BusinessMagazin

Blog

  • Suprarealism matinal

    In urma cu un an si ceva am publicat in revista un text despre noptile din ce in ce mai albe ale oamenilor, nevoiti, din cauza sarcinilor de la slujba si din cauza presiunii vietii moderne, sa isi traiasca viata dupa ritmuri care strabunicilor le sunt complet straine. Si pentru bunici, si pentru cei de acum, o ora anume a noptii este speciala. Este vorba de 4 dimineata.

     

    Nu am niciun merit in textul care o sa urmeze, pentru ca greul l-a facut un tip pe nume Rives, poet, povestitor, creator pasionat de tehnologie, numit si „primul poet 2.0“, pentru ca foloseste, in reprezentatiile sale, imagini, filme sau texte culese de pe Internet. Intr-o lume a conspiratiilor, cea descoperita de Rives m-a facut sa zambesc si o sa incerc sa v-o propun.

     

    Patru dimineata este o ora suprarealista, mult prea tarziu si mult prea devreme. Doctorii se tem de urgentele de la 4 dimineata, iar mari artisti cum sunt Leonard Cohen, Bob Dylan sau Paul Simon au cantat-o, melancolici. Scenariul filmului „Nasul“, regizat de Francis Ford Coppola, vorbeste de o intalnire a mafiotilor extenuati, la patru dimineata, iar pentru scriitoarea chiliana Isabell Allende ora de care vorbim este de maxima tristete, in „Casa Spiritelor“.

     

    La 4 dimineata a inceput, in Portland, Maine, ultima zi din viata a lui Mohamed Atta, 11 septembrie 2001.


    Cel ce a intuit, primul, se pare, magia orei 4 a fost sculptorul elvetian Alberto Giacometti, care expune, in 1932, „The Palace at 4 A.M.“. Este cea mai veche referire la fatidica ora, ceea ce nu este decat o confirmare a faptului ca la ora respectiva traitorii veacurilor anterioare secolului XX aveau ceva mai bun de facut decat sa se intalneasca tristi, sa cheme medicul, sa isi inceapa ziua sau mai stiu eu ce alte activitati.

     

    Cu Giacometti si cu palatul sau dinaintea zorilor se intersecteaza, in moduri care justifica nu unul, ci un intreg ciclu de filme legate de conspiratia orei patru, existenta cantaretului country Faron Young (nascut in 1932), a actritei Judi Dench si a unei poete poloneze cu nume de nedescifrat; va las sa cautati filmul cu Rives si sa descoperiti, in numai opt minute, ceea ce poetul a denumit „Codul lui Giacometti“, alaturi de toate conexiunile orei patru.

     

    M-a incercat, normal, o curiozitate simpla si am vrut sa identific daca magia orei patru functionaza si in Romania.

     

    In primul rand trebuie spus ca straine ne sunt suparealismul si tristetea. Langa Leonard Cohen, Bob Dylan sau Paul Simon noi il avem pe maestrul Gica Petrescu, care indemna: „Zi una mai saltareata, Ca la patru dimineata, Ca la patru dimineata, Cand se duc olteni la piata“. Cumva insensibili la cantecul maestrului, o sumedenie de cheflii romani incearca, in bancuri, sa se intoarca acasa (exista cel putin patru variante), asta daca nu sunt pescari. Pentru pescari ora este de bun augur – la patru dimineata, pe 4 mai 2005, consilierul local Horea Florea din Cluj a prins un crap de patru kilograme, depasit de cel de 7,4 kilograme prins de Bodo, solistul formatiei Proconsul, pe 5 septembrie 2007 la (desigur) ora 4; ambii participau la concursuri de pescuit, iar captura lui Bodo i-a propulsat acestuia echipa  pe locul 5. Italianul Zenga a fost convins de cei de la Dinamo sa vina si sa antreneze echipa dupa discutii indelungate care s-au incheiat la 4 dimineata.

     

    Si in zona politicului ora sta bine: dam cezarului ce i se cuvine si remarcam ora nasterii presedintelui Traian Basescu – 4 noiembrie 1951, e adevarat ca „in jurul orei“ 4. Tot in jurul aceleiasi ore presedintele s-a ridicat si a plecat de la o petrecere vestita cu Gigi Becali si cu jucatorii echipei Steaua, iar premierul Tariceanu a plecat tot la 4 de la nunta fiului fostului ministru Hardau. Spre deosebire de tenta petrecareata pe care presedintele si premierul o dau orei noastre, un strateg de talia lui Viorel Hrebenciuc a stat treaz pana la 4 dimineata calculand sanse, posibilitati si aliante dupa anuntarea depunerii unei anume motiuni de cenzura de catre PSD.

     

    Si ziua de lucru a primarului Vanghelie se termina la 4, cum la aceeasi ora, pe 13 iunie 1990, politistii i-au atacat pe grevistii foamei din Piata Universitatii.


    Acest text ar fi putut fi despre cat de buni sau de rai sunt unii sau altii, in functie de etnie sau de cine stie ce alte criterii, despre vanzari de companii, despre alegeri de patriarh sau despre evolutii economice. Dar cititi-l si la 4 dimineata, alaturi de alte texte pe temele pomenite si o sa intelegeti de ce mi-a placul jocul propus de poetul american, pe care l-am prelungit. Nu este vorba de niciun cod, ci de exercitii de genul „distanta dintre degetul mijlociu si varful nasului inmultita cu 10 milioane egala cu distanta de la Zimnicea la Buzau“, exercitii numai bune pentru 4 dimineata.


