17 februarie 1957 se naste la Genova, intr-o familie siciliana 1977 dupa ce isi termina studiile superioare la Universitatea Bocconi din Milano isi incepe cariera la o banca mica, Banco Lariano 1987 se transfera la biroul din Milano al firmei de consultanta McKinsey, apoi dupa doi ani la firma concurenta Bain Cuneo 1991 se transfera ca director la firma de asigurari RAS (Riunione Adriatica di Sicurta), divizia italiana a asiguratorului german Allianz 1994 lucreaza la Credito Italiano ca director de planificare si control, un an mai tarziu devine director general, calitate in care va promova fuziunea a sapte case de economii din nordul Italiei, care vor constitui grupul UniCredito Italiano 1997 preia conducerea grupului UniCredito, in calitate de CEO, la doar 39 de ani 1999 incepe programul de expansiune est-europeana a grupului, prin preluarea impreuna cu Allianz a bancii Pekao, a doua din Polonia. Vor urma achizitii in Republica Ceha (Zivnostenska Banka), Slovacia (Unibanka), 2002 Banca Centrala Europeana il desemneaza Bancherul European al Anului 2001-2005 incearca preluari de banci si in alte zone, cu mai mult sau mai putin succes. Printre tintele ratate din motive de pret sau de conjunctura nefavorabila pe piata se numara banca germana Commerzbank, Banca del Gottardo din Elvetia si Banco Atlantico din Spania mai 2005 Unicredit preia banca Yapi & Kredi din Turcia, a patra intre bancile turcesti listate la bursa, pentru 1,15 mld. euro 19 iunie 2005 Unicredit cumpara grupul german HVB, intr-o tranzactie in valoare de 19,2 mld. euro (23,3 mld. dolari), cea mai importanta tranzactie transfrontaliera europeana de pana acum din sectorul bancar. Noul grup rezultat din fuziune, cu o retea de 7.000 de sucursale in 19 tari, va fi al noualea din Europa, din punctul de vedere al activelor (733 mld. euro) si cel mai mare din Europa Centrala si de Est, cu o cota de piata de peste 20% in Polonia, Croatia si Bulgaria. Alessandro Profumo va fi directorul executiv al HVB-Unicredit. Salariu anual 2,1 mil. euro Hobby-uri muzica (Pink Floyd, Dire Straits, Lucio Battisti, muzica clasica), fotbal (suporter Inter Milano), schi, scuba diving.
Blog
-
Alessandro Profumo
-
Alianta italo-teutona
Reducerile de costuri si concedierea a peste 9.000 de angajati ar urma sa aduca grupului rezultat din fuziunea Unicredit cu HVB o economie de aproape un miliard de euro anual pana in 2008.
Unicredit SpA
Profil: cel mai mare grup bancar italian, cu peste 4.500 de sucursale; are in oferta inclusiv servicii de management al activelor, asigurari de viata si accidente, leasing
Sediu: Milano
Venituri (2004): 10,4 mld. euro
Profit net (2004): 2,13 mld. euro
Capitalizare bursiera: 28 mld. euro
Angajati: 70.000
HVB
Profil: a doua banca germana dupa Deutsche Bank; peste 2.000 de filiale in peste 40 de tari; are in oferta inclusiv servicii de banca de investitii si management de active
Sediu: München
Venituri (2004): 9,3 mld. euro
Pierdere neta (2004): 2,28 mld. euro
Capitalizare bursiera: 15 mld. euro
Angajati: 57.000
-
PEPSIAMERICAS, la cumparaturi in Romania
Pentru 51 de milioane de dolari, PepsiAmericas a cumparat, saptamana trecuta, 51% din actiunile QABCL, detinatoarea francizei Pepsi in
Primul pas a fost facut la sfarsitul anului trecut. Atunci, Snack Ventures Europe (un joint-venture intre compania-mama PepsiCo si General Mills) prelua 100% din actiunile celui mai mare producator si distribuitor de snack-uri din
Acelasi interes i-a manat inspre
Cu nimic nu difera viziunea lui Ken Keiser, presedintele si directorul de operatiuni al PepsiAmericas, in ce priveste achizitia din
Daca aruncam o privire pe harta Europei, vom gasi PepsiAmericas si in Polonia, Ungaria, Cehia si Slovacia. Durata negocierilor dintre PepsiAmericas si QABCL nu a fost facuta publica, dar Mary Viola, Corporate Communications al companiei de peste ocean, spune ca am tot avut discutii cu QABCL ca imbuteliator Pepsi si am decis de comun acord ca a sosit momentul pentru un parteneriat.
