BusinessMagazin

Blog

  • CHIMIE SI PUBLICITATE

    Savantul Antoine Lavoisier spunea ca in natura nimic nu se pierde, nimic nu se castiga, totul se transforma. Sintagma pare valabila si in publicitate. Din 2007, restrictiile la publicitatea la tigari vor goli unele buzunare, dar vor umple altele.

     

    IN MINUS:

    1. Editorii de presa scrisa, in special de reviste;

    2. Companiile de outdoor de dimensiuni medii si mici al caror business e generat majoritar de contractele de publicitate cu companiile de tutun

    3. Tipografiile cu rulaj mare din partea acestora.

     

    IN PLUS:

    1. Companiile de productie publicitara indoor si furnizorii lor;

    2. Companiile de marketing direct;

    3. Agentiile de BTL (below-the-line, adica publicitate neconventionala);

    4. Locatiile – baruri, discoteci, hoteluri, restaurante – ceea ce specialistii numesc HoReCa (petrecerile si concursurile sponsorizate de marcile de tigari, ca si parteneriatele pentru distributie exclusiva a marcilor unui producator sunt generatoare de venituri);

    5. Operatorii telecom (parteneriate pentru promotiile prin SMS);

    6. Agentiile de casting (furnizarea de personal pentru sampling si gazde ale evenimentului).

     

    SURSA: ESTIMARI BUSINESS MAGAZIN

  • Scad si la noi

    Vanzarile de ziare generaliste scad si in Romania, arata cele mai recente cifre de difuzare ale Biroului Roman de Audit al Tirajelor (BRAT).

     

    Urmand tendinta mondiala, ziarele generaliste romanesti au scazut in vanzari anul trecut, arata datele BRAT, citate de agentia Mediafax. Ca elemente demne de mentionat ar fi caderea Jurnalului National (JN) si a Evenimentului Zilei (EvZ), cu circa 38.000, respectiv 10.000 de exemplare pe parcursul unui an. Astfel, JN a coborat de la 129.505 exemplare in decembrie 2004 la 91.386 in decembrie 2005. Iar EvZ a avut o medie anuala de aproape 75.000 de copii vandute, fata de 85.000 in ianuarie 2005 (la sfarsitul anului, EvZ avea o pierdere de 31 de procente la nivel de tiraj vandut, fata de decembrie 2004).

     

    Adevarul a avut o scadere brusca a tirajului dupa plecarea blocului redactional catre Gandul. In septembrie, tirajul vandut era de peste trei ori mai mic fata de perioada similara a lui 2004. Iar Gandul, lansat anul trecut, a avut in mai un tiraj vandut de 51.236 de exemplare, pe editie, in decembrie scazand la 36.117 de copii. La nivel intregului an, ziarul a vandut, in medie, 43.209 de exemplare. Romania Libera a avut o evolutie relativ constanta, cu o medie anuala de 61.761 de exemplare (o scadere a vanzarilor de aproximativ 1.000 de copii fata de 2004).

     

    Ziarul Financiar (ZF) este unul dintre putinele cotidiene care a avansat constant. De la 13.440 de copii vandute in septembrie 2004, ZF a crescut pana la 15.210 de exemplare in luna similara a lui 2005. Pentru perioada ianuarie 2005 – septembrie 2005, media vanzarilor a fost de 14.748 de copii pe editie. Spectaculoasa a fost insa evolutia in segmentul presei sportive.

     

    Gazeta Sporturilor a vandut, in medie, 64.150 de exemplare pe editie (salt de la 43.000 in decembrie 2004 la peste 54.000 in decembrie 2005). Iar Pro Sport a avut o evolutie notabila, cu o crestere a tirajului de peste 40% in decembrie trecut fata de decembrie 2004. Pro Sport a vandut, in medie, circa 67.063 de exemplare pe editie anul trecut. Insa Libertatea ramane cel mai vandut ziar, cu peste 250.000 de exemplare pe editie.

     

    Pentru publicatiile Ziua si Curentul nu exista inca date disponibile pentru intreg anul 2005. Iar Cotidianul, Gardianul, Averea, 7 Plus si Azi nu au tirajul auditat de BRAT.

  • IN THE SPOTLIGHT

    Ideea: Izvor de energie

    Client: Romaqua

    Brand: Borsec

    Agentie: Grey Worldwide Romania (WPP)

    Canale: TV

     

    Timp de aproape o luna, ruleaza pe TV spotul de promovare a marcii Borsec, semnat de Grey. Prin sloganul „Izvor de energie“, agentia spune ca puncteaza noua atitudine Borsec, „energia naturala“. „Traditia este acum completata cu noi valori ale marcii – energie, vita-litate, dinamism – reiesite din cercetarea asupra consumatorilor de apa minerala“, spune agentia.

     

    Ca obiective de  marketing ale campaniei, Grey enumera cresterea gradului de fidelizare in randul consumatorilor Borsec, in special consumatorii cu fidelitate medie sau consum dual, si – in secundar – atragerea targetului mai tanar din mediul urban. Conform agentiei, regizorul acestui spot este Randy Cook, care a luat trei Oscaruri pentru efectele speciale din trilogia „Lord of the Rings“ si care a fost implicat si in productia „King Kong“.

  • CeBIT 2006 sau IT&C-ul viitorului

    Sloganul comun al celor 6.200 de expozanti prezenti la editia de anul acesta a CeBIT, cel mai mare targ de IT&C din lume, pare sa fie „lasati vizitatorii sa vina la noi. Pentru ca nu o vor face oricum, ci cu gura cascata“. De altfel, targul sta sub semnul uimirii: in tehnologie, nu exista limite.

