Blog

  • O perioada confuza

    Anul 2006 nu a adus Yahoo! cresteri fabuloase, iar pentru anul acesta, primele estimari in privinta veniturilor raman destul de prudente.

     

    CIFRA DE AFACERI: Yahoo! a incheiat anul 2006 cu o cifra de afaceri de 6,4 de miliarde de dolari, in crestere cu 22% fata de 2005.

     

    PROFIT: Profitul companiei insa a inregistrat scaderi pe tot parcursul anului. Numai in ultimul trimestru, scaderea profitului net a fost de 61%, la 269 mil. $, de la 683 mil. $ in aceeasi perioada din 2005.

     

    PERSPECTIVE: Pentru 2007, Yahoo! estimeaza venituri cuprinse intre 4,95 si 5,45 miliarde de dolari, sub previziunile analistilor de la Thomson Financial, care estimeaza 5,47 miliarde de dolari.

  • O perioada confuza

    Anul 2006 nu a adus Yahoo! cresteri fabuloase, iar pentru anul acesta, primele estimari in privinta veniturilor raman destul de prudente.

     

    CIFRA DE AFACERI: Yahoo! a incheiat anul 2006 cu o cifra de afaceri de 6,4 de miliarde de dolari, in crestere cu 22% fata de 2005.

     

    PROFIT: Profitul companiei insa a inregistrat scaderi pe tot parcursul anului. Numai in ultimul trimestru, scaderea profitului net a fost de 61%, la 269 mil. $, de la 683 mil. $ in aceeasi perioada din 2005.

     

    PERSPECTIVE: Pentru 2007, Yahoo! estimeaza venituri cuprinse intre 4,95 si 5,45 miliarde de dolari, sub previziunile analistilor de la Thomson Financial, care estimeaza 5,47 miliarde de dolari.

  • De la bulgare la avalansa

    In luna mai va avea loc la Brasov conferinta „eLiberatica – The Benefits of Open & Free Technologies“ care va reuni o serie de nume marcante ale lumii open source. Povestea conferintei se aseamana cu povestile de succes ale protagonistilor ei.

     

    Rasmus Lerdorf a scris in 1994 cateva rutine pentru administrarea paginii sale de web, pe care le-a reunit si le-a pus apoi la dispozitia celor carora le-ar putea fi utile sub denumirea PHP. Un bulgare care a devenit avalansa dupa ce in jurul nucleului de cod s-a format o comunitate care a dezvoltat aplicatia in directia unui instrument universal pentru construirea de situri web dinamice. Astazi PHP sta in spatele a peste 22 de milioane de situri web, iar limbajul cu acelasi nume este al treilea ca popularitate, dupa C/CAA si Java.

     

    Michael Widenius a scris inca de cand avea 17 ani un programel care sa realizeze repede si eficient sarcini de stocare si regasire a informatiilor. Mereu imbunatatit si transpus pe noile generatii de computere, programul l-a insotit in diversele sale joburi, mereu stocat in directorul numit „My“. Cand i-a adaugat o interfata de programare care sa accepte elemente de SQL, numele programului a devenit MySQL. Publicarea sa in regim open source i-a adus o uriasa popularitate, iar firma cu acelasi nume – fondata de Widenius si partenerul sau David Axmark – este un exemplu de model de afacere bazat pe OS/FS.

     

    Brian Behlendorf a fost unul dintre fondatorii firmei Organics, care se remarca prin faptul ca a fost prima companie specializata in proiectarea siturilor web. Primul proiect major a fost prezenta pe web a revistei Wired. Pentru ca serverul web NCSA nu stia sa gestioneze inregistrarea utilizatorilor, Behlendorf l-a „peticit“ si i-a adaugat functionalitatea de care avea nevoie. Cum si altii faceau la fel, a initiat un proiect care sa reuneasca aceste petice, iar rezultatul a fost un program cu totul nou care sustine astazi mai mult de 60% din web: Apache.

     

    Cele trei povesti – poate cele mai de succes din istoria miscarii open source, daca exceptam Linux – au cateva lucruri in comun. Toate au pornit de la un nucleu de mica amploare, de la ceva aproape neinsemnat, iar contributia comunitatii a fost esentiala. Cum se face ca dintre initiativele bazate pe o idee, entuziasm si voluntariat – fie ca vorbim de proiecte open source sau nu – unele (putine) ajung la succes, iar nenumarate altele esueaza? Cu siguranta utilitatea este un ingredient important, dar sunt convins ca e si o doza de sansa in joc. De altfel chiar Linus Torvalds spune despre el ca este un „revolutionar accidental“. Si inca un element in comun al celor trei povesti: eroii lor se vor afla la Brasov in aceasta primavara, la o conferinta a carei poveste se bazeaza pe aceleasi ingrediente – o idee, entuziasm, voluntariat si un strop de sansa.