    Este ora la care a inviat Isus.

  • Da, fara obiectii

    Desi exista un standard international privind formatele documentelor digitale destinate programelor de birotica, Microsoft a propus pentru standardizare o noua specificatie. Desi pare o chestiune tehnica, toata lumea stie ca este cu totul altceva.

     

    O stire importanta a trecut aproape neobservata in media din Romania: ISO a respins OOXML. In forma aceasta, este evident ca enuntul este de neinteles pentru majoritatea cititorilor, asa ca se impun cateva clarificari. ISO (International Organization for Standardization) este organismul care instituie cele mai importante standarde cu aplicabilitate internationala, iar OOXML (Office Open XML) este o specificatie care descrie formatul documentelor pe care le foloseste suita de programe de birotica Microsoft Office. Desi preponderent tehnic, procesul de standardizare a implicat si importante aspecte economice si chiar politice, astfel incat comunitatea IT l-a urmarit si comentat cu mult interes, starnind adesea controverse aprinse.

     

    Mai intai se cere schitat contextul. Dominatia programelor de birotica produse de Microsoft – in frunte cu Word, Excel si PowerPoint – este aproape totala, astfel incat formatele de fisiere folosite de acestea s-au impus ca standarde de facto. Problema este ca aceste formate sunt „proprietare“, deci doar Microsoft le cunoaste in toate detaliile, ceea ce aduce avantaje comerciale semnificative producatorului. Daca vrem sa trimitem cuiva un document text, o tabela de calcul sau o prezentare, vom recurge cel mai probabil la formate MS Office, pentru ca sansele ca destinatarul sa le poata vizualiza sau edita in continuare sunt maxime. Reversul este ca Microsoft poate oricand sa modifice aceste formate, ceea ce, pe de-o parte, scoate practic din cursa concurentii de pe piata software, iar pe de alta obliga utilizatorii la noi si noi actualizari. Se ajunge la o situatie ciudata: documentele (mai precis, informatia cuprinsa in ele) ne apartin, insa accesul la ele ne este conditionat de utilizarea programelor unei singure firme. Suntem „clienti captivi“. 

     

    In fata acestei situatii, mai multe tari – in special din Europa de Vest – au cerut dezvoltarea unor formate bazate pe un standard deschis, public si liber de alte conditionari (de exemplu brevete), astfel incat sa se incurajeze competitia pe piata software si sa se evite dependenta de un anumit producator. Mai mult, un format standardizat permite interoperabilitatea, adica posibilitatea programelor de la furnizori diferiti de a conlucra in procesarea acelorasi seturi de date. Organizatia OASIS a elaborat un draft pe baza formatelor utilizate de suita OpenOffice, deoarece acestea erau folosite in practica de mai multi ani, aveau specificatii publice si erau libere de patente. Procesul de standardizare a formatelor ODF (Open Document Format) a durat trei ani si specificatiile au fost adoptate ca standard ISO in 2006. Existenta unui standard a incurajat multe guverne sa impuna – sau macar sa recomande – utilizarea formatelor ODF in sistemele informatice ale administratiei, ceea ce a atras un interes deosebit asupra suitei OpenOffice, care nu doar ca utilizeaza aceste formate, dar este si open source (deci intregul cod este deschis). Dar mai este ceva: spre deosebire de programele Microsoft Office, a caror functionare se bazeaza pe anumite componente ale sistemului Windows, OpenOffice (ca si numeroase alte programe care utilizeaza ODF) este independent de platforma, ruland practic pe orice sistem de operare major (Linux fiind in fruntea listei). In plus, e gratis.

     

    Este foarte clar ca Microsoft pierdea astfel exclusivitatea pe o piata extrem de importanta. Raspunsul nu a fost insa adoptarea formatelor ODF (desi a sustinut proiecte vizand dezvoltarea unor module de import), ci elaborarea unui standard alternativ, numit Office Open XML (pe scurt OOXML). Motivatia oferita de Microsoft se bazeaza pe faptul ca numerosi clienti (inclusiv din domeniul guvernamental) pastreaza un volum important de documente in formate MS Office mai vechi, iar solutia nu este deschiderea vechilor formate binare, ci elaborarea unui standard care sa ofere „compatibilitate inapoi“. Insa specificatia oferita pentru standardizare a fost enorma (circa 6.000 de pagini, fata de 700 pentru ODF), iar expertii au semnalat faptul ca, de fapt, doar Microsoft o poate implementa in conditiile in care cuprinde indicatii de genul „se imita functionalitatea autoSpace din Word 95“. Desi Microsoft si-a folosit influenta pentru a scurta procedurile (varianta „fast track“), procesul de standardizare este laborios si, in cele din urma, raspunsul a fost negativ. De notat ca Romania a fost singura tara care a fost de acord cu specificatia fara sa formuleze niciun comentariu.

  • Chiar vreti pensie privata?