QABCL este detinut de un grup de oameni de afaceri israelieni, condus de Eli Davidai, si controleaza in
Mary Viola, reprezentantul PepsiAmericas, spune ca nu exista deocamdata planuri de a schimba numele sau managementul companiei din
In ce priveste competitorii de pe piata, acestia spun ca se asteptau ca aceasta achizitie sa se petreaca.
O tranzactie de acest gen este absolut fireasca si e natural ca jucatorii sa se schimbe, a declarat pentru BUSINESS Magazin Viorel Micula, presedinte al grupului European Drinks, unul dintre competitorii QABCL. Mai sunt si alti jucatori internationali interesati de
Pe piata bauturilor racoritoare, jocurile nu sunt facute doar de QAB si European Drinks. Coca-Cola, prezenta pe piata din Romania din 1991 si care imbuteliaza marci precum Coca-Cola, Fanta si Sprite, nu si-a precizat punctul de vedere pana la incheierea editiei. QABCL are o istorie de peste 14 ani in
In 1992, inaugura prima linie de imbuteliere PET din tara, iar in 1993, lansa prima bautura necarbonatata produsa in
Romanii au cunoscut bautura Pepsi si inainte de venirea QAB prin franciza.
Aceasta marca era, de altfel, singura bautura racoritoare internationala prezenta pe piata in perioada comunista. Acum, chiar daca-i va avea alaturi si pe cei
-
PepsiCo in Romania
…conform raportului companiei de cercetare Canadean pe primul trimestru al anului 2005, citat de PepsiCo:
26,2%: bauturi carbonatate
38,6%: produse cola
60%: bauturile racoritoare fara zahar
-
Primul pas
In momentul preluarii sale de catre Snack Ventures
DATA TRANZACTIEI: 19 noiembrie 2004
VALOAREA TRANZACTIEI*: Peste 20 de milioane de euro
MARCILE STAR FOODS: Star Chips, Mr. Snaki si Krax
NR. DE ACTIUNI PRELUATE: 100%
PREZENTA: SVE produce si comercializeaza snacksuri in Olanda, Franta, Belgia, Spania, Portugalia, Grecia, tarile baltice, Ungaria si Rusia
* ESTIMARE -
Prima mare tranzactie
Prima mare tranzactie pe piata bauturilor racoritoare in
1991: Anul intrarii Coca-Cola pe piata romaneasca
400 DE MILIOANE DE EURO: Valoarea investitiilor din
2002: Coca-Cola intra pe piata apelor minerale prin preluarea, impreuna cu Coca Cola Hellenic Bottling Company (CCHBC), a 94,5% din capitalul producatorului de ape minerale Dorna Apemin
39 DE MILIOANE DE EURO: Valoarea tranzactiei care a implicat marcile Izvorul Alb, Poiana Negri si Dorna
24%: Participatia grupului american la capitalul CCHBC
MARCILE CCHBC: Coca-Cola, Fanta, Sprite, Schweppes, Cappy, Dorna, Izvorul Alb, Poiana Negri si Nestea
-
Cui sa-i luam capul daca la anul impozitele vor creste?