     

    In urma cu un an am primit un mesaj de la Lucian Savluc, un programator roman stabilit in Canada, entuziast sustinator al softului liber. Observatia lui era ca in Romania miscarea open source nu este structurata si nici vizibila, in ciuda oportunitatilor pe care le-ar putea deschide atat pentru societate, cat si pentru afaceri. Voia sa faca ceva in aceasta directie si ideea lui era ca o conferinta cu o prestigioasa prezenta internationala ar putea in acelasi timp sa atraga atentia mediului de afaceri si sa contribuie la constituirea unei comunitati OS/FS romanesti. Scepticismul meu initial a fost temperat de viteza cu care contactele prin Internet au condus la constituirea unui grup de voluntari din lumea intreaga (si nu doar romani) care dorea sa sprijine initiativa.

     

    Este interesant ca evolutia proiectului a reprodus cu fidelitate modelul clasic al unui proiect open source, pornind cu o agenda neclara si structurandu-se dinamic pe parcurs. Un element anecdotic se leaga de denumirea conferintei, care trebuia sa imbine ideea de libertate cu informatica, asa ca „Liberatica“ a intrunit consensul. Insa verificarea disponibilitatii numelor de domenii a fost, se pare, interceptata, iar a doua zi toate erau deja inregistrate, asa ca s-a ajuns la „eLiberatica“. In fine, grupul de initiativa avand un caracter informal, a fost nevoie de un partener comercial (Agora Media) care sa administreze partea de logistica, in vreme ce ROSI s-a ocupat de atragerea conferentiarilor. Alaturi de Lerdorf, Widenius si Behlendorf, vor mai fi prezente si alte nume importante ale miscarii open source: Zak Greant (Mozilla Foundation), Kurt von Fink (Gnome Foundation si Ubuntu Team), Aleksander Farstad (eZ Systems), Jim Willis (administratia statului Rhode Island) precum si Bogomil Shopov si Yovko Lambrev, principalii promotori ai miscarii open source din Bulgaria. Si totul a pornit dintr-o idee care parea fara sanse de reusita. Ca si Linux, de altfel…

  • De la bulgare la avalansa

    In luna mai va avea loc la Brasov conferinta „eLiberatica – The Benefits of Open & Free Technologies“ care va reuni o serie de nume marcante ale lumii open source. Povestea conferintei se aseamana cu povestile de succes ale protagonistilor ei.

     

    Rasmus Lerdorf a scris in 1994 cateva rutine pentru administrarea paginii sale de web, pe care le-a reunit si le-a pus apoi la dispozitia celor carora le-ar putea fi utile sub denumirea PHP. Un bulgare care a devenit avalansa dupa ce in jurul nucleului de cod s-a format o comunitate care a dezvoltat aplicatia in directia unui instrument universal pentru construirea de situri web dinamice. Astazi PHP sta in spatele a peste 22 de milioane de situri web, iar limbajul cu acelasi nume este al treilea ca popularitate, dupa C/CAA si Java.

     

    Michael Widenius a scris inca de cand avea 17 ani un programel care sa realizeze repede si eficient sarcini de stocare si regasire a informatiilor. Mereu imbunatatit si transpus pe noile generatii de computere, programul l-a insotit in diversele sale joburi, mereu stocat in directorul numit „My“. Cand i-a adaugat o interfata de programare care sa accepte elemente de SQL, numele programului a devenit MySQL. Publicarea sa in regim open source i-a adus o uriasa popularitate, iar firma cu acelasi nume – fondata de Widenius si partenerul sau David Axmark – este un exemplu de model de afacere bazat pe OS/FS.

     

    Brian Behlendorf a fost unul dintre fondatorii firmei Organics, care se remarca prin faptul ca a fost prima companie specializata in proiectarea siturilor web. Primul proiect major a fost prezenta pe web a revistei Wired. Pentru ca serverul web NCSA nu stia sa gestioneze inregistrarea utilizatorilor, Behlendorf l-a „peticit“ si i-a adaugat functionalitatea de care avea nevoie. Cum si altii faceau la fel, a initiat un proiect care sa reuneasca aceste petice, iar rezultatul a fost un program cu totul nou care sustine astazi mai mult de 60% din web: Apache.

     

    Cele trei povesti – poate cele mai de succes din istoria miscarii open source, daca exceptam Linux – au cateva lucruri in comun. Toate au pornit de la un nucleu de mica amploare, de la ceva aproape neinsemnat, iar contributia comunitatii a fost esentiala. Cum se face ca dintre initiativele bazate pe o idee, entuziasm si voluntariat – fie ca vorbim de proiecte open source sau nu – unele (putine) ajung la succes, iar nenumarate altele esueaza? Cu siguranta utilitatea este un ingredient important, dar sunt convins ca e si o doza de sansa in joc. De altfel chiar Linus Torvalds spune despre el ca este un „revolutionar accidental“. Si inca un element in comun al celor trei povesti: eroii lor se vor afla la Brasov in aceasta primavara, la o conferinta a carei poveste se bazeaza pe aceleasi ingrediente – o idee, entuziasm, voluntariat si un strop de sansa.

