BusinessMagazin

Blog

  • Cinci civili au fost ucişi în bombardamente în apropiere de Mariupol

    Rebeli proruşi au deschis focul asupra satului Sartana, situat la periferia oraşului Mariupol. Mai multe obuze au explodat în sat, omorând cinci civili şi rănind alţi zece, a precizat Primăria pe site-ul său.

    Un port la Marea Azov, Mariupol, ultimul mare oraş aflat sub control ucrainean în est, a fost timp de mai multe zile, în septembrie, scena unor confruntări între armată şi rebeli.

    Oraşul este considerat o zonă strategică, iar dacă separatiştii vor prelua controlul asupra lui vor asigura o legătură între frontiera rusă şi Peninsula ucraineană Crimeea, anexată de Moscova în martie.

  • Delta ACM reabilitează Bulevardul Pipera-Tunari pentru aproape 15 milioane euro

    “Lucrările constau în reabilitarea sistemului rutier existent şi aducerea la parametrii tehnici corespunzători categoriei tehnice, asigurându-se condiţii de confort şi siguranţă pentru circulaţia auto şi pietonală. Totodată, se va realiza şi reabilitarea reţelelor edilitare din amplasamentul investiţiei, respectiv reţelele de telecomunicaţii, reţeaua de apă şi canal, precum şi construirea unui descărcător de ape mari de suprafaţă care să asigure siguranţa barajului lacului de acumulare Roşia I, în ipoteza undei de viitură generate de debitul maxim de verificare sau a obturării tubulaturii golirii de fund, amenajări de trotuare, pasarele pietonale, reabilitarea iluminatului public”, se arată în anunţul de atribuire al instituţiei.

    Contractul, finanţat prin Programul Operaţional Regional, a fost adjudecat la începutul lunii septembrie, prin licitaţie deschisă.

    Primăria Voluntari a primit opt oferte pentru acest proiect, din care au fost admise doar două.

    Acordul, estimat iniţial la 68,3 milioane lei, a fost atribuit pentru 52,6 milioane lei, fără TVA.

    Delta ACM este unul dintre cei mai mari constructori români. Compania, înfiinţată în 1993, a încheiat anul trecut cu afaceri de 544 milioane lei (123 milioane euro), având peste 1.500 de angajaţi.

  • Avioane militare turce au atacat poziţii ale PKK în sud-estul Turciei

    Avioane de vânătoare au atacat poziţii militare ale PKK din zona satului Daglica, în sud-estul ţării.

    Operaţiunea a avut loc la câteva zile după o serie de proteste ale kurzilor soldate cu 34 de morţi şi sute de răniţi. Kurzii sunt nemulţumiţi de refuzul Guvernului de la Ankara de a interveni în oraşul sirian Kobane, asediat de membri ai grupului Stat Islamic.

    Ankara a iniţiat, în 2012, negocieri cu liderul PKK, Abdullah Öcalan, aflat în detenţie, pentru a pune capăt rebeliunii soldate cu circa 40.000 de morţi în ultimii 30 de ani.

    Insurgenţii kurzi au decretat un armistiţiu unilateral în martie 2013 şi au retras efectivele militare în zona Muntelui Kandil, pe teritoriul Irakului.

  • Oficiali ucraineni, spionaţi de hackeri cu ajutorul unei erori a sistemului Windows

    Potrivit WSJ, deficienţa utilizată împotriva unor oficiali ucraineni poate permite controlarea unui computer dotat cu Windows Vista, 7 sau 8, iar hackerii au pătruns utilizând documente PowerPoint de tip malware, au anunţat cercetători de la iSight Partners Inc., care au făcut această descoperire la începutul lui septembrie.

    Cercetători de la iSight au depistat eroarea Windows în timp ce în estul Ucrainei se intensificau luptele între forţele ucrainene şi rebelii proruşi. Ei au anunţat că angajaţi ai Guvernului ucrainean şi un specialist american de origine rusă, pe a cărui identitate au refuzat s-o dezvăluie, au fost atacaţi în vară, prin e-mailuri care păreau să conţină informaţii secrete despre simpatizanţi ruşi provenind de la serviciile de securitate ucrainene. Imediat ce utilizatorii au deschis programul PowerPoint, hackerii au primit acces la computerele lor, au precizat cercetătorii.

    În pofida atenţiei acordate unor informaţii despre atacuri sponsorizate de stat din China, Iran şi Rusia, este dificil ca originea sau scopul atacului cibernetic să fie determinate, potrivit WSJ, care adaugă că suspiciunile au la bază o evaluare a motivelor şi fragmente de dovezi digitale.

    Potrivit publicaţiei, iSight a anunţat că a detectat o serie de indicii care sugerează că hackerii ar lucra pentru Guvernul rus. Cel puţin unul dintre hackeri este fluent în rusă, ţinând cont de documente stocate pe un server neprotejat, folosit de atacatori.