Pusi in fata unui fapt implinit, cei mai seriosi politicieni – UDMR-istii – au declarat cu jumatate de gura ca sprijina alegerile anticipate, desi nu le vad rostul, intrucat coalitia avea o majoritate parlamentara care incepea sa functioneze.
Merita pretul platit pentru o instabilitate politica si un nou circ electoral pentru reforma justitiei, aceste doua cuvinte care stau la baza motivatiei premierului de a cere alegeri anticipate?
Vor schimba ceva alegerile? Va functiona justitia mai repede si mai bine din toamna? Se va schimba Romania fundamental si peste noapte daca Alianta va castiga mai multe procente? Va conduce Traian Basescu mai confortabil tara si mai bine cu un plus de parlamentari care-l indragesc? De la finalul lui octombrie va rasari o alta economie decat cea pe care o vedem zi de zi?
M-as bucura daca asa se va intampla, dar la finalul unei zile din octombrie, cand vom vedea daca Alianta a luat mai multe voturi decat detine acum, lucrurile vor fi aceleasi, noi vom fi tot aia, ca si cei care ne conduc.
Eu privesc lucrurile dintr-o alta perspectiva: cea a omului de afaceri. Pe presedintele Basescu, aceste alegeri l-ar putea ajuta sa-i schimbe pe presedintele Camerei Deputatilor, Adrian Nastase si pe seful Senatului, Nicolae Vacaroiu. Sau ar putea scapa de prezenta in formula de guvernare a Partidului Conservator, condus de Dan Voiculescu, cel ce l-a ajutat in decembrie sa constituie guvernul tocmai pentru ca tara trebuia guvernata. E OK! Fiecare cu problemele lui.
Dar oare rezolvarea acestor probleme va imbunatati mediul de afaceri, va atrage mai multe investitii straine, va aduce mai multi bani la buget si nu va mai fi nevoie de o crestere a TVA?
Ma indoiesc ca aceia care cheama tara din nou la urne gandesc in acest fel. Pe politicieni nu-i costa nimic sa vorbeasca despre crestere economica, scaderi de taxe si impozite. Astazi auzi de la ministrul finantelor ca de la anul TVA ar putea creste cu cateva procente, pana la 22%, pentru ca guvernul are nevoie de bani, maine afli de la acelasi ministru ca TVA nu va mai creste pentru ca membrii coalitiei nu sunt de acord.
Or fi gasit ei, intre doua interviuri, o solutie pentru a aduce bani mai multi la buget. Mai mult, premierul anunta, in valtoarea discutiilor pe marginea TVA, chiar scaderea contributiilor la asigurari sociale (CAS) de la anul, cu trei sau chiar cu cinci procente. Ii costa ceva pe ei daca anunta ca nu mai creste TVA si scade CAS? Sigur ca nu. Insa pe cei care ii platesc pe presedinte si pe premier sa conduca tara, toate aceste taxe si impozite ii costa. Sunt notiuni reale, nu elemente ale unui discurs politic.
Pe cine sa stranga de gat un om de afaceri daca ia un credit acum, iar TVA creste la anul, pretul produselor se va mari si va vinde mai putin. Tot business planul poate fi dat peste cap, daca piata nu absoarbe majorarea TVA. Se poate duce el acum la banca sa ceara noi imprumuturi bazandu-se pe afirmatiile membrilor coalitiei ca nu va creste TVA, ci dimpotriva, va scadea CAS eliberand astfel o suma de bani care ar mari cash-flow-ul? Cred ca bancherul i-ar da cu business planul in cap daca ar introduce in proiectii, pe post de certitudine, ceea ce spun Tariceanu si coalitia. Dimpotriva, bancherul i-ar spune omului de afaceri ca economia e mai riscanta acum, cu toate aceste schimbari fiscale, iar in spatele economiei care duduie, dupa cum spune premierul Tariceanu, se ascund dezechilibre mari, care se largesc pe masura ce coalitia isi vede linistita de alegeri anticipate si de lupta cu Curtea Constitutionala. Cand se vor termina alegerile, peste cei care vor conduce tara se vor pravali deficitul comercial, incasarile mici la buget, criza din sanatate sau preturile mai mari la utilitati. Iar FMI nu te iarta, mai ales cand i-a avertizat pe cei care s-au instalat anul trecut in fotoliile de la Palatul Victoria sa nu ia masuri fiscale – cota unica – fara sa se asigure ca pot acoperi din alta parte golul lasat in buget.