     

    An de an, noutatile pe care marii producatori de electronice si IT ai lumii tin sa le etaleze la targul de primavara din orasul german Hanovra sunt subiect de discutie cel putin pentru o saptamana – atat cat tine CeBIT – pentru oamenii de afaceri, pasionatii de tehnologie sau simplii vizitatori. Iar la editia de anul acesta, un cuvant s-a aflat pe buzele tuturor: primul/ prima. La CeBIT a fost prezentat primul telefon dotat cu o camera video de 10 megapixeli – ati citit bine, nu e nici o greseala de tipar -, primul calculator cu un procesor cu o viteza de 5,6 GHz, primul televizor LCD cu diagonala de 80 de inci in varianta comerciala, primul computer ultramobil, iar lista e doar la primul lot de „nominalizari“.

     

    Si tot la CeBIT s-au trasat cateva dintre „trendurile“ urmatoarei perioade: imbunatatirea tehnologiei Blu-Ray, succesorul DVD-ului, marirea vitezei de navigare pe dispozitivele mobile, transformarea VoIP in tehnologie fara fir (wireless) sau dezvoltarea de PC-uri care sa devina centrul universului digital. Blu-Ray si HD-DVD „promit“ capacitati de stocare de 40 si 50 GB, adica de zece ori mai mari decat ale DVD-urilor actuale. Ca sa nu mai vorbim ca, in 2008, noile discuri vor putea depozita 200 GB de informatie digitala, adica de aproape de trei ori mai mult decat memoria unui desktop bun din zilele noastre. Pentru inceput insa, pretul unei unitati de scriere si al unui disc vor fi  prohibitive pentru publicul larg: 800 de euro, respectiv 20 de euro. O alta prioritate a industriei va fi aducerea programelor de televiziune pe telefonul mobil, iar Campionatul Mondial de fotbal din vara ar putea reprezenta „agatatoarea“ ideala pentru promovarea acestui gen de servicii.

     

    Tot in materie de tendinte, principiul „all in one“, cu aplicabilitate mai ales in cazul echipamentelor de birou pentru printare, va „migra“ si el inspre zona divertismentului digital: PC-ul va fi si combina audio, si DVD player, si punct de acces la Internet. Tendinta a fost sesizata inca de anul trecut si de catre distribuitorul de electronice si electrocasnice Altex, care a lansat pe piata Davio Media Center, un „all in one“ in materie de IT.

     

    Unul din punctele de atractie ale CeBIT a fost si minicomputerul cunoscut pana inainte de lansare sub numele de cod Origami. Proiectul poarta semnatura celei mai mari companii software din lume, Microsoft, care a colaborat la realizarea acestuia cu trei producatori de hardware cu traditie: ASUS, Founder si Samsung. Noul Ultra Mobile PC va avea greutatea de sub un kilogram si va fi o varianta intermediara intre laptop si palmtop. Costul estimat al noului gadget este cuprins intre 500 si 1.000 de euro.

     

    Dincolo de sonoritatea performantelor tehnice, care este in fond utilitatea acestor gadget-uri ultraperformante care vor ridica la cote greu de imaginat acum cativa ani pretentiile consumatorilor din intreaga lume? Sunt cei zece megapixeli ai camerei foto instalate pe noul telefon Samsung cu adevarat necesari? Asta in conditiile in care restul telefoanelor cu camera au performante „foto“ de 3-5 ori mai mici, iar aparatele digitale pentru amatori se apropie cu greu de nivelul noului Samsung SCH-B600. In opinia lui Simon Rhee, director Samsung Electronics Austria GmbH, in subordinea caruia intra zece state, inclusiv Romania, este incorect sa pui pro-blema in termeni de genul „de ce avem nevoie de atatea performante?“.

     

    „Important este sa produci o tehnologie ultraperformanta la un cost rezonabil pentru a putea fi acceptata de piata“, spune Rhee. Abia ulterior, cand noul produs revolutionar va fi vandut unei mase critice de clienti, el va deveni standard. Aceeasi lege se aplica, de fapt, tuturor gadget-urilor cu performante tehnice iesite din comun.

     

    Practic, CeBIT este un bun prilej pentru gigantii industriei sa faca spectacol, insa dincolo de placerea de a fi in „luminile rampei“ targul german are si o dimensiune pragmatica, deloc neglijabila. Din cate spun organizatorii, din cei aproape jumatate de milion de vizitatori care vin in fiecare an la Hanovra, circa 80% sunt oameni de afaceri sau profesionisti care folosesc tehnologia ca instrument de lucru. Astfel, CeBIT este si un mare eveniment B2B, la care se semneaza contracte, se descopera noi furnizori sau se regandeste intreaga filosofie de lucru a unei companii, prin folosirea unor instrumente de lucru digitale. Acesta este si motivul pentru care o parte din companiile romanesti prezente la editia din 2006 a expozitiei nici nu si-au inchiriat stand, preferand o formula mai putin vizibila: au inchiriat un birou in incinta targului, unde reprezentanti ai companiei poarta discutii cu potentiali parteneri.

     

    Exemplul distribuitorului roman de IT&C Flamingo International. La standul Romaniei din CeBIT, s-au prezentat anul acesta aproximativ 40 de companii, in special din industria software, printre acestea aflandu-se de acum „clasicii“ GeCAD si Softwin. Compania lui Radu Georgescu a promovat divizia sa de callcenter Cvanatage, iar Softwin, producatorul antivirusului BitDefender, a fost reprezentat de ramura sa din Germania.