    Sunteti siguri ca aveti nevoie de o pensie privata facultativa? Chiar va doriti asa ceva? Stiti totusi ca de acesti bani, un efort suplimentar pe care trebuie sa il faceti luna de luna, va veti putea folosi abia de la 60 de ani incolo, nu? Si ca nimeni nu va poate spune de acum exact cati bani veti avea in acest cont la pensie?

     

    O sumedenie de intrebari pe care – culmea ironiei – chiar agentul de marketing al unei companii de pensii le-a revarsat, intr-o cascada imposibil de oprit, asupra mea, un posibil (probabil) contribuabil la sistemul de pensii facultative. Intamplarea chiar nu merita redata daca situatia de mai sus n-ar fi venit dupa alte doua, in care agenti de marketing – inabili vanzatori, pseudocunoscatori ai sistemului privat de pensii si platiti la un comision pe care incearca sa si-l maximizeze incheind contracte cat mai consistente – ajung sa distruga si bruma de dorinta pe care o manifesta oamenii fata de pensia facultativa.

     

    Este absolut adevarat ca, luate la bani marunti, pensiile facultative seamana (foarte) mult cu o asigurare de viata cu componenta de economisire/investitie. Principiul e simplu: ce pui de-o parte se strange intr-un cont personal, iar suma este investita de catre compania administrator, castigul urmand sa inmulteasca banii economisiti. La fel de adevarat, in alte tari (precum Bulgaria) asigurarile de viata cu componenta de investire sunt asimilate unei pensii facultative. In Romania insa nu. In Romania, sistemul pensiilor facultative a fost gandit cu totul distinct de orice alta forma de economisire/investire. Explicatia (una dintre ele, pentru ca intre asigurari si pensii sunt ceva diferente de esenta): intr-o mare de neincredere izvorata dintr-un trecut plin de experiente falimentare, sistemul pensiilor private – nou-nascut, supravegheat de o autoritate care doar asta face si reglementat de legii speciale – ar fi trebuit sa ofere prin el insusi o doza buna de incredere. Si, odata lansate primele vanzari de pensii facultative, in luna mai, ceva-ceva rezultate par a fi obtinut, chiar daca nu spectaculoase: cele cinci fonduri facultative au strans peste 8.000 de cotizanti si active de circa 280.000 de euro.

     

    Fara a excela prin entuziasm, romanii par totusi sa ia in calcul si aceasta forma de a economisi pentru varsta pensionarii. Insa in mod ridicol, chiar agentii de marketing ai companiilor sunt cei care risca sa darame increderea si sa taie pofta clientilor pentru aceste produse. Agenti care, in multe situatii (in cazul grupurilor de asigurari care si-au facut si companii de pensii), au fost pur si simplu stramutati de la activitatea pe care o fac de ani buni – cea de a vinde asigurari de viata – spre promovarea fondurilor de pensii. Pentru a putea face acest lucru, legea spune ca trebuie sa parcurga un training, sa dea examen si sa fie autorizati de catre Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP). Iar posibilitatea lor de a vinde mai multe produse – pensii si asigurari – ar trebui, in esenta, sa insemne pentru client o oferta mai vasta si nicidecum o oferta in care un produs sa canibalizeze un altul.

     

    Si, daca ceea ce se petrece in unele cazuri in vanzarea de pensii facultative nu este chiar un capat de tara (pana la urma, cel ce vrea sa-si faca o pensie are de unde alege astfel incat sa poata evita un agent nepriceput), imaginea care se prefigureaza pentru vanzarea pensiilor obligatorii e un pic mai neplacuta. Riscul vine, de aceasta data nu din nepriceperea agentilor, ci din excesul de zel de care ar putea da ei dovada (platiti fiind in functie de numarul de contracte incheiate). Startul se va da, din cate se vede pana acum, cu 13-14 companii si cel putin 150.000 de agenti de marketing. Piata, pe de alta parte, este de 2,5-3 milioane de contribuabili, iar perioada de subscriere este de patru luni. Altfel spus, fiecare agent ar trebui sa incheie cam 20 de contracte in patru luni. Dar cum 20 de contracte se pot incheia relativ rapid – poate o luna pentru cei mai activi si hotarati? -, reprezentantii industriei de pensii anticipeaza deja ca procentul contractelor dublate ar putea urca spre 40%. Si, cum legislatia actuala prevede ca acei contribuabili ce semneaza mai multe contracte sunt „aruncati“ in sistemul de redistribuire automata, atunci nepriceperea agentilor (pentru ca ei ar trebui sa nu vanda celor ce au deja un contract) tot asupra clientilor se va repercuta.

     

    In cazul agentilor de marketing pentru pilonul II, sistemul de autorizare difera putin de cel de la sistemul facultativ, in sensul ca avizul nu se mai emite individual de catre Comisie, ci pe liste intregi de oameni pregatiti si testati de catre administratori. Ramane doar de vazut daca experienta agentilor ce vand (sau nu?!) pensii facultative – alesi din timp, testati in parte si autorizati unul si unul – se va repeta intr-un pilon II pregatit si mai din scurt si in care foamea de piata a companiilor lasa usa deschisa cam oricui vrea sa intre in forta de vanzare.