    Alt indiciu, potrivit companiei, este perioada de timp şi sumele de bani semnificative necesare pentru a găsi erori într-un software complex ca Windows, ceea ce sugerează că hackerii ar fi putut beneficia de resursele unui guvern, aflat în spatele lor. Guvernele pot folosi agenţii de spionaj pentru a localiza asemenea breşe sau achiziţiona descoperiri de la hackeri de elită.

    De asemeena, compania a anunţat că a detectat acest grup de hackeri online încă de la sfârşitul lui 2013, depistându-l în timp ce căuta în mod curent informaţii de la ţinte de un interes special pentru interese naţionale ruseşti. Lista ţintelor include NATO, firme poloneze în sectorul energetic şi cel puţin încă un Guvern occidental, potrivit iSight.

    Reprezentanţi ai ambasadelor rusă şi ucraineană la Washington nu răspunseseră unor solicitări de a comenta, adresate de către WSJ.

    Potrivit iSight, codul computerelor hackerilor conţin numeroase referinţe obscure la celebra serie science-fiction Dune, motiv pentru care compania a numit grupul de hackeri “Sandworm”.

  • Lucrări suplimentare de peste 15 milioane euro la magistrala 5 de metrou

    Lucrările au fost adjudecate la 1 octombrie, prin negociere fără anunţ de participare, potrivit unui companiei care administrează metroul bucureştean.

    Valoarea contractului, fără TVA, este de 54,41 milioane lei.

    Un alt contract pentru lucrări suplimentare la acest proiect, în valoare de 69 milioane lei fără TVA, a fost atribuit acestei asocieri la jumătatea anului trecut. Acordul viza lucrări de deviere a reţelelor edilitare.

    Asocierea Astaldi (Italia) – FCC (Spania) – Delta ACM (România) – AB Construct (România) realizează lucrările de rezistenţă a secţiunii Râul Doamnei – Opera (Haşdeu), cu o lungime totală de 6,2 kilometri şi 9 staţii, în baza unui contract atribuit în martie 2011, pentru 918,9 milioane lei, fără TVA.

    În construcţia acestei magistrale de metrou este implicat şi grupul german Max Bogl, selectat în aprilie 2011 pentru realizarea staţiei şi depoului Valea Ialomiţei, printr-un contract în valoare de 231,6 milioane lei, fără TVA.

    Tronsonul Drumul Taberei – Eroilor al magistralei 5 va fi finalizat în al doilea semestru din 2016, iar întregul proiect are ca termen de finalizare 2020, finanţarea fiind asigurată din fonduri europene şi de la stat.

  • Dragnea despre declaraţiile lui Băsescu: Minciuni ale unui om disperat care vrea să o ajute pe Udrea

    Liviu Dragnea a comentat, marţi, la Iaşi, unde s-a întâlnit cu primari PSD din judeţ, declaraţiile lui Traian Băsescu potrivit cărora Victor Ponta ar fi fost ofiţer acoperit al SIE în timp ce era procuror, transmite corespondentul MEDIAFAX.

    “De zece ani noi îl tot ascultăm pe acest om care îmbătrâneşte foarte urât minţându-ne cum luptă el împotriva corupţiei. Cred că va avea mult de răspuns în faţa legii după ce îşi va termina mandatul. De zece ani ascultăm minciunile acestui om, care-şi permite să lovească în servicii de informaţii puternice, stabile şi care sunt extrem de importante în această perioadă, în această zonă. Sunt nişte minciuni aruncate de un om disperat ce îşi doreşte cu orice preţ să o ajute pe Elena Udrea, care, constată şi el, se face de râs în faţa românilor. Băsescu încearcă să-l ajute şi pe Iohannis, chiar dacă spune lucruri rele despre el. Am senzaţia că doreşte să facă rău acestei ţări până în ultima clipă cât va mai sta la Palatul Cotroceni”, a declarat Liviu Dragnea.

    Vicepremierul a susţinut că Traian Băsescu este ”speriat că va lăsa în urmă doar ură, minciună şi dezbinare”.

    ”El a fâlfâit nişte hotărâri de guvern care au o bază legală şi nu au legătură cu Ponta”, a susţinut Dragnea.

    Întrebat dacă PSD ia în calcul o suspendare a preşedintelui Băsescu, Liviu Dragnea a răspuns că PSD ia în calcul să aibă o determinare cât mai mare pentru ca ”acest regim de tristă amintire” să se termine cât mai repede, iar Victor Ponta să ajungă preşedinte.

    ”Timp de zece ani, Traian Băsescu a stimulat ura, toată lumea se ceartă cu toată lumea, însă România are nevoie de linişte, bunăstare şi pace interioară pentru că avem în faţă obiective majore. Nu discutăm despre suspendare, el a fost suspendat în 2012, când 7,4 milioane de români i-au spus să plece. Mai sunt 33 de zile, vor trece şi astea”, a adăugat vicepremierul Liviu Dragnea.

    Preşedintele Traian Băsescu a declarat, luni seară, că Victor Ponta a fost ofiţer acoperit al SIE în timp ce era procuror, fapt ce reprezintă “o ilegalitate constituţională” şi “o incompatibilitate”, potrivit Constituţiei vechi.

