000 de euro pe an, fara sa isi asume riscuri investitionale majore. Si Ionescu pledeaza pentru o diversificare a investitiilor: „Ca sa ajungi la acest venit anual, absolut linistitor, ai nevoie de doua milioane pe care sa le investesti, intr-un mod conservator, cu un randament de 5% pe an“. Peste aceste doua milioane, mai poti sa pui 500.000 de euro pe care sa le investesti mai riscant, dar cu speranta unor castiguri mai mari, completeaza Ionescu.

     

    Cu cele 2,5 milioane de care vorbeste Ionescu ne apropiem, practic, de „sentinta“ data de Dinu Patriciu: ai nevoie de trei milioane de dolari pentru a deveni rentier pe viata. Daca toti banii sunt investiti intr-un mod mai indraznet, insa cu un risc controlat  (de exemplu, piata de capital si imobiliare), atunci randamentul anual poate fi mult mai mare. Matei Paun vorbeste de 30% pe an, cu mentiunea ca „acest tip de investitie nu va aduce cresteri la fel de mari pe termen lung“. Dincolo de valori absolute (100.000, un milion, o suta de milioane), lucrurile se simplifica mult daca exprimam bogatia in functie de bunurile care se pot acumula cu banii detinuti.

     

    Dan Sucu (42 de ani), presedintele grupului de firme Mobexpert, crede ca momentul in care ai avere suficienta este atunci cand „nu te mai uiti la nota de plata sau la preturile de pe etichete“. Cand vine vorba de cifre, omul care s-a imbogatit din productia si vanzarea de mobila avanseaza suma de cinci milioane de euro ca prag al bogatiei. Cifra nu este intamplatoare, iar Sucu are aici o teorie. „De la acest nivel exista doua directii: fie averea stagneaza, fie creste semnificativ. E mult mai greu sa ajungi de la zero la cinci milioane decat de la cinci la cincizeci“, argumenteaza Dan Sucu.

     

    Exista si situatia – de neinteles pentru cei fara prea multi bani – cand, pur si simplu, nu stii cu exactitate de ce avere dispui. Omul de afaceri Viorel Micula care, impreuna cu fratele sau Ioan, detine grupul de firme European Drinks, Centrul National Media si 12 hoteluri pe litoral sustine ca nu a tinut „contabilitatea“ propriei averi. „Personal, nu am stiut cand am facut primul milion de euro, primele zece sau primele o suta“, afirma lapidar Viorel Micula. In orice caz, averea celor doi frati este evaluata la 700 de milioane de dolari.

     

    De altfel, el nu crede ca exista neaparat o suma fixa care, odata depasita, sa-ti dea relaxarea de care il intrebam. „Daca crezi intr-o idee si o dezvolti, vin si banii“, afirma Micula, nu fara a enunta un truism: „Nu e asa usor sa faci un milion de euro sau doua doar daca iti propui. Trebuie sa mai gasesti si calea potrivita“. Micula crede ca goana dupa bani poate reprezenta in anumite situatii o frana in dezvoltarea unui om de afaceri. Pana acum, Micula a reinvestit toti banii in companie si nu s-a gandit, deocamdata, la momentul in care va face acumulari cu titlu personal sau isi va vinde afacerile, pentru a incepe altceva. „Deocamdata ne concentram pe grupul nostru de firme, insa va veni si un moment in care vom atrage investitori. De aceea exista bursa sau fondurile de investitii“, adauga Micula.

     

    Nici Marius Ivan (48 de ani), director general si actionar la Henkel Bautechnik, producator si distribuitor de materiale de constructii, nu are o reprezentare exacta a pragului minim de avutie. An de an, a simtit ca averea sa este mai mare, insa afirma ca nu a masurat-o in bani, ci in proiecte definitivate.  „Ba am mai deschis o fabrica, ba am facut un bloc, ba am mai construit o casa“, sintetizeaza Ivan. Craiovean de origine, Ivan a inceput sa faca afaceri imediat dupa 1990.

     

    A inceput sa importe si sa distribuie dulciuri, bere, ulei sau electronice. Era o perioada cand multi isi incercau norocul in comert, insa nu era genul de activitate care sa dureze prea mult. La mijlocul anilor ‘90, Marius Ivan a atras primul partener german (Meffert AG) cu care a inceput afacerea Dufa, in domeniul vopselurilor. Ulterior, convinsi ca lucrurile se misca, au venit si alti nemti: Henkel si Interpares & Mobau. Impreuna cu partenerii germani, Ivan a reusit sa creeze companii importante in domeniul productiei si distributiei de materiale de constructii.