Eu cred ca cei care vor plati aceste alegeri anticipate nu vor fi cei din PSD sau Dan Voiculescu, ci cei care au grija ca luna de luna sa plateasca salariile membrilor guvernului Tariceanu si al presedintelui Basescu, prin impozitele si taxele varsate la buget. La anul, aceste taxe vor fi mai mari, sa fiti siguri, indiferent cine va castiga. Iar daca cei care dau de munca in tara vor fi nevoiti sa stranga cureaua la afaceri, atunci si celor care muncesc le va merge greu.
-
Nici calare, nici pe jos
PPCD se amageste cu gandul ca va fi fiind el un partid mic, dar macar e tare. Mic stim ca este. Tare, insa, daca nu-si va juca inteligent cartile, nu va ajunge niciodata.
PPCD este, in prezent, un partid mic aflat pe cai mari. Odata declansata isteria populara, in perspectiva viitoarei integrari europene, fostii taranisti au revenit in centrul atentiei ca singura formatiune politica, cu exceptia UDMR, care se bucura de girul oficial al popularilor europeni. In consecinta, toata lumea a inceput, intr-un fel sau altul, sa-i curteze. PNL, PD, ba chiar si PC au declansat imediat procedurile de tatonare a unei posibile apropieri.
E un ritual complicat, asemanator ritualurilor de imperechere la unele specii de pasari, cu apropieri si retrageri, mesaje transmise mai mult sau mai putin voalat prin intermediul presei, intalniri de taina si comunicate oficiale.
Asa a ajuns PPCD dintr-un partid timorat un partid mofturos. A inceput prin a declara ca va monitoriza cu atentie evolutia politica a PD si PC – cele doua partide cu intentii declarate oficial de afiliere la popularii europeni – si a sfarsit negociind cu aripa liberala condusa de Valeriu Stoica crearea unei formule federative de partide de centru-dreapta. Ca aceste ultime discutii au fost si cele mai avansate a demonstrat-o si prezenta unei impresionante delegatii din partea PPCD (prim vicepresedintele Serban Bubenek, vicepresedintii Viorel Sasca, Crin Sandru, Zoe Radulescu si presedintele organizatiei PPCD din Capitala, Remus Opris). De altfel, insusi presedintele PPCD, Gheorghe Ciuhandu, a salutat actiunea fruntasilor liberali, declansata sub sloganul Uniunea asigura puterea.
Vestea anticipatelor i-a luat ca din oala – ca de altfel pe multi alti actori politici, mai mici sau mai mari – obligandu-i sa-si reconsidere optiunile. Intr-o incercare disperata de a utiliza, precum in artele martiale, forta loviturii adversarului in propriul sau avantaj, Valeriu Stoica a avut, in ultima perioada, o intreaga serie de interventii televizate. Pe toate posturile de televiziune la care a aparut, politicianul liberal a incercat sa explice cum declansarea anticipatelor reprezinta o oportunitate unica pentru crearea acestei formule federative de partide de centru-dreapta. In opinia acestuia, PNL, PD si PPCD au acum ocazia unica de a lansa un puternic mesaj de solidaritate a dreptei. Ca distinsul liberal are de multisor marota unificarii dreptei – si, implicit, a bipolarizarii scenei politice romanesti, cu o automata legitimizare a PSD ca singura alternativa de stanga – stia toata lumea. Insa in graba sa aproape disperata de a vedea dreapta unificata pana nu e prea tarziu pentru PSD, Valeriu Stoica a trecut nonsalant cu vederea doua aspecte extrem de importante. In primul rand, o formula federativa a partidelor de dreapta poate suna frumos din coada, vorba lui Eminescu, dar asta n-o impiedica sa ramana putintel ilogica. Nu poti pastra in acelasi timp identitatea participantilor la federatie, si asigura, totodata, o mai buna unificare a acestora. In ce fel disensiunile existente in clipa de fata la nivelul Aliantei D.A. ar fi mai usor de tinut sub control in aceasta formula federativa? – iata o intrebare la care Valeriu Stoica nu a oferit pana acum nici un raspuns. In al doilea rand, PPCD nu are cum sa fie concomitent apropiat atat de PNL cat si de PD.