    Întrebat dacă faptul că Victor Ponta a fost şi ofiţer acoperit şi procuror nu este o ilegalitate, preşedintele Traian Băsescu a spus că este “o ilegalitate constituţională”.

    Băsescu a spus că la numirea Guvernului a întrebat telefonic dacă există ofiţeri acoperiţi în Executiv. “La numirea prin Parlament, eu nu verific, atunci când sunt instalări de guverne, pentru că mă obligă Constituţia să-i numesc şi n-am ce face. Dar atunci am întrebat telefonic. Mi s-a spus că nu este niciun ofiţer acoperit, am închis subiectul, îmi veneau de la Parlament, oricum trebuia să-i validez. Şi chiar mi-aduc aminte că am spus-o: Guvernul nu are niciun ofiţer acoperit. Nu mi-a dat prin cap că ar fi rezervişti acoperiţi”, a afirmat Băsescu, la Realitatea Tv.

    “Oricum n-aveam ce să fac, pentru că pe votul Parlamentului eu nu pot respinge un guvern sau un prim-ministru”, a mai spus el.

    Şeful statului a explicat că “neliniştea” i-a fost stârnită în momentul în care senatorul Valer Marian a făcut o interpelare privind calitatea de ofiţer SIE a lui Victor Ponta. “Nu atât interpelarea, cât lipsa de răspuns şi pe urmă discuţiile din presă”, a mai spus Băsescu.

    Marţi dimineaţă, la Iaşi, unde a participat la slujba de Sfânta Parascheva, premierul Victor Ponta a avut prima reacţie la declaraţiile lui Traian Băsescu, spunând că sunt ”numai minciuni” şi că preşedintele este ”extrem de tulburat şi frământat” şi că ”România nu mai trebuie să depindă de tulburările unei persoane”.

    Premierul a mai spus că din 1995, când a terminat Facultatea de Drept, a respectat legile de fiecare dată şi şi-a servit ţara şi va face acest lucru în continuare.

    ”În ce mă priveşte vă spun foarte clar şi foarte sigur că după ce am terminat Facultatea de Drept, în anul 1995, şi până azi sunt 20 de ani, de fiecare dată am respectat legile ţării, mi-am servit ţara ca magistrat, ca deputat, ca ministru şi voi face la fel ca preşedinte al României”, a afirmat Victor Ponta.

    El a mai susţinut că Traian Băsescu se exprimă ”într-un mod total inacceptabil pentru un preşedinte”, folosind această funcţie şi instituţiile pentru a o susţine pe Elena Udrea.

    Întrebat dacă este ceva adevărat din ceea ce a afirmat luni seară preşedintele Băsescu, premierul a afirmat: ”Nu, sunt numai minciuni”.

    Întrebat, de asemenea, de ce s-a referit Traian Băsescu la perioada 1997-2001, premierul a răspuns: “Nu ştiu, asta trebuie să-l întrebaţi pe dânsul”.

    Marţi după-amiază, premierul Victor Ponta a susţinut o conferinţă de presă pe această temă, la un hotel din Iaşi unde, alături de Liviu Dragnea şi Valeriu Zgonea, s-a întâlnit cu primari PSD şi şefi de instituţii din judeţ.

    Premierul a spus că directorul SRI, George Maior, ar trebui să pronunţe ”un punct de vedere foarte clar” cu privire la folosirea instituţiilor statului în campania electorală de către preşedintele Traian Băsescu, el susţinând că nu este doar un lucru imoral, ci şi ilegal.

    Întrebat de jurnalişti dacă Traian Băsescu poate fi acuzat că a încălcat legea în urma declaraţiilor de luni seară, premierul a spus că ”justiţia are propriul drum şi va face cercetările legate de încălcarea vreunei legi”.

    Întrebat, de asemenea, dacă va face plângere împotriva preşedintelui, premierul a răspuns că şi Traian Băsescu şi Klaus Iohannis au făcut o campanie murdară: ”Şi Băsescu şi Iohannis au făcut campanie murdară şi nu există o sancţiune pentru campania murdară decât din partea oamenilor. Dacă există vreo încălcare a legilor, fie Parlamentul, fie justiţia, cu siguranţă vor acţiona”.

    Premierul a mai spus că ”nu mai există nicio iluzie” că Traian Băsescu şi Klaus Iohannis sunt apărătorii statului, spunând că aceştia ”sunt apărătorii funcţiilor pe care şi le doresc doar pentru ei doi şi eventual pentru cei apropiaţi”.

  • În 2006 vă spuneam povestea lui Bogdan Putinică, tânărul care îşi vindea primul business cu 7 mil. euro. Azi e vicepreşedintele unui grup mondial care valorează 100 mil. de euro

    Dintr-un licean care visa să aibă bani pentru un computer, Bogdan Putinică a ajuns să câştige 2.500 de dolari lunar la 23 de ani. Cu 14 ani în urmă, la o masă de la McDonald’s Unirii, făcea planurile pentru business-ul propriu. În 2006 îşi vindea firma pentru câteva milioane de euro către Adecco, o companie elveţiană poziţionată pe locul 265 în Top Fortune Global Index 500.