     

    In urma cu un an am primit un mesaj de la Lucian Savluc, un programator roman stabilit in Canada, entuziast sustinator al softului liber. Observatia lui era ca in Romania miscarea open source nu este structurata si nici vizibila, in ciuda oportunitatilor pe care le-ar putea deschide atat pentru societate, cat si pentru afaceri. Voia sa faca ceva in aceasta directie si ideea lui era ca o conferinta cu o prestigioasa prezenta internationala ar putea in acelasi timp sa atraga atentia mediului de afaceri si sa contribuie la constituirea unei comunitati OS/FS romanesti. Scepticismul meu initial a fost temperat de viteza cu care contactele prin Internet au condus la constituirea unui grup de voluntari din lumea intreaga (si nu doar romani) care dorea sa sprijine initiativa.

     

    Este interesant ca evolutia proiectului a reprodus cu fidelitate modelul clasic al unui proiect open source, pornind cu o agenda neclara si structurandu-se dinamic pe parcurs. Un element anecdotic se leaga de denumirea conferintei, care trebuia sa imbine ideea de libertate cu informatica, asa ca „Liberatica“ a intrunit consensul. Insa verificarea disponibilitatii numelor de domenii a fost, se pare, interceptata, iar a doua zi toate erau deja inregistrate, asa ca s-a ajuns la „eLiberatica“. In fine, grupul de initiativa avand un caracter informal, a fost nevoie de un partener comercial (Agora Media) care sa administreze partea de logistica, in vreme ce ROSI s-a ocupat de atragerea conferentiarilor. Alaturi de Lerdorf, Widenius si Behlendorf, vor mai fi prezente si alte nume importante ale miscarii open source: Zak Greant (Mozilla Foundation), Kurt von Fink (Gnome Foundation si Ubuntu Team), Aleksander Farstad (eZ Systems), Jim Willis (administratia statului Rhode Island) precum si Bogomil Shopov si Yovko Lambrev, principalii promotori ai miscarii open source din Bulgaria. Si totul a pornit dintr-o idee care parea fara sanse de reusita. Ca si Linux, de altfel…

  • Nu mai e loc pe hard

    Daca toate informatiile digitale din lume ar fi in acest moment stocate, nu am avea suficient spatiu. Noroc ca mai stergem din ele si ca apar noi suporturi mai generoase.

    Analistii de la IDC au tinut sa masoare ce cantitate de informatii digitale genereaza planeta. Concluzia lor a fost ca nu avem suficienta capacitate de stocare pentru a inmagazina tot ce producem. Au fost considerate informatii digitale toate fisierele video, audio, e-mail-uri, pagini web, convorbiri telefonice pe Internet s.a.m.d. Fiecare dintre ele a fost inmultita cu trei, cifra considerata o medie a numarului de replici pe care le are un fisier. Tragand linie si facand calculele, s-a ajuns la 161 de miliarde de GB (adica 161 de exabytes) de informatie digitala produsa doar anul trecut. Cifra reprezinta cam de trei milioane de ori mai mult ca toate informatiile cuprinse vreodata in carti. Ar fi nevoie de 2 miliarde de iPod-uri din cele mai incapatoare pentru a stoca 161 de exabytes. Ultima analiza estimativa de acest fel a fost facuta in 2003 de Universitatea din California, care a calculat la 5 exabytes suma informatiilor digitale generate in acel an. Chiar si aceasta cifra este foarte mare, asa incat ce rost are capriciul de a calcula cum variaza de la an la an? Cei de la IDC spun ca este important sa stim cum anume marirea nevoii de stocare influenteaza noile prevederi regulatorii, deocamdata doar din Statele Unite, privind folosirea camerelor de supraveghere. E important insa si sa vedem cat spatiu de stocare ar fi necesar ca sa stocam totul. Pentru anul trecut, cei de la IDC spun ca spatiul de stocare disponibil la nivelul intregii planete era de 185 de exabytes, deci cu putin peste nevoia calculata, dar ca pana in 2010 situatia se va inversa. Spatiul de stocare disponibil va ajunge la 601 exabytes, dar necesarul va ajunge pana la 1 zettabytes (1.024 de exabytes). Din fericire, nu ne paste nicio criza de spatiu de stocare, pentru ca nu toate datele ajung subiectul memorarii electronice, iar pretul unitatilor scade permanent. Exista insa si contestatari ai acestor rezultate, care spun ca studiul este lipsit de obiectivitate, din moment ce l-a comandat EMC, una dintre cele mai mari companii de management al datelor. Asa ca studiul va fi reluat de un grup independent de cercetare, folosind metoda urmata acum patru ani la Universitatea din California. Cei de la IDC au anticipat ca nu se va ajunge la niste rezultate mult diferite, mai ales ca intre timp vor fi fost generate alte informatii noi de stocat.