     

    Balbele agentilor vin sa completeze un tablou in care oamenii sunt aproape totalmente neinformati asupra sistemelor private de pensii. Campania de informare a Comisiei de Pensii a fost atat de timida, incat a fost depasita cu mult de cele strecurate pe ici, pe colo de catre administratori (care nu au avut voie sa-si faca niciun fel de publicitate pana pe 17 septembrie, dar putini au tinut cont intru totul de aceasta interdictie). Cum, necum, totusi, de cateva zile exista si in Romania un sistem de pensii facultative complet – un sistem asteptat de mai bine de zece ani. Totul e acum ca asteptarea sa-si fi avut sensul.

  • Si partea mea unde e?

    In urma cu patru ani, exploatand curentul de opinie favorabil generat de iluzia unei reusite in Irak, administratia Bush a propus in Congres o reducere a taxelor pe castigurile de capital si pe dividende.

     

    Ei bine, ultimul raport statistic asupra situatiei locurilor de munca, aparut acum doua saptamani, a aratat ca boom-ul intrevazut de administratia Bush s-a epuizat, iar americanii de rand au dreptul sa intrebe: „Dar partea mea unde e?“.

     

    Este adevarat, asa cum sustinatorii lui Bush nu obosesc niciodata sa ne aduca aminte, ca economia Statelor Unite a castigat 8 milioane de noi locuri munca de la reducerea de impozite din 2003. Aceasta poate parea impresionant, daca nu se ia in considerare faptul ca o buna parte din castig a fost pur si simplu o redresare dupa perioada de crestere a somajului de la inceputul mandatului administratiei Bush – si ca sub administratia Clinton au aparut 21 de milioane de noi locuri de munca, dupa ce au fost majorate impozitele aplicate asupra marilor averi – o miscare care la vremea respectiva i-a facut pe comentatorii conservatori sa prezica un dezastru economic.

     

    …

     

    Paul R. Krugman este comentator la The New York Times si profesor de economie si relatii internationale la Universitatea Princeton. Urmatorul lui text va aparea in numarul din 3 octombrie al BUSINESS Magazin. 

    Traducerea si adaptarea de Anne Marie Fabian




    Cititi continuarea articolului in editia tiparita a revistei

  • Quo vadis, Apple?

    Sa vad daca am inteles eu bine: Steve Jobs insista ca melodiile de pe iTunes costa 99 de centi si episoadele serialelor TV costa 1,99 dolari pentru ca in general consumatorii cauta niste preturi simple si stabile. Numai ca asta nu se aplica deloc produselor proprii ale Apple.


    Am fost de curand intr-un mare magazin Apple din Manhattan. Din punctul de vedere al preturilor era un haos – o forma foarte eficienta de haos. Cu o zi inainte, Jobs micsorase pretul unui iPhone, lansase iPod Touch, daduse un nou pret iPod-ului original si introdusese un nou iPod Nano cu posibilitati de redare video. Standurile contineau atat noul, cat si vechiul model al dispozitivelor, dar etichetele aveau preturile vechi.

    „Etichetele astea sunt gresite“, anunta Bryan, un functionar cu un ton de crainic, langa multimea adunata la standul iPhone dupa-amiaza tarziu. „Pretul tocmai a scazut cu 200 de dolari si ar fi bine sa profitati de oferta“.


    O asemenea schimbare de preturi a avut efecte rele. Clientii care au platit 599 de dolari cand iPhone a fost lansat in urma cu doua luni si-au vazut statutul decazand de la „fericitul care a avut printre primii iPhone“ la – ei bine – „fraier“, dupa ce Jobs a taiat preturile cu o treime. Dupa ce a fost pus la zid pentru asta, Jobs a oferit un soi de scuze in care de fapt nu-si cerea scuze si un credit de cumparaturi la magazin in valoare de 100 de dolari pentru fiecare dintre primii proprietari de iPhone, ca sa-i ajute pe oameni sa-si mai spele demnitatea.


    O greseala de fixare a pretului?     Bineinteles. Si cand stai sa te gandesti, grupurile media cu care se bate Jobs si-ar dori o ocazie sa faca aceeasi greseala. Mai pe la inceputul verii, Universal Music Group, detinut de Vivendi, a spus ca nu-si va reinnoi contractul cu iTunes pentru ca isi doreste mai multa flexibilitate in fixarea preturilor. Recent, Apple a anuntat ca nu va mai prelua emisiuni de televiziune de la una dintre retelele americane de televiziune, NBC, pentru ca aceasta a cerut dublarea pretului de 1,99 de dolari, afirmatie pe care NBC a negat-o.


    „Apple nu spune adevarul. Noi n-am cerut niciodata sa dublam pretul de vanzare a emisiunilor noastre“, spune Cory Shields, purtator de cuvant al NBC Universal. „Negocierile noastre s-au concentrat pe cererea noastra pentru o mai multa flexibilitate in fixarea preturilor, inclusiv posibilitatea de a oferi pachete de emisiuni astfel incat continutul nostru sa fie mai atractiv pentru consumatori.“


    Creatorii de continut se presupune ca au un avantaj, dar in aceasta zona de tir deschis avantajul ramane la Apple deocamdata. Cu o baza instalata aproape ubicua – iTunes a fost descarcat de 600 de milioane de ori si s-au vandut deja peste 100 de milioane de playere iPod – Apple are cea mai mare aplicatie media din toata lumea. Retelele media si casele de discuri au si ele cateva gloante, dar Steve Jobs are mitraliera.