    Vezi aici secţiunea aniversară BM 10 ani

    Cover Story 2006

    Printre fel de fel de maruntisuri, Bogdan Putinica, CEO al IP Devel, pastreaza pe birou, in stanga monitorului, si un turn Eiffel auriu – unul ce poate fi cumparat, cu 2-3 euro, de la orice taraba cu suveniruri de pe malul Senei. Il pastreaza pentru ca-i aminteste de o afacere, nu de vreo vacanta. La Paris s-a intalnit pentru prima oara, in noiembrie trecut, cu Jean-Manuel Bullukian, seful diviziei de IT al companiei elvetiene Adecco, mai mare concern de resurse umane din lume. Discutia, al carei deznodamant e anuntul de saptamana aceasta al unei tranzactii de cateva milioane de euro, a durat mai multe ore. Cand Putinica si Daniel Bogdan – fost coleg de liceu, acum partenerul sau de business – au iesit din sediul Adecco, s-au uitat unul la altul si au spus aproape in acelasi timp: „E prima oferta care ne place“.

    O concluzie neobisnuita pentru o companie care isi facuse un obicei din a refuza ofertele de preluare venite in ultimul timp intr-un ritm de 3-4 pe an, atat din strainatate cat si din tara, de la investitori strategici sau fonduri de investitii, a povestit pentru BUSINESS Magazin Bogdan Putinica saptamana trecuta, inainte de anuntul oficial al vanzarii. Atunci insa, ceva a fost diferit. „Ne-am simtit foarte confortabil. Oamenii aceia aveau aceeasi viziune cu noi, aceleasi planuri de crestere in piata.

    In plus, ne potriveam bine – ce n-aveam noi aveau ei si ce n-aveau ei aveam noi“. Discutiile pornite la acea intalnire aveau sa se finalizeze noua luni mai tarziu, adica in urma cu doua saptamani, cu decizia de vanzare a unui pachet de actiuni de 76% din IP Devel, o companie cu venituri de 1,7 mil. euro anul trecut, catre Adecco – o companie cu afaceri de peste 18 miliarde de euro, inclusa in 2005 in Top Fortune Global Index 500. Luand in calcul marimea companiei romanesti, care tinteste o cifra de afaceri de 4 milioane de euro anul acesta si marja de profit care trece de 30%, tranzactia este estimata de specialisti din piata la circa 6-7 milioane de euro.

    Eugen Schwab-Chesaru, directorul general al filialei locale a Pierre Audoin Consultants, firma care a intermediat vanzarea, a confirmat pentru BUSINESS Magazin ca valoarea tranzactiei este de ordinul milioanelor de euro, dar mai mica decat cea de anul trecut dintre Forte Company si Siemens (care s-a ridicat la 10 milioane de euro – n.r.).

    Care a fost mecanismul din spatele acestei achizitii? Adecco, un gigant al pietei de resurse umane care in ultimii ani cauta sa se extinda si pe alte linii de business, inclusiv servicii IT, a pus la punct o strategie foarte clara de crestere in Europa de Est, regiune considerata in industrie o zona foarte buna de competente tehnice.

    „In Bulgaria deschid call-centere, in Slovacia deschid help-desk-uri“, explica Putinica. In Romania, unde Adecco are deja o filiala de resurse umane, elvetienii au inceput vara trecuta sa caute o firma producatoare de software. Nu orice fel de software, ci soft pentru echipamente non-computer, adica pentru o gama variata de produse precum telefoane mobile, frigidere, televizoare, telecomenzi, controllere de aer conditionat si multe altele. In limbaj de specialitate, „soft embedded“, adica o piata care, spun studiile, o va depasi in 1-2 ani pe cea a software-ului clasic, pentru computere.

    Sfatuiti de compania de consultanta Pierre Audoin Consultants, elvetienii s-au uitat la mai multe posibile tinte de achizitie, dar au intrat in discutii cu una singura – IP Devel, spune Bogdan Putinica. Compania romaneasca are o linie mai larga de activitate in domeniul software, insa doua directii principale: soft embedded si servicii de testare si validare. „Asta este ce facem cel mai bine si ceea ce Adecco nu avea“, observa Putinica. Daca in mod normal negocierile pentru o astfel de achizitie sunt dure si lungi, discutiile dintre IP Devel si Adecco n-au fost deloc asa. „Nu a fost o negociere dura. A presupus mai mult probleme legale si financiare (asa-numitul due-diligence – n.r.) si tehnice, pentru a vedea cum se integreaza procesele de business ale celor doua companii“, povesteste Putinica, fost presedinte si CEO al IP Devel, actual CEO al noii divizii a Adecco (firma isi va pastra numele IP Devel).