     

    In afara de cele doua firme de soft, la standul Romaniei au mai fost prezenti Intouch – cu o solutie de info-chioscuri – si Condiment – producator de web-site-uri. CeBIT-ul de anul acesta s-a intins pe o suprafata de peste 310.000 de metri patrati – dimensiune aproximativ egala cu cea de anul trecut – pavilionul Romaniei reprezentand 0,09% din intreg spatiul expozitional. Chiar daca firmele romanesti au expus si in afara standului de tara (cazul companiei de software AROBS), este clar ca nu ele au fost vedetele targului, titlu adjudecat de producatorii traditionali de telefoane mobile, tehnica de calcul si software, dar si de furnizorii de servicii telecom si de Internet.

     

    Nici despre producatorii de electronice nu s-ar putea spune ca au nimerit intr-un con de umbra, standul Panasonic fiind unul dintre „magnetii“ care au atras valuri de vizitatori. Pe langa monstrii sacri IBM, Nokia, Samsung, SAP, Microsoft, T-Mobile, la editia de anul acesta a targului au luat parte si multi producatori cvasinecunoscuti, insa cu o oferta larga de electronice si produse IT; este vorba indeosebi de companii din state asiatice, precum Taiwan, Thailanda sau Hong Kong.

     

    Daca sofisticarea dusa la extrem a fost „litera de lege“ pentru majoritatea participantilor, au existat si cateva „exceptii“ care au preferat simplitatea si utilitatea. Chiar langa standul Samsung – compania ale carei cele mai noi modele de telefoane mobile concureaza de la egal la egal cu aparatele profesioniste de filmat si fotografiat –  un producator cu un nume fara nici un soi de rezonanta printre romani promova telefoane mobile pentru persoane cu varste de peste 50 de ani. Pe scurt, este vorba despre un telefon cu functii extrem de simple, cu taste mari si cu ecran monocrom, „adaptat“ acestei categorii de „consumatori“. In acest caz, revolutia tehnologica este sinonima cu „slefuirea“ variantelor primitive.

     

    Cat de repede vor ajunge ultimele aparitii de la CeBIT si pe piata romaneasca? – a fost una dintre cele mai frecvente intrebari ale jurnalistilor romani prezenti la Hanovra. O parte dintre ele, chiar din cursul acestui an. De exemplul, telefonul cu camera de 10 megapixeli va fi disponibil pe piata locala din luna septembrie, potrivit lui Jae Cheon Park, director pentru Romania al Samsung Electronics. Despre pret nu se stie insa nimic. Pe piata asiatica telefonul-minune costa aproximativ 900 de dolari si este disponibil doar in retelele CDMA.

     

    Multe noutati, multe produse revolutionare. Cate  vor trece insa testul pietei? Cate vor fi acceptate de consumatori si cate se vor dovedi fiabile la o utilizare de uzura? Autorii unui studiu despre tendintele de anul acesta, publicat pe site-ul oficial al targului – www.cebit.com – mai tempereaza din entuziasmul pasionatilor de tehnologie, facand urmatoarea observatie: „in fiecare an, producatorii de computere isi autoproclama pionieratul in dezvoltarea mai multor tehnologii, insa multi dintre ei dau rateuri“. Chiar si in cazul unui esec, pentru cei mai pasionati dintre pasionati, simpla idee ca un producator a reusit sa creeze un prototip care arunca in aer standardele actuale ramane un motiv suficient de satisfactie. Iar in esenta, exact acesta este spiritul CeBIT.

  • Cine se teme de Google?

    Google, o success-story de manual – in numai sapte ani a reusit sa devina cel mai mare jucator de pe Internet -, este, de fapt, o companie vulnerabila, se aude tot mai des in ultima vreme printre analistii din piata.

     

    La inceputul anului, unii specialisti de pe Wall-Street estimau ca o actiune Google, la acea vreme in valoare de peste 450 de dolari, va ajunge sa valoreze 600 de dolari pana la finalul anului. Au fost si superoptimisti care vorbeau chiar de 800 de dolari. Si totusi, actiunile companiei s-au dovedit mult mai nesigure. In ianuarie si februarie au inregistrat doua puncte de cotitura, scazand cu 15%, apoi cu alte 7%, ajungand in primele zile ale acestei luni la o valoare unitara de aproximativ 375 de dolari.

     

    O evolutie graitoare pentru parcursul de inceput de an al companiei conduse de Sergey Brin si Larry Page: Google dezamageste. Iar analistii n-au ratat prilejul sa puna pe tapet o serie de motive pentru care compania, considerata nu cu mult timp in urma un gigant invincibil, poate fi etichetata astazi drept vulnerabila.

     

    Celor de la Google li s-a reprosat faptul ca nu reusesc sa castige bani si din altceva decat din publicitatea online, dar si „abdicarea“ in fata pretentiilor de cenzura ale guvernului chinez, dupa cum nu au fost trecute cu vederea nici controversele iscate de proiectul Google Print (de scanare a unora dintre marile opere literare ale lumii) sau de aplicatia Google Earth (harti digitale realizate prin prelucrarea de fotografii preluate din satelit). Motive suficient de solide pentru a schimba imaginea pe care Google si-o crease cu atata grija pe piata. De altfel, motto-ul companiei, „Do no evil“ (Nu face rau – n.r.), a inceput sa fie luat peste picior de indata ce Google s-a trezit implicat intr-o serie de scandaluri.