     

    Pana de curand, a fost actionar si in afacerea Dufa, pe care a vandut-o fondului de investitii Advent, intr-o tranzactie estimata la 17-18 milioane de euro. Cu banii obtinuti pe actiunile sale (40%), se gandeste sa faca investitii tot in domeniile pe care le cunoaste bine: centre de distributie a materialelor de constructii sau dezvoltarea de cladiri pentru inchiriere sau vanzare. „Au venit la mine multi sa imi propuna afaceri care mai de care mai rentabile – in viziunea lor – dar am continuat tot in domeniile care imi sunt familiare“,  isi explica Ivan modul prudent de a face business.

     

    „Nu stiu cand o sa ma simt confortabil din punct de vedere financiar. Deocamdata, vreau sa imi vad afacerile dezvoltandu-se.“ Care este secretul lui Ivan? Si-a construit toate companiile alaturi de parteneri germani pe care i-a convins ca si in Romania se pot face afaceri rentabile. Cel mai greu a fost sa il convinga pe primul. Ulterior, lucrurile au mers de la sine, fiecare proiect incheiat fiind o recomandare pentru urmatorul.

     

    Principiul de a securiza business-ul prin atragerea unor parteneri solizi l-a urmat si Dumitru Becsenescu. Dupa o colaborare cu Rompetrol in domeniul distributiei de produse petroliere, el vorbeste de un parteneriat cu RIU (retea internationala de hoteluri), sub brand-ul caruia urmeaza sa functioneze hotelurile sale de la Mamaia.

     

    Intre Becsenescu si Ivan mai exista o apropiere: tentatia politicii. Becsenescu este deputat de Valcea din 2004, in vreme ce Marius Ivan cocheteaza cu ideea de a intra in politica. „Anul acesta ma voi decide daca voi intra in politica si, totodata, imi voi alege si partidul.“ Directorul de la Henkel Bautechnik se considera un bun administrator, nu un om de doctrina. „Cred ca mi s-ar potrivi un post de primar“, spune Ivan.

     

    In general, implicarea in politica a oamenilor de afaceri poate fi interpretata in mai multe feluri: ambitia de a repeta si in alt spatiu povestea de succes din business, o modalitate de a dobandi mai multa influenta, dar si dorinta de a se implica in viata comunitatii (cel putin la nivel declarativ). Despre implicare sociala vorbeste si Florin Pogonaru (52 de ani), specialist financiar si presedintele Asociatiei Oamenilor de Afaceri (AOAR). „Un antreprenor caruia ii pasa cu adevarat de soarta copiilor sai va avea grija sa cheltuiasca pentru educatia lor si pentru societatea in care se vor dezvolta acestia.“

     

    Pogonaru, prin actiunile pe care le detine in fonduri de investitii, proiecte imobiliare si companii, este, la randul sau, un om bogat, cu o avere estimata la mai multe milioane de dolari. Din aceasta perspectiva, el crede ca suma care ii poate aduce unui businessman independenta difera de la caz la caz. „Depinde daca businessman-ul respectiv  se poate echilibra si in altceva decat in bani sau daca setea de putere este cea care ii conduce viata.“

     

    Pogonaru crede ca atitudinea fata de viitorul copiilor creeaza doua tipologii ale omului bogat: prima – dupa cum am vazut – cea a persoanei preocupate sa investeasca nu doar pentru sine, ci si pentru dezvoltarea societatii, a doua – a businessman-ului insetat de bani. Si acesta din urma isi va motiva goana dupa bani prin grija pe care o are „sa lase copiilor ceva“. Asadar, suma variaza foarte mult in functie de echilibrul interior si viziunea fiecarui individ, conchide Pogonaru.