    Dupa ce elvetienii s-au convins ca IP Devel e firma care le trebuie, s-a trecut la lucruri mai concrete: suma si procentul de actiuni care urma sa fie cedat. Elvetienii au avut o singura conditie, sa li se cedeze pachetul majoritar de actiuni, pe care Putinica si directorul tehnic Bogdan au acceptat-o in momentul in care au cazut de acord ca oferta Adecco este cea mai buna solutie pentru dezvoltarea viitoare a firmei. „Cea mai buna idee (din timpul negocierilor cu Adecco – n.r.) a fost sa nu negociem noi direct, ci sa-i lasam doar pe consultanti (Altria Capital – n.r.), pentru ca in astfel de discutii e posibil sa apara situatii conflictuale. Asta n-ar fi fost de dorit, pentru ca urmeaza ca mai tarziu sa lucram impreuna“, spune Putinica.

    „Nu s-a negociat pe bani“, pentru ca evaluarile facute de cele doua parti cu privire la cat valoreaza IP Devel au fost destul de asemanatoare, spune Putinica. In schimb, „pe procente s-a discutat o perioada“. Daca initial elvetienii au solicitat doar un pachet majoritar, dupa procesul de due-diligence negocierile s-au finalizat prin vanzarea unui procent mai mare, de 76%. 

    Pentru a putea ceda un procent atat de mare, toti actionarii companiei, cu exceptia lui Putinica (care a pastrat 24% din cele 50% pe care le detinea), si-au vandut intreaga participatie. Daniel Bogdan a renuntat la cei 44% din IP Devel pe care ii detinea, Andreea Putinica, fosta sotie a lui Bogdan Putinica, a vandut 4%, iar doi programatori, Liviu Georgescu si Daniel Turcanu, cate 1%. Spune ca nu a vandut pentru bani, ci pentru dezvoltarea viitoare, si pare sa stie exact ce are de facut in urmatorii ani. „Ramanem autonomi, se pastreaza echipa de conducere (sapte directori, inclusiv Daniel Bogdan si el – n.r.), vom fi un centru de profit de sine statator“. 

    Ce se schimba? In primul rand, dimensiunile companiei. Daca in prezent are circa 130 de angajati, IP Devel va creste la 500-600 de oameni in urmatorii doi ani, prevede Putinica. „Vom fi cel mai mare player in zona noastra de activitate“. 

    In prezent, compania se bate pe piata cu firme si mai mari, si mai mici, dar nici una nu este un competitor direct, crede CEO-ul, care aminteste totusi de rivalul UTI, grup condus de Tiberiu Urdareanu. „Ei activeaza insa mai mult pe zona industriala, in timp ce noi oferim consultanta si servicii“. 

    In al doilea rand, se schimba anvergura pietelor tintite. Daca IP Devel avea si pana acum clienti diversi, solutiile fabricate in Romania ajungand in SUA, Europa si Asia, de acum inainte compania va putea uza de forta de marketing a gigantului Adecco. De altfel, in urmatoarele luni, unul din principalele obiective ale lui Putinica este sa faca IP Devel cunoscuta pentru cat mai multi dintre oamenii care lucreaza in cele peste 6.000 de birouri din 70 de tari ale Adecco. „De acum inainte targetam toata lumea“, spune Putinica, multumit ca a reusit sa evite ca firma pe care a fondat-o sa ajunga „un departament intern al firmei cumparatoare“. In trecut, a avut oferte de preluare de la clienti mari – printre cele mai mari nume se numara AT&T Wireless, Qualcomm, Reuters, Siemens VDO – insa de cele mai multe ori era vorba de companii care doreau ca dupa preluare IP Devel sa lucreze in exclusivitate pentru ele, strategie neagreata de Putinica.

    „Nu m-am gandit niciodata cati bani vreau sa castig“, explica el. „Am crezut mereu ca daca imi fac treaba bine, vor veni si banii“. Pentru asta, a facut o alegere in privinta firmei sale: „Am stat mereu departe de zonele mainstream, unde activau multe companii. Noi nu o sa facem niciodata site-uri sau softuri de contabilitate“.

    Incet-incet, de-a lungul timpului, obiectul de activitate al firmei s-a concentrat pe software-ul embedded. „In lume exista zece device-uri non-computer la fiecare computer“, explica logica de business a IP Devel Daniel Bogdan, care este directorul tehnic al companiei (CTO). Asta inseamna ca, pe masura ce creste dorinta oamenilor de a se inconjura de echipamente tot mai inteligente, va fi mare nevoie de programatori care sa stie cum sa faca frigiderul, aragazul, fierul de calcat sau televizorul sa „dialogheze“ cu utilizatorul. „Cipul cat o musca din fierul de calcat trebuie programat de cineva“, il sustine Putinica.

    Acest domeniu ar putea fi asimilat unei nise, insa el spune ca nu este asa. „Este o nisa prin nivelul ridicat al competentelor de care ai nevoie ca sa programezi astfel de echipamente, dar ca piata este imensa“, observa Putinica. In acest domeniu, „doar programarea nu este de ajuns. O aplicatie poate sa scrie toata lumea, dar ca sa poti sa te duci direct in miezul hard-ului si sa scrii niste drivere sau sa optimizezi niste coduri ai nevoie de cunostinte de electronica si de know-how specific echipamentelor pe care lucrezi“.