    Paul Saffo, un analist din Silicon Valley care a vazut pana acum cateva revolutii tehnologice venind si trecand, nu e dintre cei care simt nevoia de a detine un iPhone, dar crede ca Apple culege acum roadele eforturilor din trecut. „Au castigat lupta inca dinainte de a vinde primul iPod“, spune el. „Si-au dat seama ce trebuie si acum sunt rentieri ai propriului succes.“


    Eu n-as fi asa convins de asta.     Cu fiasco-ul de acum al schimbarii de preturi, Jobs a dovedit ca nu e infailibil – in ciuda a ceea ce veti fi auzit pana acum. Si insistenta lui continua de a controla fiecare aspect al relatiei utilizatorului cu produsul, inclusiv nivelul pretului, are riscuri reale.


    S-ar putea specula ca Apple a taiat pretul la iPhone ca sa castige un avantaj suplimentar in distribuirea de muzica si a episoadelor din cate-un serial ca „Heroes“, dar afacerea companiei este cu aparate electronice, nu cu media. Caci iTunes, cu toata ubicuitatea lui, nu e un mare centru de profit. Jobs vrea sa fie regele tuturor mijloacelor de informare, ca sa se asigure ca va avea tot timpul la dispozitie o sursa ieftina, dar bogata de software – muzica, show-uri de televiziune si filme – care sa-i anime gadget-urile si sa-i aduca noi vanzari.


    Argumentele lui impotriva preturilor variabile (preturile mici atrag consumatori noi si slabesc apetitul pentru piraterie) s-ar putea sa fi mers in urma cu cativa ani, dar au inceput sa sune cam egoist. Internetul, la urma urmei, poate cu usurinta sa puna la dispozitie preturi pentru fiecare buzunar. Licitatiile de pe eBay au dovedit ca oamenii urmaresc indeaproape nu numai preturile, ci si propriul lor interes de consum.


    Ar trebui ca achizitia de media sa fie in vreun fel diferita de orice alta achizitie online? Pare fortat sa crezi ca versiunea de pe iTunes de la „Stronger“, hitul lui Kanye West, sau „The Last Duet“ cantat de Barry Manilow si Lily Tomlin (un proiect de stiinta audio, cel mult) valoreaza ambele mult mai mult de 99 de centi, iar eu voi plati pentru ele exact cat fac. Si, ca unuia care calatoreste destul de mult, posibilitatea de a viziona episoade din serialul „The Office“ pe iPod mi se pare ca valoreaza mai mult de 1,99 dolari si de aceea as plati in consecinta.


    Retelele de televiziune sunt inghesuite din toate partile – de consumatorii care pot sa vada serialul „Lost“ cand e transmis, sau pot vedea o versiune comprimata pe ABC.com in ziua urmatoare, sau sa il descarce prin TiVo fara reclame oricand doresc, sa descarce o versiune platita, sa fure o versiune piratata sau sa astepte si sa cumpere pachetul de DVD-uri. Dar NBC are un avantaj mai semnificativ in aceasta lupta decat Universal. NBC are deja multe dintre show-urile cele mai bine vandute pe iTunes: compania estimeaza ca acolo are o audienta de 40%, in timp ce Apple spune ca e de doar 30%.


    Si Apple nu e singurul aproape de a deveni monopol cu care companiile media au de tratat. Lantul de magazine Wal-Mart, care folosea preturi mici la produsele media ca sa-si atraga clienti, nu va fi prea fericit sa se vada dezavantajat pe termen lung. NBC a anuntat ca va incheia un parteneriat cu un alt mamut, Amazon.com, ca sa-si distribuie produsele media catre public. Parteneriatul viitor al companiei cu Fox, in cadrul unui proiect care se va numi Hulu.com, ar putea da nastere unei noi destinatii pentru amatorii de seriale.


    Desigur, versiunile ce pot fi descarcate de pe Amazon.com sau Hulu.com nu vor putea fi redate de un iPod. Dar Jobs poate dicta preturile doar daca episoadele din „The Office“ nu mai pot fi redate pe niciun alt dispozitiv.     Apple a construit un regat bazat pe niste produse hardware frumoase si placute la atingere. Dar dragostea mea pentru iPod e totusi alimentata de toate lucrurile pe care le pot pune pe acest aparat. Daca acest cartier exclusivist isi pierde mare parte din latifundia lui culturala, chiar ar trebui sa mai locuiesc aici?

     

    Traducere si adaptare: Mihai MitricA

  • Irlandezii and Friends

    Agentia romaneasca Friends Advertising a semnat un parteneriat de patru ani cu firma irlandeza International Marketing & Sales Group (IMSG), la sfarsitul caruia agentia va fi cumparata in totalitate.


    Preluarea va fi realizata in doua etape, IMSG urmand sa plateasca, intr-o prima etapa, circa 2,54 mil. euro pentru 70% din actiunile Friends Advertising. Restul de 30% din actiunile agentiei romanesti urmeaza sa fie cumparate de IMSG in 2011, dupa ce pretul acestora va fi stabilit in urma unui audit independent.