     

    Pana la urma, de ce este atat de important sa depasesti pragurile de care vorbesc toti oamenii de afaceri: o suta de mii, un milion, zece, o suta? La ce sunt buni banii? „Cred ca avem de a face cu o intrebare filosofica“, raspunde Matei Paun de la BAC Investment Bank. „Banii au doua roluri: 1) ne ajuta sa achizitionam bunuri materiale si 2) ne arata cine si cat castiga in afaceri.“ In privinta capacitatii de a achizitiona bunuri, desi, in principiu, oamenii au nevoi primare comune, dorintele sunt inegale de la individ la individ. „Cu totii avem nevoie de ceva bani, dar suma depinde de intensitatea propriilor temeri, de nivelul

    lacomiei sau de dimensiunea luxului in care vrem sa traim“, comenteaza Matei Paun.

     

    Pentru omul de afaceri valcean Dumitru Becsenescu, explicatia este mai putin sofisticata. In opinia sa, cheltuielile se autodimensioneaza dupa castiguri. Cu timpul pretentiile cresc. „Daca ai o renta lunara de 500 de euro, vei cheltui 500 de euro. Aceeasi regula se aplica si atunci cand vei castiga 5.000 de euro“, explica Becsenescu.

     

    Pentru Marius Ivan, al carui succes s-a materializat pe piata materialelor de constructii si in domeniul imobiliar, obtinerea profitului nu este un scop in sine. El se defineste ca un afacerist de profesie. „Fac afaceri nu pentru a ma imbogati. Afacerile sunt profesia mea. Cum altii fac politica, management sau medicina, eu fac afaceri“, spune Ivan. Firul rosu care strabate cu claritate marturiile oamenilor de afaceri chestionati nu se refera neaparat la o suma neta care te propulseaza in randul bogatasilor.

     

    Aici sunt si vor fi opinii divergente. Punc-tul de convergenta este in alta parte: cu rare exceptii, majoritatea intreprinzatorilor vor sa continue lupta, dupa incheierea fiecarei etape. Foarte putini isi planifica sa creasca valoarea afacerilor pana la un anumit nivel (un milion de dolari, de exemplu), dupa care sa vanda totul si sa se retraga, impreuna cu familia, pe o insula in Atlantic unde sa stea toata ziua la plaja si sa se plimbe cu iahtul. Acesta este un vis pe care putini ajung sau vor sa il puna in aplicare.

     

    Odata prins in mecanismul succesului in afaceri, vrei sa dovedesti mai mult. „In momentul in care te ambalezi intr-o afacere, nu te mai intereseaza banii, ci performanta societatii pe care o detii sau o conduci“, confirma Radu Enache (55 de ani), presedintele lantului de hoteluri Continental. Omul de afaceri spune ca nu obisnuieste sa isi evalueze averea in bani, ci in numar de hoteluri, camere sau clienti. Cat despre vanzarea afacerii si retragerea pe post de rentier, Enache crede ca o asemenea miscare se face doar in conditii cu totul neprielnice pentru business.

     

    Doua exemple de antreprenori de profesie sunt Florin Andronescu, fondatorul firmei de credite de consum Credisson, si Florentin Banu, omul care a dezvoltat marca de napolitane Joe. Ambii au creat afaceri de la zero pe care le-au vandut unor investitori financiari sau strategici, dar continua jocul in alte zone de afaceri. La celalalt pol, practic printre exceptii, se numara Ovidiu Ioan Crisan. Dupa ce a vandut cu succes o afacere de cablu TV si Internet, a experimentat mai multe business-uri, iar acum vrea sa isi traiasca viata linistit ca rentier.

     

    Iar romanii nu difera de altii in materie de reactie fata de propria bogatie. Richard Branson, fondatorul imperiului Virgin (cu afaceri in industria transportului aerian, productia si distributia de muzica, servicii financiare sau industria bauturilor racoritoare) ilustreaza perfect sentimentul nelinistii permanente pe care o are un intreprinzator adevarat. Branson scrie astfel in epilogul volumului autobiografic „Pierderea virginitatii“: „Anul 1993 a fost un punct de cotitura pentru Virgin.

     

    Pentru prima oara dispuneam de toti banii de care aveam nevoie, iar Virgin era o marca puternica pe care o puteam aplica asupra unei mari varietati de afaceri (…) Aveam 500 de milioane de dolari in banca. In acel moment as fi putut sa ma retrag din afaceri si sa-mi petrec tot restul vietii pictand sau invatand sa o bat pe mama la golf. Dar nu era stilul meu“. In 1998, anul in care a aparut cartea, grupul Virgin era evaluat la un miliard de dolari.