     

    Cum s-a ajuns aici? Pe scurt, dupa ce compania a intrat pe piata din China, autoritatile de la Beijing au cerut cenzurarea site-ului local. Pentru a nu fi „expulzat“, Google s-a conformat fara prea multe comentarii, iar cautarile care contineau termeni „sensibili“ pentru guvernul chinez (cum ar fi Tien An Men sau Tibet) au inceput sa nu mai returneze rezultate – lucru ce a atras multe proteste din partea organizatiilor pentru drepturile omului. Pe de alta parte, Google a avut de pierdut si odata cu lansarea Google Earth. Cateva dintre tarile „scanate“ de Google, cum ar fi Australia, Coreea de Sud sau India, au reclamat faptul ca pe hartile furnizate de gigantul online apareau cladiri sau zone de importanta strategica. Va intrebati daca figurau cumva si obiective militare sensibile din Statele Unite? Ati ghicit, nici vorba. 

     

    Iar imaginea deja botita a Google a mai incasat un pumn odata cu proiectul Google Print, compania fiind acuzata ca incalca drepturile de autor pentru cartile pe care le pune la dispozitie online gratuit pentru orice utilizator de Internet. Totusi, problema cea mai arzatoare pentru investitori este dificultatea pe care Google o are in a-si diversifica sursele de venituri.

     

    In ultimii doi ani, compania a lansat peste 100 de aplicatii software, printre care celebrul serviciu de e-mail Google Gmail (serviciu care a oferit pentru prima oara un spatiu enorm de stocare, de doua sute de ori mai mult decat orice alt furnizor de e-mail la acea vreme), programul de mesagerie online Google Talk, aplicatia de cautare pe computer Desktop Search,  si, recent, Google Video Store. In plus, Brin si Page au mai avut si alte idei, unele foarte costisitoare – au achizitionat 5% din rivalul AOL pentru 1 miliard de dolari in decembrie 2005, totodata, declarandu-se gata sa puna la punct un proiect gigantic, prin care sa ofere internet wireless pe intreaga suprafata a orasului San Francisco. Si, cu toate astea, 98% din veniturile sale vin in continuare din publicitatea online.

     

    Dar cat de mare este, de fapt, Google? Recent, capitalizarea companiei a depasit 100 de miliarde de dolari. Anul trecut, a avut venituri de 6,14 miliarde de dolari, in crestere cu 92% fata de cele 3,19 miliarde obtinute in 2004. Cota de piata a Google a ajuns in ianuarie la 41,4%, cu peste 6% mai mult fata de aceeasi perioada a anului trecut, conform unui studiu realizat de compania de cercetare a pietei comScore Networks.

     

    Pe de alta parte, cotele de piata ale principalilor sai competitori – Yahoo!, MSN si Time Warner Network – au fost in scadere in ultima perioada. Cautarile din reteaua Yahoo! au scazut cu 3,1%, pana la o cota de piata de 28,7%, MSN a pierdut 2,3% – ocupand acum 13,7% din piata cautarilor, iar Times Warner are o cota de 7,9%, in scadere cu 1,7 procente fata de anul trecut. Doar Ask Jeeves, care de curand si-a schimbat numele in Ask.com, a reusit sa isi creasca cota de piata in ianuarie, de la 5,1% la 5,6%.Totusi, Google avea sa dea primele semne vadite de slabiciune la finalul lunii trecute, la scurt timp dupa ce directorul financiar al companiei George Reyes indica o incetinire a ritmului de crestere.

     

    „In mod clar, ritmul nostru de crestere se incetineste. Se poate vedea acest lucru in fiecare semestru. Trebuie sa gasim noi metode de aduce bani in afacere“, a spus Reyes, care a motivat aceasta incetinire a companiei prin „legea numerelor mari“, referindu-se la faptul ca Google nu va putea sustine o crestere semnificativa pe masura ce devine tot mai mare. Ceea ce pentru multi specialisti a parut o declaratie absolut normala din partea directorului financiar, a declansat in piata o adevarata „furtuna“, care a dus la caderea actiunilor cu 7% intr-o singura zi. O scadere care a sters, dintr-o singura miscare, cate 900 de milioane de dolari din conturile cofondatorilor Sergey Brin si Larry Page. E drept ca fiecare are in continuare o avere de peste 11 miliarde de dolari.

     

    „Nu inteleg cum aceasta asa-zisa stire este o stire cu adevarat“, a declarat Cody Willard, directorului unui fond de investitii specializat in tehnologie. „Eu consider ca directorul financiar pur si simplu a repetat ceea ce compania a spus din prima zi, ca trebuie sa gaseasca noi metode de a creste“, a adaugat el. Multi specialisti sunt de parere ca volatilitatea actiunilor Google este cauzata in mare parte de politica celor doi fondatori de a nu da prea multe detalii despre situatia financiara si despre planurile de viitor ale companiei. Intr-o incercare de a mai calma spiritele in randul investitorilor si al analistilor, a iesit la rampa directorul executiv Eric Schmidt, care a promis o crestere a afacerii pe segmentul cautarilor online – principala activitate a companiei -, dar si asumarea unui rol mai important in lumea publicitatii „offline“.

     

    Cu alte cuvinte, publicitatea marca Google ar urma sa intre si pe sectoare traditionale, extinzand business-ul de pe Internet. Schmidt a subliniat chiar faptul ca, din punctul de vedere al conducerii, Google activeaza pe intreaga piata de publicitate a lumii, a carei valoare se situeaza, conform estimarilor, la 600-800 de miliarde de dolari.