    In urma afilierii, agentia isi va consolida departamentul de strategie si va intra in randul jucatorilor de pe piata de branding autohtona. De asemenea, cele doua companii isi propun sa extinda expertiza grupului in directii precum online, retail, merchandising, BTL, research etc. Parteneriatul va aduce beneficii agentiei locale, prin experienta companiei IMSG in pietele emergente, precum Rusia si India, spune Sorin Tranca, managing partner la Friends Advertising. „IMSG aduce un know-how extins in zona de retail si field marketing, acolo unde putine agentii de comunicare au cunostinte solide in Romania. In plus, cu agentia din Turcia a grupului gasim cele mai multe afinitati in dezvoltarea unei colaborari pe branding, PR si strategie“, a mai spus Tranca.


    IMSG, listata la Bursa din Londra, a inceput sa prospecteze piata de publicitate din Romania in luna martie anul trecut. IMSG planuieste sa isi mareasca portofoliul de achizitii in Romania pana la sfarsitul anului 2007. „Suntem in discutii cu alte 4-5 agentii romanesti si speram ca pana la sfarsitul anului sa finalizam negocierile“, a declarat Lau Geckler, deputy managing director IMSG International. Discutiile cu cei de la Friends au durat aproximativ opt luni.


    Agentia romaneasca de publicitate full-service Friends Advertising a fost infiintata in urma cu patru ani. Printre clientii sai se numara Canon CCE, Unilever CCE, Siemens Romania si Libra Bank. IMSG ofera servicii de vanzari si marketing pe piete in dezvoltare si are in prezent birouri in 20 de orase, in tari ca Rusia, Turcia, Ungaria, Ucraina si India. Friends Advertising a fost asistata in procesul de negociere de casa de avocatura Iordache & Iordache, iar IMSG de catre Bevan Brittan LLP.

  • In the spotlight

    Ideea: Copper Beech comunica beneficiile viitorului complex imobiliar Blue Tower

    Client: Copper Beech

    Brand: Copper Beech Blue Tower

    Agentia: Publicis

    Canale: presa scrisa, Internet, TV

     

    Agentia de publicitate Publicis a realizat comunicarea creativa pentru proiectul rezidential Copper Beech Blue Tower din Bucuresti, care incepe sa fie promovat in aceasta luna. La baza conceptului a stat evidentierea beneficiilor legate de spatiul noului imobil Blue Tower: proximitatea lacului Plumbuita, a parcului si privelistea neobstructionata. Clientul a dorit o comunicare de tipul „emotional lifestyle“, care sa transmita direct beneficiile produsului. Conceptul, intitulat „Chain reaction“, pivoteaza in jurul fiecarui beneficiu, vrand sa demonstreze ca la proiectarea imobilului s-au luat in calcul toate asteptarile viitorilor proprietari. Headline-urile descriptive prezinta simplu oferta: „Noi iti dam lumina naturala. Tu adu-ti plantele; Noi iti dam un lac. Tu adu-ti barca; Noi iti dam un parc. Tu adu-ti copiii…“ Campania se va derula prin presa si prin bannere pe Internet. In plus, Publicis dezvolta un spot TV care va fi difuzat in cinematografele Movieplex, Multiplex si Cinema Pro.

  • Misteriosul gPhone

    Google Phone este ramane dintre cele mai fierbinti subiecte ale momentului. Speculatiile recente pe marginea datei de lansare a telefonului mobil si a specificatiilor tehnice au creat deja in jurul „gPhone“ o atmosfera de mister comparabila cu cea dinainte de lansarea iPhone de catre Apple.


    Majoritatea blogurilor de IT si multe publicatii internationale s-au intrecut in ultima saptamana in scenarii privind planul Google de a revolutiona industria telecomunicatiilor, odata cu lansarea unui telefon mobil. Despre un celular planuit de Google se vorbeste inca de anul trecut, insa acum a inceput sa se contureze ideea ca Google a investit deja „cateva sute de milioane de dolari“ pentru acest proiect, potrivit unor surse citate de The Wall Street Journal, si ca gPhone ar putea fi lansat simultan in SUA si Europa chiar in primul trimestru al anului viitor.


    Odata cu aceasta presupunere, neconfirmata in vreun fel de oficialii Google, au inceput sa apara si primele detalii despre telefonul in sine si despre serviciile pe care le-ar putea oferi. „Google vrea sa transpuna serviciile de cautare si aplicatiile software si pe telefonul mobil, iar pentru asta lucreaza din greu in fiecare zi“, a declarat un reprezentant al companiei, fara a oferi detalii suplimentare legate de planurile privind telefonia mobila.


    Indiferent cum va fi telefonul de la Google, comparatia cu iPhone este inevitabila, remarca un comentator de pe blogul TechCrunch, care in urma cu un an era prima sursa ce a anuntat ca Google a achizitionat pentru 1,65 mld. dolari site-ul YouTube. Numai ca singurele asemanari intre gPhone si iPhone sunt denumirea, cu toate ca in cazul telefonului Google este doar o speculatie ca asa va fi numit, si interesul manifestat de timpuriu si sustinut de zvonuri al utilizatorilor, daca luam in considerare faptul ca frenezia iPhone a inceput tot cu cateva luni inainte de lansare.