    Istoria de antreprenor a lui Bogdan Putinica are radacini vechi. „In prima zi de liceu, in clasa a IX-a, m-am gandit prima oara sa-mi fac firma. Era un entuziasm gen Sillicon Valley“. A lucrat din clasa a X-a, primul job l-a avut la o firma care facea distributie de calculatoare, unde se ocupa impreuna cu colegul Daniel Bogdan de intretinerea retelei si a sistemelor de operare. Acolo a primit pe mana un calculator, ceea ce era „genial pentru niste pusti de clasa a X-a care n-aveau bani de asa ceva“. Au avut la dispozitie aproape un an de „sponsorizare intelectuala“ in care au invatat pe cont propriu, la locul de munca, o multime de limbaje de programare, profitand de avantajul de a avea un computer intr-o perioada cand costul „era prohibitiv“. Pasiunea lui Putinica pentru programare vine din scoala. 

    Inainte sa aiba acces la un calculator, spune ca a invatat limbajul de programare Turbo Pascal cu cartea si creionul in mana. „Scriam instructiuni, le subliniam cu creionul“. Abia dupa un an a avut acces la un computer si a putut sa-si testeze programele. „Tineai totul in cap si pe hartie“.

    Dupa ce a terminat Liceul de Informatica din Bucuresti, a luat-o pe alt drum decat prietenul sau Daniel, care a mers la Facultatea de Automatica. A preferat ASE-ul, sectia Banci si Burse de Valori. „Ma saturasem de fizica si matematica, si am zis ca stiu destul despre calculatoare ca sa pot sa invat singur ce vreau“. In anul doi de facultate a fost recrutat de un coleg care lucra la Reuters Romania.

    „Au fost patru ani extraordinari. Am facut marketing cu influente IT. Au investit multi bani in pregatirea noastra“. In acea perioada a castigat si primii bani din cunostintele sale, dupa mica afacere incercata la inceputul facultatii, cand cumpara piese de calculatoare, le asambla si vindea sistemele. Atunci a castigat cam 2.500 $ dupa ce a vandut vreo zece calculatoare, dar primul castig serios a venit la 22 de ani, tot in „perioada Reuters“. A aflat de un site american nou deschis unde softistii puteau aplica pe proiecte. „Mi s-a parut genial si am licitat pe toate proiectele de peste 20.000 $“.

    Erau trei la numar si, datorita cunostintelor de business acumulate la Reuters, combinate cu cele tehnice, le-a castigat pe toate. In final, impreuna cu Daniel Bogdan si un alt prieten, au reusit sa le livreze pe toate la timp si in conditiile cerute, asa ca s-au ales cu „o caruta de bani“. Cu banii aceia au mai angajat cativa prieteni si, pentru ca nu aveau birou, se intalneau sa discute la McDonald’s, in Piata Unirii. „Faceam sedinte de productie si dezbateam la cate o masa din acelea de sase persoane, unde incapeam cu greu. In momentul in care am ajuns sa fim sapte, ne-am facut firma“. Era in 2000, cand a plecat de la Reuters si a infiintat IP Devel. 

    Ideea de nume le-a dat-o un partener de business ocazional din Anglia. Nu au mai facut afaceri impreuna, dar ideea cu numele le-a placut si au pastrat-o. IP reprezinta acronimul de la „Internet Protocol“, iar Devel, o prescurtare de la „developer“, dezvoltator de software. Intre timp, folclorul din companie a dat tot felul de interpretari acronimului „IP“, de la „intelligent people“ pana la „idiot programmers“, povesteste razand directorul tehnic Daniel Bogdan. 

    Dupa primele proiecte reusite pentru clientii „adunati“ de pe site-ul american, in presa internationala au aparut cateva articole despre IP Devel, care le-au adus imediat alti clienti. Cand si-a deschis filiala de la Timisoara, Siemens VDO lucra cu ei de doi ani, acesta fiind practic si primul client mare. Un alt nume demn de mentionat este InterVideo, principalul producator de software pentru DVD din lume. Banii castigati de la americani i-au investit in deschiderea de noi piete, de data aceasta in Europa. Ideea s-a dovedit castigatoare la inceputul anilor 2000, cand crahul dot-com a dizolvat multe firme de pe piata americana, dar pentru IP Devel nu a avut nici un efect negativ vizibil, spune Putinica. „La momentul crah-ului aveam deja jumatate din venituri asigurata din Europa“. Iar banii din Europa si SUA au fost reinvestiti pentru extinderea catre Asia. „Japonezii au un stil de a face business total diferit“. 

    In primele noua luni, in Japonia nu au semnat nici un contract. „Ei fac afaceri foarte mult pe incredere. Intrebau mereu daca mai avem alti clienti japonezi. Dupa primul contract, au inceput sa curga“.