Menage-ul à trois poate suna interesant, ba chiar excitant, in urechile unui tanar dornic de experiente erotice, dar orice familist cu putina experienta stie ca formula este lipsita de viabilitate pe termen lung. Sub presiunea anticipatelor, Gheorghe Ciuhandu trebuie sa se hotarasca rapid. Fie declanseaza o miscare de apropiere de PD, fireasca din perspectiva noii orientari doctrinare a acestui partid, fie continua sa joace la doua capete, asumandu-si riscul de a cadea cu fundul intre doua luntrii, pecetluind astfel iesirea definitiva a taranistilor din istorie.
Nici un om cu scaun la cap nu-si poate imagina ca dupa cativa ani de guvernare – timp in care-si va fi consolidat pe deplin pozitia de primul partid popular al tarii – PD-ul va mai fi dispus la negocieri cu un PPCD pricajit pana aproape de nefiire. Pana si fata saracului din poveste – stiti dumneavostra, cea care a reusit performanta de a merge nici calare, nici pe jos, nici dezbracata, nici imbracata, nici pe drum, nici pe langa drum – n-a facut asta decat o singura data.
Dupa care s-a maritat si s-a asezat la casa ei, devenind femeie respectabila. Nu poti umbla toata ziua buna ziua imbracat doar intr-o plasa de pescuit, calare pe o capra chioara.
-
Alba-neagra cu abonamentul la gaz
Abia scos din facturi, abonamentul la gaz va reveni din ianuarie. Investitorii straini si Uniunea Europeana par sa fie autorii morali ai reinvierii taxei din factura de gaz.
Imaginati-va urmatoarea scena: pe strada, in mijlocul aglomeratiei, un copil de cativa anisori urla, incercand sa-si convinga parintii sa-i cumpere bomboane. Tactica – recomandata de unii psihologi – este ca parintii sa-i promita copilului ca-i cumpara bomboane, dar numai cand ajung la un anume magazin, unde sunt cele mai bune. Pana sa ajunga la acel magazin, copilul uita de pofta de bomboane si se opreste din plans. O strategie asemanatoare pare sa se aplice acum la nivel national, cand vine vorba de abonamentul pentru gazele naturale. Nemultumiti ca trebuie sa plateasca in mijlocul verii 30.000 de lei pe gaz si 150.000 pe abonament, consumatorii, animati de principalele sindicate din industrie, au amenintat cu proteste de strada. Guvernul a decis ca e mai bine sa renunte la abonament. In schimb, s-a decis scumpirea metrului cub de gaz. Miscarea s-a dovedit a fi castigatoare. Cel putin pentru guvern, care nu a mai fost nevoit sa se confrunte cu miscari de strada. Si pentru companiile de distributie a gazului, care isi rotunjesc veniturile.