    In schimb, diferentele pornesc chiar de la echipamentul in sine. Daca Apple a propus un model propriu de telefon mobil pe care il promoveaza agresiv si il comercializeaza la un pret ridicat, de 500 de dolari (370 de euro), Google va veni cu o serie de terminale sub umbrela gPhone al caror pret, conform unor surse neoficiale din piata apropiate companiei, se va situa undeva in jurul a 100 de dolari (74 de euro).


    „In prezent, Google evalueaza peste 20 de modele de telefoane mobile din portofoliul producatorului taiwanez High Tech Computer (HTC), dintre care va alege cel mult cinci terminale care sa poarte brandul gPhone“, scrie John Biggs pe blogul Crunchgear, citand o sursa din interiorul HTC. „Se presupune ca si Samsung va produce telefoane gPhone, dar aceasta informatie nu a fost confirmata deocamdata.“


    Astfel ca, avand in vedere ca exista posibilitatea ca Google sa lucreze cu mai multi producatori si nu doar pentru un singur model de terminal, nu echipamentul in sine va fi piesa de rezistenta a Google, ci serviciile ce vor fi furnizate. Speculatiile merg si mai departe – gPhone ar putea fi de fapt orice telefon mobil cu un set de specificatii „minime“ necesare, precum tehnologia 3G, Internet Wi-Fi, player audio-video si camera foto, elemente care sa incurajeze utilizarea de continut multimedia si accesul la Internet.


    In ceea ce priveste partea de software, gPhone va functiona cel mai probabil cu un sistem de operare dezvoltat chiar de Google. Speculatiile in acest sens se bazeaza pe achizitia facuta in urma cu doi ani a Android, companie specializata in dezvoltarea de software pentru telefoane mobile. Conform informatiilor publicate de Engadget, la scurt timp dupa achizitie, echipa de programatori condusa de directorul executiv Andy Rubin a inceput sa lucreze la un sistem de operare pentru celulare bazat pe platforma open source Linux si compatibil cu toate serviciile Google. Lesne de inteles deci ca aceasta compatibilitate inseamna ca gPhone va avea preinstalate serviciul de messenger Gtalk, serviciul Gmail, Google Maps sau GPay, un sistem de plati prin telefonul mobil.


    Privit din alt unghi, sistemul de operare al Google se traduce in concurenta cu Symbian si Windows Mobile, platformele deja populare pe telefoanele mobile. Fondatorul Microsoft, Bill Gates, considera insa ca Google nu reprezinta o concurenta serioasa pe acest segment si ca este putin probabil ca rivalul sa castige din cota de piata de 10% detinuta de Microsoft, scrie New York Times.     „Google a lansat pana acum 30 de produse diferite, dar numai unul singur genereaza profit. Succesul companiei pe acest segment este greu de estimat pana cand nu se lanseaza efectiv softul“, a comentat Gates.


    Revenind la comparatia cu Apple si iPhone, o alta deosebire ar fi faptul ca planul ambitios al Google este sa atraga cat mai multi operatori de servicii de telefonie mobila pentru gPhone, in locul politicii de exclusivitate preferate de Apple. Se pare ca Google a prezentat deja conceptul telefonului mai multor furnizori de telefonie mobila din SUA, printre care AT&T, T-Mobile si Verizon Wireless, conform The Wall Street Journal. Totodata, se speculeaza ca Google ar fi purtat anterior discutii si cu France Telecom in vederea unui contract „de ordinul miliardelor de dolari“ pentru gPhone. Iar faptul ca Google are deja contracte incheiate cu operatorii Vodafone, 3, KDDI si T-Mobile prin care motorul sau de cautare este folosit pe telefonul mobil, in portalul acestora, lasa de banuit ca gPhone ar putea functiona inclusiv in respectivele retele de telefonie mobila.


    Ramane insa o intrebare: pe ce anume mizeaza Google cu acest telefon mobil? Avand in vedere ca cel mai mare motor de cautare din lume va trebui probabil sa subventioneze pretul telefoanelor, 100 de dolari nefiind un pret real pentru un telefon din gama high-end, cum se vrea gPhone, scopul Google este sa genereze venituri din publicitatea pe telefonul mobil care sa acopere inclusiv serviciile de telefonie gratuite pe care compania le-ar putea oferi in urma parteneriatelor cu furnizorii, sustin surse neoficiale apropiate planurilor Google. Practic, este vorba despre acelasi sistem de publicitate aplicat online, din care compania a castigat anul trecut aproape 11 mld. dolari (peste 8 mld. euro) si pe care vrea sa-l transpuna pe ecranul telefonului mobil. „Vrem sa incheiem parteneriate cu majoritatea operatorilor de servicii de telefonie mobila si a producatorilor de celulare, pentru a oferi servicii de cautare si alte aplicatii Google pe dispozitivele si retelele acestora“, declara anterior un reprezentant al companiei.