  • Nu mai e loc pe hard

    Daca toate informatiile digitale din lume ar fi in acest moment stocate, nu am avea suficient spatiu. Noroc ca mai stergem din ele si ca apar noi suporturi mai generoase.

    Analistii de la IDC au tinut sa masoare ce cantitate de informatii digitale genereaza planeta. Concluzia lor a fost ca nu avem suficienta capacitate de stocare pentru a inmagazina tot ce producem. Au fost considerate informatii digitale toate fisierele video, audio, e-mail-uri, pagini web, convorbiri telefonice pe Internet s.a.m.d. Fiecare dintre ele a fost inmultita cu trei, cifra considerata o medie a numarului de replici pe care le are un fisier. Tragand linie si facand calculele, s-a ajuns la 161 de miliarde de GB (adica 161 de exabytes) de informatie digitala produsa doar anul trecut. Cifra reprezinta cam de trei milioane de ori mai mult ca toate informatiile cuprinse vreodata in carti. Ar fi nevoie de 2 miliarde de iPod-uri din cele mai incapatoare pentru a stoca 161 de exabytes. Ultima analiza estimativa de acest fel a fost facuta in 2003 de Universitatea din California, care a calculat la 5 exabytes suma informatiilor digitale generate in acel an. Chiar si aceasta cifra este foarte mare, asa incat ce rost are capriciul de a calcula cum variaza de la an la an? Cei de la IDC spun ca este important sa stim cum anume marirea nevoii de stocare influenteaza noile prevederi regulatorii, deocamdata doar din Statele Unite, privind folosirea camerelor de supraveghere. E important insa si sa vedem cat spatiu de stocare ar fi necesar ca sa stocam totul. Pentru anul trecut, cei de la IDC spun ca spatiul de stocare disponibil la nivelul intregii planete era de 185 de exabytes, deci cu putin peste nevoia calculata, dar ca pana in 2010 situatia se va inversa. Spatiul de stocare disponibil va ajunge la 601 exabytes, dar necesarul va ajunge pana la 1 zettabytes (1.024 de exabytes). Din fericire, nu ne paste nicio criza de spatiu de stocare, pentru ca nu toate datele ajung subiectul memorarii electronice, iar pretul unitatilor scade permanent. Exista insa si contestatari ai acestor rezultate, care spun ca studiul este lipsit de obiectivitate, din moment ce l-a comandat EMC, una dintre cele mai mari companii de management al datelor. Asa ca studiul va fi reluat de un grup independent de cercetare, folosind metoda urmata acum patru ani la Universitatea din California. Cei de la IDC au anticipat ca nu se va ajunge la niste rezultate mult diferite, mai ales ca intre timp vor fi fost generate alte informatii noi de stocat.

  • Birou virtual clasa A

    Multe sunt posibilitatile de a renunta la „cubicle“ si de a lucra de oriunde, putini sunt cei care izbutesc s-o faca. Officezilla ar putea sa incline balanta spre iesirea din birou.

     

    Officezilla, dezvoltata de o companie din California, este o solutie de birou la distanta, care acopera toate nevoile primare pentru lucrul in echipe dispersate in mai multe locuri. Cel ce preia rolul de administrator al contului, adica seful de proiect, ori chiar managerul, daca e vorba de o firma mai mica, alege si invita membrii echipei si comunica fazele proiectului sau programul de intalniri doar acelor persoane care trebuie sa afle de ele. Poate cel mai important argument in favoarea unei astfel de solutii de a munci virtual in echipa e ca Officezilla nu costa nimic. Apoi, mai este calendarul online, unde poate fi integrat orarul activitatilor curente, care se pot si suprapune daca sunt realizate de grupuri diferite. Fiecare persoana din echipa, ce are cont creat de administrator, va vedea ce anume ii este destinat si isi poate completa propriul program, cu activitati in interes personal care nu sunt vizibile celorlati membri. Rubrica de contacte are nu mai putin de 29 de campuri initiale prin care sunt organizati in agenda membrii echipei si persoanele cu care interactioneaza. Lista completa a numelor poate fi facuta publica tuturor membrilor unui grup sau poate fi pastrata secreta. Apoi, intr-un director comun sunt pastrate fisierele care sunt accesate in mod uzual, la fel ca in cazul oricarei retele interne a unei companii, dar limitata la 500 MB. Lista specificatiilor continua cu aplicatii de chat, forum, baza de date, casuta de e-mail unde pot fi directionate toate mesajele care ajung pe adresa de la serviciu, precum si posibilitatea de a marca site-urile utile echipei, pentru ca directorul de bookmark sa fie accesibil tuturor. Pe ansamblu, toata aplicatia functioneaza ca o retea intranet accesibila din afara, un „extranet“ vizibil de oriunde celor ce au un nume de cont alocat si o parola. Mai ramane problema securitatii, despre care proprietarii site-ului spun ca a fost depasita si ca absolut toate informatiile sunt in siguranta si nu pot fi citite de nimeni altcineva. Dar accidente se intampla oricand, iar un nume si o parola dezvaluite sunt suficiente pentru a permite accesul unui intrus si eventuale daune perfect echivalente cu o spargere la sediul fizic al companiei.