Nici nu a fost scos bine abonamentul cu pricina, ca guvernantii – cel putin o parte dintre ei – anunta ca el ar putea reveni din ianuarie 2006. De data asta, Codrut Seres, ministrul economiei si comertului, a spus ca vrea sa lanseze, in toamna, si o dezbatere publica pe tema abonamentului la gaz. Teoretic, motivele pentru care Autoritatea Nationala de Reglementare in domeniul Gazelor Naturale (ANRGN) vrea taxa fixa in factura de gaz par intemeiate. Dincolo de dorinta companiei franceze Gaz de France – proprietara Distrigaz Sud – si a celei germane E.ON-Ruhrgas – proprietara Distrigaz Nord sau de angajamentele Romaniei in fata Uniunii Europene, exista explicatii economice pentru abonamentul cu pricina. Companiile de distributie au costuri fixe cu intretinerea conductelor de gaz pe care trebuie sa le acopere atat vara, cand consumul este foarte mic, cat si iarna, cand consumul creste simtitor. La televiziunea prin cablu, nu se plateste numai cand televizorul este aprins, ci se plateste dreptul de a avea acces la programe, argumenteaza Ulrich Schöler, presedintele consiliului executiv al E.ON Ruhrgas International. Pretul trebuie sa includa nu numai costurile de furnizare, ci si alte costuri pe care operatorul le are, indiferent de gazul livrat, crede Schöler. Investitorii straini se bazeaza, in argumentatia lor, si pe faptul ca in Europa exista abonament la gaz. Poate de dragul acelorasi investitori straini si pentru a bifa un capitol in negocierile de aderare la UE, autoritatile au uitat sa calculeze impactul social al introducerii abonamentului la gaz.
Daca ar fi pus lucrurile pe hartie si ar fi facut un calcul minim, ar fi constatat ca modul in care au fost impartite categoriile de consumatori – si valoarea abonamentului pentru fiecare dintre acestea – tinde sa fie neechitabil. In Cehia, abonamentul lunar costa 37 de coroane (1,21 de euro) pentru cei care folosesc gazul doar pentru aragaz. Daca, insa, consumul este mai mare (aragaz si apa calda), abonamentul ajunge la 1,8 euro. Statul roman cerea unei persoane care folosea gazul numai pentru gatit un abonament lunar de 3,7 euro, iar celor care au centrala proprie, aproape 10 euro.
Poate dezbaterea publica despre care vorbea ministrul Seres va rezolva intrucatva aceasta chestiune. Dincolo de discutiile despre oportunitatea acestui abonament, se mai naste o intrebare. Cat va costa gazul cand va fi reintrodus abonamentul? Exista pericolul ca metrul cub sa ramana 7.000 de lei (cat e acum), la care sa se adauge taxa fixa. Teoretic, pretul gazului ar trebui sa scada.
Din el vor fi scoase costurile fixe (incluse de luna aceasta, dupa prima eliminare a abonamentului). Cat de plauzibila este aceasta varianta? Autoritatile ar putea aduce argumente contra, de genul pretul petrolului creste, ceea ce inseamna ca si cotatiile la gaz pe plan international cresc. Sau trebuie sa ne aliniem la tarifele europene, care sunt duble fata de cele romanesti.
Deocamdata nu este foarte clar care va fi sistemul aplicat – cel mai probabil din ianuarie 2006. Si nici care este punctul de vedere al guvernului in legatura cu abonamentul la gaz. Premierul Calin Popescu Tariceanu s-a declarat impotriva acestei taxe.
Si PNL ii aminteste, printr-un comunicat, lui Seres ca aceasta chestiune nu s-a discutat in cadrul Consiliului National de Coordonare al Aliantei si nici al coalitiei, iar premierul Tariceanu s-a opus acestei idei. Dupa acest comunicat, a venit randul MEC sa sustina ca nu doreste introducerea abonamentului la gaz, dar nici o modificare a actualului mod de facturare nu trebuie facuta fara consultarea societatii civile.
Cum se va rezolva conflictul si cat de mult se vor scumpi gazele, vom putea dezbate abia in toamna.