    „Pentru Google, pozitia de lider in domeniul cautarii online, precum si mentinerea acestei pozitii sunt lucruri extrem de importante“, explica Weston Henderek, analist in cadrul companiei de cercetare Current Analysis. Piata publicitatii pe mobil are un potential considerabil de crestere, fiind estimata de compania de cercetare a pietei Frost & Sullivan la 450 mil. dolari anul acesta (peste 330 mil. euro) numai in SUA si la peste 2 mld. dolari (1,4 mld. euro) la nivel mondial pana in 2011. O estimare mult mai optimista pentru urmatorii trei ani are Gartner, dupa care in 2011 piata publicitatii pe mobil va ajunge la 3,9 mld. dolari in America de Nord, in timp ce la nivel mondial va ajunge la 14,7 mld. dolari.


    In conditiile competitiei pentru a castiga o cota cat mai mare din aceasta piata, Google ar putea sa atraga clientii si prin faptul ca apelurile telefonice si accesul la Internet vor fi serviciii gratuite – gPhone se poate conecta la Internet wireless oriunde exista un hotspot, moment in care apelurile pot fi efectuate online. In acelasi timp, printr-un telefon mobil, Google ar putea  crea o retea de continut online, clientii avand astfel la indemana tonuri de apel, jocuri pentru mobil si clipuri video de pe YouTube.


    „Sunt foarte multe motive pentru care gPhone-ul va putea devansa iPhone in popularitate“, este de parere Rob Enderle, analist in domeniul tehnologiei. „Si daca este gratuit sau aproape gratuit, cu siguranta ca o sa ma asez la coada sa-mi iau un telefon Google.“

  • Si Yahoo! vrea Mobil

    Analistul Michael Arrington de la TechCrunch scria recent ca nu numai Google, dar si Yahoo! ar lucra la un telefon mobil propriu.

     

    SPECULATIA. Directorul HTC care a furnizat informatiile privind pregatirea gPhone a spus ca si Yahoo! are in plan lansarea unui telefon mobil si ca lucreaza de mai multa vreme decat Google la un astfel de concept. Prin urmare, exista posibilitatea ca anul viitor sa fie lansat si un telefon Yahoo!, scrie Arrington.

     

    CERTITUDINEA. Deocamdata se stie oficial doar ca Yahoo! va deschide un centru de cercetare si dezvoltare in California, cu aproximativ 120 de angajati, in cea mai mare parte fosti angajati ai Motorola, si care se va concentra pe cercetarea in domeniul publicitatii pe telefonul mobil. Aceasta miscare inseamna ca, la fel ca si Google, Yahoo! incearca sa castige o felie din piata serviciilor pentru telefonul mobil.

     

    SANSELE. Un telefon de la Yahoo! nu pare a fi o miscare gresita, avand in vedere ca, potrivit sondajelor, 55,5% dintre americani spun ca ar cumpara un celular semnat de una dintre cele doua mari companii de Internet, Google sau Yahoo!.

  • Cocteil cu TVA

    O aplicatie care sa calculeze caloriile arse in timpul activitatilor fizice nu e asa de originala incat niciun telefon sa n-o fi inclus pana acum „din fabricatie”. Nokia 5500 e doar unul din exemple.

    Dar un model care sa aiba si aplicatii care aduc stiri de business pe ecranul telefonului, pe acelasi terminal destinat, in fond, nisei celor preocupati de propria silueta, e rarisim. Insa noi servicii web destinate telefoanelor mobile pot suplini lipsurile incercate de utilizatorii atipici in folosirea aproape oricarui tip de telefon. De pe mfun.ro, un site lansat in octombrie anul trecut, se pot descarca aplicatii care sa personalizeze telefoanele mobile cu servicii suplimentare. Singura conditie este ca telefonul caruia ii sunt destinate aplicatiile sa cunoasca limbajul de programare Java, o caracteristica indeplinita de cele mai multe dintre telefoanele aflate acum la vanzare in magazine. Dupa inregistrarea gratuita pe site-ul mfun.ro urmeaza etapa alegerii aplicatiilor ce se doresc a fi instalate. Lista, inca modesta, cuprinde aplicatii realizate de firma One Touch Info, detinatoarea site-ului. Dintre cele 14 la numar pot fi mentionate Mobile Business, serviciul care afiseaza cursul valutar, calculeaza TVA si ofera gratuit stiri economice de baza, sau Cocktail Wizard, o aplicatie ce genereaza liste de mixuri alcoolice ce pot fi preparate cu ingredientele introduse de utilizator.

    In ciuda gratuitatii, modelul de business prin care site-ul obtine totusi venituri se bazeaza pe reclamele inserate in aplicatii, explica Ioana Ciopraga, director de marketing al companiei care a lansat site-ul. „Concret, anul acesta ne asteptam la incasari din publicitate de aproape 100.000 de euro“, declara Ciopraga. Publicitatea nu ar trebui sa-i deranjeze pe cei 5.000 de abonati de acum ai serviciilor, pentru ca este inserata doar in momentele cand se incarca sau actualizeaza aplicatiile, neintrerupand activitatea acestora. Aplicatii similare sunt la ora actuala oferite si de operatorii de telefonie mobila, dar fara a fi gratuite. Site-ul mfun.ro se adreseaza insa doar celor din retelele GSM din Romania, Zapp utilizand tehnologia Brew si nu Java pentru aplicatii.