  • Birou virtual clasa A

    Multe sunt posibilitatile de a renunta la „cubicle“ si de a lucra de oriunde, putini sunt cei care izbutesc s-o faca. Officezilla ar putea sa incline balanta spre iesirea din birou.

     

    Officezilla, dezvoltata de o companie din California, este o solutie de birou la distanta, care acopera toate nevoile primare pentru lucrul in echipe dispersate in mai multe locuri. Cel ce preia rolul de administrator al contului, adica seful de proiect, ori chiar managerul, daca e vorba de o firma mai mica, alege si invita membrii echipei si comunica fazele proiectului sau programul de intalniri doar acelor persoane care trebuie sa afle de ele. Poate cel mai important argument in favoarea unei astfel de solutii de a munci virtual in echipa e ca Officezilla nu costa nimic. Apoi, mai este calendarul online, unde poate fi integrat orarul activitatilor curente, care se pot si suprapune daca sunt realizate de grupuri diferite. Fiecare persoana din echipa, ce are cont creat de administrator, va vedea ce anume ii este destinat si isi poate completa propriul program, cu activitati in interes personal care nu sunt vizibile celorlati membri. Rubrica de contacte are nu mai putin de 29 de campuri initiale prin care sunt organizati in agenda membrii echipei si persoanele cu care interactioneaza. Lista completa a numelor poate fi facuta publica tuturor membrilor unui grup sau poate fi pastrata secreta. Apoi, intr-un director comun sunt pastrate fisierele care sunt accesate in mod uzual, la fel ca in cazul oricarei retele interne a unei companii, dar limitata la 500 MB. Lista specificatiilor continua cu aplicatii de chat, forum, baza de date, casuta de e-mail unde pot fi directionate toate mesajele care ajung pe adresa de la serviciu, precum si posibilitatea de a marca site-urile utile echipei, pentru ca directorul de bookmark sa fie accesibil tuturor. Pe ansamblu, toata aplicatia functioneaza ca o retea intranet accesibila din afara, un „extranet“ vizibil de oriunde celor ce au un nume de cont alocat si o parola. Mai ramane problema securitatii, despre care proprietarii site-ului spun ca a fost depasita si ca absolut toate informatiile sunt in siguranta si nu pot fi citite de nimeni altcineva. Dar accidente se intampla oricand, iar un nume si o parola dezvaluite sunt suficiente pentru a permite accesul unui intrus si eventuale daune perfect echivalente cu o spargere la sediul fizic al companiei.

  • Tata, mama & Co.

    Rolul de conducere al managerilor nu ia sfarsit odata cu inchiderea usii de la birou. Copilul este educat, in ultima instanta, dupa aceleasi reguli dupa care se dezvolta un produs de succes, cu strategie, investitii si analiza a rezultatelor.

     

    Reuniune de afaceri cu manageri din domenii cu greutate. Dupa prima jumatate de ora, discutia aluneca discret pe o panta mult mai personala. Subiectul: copiii. „Al meu se culca in fiecare seara la 8 si se trezeste foarte de dimineata“, spune cineva. „Vai, ce devreme, fetita mea de doi ani nu adoarme niciodata inainte de miezul noptii“, i se raspunde.

     

    Specialistii spun ca stilul de a fi parinte este influentat si de profesie. In ceea ce-i priveste pe manageri, Otilia Secara, medic specialist in psihiatria si neurologia copilului, spune ca acestia „abordeaza proactiv profesia de parinte, isi cauta informatii din diverse surse, aplica si in familie planificarea pe termen lung si abilitatile de rezolvare de probleme“. Cu alte cuvinte, trateaza calitatea de parinte in acelasi mod in care conduc afacerile si stiu in general ce au de facut pentru ca „produsul“ sa aiba succes.