-
Consum cu apa multa
Deplasare. Dimineata. Popas la margine de drum. Cafea… Cafea?, o intreb pe tanara chelnerita. Sigur, imi raspunde. Normala sau dubla? Care-i diferenta?, intreb. Cantitatea de cafea e aceeasi, numai ca la aceea dubla punem mai multa apa, ma lamureste, fara ca macar sa zambeasca.
Si era, desigur, si un pic mai scumpa. Si stiti ce? Am luat dubla! N-as putea sa explic de ce; ma rog, am baut la viata mea si cafele mai proaste decat aceea, mai scumpa si cu apa mai multa. Dar au fost si altele, mai reusite, si probabil ca o cafea normala ar fi fost numai buna pentru combaterea efectelor unei dimineti somnoroase in masina. Si atunci? Cred ca a fost pur si simplu o lipsa de discernamant. Chelnerita nu a venit la masa mea dupa o perioada in care sa fi fost supus unei subtile intoxicari publicitare; in plus, o simpla si rapida analiza a spuselor ei ar fi fost suficienta pentru a alege in mod corect. Dar magia termenului dubla a fost suficienta si a actionat ca atare.
De o buna bucata de vreme romanului i se ofera posibilitatea de a consuma cam in acelasi fel cu cel in care mi-am baut eu cafeaua dubla si ceva mai scumpa. Unii se declara ingrijorati de ceea ce se intampla si solicita sau incearca sa descurajeze dorinta romanilor de a cumpara.
Explicatii exista – cresterea deficitelor, pericolul inflatiei. Dar anii de zile intregi in care consumul a fost tinut in frau nu au transformat economia romaneasca intr-una mai buna si nici producatorii interni nu au devenit mai eficienti. Ba mai mult, s-a inscaunat o mentalitate, paguboasa in opinia mea, cea a necesitatii protejarii producatorilor interni. Ca urmare, pentru multi dintre acestia singurul exercitiu de administrare a afacerii a fost cel de scumpire periodica a produselor, fara sa le treaca prin cap ca economie de piata inseamna mult mai mult. Am citit ca statisticile au identificat si o valoare a fericirii consumatorului, de 13.000 de dolari pe an de persoana, valoare care, depasita, nu mai induce majorari importante a indicelui de fericire.
Este adevarat ca este un prag stabilit in urma cu circa zece ani si de atunci minima fericirii de consum sa mai fi crescut. Oricum, vorbim de valori tangibile pentru orice economie cinstita si eficienta, care nu are nevoie de interventii mult mai dese sau mai subtile decat cele ale presedintelui Rezervei Federale a SUA, Alan Greenspan.
Peste primul nivel al consumului, cel de astamparare a nevoilor personale elementare, am trecut in 1990. In prezent descoperim consumul si cumparaturile ca demers cu finalitate sociala, combinatie de exhibitionism si nevoi mai rafinate.
Este in firea lucrurilor sa fie asa si macar la acest capitol al economiei nu mai facem nota discordanta. Tot in firea lucrurilor este ca la un moment dat sau altul sa apara si discernamantul care sa tempereze consumul: momentul in care consumatorul va descoperi ca un program de televiziune poate fi la fel de prost, indiferent daca este privit la o plasma supertehnologizata sau pe un umil televizor cu ecran bombat de sticla si se va indrepta spre deliciile unei carti.
Cred ca respectivul discernamant va incepe sa apara pe masura ce romanii se vor apropia de pragul celor 13.000 sau cat or mai fi acum de dolari pe an si pe masura ce oferta se va diversifica atat de mult incat alegerea va deveni obositoare.
Avem de-a face cu o mutatie interesanta: batranii au invatat ca trebuie sa economisesti pentru a-ti fi bine mai tarziu, in timp ce noi descoperim ca ne putem imprumuta pentru a descoperi ca binele este la indemana, aceasta fiind si o motivatie pentru o mai mare eficienta la munca. Chiar daca binele este uneori cu apa mai multa si ceva mai scump.