     

    Nu este prima oara cand actiunile Google se dovedesc volatile. In ianuarie, cand compania a dat publicitatii cel mai recent raport financiar, actiunile Google au scazut imediat cu circa 15%. Motivul? Cu toate ca rezultatele financiare au fost in crestere, nu s-au ridicat la nivelul asteptarilor de pe Wall Street.

     

    Unii analisti nu ezita sa puna instabilitatea actiunilor pe seama imaginii serios sifonate a Google. Poate ar fi un pic prea mult spus ca Google este un gigant cu picioarele de lut  sau ca Google merge pe sarma, pregatind semnalul pentru un nou crah al companiilor dotcom. Totusi, riscul exista. Un editorialist din presa britanica se intreba, intr-un articol de saptamana trecuta, ce s-ar intampla daca cei mai mari actionari ai Google, Fidelity si Capital Research (care detin impreuna actiuni in valoare de 15 mld. dolari) ar intra cumva in panica din cauza speculatiilor care inconjoara compania si ar incepe sa vanda masiv. Scenariul panicii pare improbabil, dar, pe de alta parte, si primele semne ale crahului din 2000 au fost asemanatoare.

  • Conduce, dar nu convinge

    Google si-a marit cota pe piata cautarilor pe Internet, luand si mai mult avans in fata competitorilor. Totusi, actiunile companiei s-au dovedit fragile, scazand cu 15 procente la inceputul lui ianuarie si cu alte sapte procente la sfarsitul lui februarie. Motivul principal: oficialii Google au admis ca ritmul de crestere se incetineste, din cauza faptului ca business-ul se bazeaza prea mult pe veniturile din publicitate (98% din total).

     

    Companie

    Ianuarie 2005

    Ianuarie 2006

    Google

    35,4%

    41,4%

    Yahoo!

    31,8%

    28,7%

    MSN (Microsoft)

    16%

    13,7%

    Time Warner

    9,6%

    7,9%

    Ask.com

    5,1%

    5,6%

  • Oracle iese la shopping

    Dupa ce si-a intarit pozitia pe piata aplicatiilor la nivel de intreprindere prin cateva achizitii spectaculoase, Oracle si-a indreptat atentia si spre clientii mici, dar cu posibilitati de crestere. Aici insa are de ales intre a infrunta sau a sprijini produse rivale din zona open source.

     

    Daca in perioada de inceput a asa-numitei revolutii informatice domnea diversitatea, iar miscarile cele mai obisnuite erau divizarile companiilor mai mari in firme tot mai specializate, in ultimii ani (vreo zece deja) asistam la un proces invers: consolidarea. Companiile mai mari cumpara in mod constant companii mai mici. Exista mai multe motive pentru care lucrurile merg astfel, cel mai banal fiind maturizarea industriei. Insa fiecare achizitie are specificul ei. Uneori cumparatorul vrea tehnologiile, produsele si clientii „victimei“, uneori vrea pur si simplu sa-si scoata de pe piata un rival, uneori vizeaza brandul unei companii in dificultate sau, uneori, doreste sa-si loveasca prin ricoseu un concurent periculos.

     

    Oracle este indiscutabil campionul achizitiilor din ultimii ani. Pozitia sa pe piata serverelor de baze de date fiind extrem de solida (pozitia fruntasa in 2005, cu peste 41% din piata), interesul companiei s-a mutat din ce in ce mai mult in zona aplicatiilor la nivel de intreprindere. Asa se explica una dintre cele mai spectaculoase achizitii ale companiei: preluarea in decembrie 2004 a firmei PeopleSoft, unul dintre liderii pietei aplicatiilor de administrare a resurselor umane si a relatiilor cu clientii. Oracle a platit peste 10 miliarde de dolari, dar s-a ales cu mii de clienti de mari dimensiuni din zona corporatista si administrativa. In aceeasi linie se inscrie recenta preluare a firmei Siebel, un important jucator in zona CRM si e-business. Inca aproape 6 miliarde de dolari platite si Oracle se misca acum intr-o piata rarefiata si selecta, alaturi de colosi de talia unor IBM si Microsoft, carora li se alatura campionul aplicatiilor de intreprindere: SAP.

     

    Cum piata marilor clienti este practic impartita si inchisa – deoarece rareori se intampla ca o corporatie sa-si schimbe sistemul de gestiune a resurselor (ERP) – interesul tinde sa se mute in zona clientilor mici. Iar aici lucrurile se complica, deoarece intervine un jucator atipic: produsele software open source. Fara indoiala, campionul in zona bazelor de date este MySQL, cu peste 6 milioane de instalari. In general firme mici, care-l folosesc cel mai adesea pentru aplicatii web intr-o combinatie extrem de populara numita LAMP – adica Linux cu Apache si MySQL, peste care se dezvolta aplicatii cu PHP, Perl sau Python. Totul open source. Aceasta popularitate se explica nu doar prin pret, ci si prin eficienta (MySQL a obtinut cateva rezultate excelente in teste), simplitate in administrare, paleta foarte bogata de interfete de programare si multitudinea platformelor hard/soft suportate.