     

    Crenguta Rosu, co-managing partner la compania de comunicare DC Communication, spune ca, in cazul fiului sau Petru (7 ani si jumatate), a remarcat foarte devreme dorinta lui de a comunica, o calitate care pare ca s-a transmis genetic. „Este preocupat de cuvinte, de sunetul lor, de legatura dintre ele. Acum se gandeste adesea la rime, la sensurile multiple ale unor cuvinte. Ii mai plac jocurile de cuvinte, cuvintele incrucisate, jocurile cu litere“, zice specialistul in comunicare.

     

    Managerii privesc copiii aproape ca pe un „proiect“, le identifica punctele tari si punctele slabe si incearca sa le stimuleze abilitatile. Sorina Muresan, director general al Expotek, firma de organizare de evenimente, a identificat inclinatia pentru desen la Ioana, fiica sa de sase ani si zece luni. „Ioana are o aptitudine pentru desen si se exprima foarte bine in acest mod. Oriunde plecam are la indemana un set de creioane, carioci, caiete.“

     

    Altii au remarcat la copiii lor abilitati sportive, care pot insemna o viitoare cariera in domeniu. Liliana Paraipan, directorul general al Mondospa, companie de consultanta in domeniul spa wellness, spune ca fiica sa Diana (5 ani) este foarte buna la sport. „Practica schiul fara probleme, se plimba cu rolele de la 3 ani si jumatate, ii place sa patineze, ia lectii de tenis de camp.“ In schimb, fiul sau David dovedeste de la doi ani o inclinatie pentru tehnica: „Ii place orice are suruburi, butoane, iar jucaria lui preferata e o trusa de scule“.

     

    Mana de fier a parintelui este suplimentata prin diverse metode, adesea de import. Una dintre solutiile aparute relativ recent o reprezinta scolile particulare, o varianta moderna a pensionului de odinioara, unde activitatile din afara scolii sunt foarte clar structurate. „Copilul isi petrece aici intreaga zi (incluzand masa de pranz, odihna, lectii, sport, limbi straine, muzica), ajungand acasa seara. Este varianta optima atunci cand parintii sunt ocupati, deoarece copilul nu ramane nesupravegheat“, spune Secara. Petru invata la o scoala particulara despre care parintii cred ca este buna atat pentru copil, cat si pentru ei. „Pentru noi a fost important faptul ca, pe langa programa, sunt incluse in spatiul scolii – deci sub monitorizarea scolii si fara deplasari consumatoare de timp – activitati aditionale, cum ar fi dans, karate, pictura, calculator. Toate acestea se intampla intr-un spatiu familiar, fara consum de timp in plus; mi-ar fi imposibil sa il duc eu pe Petru la toate aceste activitati, in conditiile in care ajung acasa zilnic dupa ora 20.00, venind de la birou“, explica Rosu.

     

    Si Sorina Muresan a ales varianta invatamantului particular pentru fiica sa. Ioana este eleva in clasa intai la scoala „Mark Twain“ si isi imparte timpul liber intre pictura, cor, karate si balet. „Sunt doar 15 sau 16 copii si cred ca lucrul acesta conteaza“, spune Muresan.

     

    Unii dintre manageri ii duc pe copii cu ei la birou, stiind ca intotdeauna copilul invata din ceea ce vede, iar in acest mod preia atitudinea fata de munca a parintelui, dar si problemele pe care acesta trebuie sa le rezolve si aude o serie de lucruri importante pentru mai tarziu.

     

    „Petru a venit de cateva ori «ca sa munceasca», intrucat deocamdata isi doreste sa devina coleg cu mine. A primit misiuni de genul multiplicat documente sau sondaje interne. Dar nu este foarte frecventa prezenta lui la birou, pentru ca poate sa deranjeze“, recunoaste Crenguta Rosu.

     

    Si Ioana are contact direct cu activitatile in care este implicata mama sa. „O iau la birou ca sa inteleaga anumite activitati mai complicate, care pentru ei sunt greu de digerat. E doritoare sa vina. Intr-o zi am luat plicuri si invitatii acasa, le-am facut impreuna, a fost foarte mandra ca e implicata“, spune Muresan. Copiii managerilor sunt invatati sa constientizeze si partea materiala a vietii, iar discutiile despre bani si „bugete“ se intampla de la varste fragede. „Prima data am vorbit despre bani pe la trei ani, atunci cand a inceput sa puna intrebari despre cum se obtin“, isi aminteste Muresan. „Trebuie sa fie constienta ca este nevoie de munca pentru a-i castiga. Cadouri nu primeste decat la ocazii speciale sau dupa ce indeplineste un obiectiv, de exemplu cand ma ajuta la cumparaturi“, sustine managerul.