    In Japonia mergeau o data la doua luni, dar per total, timpul petrecut in deplasari sau la birou nu este deloc putin. „Acum cativa ani munceam si 20-22 de ore pe zi. N-a fost pe termen lung, eram intr-o perioada de acumulare a firmei“, spune Putinica. Numai ca firma nu i-a adus doar lucruri bune. Casatorit in 2002, el a divortat anul acesta. „Focusul meu a fost pe cresterea afacerii si din nefericire mi-am dat seama de impactul negativ asupra vietii personale prea tarziu“.

    Nici Daniel Bogdan nu are prea mult timp in afara biroului – este casatorit din 2004 – dar spune ca reuseste sa echilibreze munca si familia. Cei doi muncesc cam 12 ore pe zi, iar timpul pentru viata personala si-l dozeaza in week-end. „Evitam sa muncim si in week-end, ca sa nu ne ardem bateriile“. Orele suplimentare nu raman insa nerecompensate financiar. Senzatia lui Putinica cand a inteles ca tocmai a facut primul milion de dolari? „A fost misto. Eram la birou, tocmai semnasem un contract cu un client american. Am simtit mandrie si sentimentul ca trecusem in alta liga“. Bogdan spune ca nu retine neaparat momentul cand a ajuns la primul milion castigat, cat momentul in care a semnat primul contract a carui valoare depasea un milion de dolari. „Imi amintesc cand m-am uitat pe contract si am vazut toate acele cifre“.

    Cei doi manageri spun ca nu ar vrea sa traiasca in afara, cel putin nu inainte de pensie. „Romania are o multime de probleme, dar nu trebuie uitat ca oportunitatile de aici vin tocmai din aceste probleme. Oportunitatile si problemele vin la pachet“, observa Bogdan. Putinica spune ca atunci cand ai suficienti bani este mai usor sa „navighezi“ printre probleme. Averea sa este compusa din lucrurile „clasice“, precum casa, masina (BMW Z4), dar si investitii in terenuri, cladiri si la bursa. Spune ca va continua sa investeasca, insa nu neaparat in domenii previzibile, precum cel imobiliar. „Ma intereseaza biofarmacia si serviciile pentru clasa de mijloc“. 

    Apropo de termen lung, unde crede Putinica ca va fi peste cativa ani? „In cinci ani, vad IP Devel intr-o cladire gen Oracle Tower din Pipera, cu 700-800 de angajati“. Isi va mai deschide vreodata o firma proprie? Poate nu foarte curand, dar pe termen lung nu e exclus. „Nu ma vad stand degeaba, adunand ciuperci sau admirand flori“.

    In fond, ar fi si greu. Business-ul i-a atat de mult din viata incat pana si micul turn Eiffel de pe birou, in loc sa insemne joie de vivre, ii aminteste de locul in care a inceput cea mai buna afacere de pana acum.

  • În 2013 scriam coverul “Economia hipsterilor”, cel mai citit articol online din istoria Business Magazin. Azi toată lumea îşi adaptează ofertele ţinând cont de acest curent

    Sunt tineri, mereu contra curentului, se preocupă de artă, muzică indie, film şi cauze nobile, sunt interesaţi de ecologie, nu-şi fac prea multe planuri şi nu respectă nicio regulă. Se ţin departe de actualitate şi de tiparele impuse de societate, iar lumea îi percepe drept ciudaţi. Nu recunosc despre ei înşişi că sunt hipsteri, dar trăsăturile pe care le au în comun definesc o minoritate tot mai vizibilă pe străzile din oraşele României. Deşi înseamnă mai puţin de jumătate de miliard de euro în economie, cam cât piaţa clinicilor şi spitalelor private, comunitatea pe care o formează merită atenţie. Tocmai pentru că nu o caută.

    Vezi aici secţiunea aniversară BM 10 ani

    Cover Story 2013

    În The Hipster Handbook, cartea de căpătâi care mai risipeşte cât de cât din ambiguitatea pe care o generează hipsterii, hipsterul e socotit drept o persoană cu preferinţe, atitudini sociale şi opinii socotite a fi cool de către cei cool. Deşi, după cum susţine documentul, cool nu mai e un cuvânt prea folosit de hipsteri, noul său sinonim fiind deck. Deşi îşi consumă existenţa în rândul maselor mari de oameni, nu consideră că ar face parte din ele şi cataloghează drept kitsch tot ce e pe gustul mulţimii. Finalmente, se spune despre hipsteri că nu ar avea un procent mai mare de 2% de grăsime din masa corporală.

    Asta ar fi definiţia din manual. De aici şi până la ce e pe teren e totuşi cale lungă. Spuneam că liniile în care s-ar putea încadra tinerii din această categorie sunt cât se poate de ambigue pentru că, asemeni masonilor, însăşi esenţa de a fi hipster e aceea de a nu-ţi recunoaşte apartenenţa la categorie. La hipsteri e ceva mai greu, dat fiind că îi trădează tocmai stilul lor de viaţă. Ascultă acelaşi gen de muzică, mai ales indie, frecventează aceleaşi locuri şi au cam aceleaşi gusturi vestimentare. Iar profilurile lor de Facebook sunt pline de poze bizare, dar care, bineînţeles, contribuie la crearea identităţii lor, mai ales în faţa celorlalţi.