     

    MySQL are insa si slabiciuni. Una este faptul ca dezvoltarea este realizata aproape exclusiv de o firma suedeza MySQL AB, care ofera produsul intr-un sistem dual de licentiere: open source (GPL) sau comercial. In al doilea rand, MySQL nu se preteaza la aplicatii complexe din cauza unor limitari tehnice, cea mai importanta fiind absenta din structura nativa de stocare MyISAM a suportului tranzactional (care asigura consistenta actualizarii bazei de date printr-un grup de operatii, pe baza principiului „totul sau nimic“) – aspect extrem de important in aplicatii critice.

     

    Rezolvarea problemei a venit din utilizarea unor terte variante de stocare: tabelele InnoDB (furnizate in regim open source de firma finlandeza Innobase OY) sau tabelele Berkeley DB (furnizate tot open source de firma Sleepycat Software). Dupa aceste explicatii preliminare, faptul ca Oracle a cumparat in octombrie 2005 firma Innobase OY si, in urma cu o luna, firma Sleepycat incepe sa capete sens, mai ales daca luam in calcul lansarea in 2005 a versiunii gratuite Oracle Express, care desi este limitata la masini cu un singur procesor si lucreaza cu cel mult 4 GB de date, este perfect compatibila cu editia standard.

     

    Se pare ca Oracle incearca sa castige o piata pe care pana acum a neglijat-o si, totodata, sa-si obstructioneze principalul concurent. Insa pe piata mai exista PostgreSQL si Firebird, ambele open source si potrivite pentru proiecte complexe, cu avantajul ca dispun de comunitati largi de proiectanti, care le fac imposibil de controlat. Mai mult, SAP si-a publicat in regim open source propria baza de date, pe care chiar MySQL AB o distribuie sub numele MaxDB. Pentru MySQL, o varianta buna poate fi combinatia MySQL-MaxDB, care i-ar atrage si suportul lui SAP. Exista insa si varianta ca Oracle sa evite ostilitatea comunitatii open source si sa sprijine MySQL cot la cot cu rivalul SAP.

  • De ce n-am lucra cu picioarele?

    Doua batai scurte din piciorul drept ar putea avea, intr-un viitor nu foarte indepartat, si un alt efect decat acela de a va speria pisica sau, cine stie, subordonatii.

     

    Daca temperamentul dumneavoastra este cumva unul coleric, veti fi de-a dreptul fericit sa „degajati“ din casuta postala, cu o lovitura abila de picior, mesajele e-mail care va scot din sarite. Acest lucru va fi posibil daca una dintre inovatiile Microsoft – o „tastatura“ pentru picioare – va depasi cu succes faza de concept si va ajunge in magazine.

     

    Aceasta este doar una dintre cele 150 de inovatii prezentate, recent, la un eveniment intern al gigantului software – un targ cu circuit inchis al carui scop este acela de a stimula dezbaterile si ideile despre viitorul tehnologiei.

     

    Una dintre vedetele Microsoft TechFest 2006 a fost suita de aplicatii software Step (pas – n.r.) si „picior-pad-ul“ asezat pe podea (un fel de „covoras“ pentru mouse, dar mai mare) si dotat cu sase senzori care, apasati cu pantoful, dicteaza softului sa intreprinda diverse actiuni. Daca ideea de a controla computerul si cu picioarele pare, intr-un fel, amuzanta, cei care au creat suita au construit acest produs cu ganduri serioase, nu doar de dragul de a vedea oameni stand in picioare pe langa birouri pentru a-si administra din varful pantofului e-mail-urile sau colectiile de poze digitale.

     

    Cand au demarat lucrarile la acest proiect, cercetatorii Microsoft au luat in calcul date ingrijoratoare, precum acelea ca intre 17 si 30% dintre utilizatorii de computere se plang de probleme de vedere, dar si de dureri ale spatelui sau ale mainilor din cauza timpului indelungat petrecut pe scaun, in fata monitorului.

     

    Astfel ca ideea de a le permite oamenilor sa realizeze (si) cu picioarele unele dintre activitatile cele mai obisnuite si consumatoare de timp – citirea si filtrarea e-mailurilor sau rasfoirea colectiilor de poze  – a parut nu doar interesanta, ci si benefica pentru sanatatea utilizatorilor de tehnologie. Stergerea unui mail, rasfoirea pozelor sau executarea unor actiuni simple prin apasarea unuia dintre cele sase butoane ale pad-ului de pe podea poate ajuta si persoanele cu handicap sa interactioneze mai usor cu computerul.

     

    Iar alternativa la tastatura si mouse, folosita chiar si pentru o perioada scurta de timp, creeaza perioade de relaxare si are avantajul de pune la treaba si alte grupe de muschi decat cele folosite in mod uzual.

     

    Totul e sa nu ne trezim ca avem reflexul de a sterge un e-mail cu piciorul drept cand suntem la volan in mijlocul unei intersectii aglomerate.

  • In compania blogurilor

    CorporateBlogging.info isi propune sa atace subiectul jurnalelor online care prezinta pozitia, mai mult sau mai putin oficiala, a companiilor. Intrebarea de baza este: de ce s-ar apuca un director executiv sa-i ceara „IT-istului“ sa puna la punct un blog unde sa se poata exprima angajatii?

     

    Motive sunt o multime si diverse, scrie Fredrick Wacka, autorul suedez al site-ului. Am putea incepe enumerarea cu o motivatie „de imagine“. O companie care are blog se poate pozitiona ca „lider de opinie“ in industria in care activeaza, afirma Wacka. Daca nu prin ceea ce spune, atunci macar prin simpla prezenta in blogosfera, avand in vedere ca numarul firmelor din aceasta categorie este inca foarte redus.