     

    Jamie Johnson, mostenitorul imperiului Johnson & Johnson, a realizat un film  documentar despre cum copiii de manageri isi impart timpul si banii. Iar povestile copiilor din film sunt un fel de analiza sui generis a rezultatelor managementului parintilor. Documentarul lui Johnson, „Born Rich“, a fost lansat in 2003 si a starnit un scandal imens, inclusiv in familia proprie. Pentru realizarea filmului, tanarul de 21 de ani a avut subiecti celebri precum S.I. Newhouse IV, mostenitorul imperiului Conde Nast, Ivanka Trump, fiica lui Donald Trump, Georgina Bloomberg, fiica lui Michael Bloomberg, sau Luke Weil, mostenitorul imperiului de jocuri Autotote.

     

    Unii dintre magnati au esuat in ceea ce se numeste de-acum „parenting management“, pe cand altii si-au dus munca la final cu succes. Cody Franchetti, mostenitorul grupului de textile italian Milliken, lucreaza ca model, ceea ce nu este deloc pe placul familiei, in timp ce Josiah Hornblower, cel care va mosteni averea imperiului feroviar Vanderbilt Whitney, a intrerupt facultatea pentru doi ani pentru a lucra ca mecanic la terenurile petrolifere din Texas, o experienta despre care spune ca l-a ajutat sa se pregateasca pentru a prelua fraiele afacerii.

     

    Un exemplu de „parenting management“ dus la extrem este cel al lui Rupert Murdoch, magnatul media australian, despre care se spune ca in fiecare dimineata isi interoga cei trei copii, Elisabeth, Lachlan si James, despre evolutia bursei, cotatia actiunilor si situatia concurentei. Iar cei trei ajunsesera de la varste fragede sa cunoasca mai bine indicatorii economici decat cele mai noi variante de jocuri si papusi. Tot e bine ca taticul n-avea cum sa-i concedieze daca se intampla ca in vreo zi sa nu stie raspunsurile corecte.

  • Tata, mama & Co.

    Rolul de conducere al managerilor nu ia sfarsit odata cu inchiderea usii de la birou. Copilul este educat, in ultima instanta, dupa aceleasi reguli dupa care se dezvolta un produs de succes, cu strategie, investitii si analiza a rezultatelor.

     

    Reuniune de afaceri cu manageri din domenii cu greutate. Dupa prima jumatate de ora, discutia aluneca discret pe o panta mult mai personala. Subiectul: copiii. „Al meu se culca in fiecare seara la 8 si se trezeste foarte de dimineata“, spune cineva. „Vai, ce devreme, fetita mea de doi ani nu adoarme niciodata inainte de miezul noptii“, i se raspunde.

     

    Specialistii spun ca stilul de a fi parinte este influentat si de profesie. In ceea ce-i priveste pe manageri, Otilia Secara, medic specialist in psihiatria si neurologia copilului, spune ca acestia „abordeaza proactiv profesia de parinte, isi cauta informatii din diverse surse, aplica si in familie planificarea pe termen lung si abilitatile de rezolvare de probleme“. Cu alte cuvinte, trateaza calitatea de parinte in acelasi mod in care conduc afacerile si stiu in general ce au de facut pentru ca „produsul“ sa aiba succes.

     

    Crenguta Rosu, co-managing partner la compania de comunicare DC Communication, spune ca, in cazul fiului sau Petru (7 ani si jumatate), a remarcat foarte devreme dorinta lui de a comunica, o calitate care pare ca s-a transmis genetic. „Este preocupat de cuvinte, de sunetul lor, de legatura dintre ele. Acum se gandeste adesea la rime, la sensurile multiple ale unor cuvinte. Ii mai plac jocurile de cuvinte, cuvintele incrucisate, jocurile cu litere“, zice specialistul in comunicare.

     

    Managerii privesc copiii aproape ca pe un „proiect“, le identifica punctele tari si punctele slabe si incearca sa le stimuleze abilitatile. Sorina Muresan, director general al Expotek, firma de organizare de evenimente, a identificat inclinatia pentru desen la Ioana, fiica sa de sase ani si zece luni. „Ioana are o aptitudine pentru desen si se exprima foarte bine in acest mod. Oriunde plecam are la indemana un set de creioane, carioci, caiete.“

     

    Altii au remarcat la copiii lor abilitati sportive, care pot insemna o viitoare cariera in domeniu. Liliana Paraipan, directorul general al Mondospa, companie de consultanta in domeniul spa wellness, spune ca fiica sa Diana (5 ani) este foarte buna la sport. „Practica schiul fara probleme, se plimba cu rolele de la 3 ani si jumatate, ii place sa patineze, ia lectii de tenis de camp.“ In schimb, fiul sau David dovedeste de la doi ani o inclinatie pentru tehnica: „Ii place orice are suruburi, butoane, iar jucaria lui preferata e o trusa de scule“.