     

    Un alt motiv este imbunatatirea serviciului de relatii cu clientii. Daca blogul nu are ca obiectiv principal sa vanda un produs sau un serviciu, el poate servi ca instrument de comunicare mai „umana“ cu clientii – se pot oferi sfaturi despre cum pot fi utilizate mai bine produsele/serviciile companiei si se poate primi feedback.

     

    Nici jurnalistii nu sunt uitati. Blogurile pot deveni un loc de intalnire cu reprezentantii mass-media, care ar aprecia din cand in cand o pauza de la obisnuitul „limbaj corporate“ din comunicatele de presa, pentru o relatie ceva mai directa cu oficialii companiei respective.

     

    Alte obiective care pot fi atinse prin inceperea unui blog de companie: recrutare de personal, testarea unor idei sau produse si chiar aducerea site-ului companiei ceva mai sus in rezultatele motoarelor de cautare, avand in vedere ca Google, de exemplu, gaseste mai usor site-urile care se actualizeaza des si care au multe link-uri catre alte destinatii online (acesta fiind si cazul blogurilor).

     

    Insa, probabil, cel mai mare avantaj pe care il poate avea o companie prin inceperea unui blog este imbunatatirea comunicarii interne, spune autorul site-ului CorporateBlogging.info. Lucru care uneori nu este foarte evident, blogurile nu trebuie sa fie neaparat publice – accesibile oricarei persoane care este conectata la Internet. Ele pot fi concepute astfel incat sa fie accesibile doar din reteaua interna a companiei, evitand astfel riscul legat de instrainarea datelor confidentiale.

     

    Acest risc ar fi si principalul motiv pentru care unii manageri de companie nu vor sa auda de blogurile corporate. Un citat dintr-un comentariu pe aceasta tema, publicat de site-ul MediaJunk.com, i-ar putea linisti pe acesti manageri: „Tehnologia nu este nici rau intentionata, nici stupida. Doar comportamentul uman (inclusiv felul in care este utilizata tehnologia) se poate califica in categorii precum cele de mai sus“.

  • Telenovela in lumea papusilor

    A fost despartirea care a socat milioane de fani. Ea, imaginea perfectiunii in haine roz bombon, cu o duzina de filme sub centura, cateva carti de sfaturi care au devenit bestseller si o linie de accesorii care ii purtau numele. El, tanarul fermecator cu pantaloni scurti, cu abdomen de atlet, zambet ucigator si abilitati sportive in ale tenisului, surfingului si rolelor.

     

    Acum, dupa doi ani de separare care le-a distrus inimile – ideea a fost a ei – Ken si Barbie s-au impacat. Noul look al lui Ken? O transformare, care a fost dezvaluita recent in cadrul unei conferinte la New York – un Ken mai matur, cu pantaloni cargo si care asculta Norah Jones.

     

    Asemeni unui agent disperat care incearca sa reinvie cariera muribunda a unui star de la Hollywood, producatorul Barbie, Mattel, face tot posibilul sa o puna din nou pe picioare. Timp de aproape cincizeci de ani, Barbie s-a aflat in centrul succesului Mattel. Dar acum, tocmai acele calitati care au atras tinerele fete – o imagine nepatata si nici un fel de imbunatatire electronica – le indeparteaza.

     

    Vanzarile au scazut, retailerii reduc locul rezervat in rafturi pentru Barbie, iar sirena blonda se confrunta cu concurenta acerba a unui brand de papusi bosumflate si cu capul mare, produs de MGA Entertainment, o companie privata din Van Nuys, California.

     

    Criza varstei mijlocii prin care trece Barbie are implicatii majore, nu doar pentru Mattel, unde vanzarile ei reprezinta 20% din totalul cifrei de afaceri, dar si pentru intreaga industrie. Barbie fost pentru mult timp cel mai bine vandut brand de jucarii din lume, iar retailerii au dedicat milioane de metri patrati rochiilor de mireasa, cutiutelor pentru pranz sau decapotabilelor care se vand ca accesorii pentru papusa-minune. Incurcatura in care se afla Barbie nu s-a produs chiar peste noapte, ci a fost pregatita pe parcursul anilor de mai multi factori. Produsele electronice pentru cei mici, precum linia Disney de MP3 playere pentru copii de 6 ani lansata in sezonul de sarbatori de anul trecut, au indepartat fetitele de papusi de la varste din ce in ce mai fragede.

     

    Iar din cauza legaturilor stranse dintre Barbie si lumea basmelor – filmele Barbie au aproape intotdeauna la baza un basm – si a costumelor foarte cuminti, papusa a ajuns sa fie privita ca un produs pentru varstele cuprinse intre trei si sase ani, in timp ce fetele mai mari au cautat altceva.

     

    Necazurile Barbie au produs unde de soc in cadrul Mattel, care recent a renuntat la Matthew Bousquette, presedintele responsabil pentru acest brand, si a pus destinul Barbie in mainile lui Neil Friedman si Chuck Scothon, care au condus foarte pro-fitabila marca Fisher-Price.

     

    Compania, care are sediul in El Segundo, California, continua sa fie cel mai mare producator de jucarii din lume. Dar performantele lui Barbie din ultimii doi ani au inceput sa afecteze vanzarile totale in mod semnificativ. „Singurul lucru care reprezinta o problema la Mattel este tocmai acel lucru pe care compania nu si-l poate permite sa fie o problema“, spune Sean McGowan, analist al industriei jucariilor la banca de investitii Harris Nesbitt.