     

    Mana de fier a parintelui este suplimentata prin diverse metode, adesea de import. Una dintre solutiile aparute relativ recent o reprezinta scolile particulare, o varianta moderna a pensionului de odinioara, unde activitatile din afara scolii sunt foarte clar structurate. „Copilul isi petrece aici intreaga zi (incluzand masa de pranz, odihna, lectii, sport, limbi straine, muzica), ajungand acasa seara. Este varianta optima atunci cand parintii sunt ocupati, deoarece copilul nu ramane nesupravegheat“, spune Secara. Petru invata la o scoala particulara despre care parintii cred ca este buna atat pentru copil, cat si pentru ei. „Pentru noi a fost important faptul ca, pe langa programa, sunt incluse in spatiul scolii – deci sub monitorizarea scolii si fara deplasari consumatoare de timp – activitati aditionale, cum ar fi dans, karate, pictura, calculator. Toate acestea se intampla intr-un spatiu familiar, fara consum de timp in plus; mi-ar fi imposibil sa il duc eu pe Petru la toate aceste activitati, in conditiile in care ajung acasa zilnic dupa ora 20.00, venind de la birou“, explica Rosu.

     

    Si Sorina Muresan a ales varianta invatamantului particular pentru fiica sa. Ioana este eleva in clasa intai la scoala „Mark Twain“ si isi imparte timpul liber intre pictura, cor, karate si balet. „Sunt doar 15 sau 16 copii si cred ca lucrul acesta conteaza“, spune Muresan.

     

    Unii dintre manageri ii duc pe copii cu ei la birou, stiind ca intotdeauna copilul invata din ceea ce vede, iar in acest mod preia atitudinea fata de munca a parintelui, dar si problemele pe care acesta trebuie sa le rezolve si aude o serie de lucruri importante pentru mai tarziu.

     

    „Petru a venit de cateva ori «ca sa munceasca», intrucat deocamdata isi doreste sa devina coleg cu mine. A primit misiuni de genul multiplicat documente sau sondaje interne. Dar nu este foarte frecventa prezenta lui la birou, pentru ca poate sa deranjeze“, recunoaste Crenguta Rosu.

     

    Si Ioana are contact direct cu activitatile in care este implicata mama sa. „O iau la birou ca sa inteleaga anumite activitati mai complicate, care pentru ei sunt greu de digerat. E doritoare sa vina. Intr-o zi am luat plicuri si invitatii acasa, le-am facut impreuna, a fost foarte mandra ca e implicata“, spune Muresan. Copiii managerilor sunt invatati sa constientizeze si partea materiala a vietii, iar discutiile despre bani si „bugete“ se intampla de la varste fragede. „Prima data am vorbit despre bani pe la trei ani, atunci cand a inceput sa puna intrebari despre cum se obtin“, isi aminteste Muresan. „Trebuie sa fie constienta ca este nevoie de munca pentru a-i castiga. Cadouri nu primeste decat la ocazii speciale sau dupa ce indeplineste un obiectiv, de exemplu cand ma ajuta la cumparaturi“, sustine managerul.

     

    Jamie Johnson, mostenitorul imperiului Johnson & Johnson, a realizat un film  documentar despre cum copiii de manageri isi impart timpul si banii. Iar povestile copiilor din film sunt un fel de analiza sui generis a rezultatelor managementului parintilor. Documentarul lui Johnson, „Born Rich“, a fost lansat in 2003 si a starnit un scandal imens, inclusiv in familia proprie. Pentru realizarea filmului, tanarul de 21 de ani a avut subiecti celebri precum S.I. Newhouse IV, mostenitorul imperiului Conde Nast, Ivanka Trump, fiica lui Donald Trump, Georgina Bloomberg, fiica lui Michael Bloomberg, sau Luke Weil, mostenitorul imperiului de jocuri Autotote.

     

    Unii dintre magnati au esuat in ceea ce se numeste de-acum „parenting management“, pe cand altii si-au dus munca la final cu succes. Cody Franchetti, mostenitorul grupului de textile italian Milliken, lucreaza ca model, ceea ce nu este deloc pe placul familiei, in timp ce Josiah Hornblower, cel care va mosteni averea imperiului feroviar Vanderbilt Whitney, a intrerupt facultatea pentru doi ani pentru a lucra ca mecanic la terenurile petrolifere din Texas, o experienta despre care spune ca l-a ajutat sa se pregateasca pentru a prelua fraiele afacerii.

     

    Un exemplu de „parenting management“ dus la extrem este cel al lui Rupert Murdoch, magnatul media australian, despre care se spune ca in fiecare dimineata isi interoga cei trei copii, Elisabeth, Lachlan si James, despre evolutia bursei, cotatia actiunilor si situatia concurentei. Iar cei trei ajunsesera de la varste fragede sa cunoasca mai bine indicatorii economici decat cele mai noi variante de jocuri si papusi. Tot e bine ca taticul n-avea cum sa-i concedieze daca se intampla ca in vreo zi sa nu stie raspunsurile corecte.