     

    Jim Silver, un alt reputat analist al industriei, spune ca necazurile Barbie au inceput in 1999, odata cu lansarea celebritatilor adolescente precum Britney Spears, ale carei tricouri cu vedere la buric si fuste scurte au fost rapid adoptate de fanele tinere. Astfel, intre posterele cu Britney si papusile Barbie, fetitele le aleg tot mai mult pe primele.

     

    Doi ani mai tarziu, MGA Entertainment a introdus papusile Bratz, care au ajuns pe rafturi purtand tocmai tricouri si fuste scurte si o mare varietate de articole picante care au fost considerate mult timp tabu de producatorii din bransa.

     

    Bratz, care se adreseaza copiilor de peste 7 ani, au dovedit ca fetele mai mari, care incepusera sa se indeparteze de Barbie, pot fi atrase de o papusa, cu conditia ca aceasta sa se incadreze in mixul potrivit dintre moda si atitudine, sustine Silver.

     

    Eforturile initiale ale Mattel de a invinge Bratz au esuat. In 2003, compania a lansat o linie numita Flavas, sase papusi in stilul hip hop, a caror incadrare extrem de urbana a parut sa fie inspirata, criticii au spus chiar imprumutata, de la Bratz. Dar produsul a avut vanzari slabe si Mattel l-a retras intr-un an.

     

    Apoi a aparut My Scene, cu buze exagerate si ochi cu machiaj maroniu, care au evocat din modelele Bratz si au dus la un proces din partea MGA Entertainment, care a acuzat Mattel ca ii copiaza designul. My Scene a avut mai mult succes decat Flavas, dar nu a dat semne ca incetineste evolutia Bratz.  Apoi a aparut drama dintre Ken si Barbie, despre care Mattel a sperat ca va trezi interesul pentru brand.

     

    In februarie 2004, dupa cum stie orice copil de cinci ani, Ken si Barbie s-au despartit. Conform lui Mattel, care spune ca se bazeaza pe raspunsul clientilor pe web site pentru a contura povestea Barbie-Ken, Barbie a fost sedusa de un surfer australian numit Blaine. Ken, cu inima franta, a calatorit in lume pentru a se regasi, oprindu-se in Europa si in Orientul Mijlociu pentru a se instrui in religia budista si catolica, invatand sa gateasca si indepartandu-se incetisor de viata trepidanta de pe plaja. Noul Ken este opera unui stilist al starurilor, Philip Bloch, care i-a imbracat pe Pierce Brosnan, Johnny Depp si Sean Combs.

     

    S-au dus vremurile costumelor de baie demodate ale lui Ken si tricourile plictisitoare. Noua garderoba a lui Ken va include pantaloni cargo, un costum cambrat cu revere si o geaca de motociclist. O revigorare faciala, dupa cum o numeste Mattel – prima prin care a trecut Ken in peste zece ani – i-a dat un nas mai bine definit si o gura mai tandra. „Este un fel de combinatie intre Matthew McConaughey si Orlando Bloom“, a spus recent Block in cadrul unui interviu. Isaac Larian, directorul executiv al companiei mama a Bratz, MGA Entertainment, a numit reuniunea dintre Ken si Barbie „publicitate stupida“.

     

    „Ken nu o va salva pe Barbie“, a adaugat el. Larian, care si-a luat in serios rolul de carcotas si este hotarat sa indrepte criticile asupra rivalului sau mai mare, a declarat chiar intr-un interviu ca Barbie „este oribila. Nu exista detalii; nu este bine executata“. „Este timpul ca Barbie sa se retraga“, spunea el. „Pana si Michael Jordan s-a retras la un moment dat“. Pe de alta parte, executivii de la Mattel atrag atentia ca Barbie ramane cel mai vandut brand din lume – nu numai dintre papusi, ci dintre toate jucariile.

     

    De asemenea, Barbie a ramas papusa de moda numarul unu in 2005. Iar vanzarile filmelor precum „Barbie of Swan Lake“ (2003) sau „Barbie: Fairytopia“ (2005) au urcat pe prima pozitie in topul casetelor video pentru copii.

     

    In fiecare luna, 51 de milioane de fetite viziteaza site-ul web al Barbie, transformanu-l in destinatia online de top a fetelor cu varste cuprinse intre 2 si 11 ani. „Brandul Barbie este infricosator de relevant“, a declarat Chuck Scothon, noul manager general pentru papusi de la Mattel.

     

    Totusi, nu se poate spune acelasi lucru si despre Barbie papusa. Pentru ca Barbie sa aiba succes, spune Scothon, Mattel trebuie sa depaseasca stadiul de jucarie tacuta, care a fost coloana vertebrala a brandului inca de cand Ruth Handler a creat papusa in 1959 (Barbie si Ken poarta numele celor doi copii ai lui Handler).

     

    O papusa care face ceva diferit este Let’s Dance Barbie, o linie care va fi vanduta in magazine din toamna. Modelul foloseste tehnologia radio pentru a imita miscarile fetitei care se joaca cu ea.

     

    Mattel recunoaste ca un Ken imbunatatit, oricat ar fi de fermecator si la moda, si reconcilierea sa cu Barbie, oricat de senzationala, nu sunt solutiile salvatoare. Dar vor oferi milioanelor de fetite care se joaca cu Barbie un nou scenariu dupa care tanjeau.

     

    In final, explica un purtator de cuvant al Mattel, papusile barbat cum este Ken „au fost intotdeauna doar accesorii pentru Barbie“.

     

    Traducere si adaptare de Cristina Marina