    Cristina împlineşte în vară 25 de ani. A absolvit Matematica, dar a înţeles, după patru ani de facultate, că nu e tocmai pe gustul ei şi că trebuie să facă altceva, aşa că s-a apucat de litere. Nu a lucrat niciodată pentru că nu ştie exact ce vrea. Este înaltă şi slabă, poartă ochelari şi spune că a moştenit “fashion sense-ul” de la mama ei. Pare mereu răvăşită, însă îşi alege atentă hainele de fiecare dată când iese în oraş. Locuieşte într-o mansardă vintage de pe lângă Arcul de Triumf şi se arată încântată de parcurile din nordul oraşului şi de liniştea de pe străduţa pe care locuieşte. Spune chiar ea că să fii hipster e relativ ieftin, din punct de vedere economic, şi chiar simplu, din cel social, pentru că te îmbraci şi comporţi de parcă n-ai niciodată bani. “Să n-ai într-adevăr bani într-o zi e chiar un avantaj. Te scuteşte de disimulare”, spune ironic Cristina. La nici un an de la startul masterului, şi-a dat seama că România nu mai e pe gustul ei. Aşa că a decis să plece cu o bursă de un an în Slovacia, unde să cunoască oameni noi, o cultură diferită şi să iasă, măcar temporar, din rutina tot mai apăsătoare din ţară. Şi după pozele care însoţesc cea mai recentă postare a sa de pe Facebook – “în sala de calculatoare a intrat o fată care miroase puternic a iarbă. M-a făcut să-i zâmbesc frumos” – pare că şi-a găsit locul în noua sa casă. Spune că hispterii îşi petrec o bună parte din timpul liber în Photoshop pentru că nu postează imagini needitate. Şi, da, vorbeşte despre ei la persoana a treia: “îşi pierd vremea în Photoshop şi citind cărţi dubioase, dar fără de care nu-şi pot lărgi cercul social. Hipsterii pierd mai mult vremea prin baruri decât prin cluburi. în cluburi e prea gălăgios şi nu pot povesti despre cărţile pe care le-au citit”.

    Spune că nu e scump să fii hipster şi că singurul efort financiar pe care l-a făcut a fost să-şi cumpere un aparat foto D-SLR ca să facă poze frumoase. Mulţi s-au plictisit însă de pixeli perfecţi şi şi-au cumpărat o cameră foto pe film la cinci lei de la ruşi: “Toate pozele arată varză acum, dar sunt cool în repere hipstereşti”. Cristina încă trăieşte din banii părinţilor, dar şi-a construit un stil de viaţă care să-i permită să nu aibă nevoie de prea mulţi. Foloseşte doar transportul în comun, merge mult pe jos, nu fumează şi evită ieşirile în localuri prea scumpe. îşi completează ţinuta cu tenişi şi nu ezită să intre în magazine second-hand pentru a-şi găsi îmbrăcăminte vintage. După cum puncta Anca, designer de la un nou brand, Bipolar, care a lansat o linie de tricouri retro-cool, pentru revista The One, hipstereala se mulează perfect pe tânărul român, ca o cămaşă în carouri pe un trup slab de purtător ironic de mustaţă, ce se distrează în stil new age infuzat cu puţin vintage. “Totul e ironic şi la zeflemea. E cu haz de necaz, cum ne place nouă românilor. De la mustăţile ironice de porn star de anii ’80 şi colanţii neon, hidoasele borsete sau cămăşile de tăietor de lemne şi până la ochelarii de vedere purtaţi ca accesoriu, totul e un regal de ironie.” Cristina e convinsă de crezul în care se regăsesc cei de vârsta sa – “Munca te îndobitoceşte” – de aceea sunt mult mai preocupaţi de dezvoltarea lor personală. Hipsterii citesc mult, deci ştiu multe. De aceea, spune Cristina, toţi vor să se angajeze la librăria Cărtureşti, deşi salariile sunt de nimic: “Ei stau prost cu principiul conservării, dar dacă ar avea bani, i-ar cheltui pe multe chestii care ţie poate ţi s-ar părea dubioase şi inutile”.

    Hipsterii sunt prin definiţie nişte creativi. Pasiunea lor pentru artă, muzică, citit şi tendinţa de a fi mereu curioşi le pot deschide oportunităţi înspre joburile care cer astfel de aptitudini. Faptul că majoritatea celor care lucrează activează în industriile creative – de la arhitectură şi design până la muzică, fotografie, publicitate şi jurnalism – le oferă un statut privilegiat în primul rând din punct de vedere financiar. După cum remarcă Bogdan Ioniţă, strategic planner în cadrul agenţiei de publicitate Draftfcb, viaţa lor are un ritm mai puţin convenţional, cu un program pe cât de dinamic pe atât de liber, care să le permită să-şi manifeste creativitatea: “Cel mai important lucru e faptul că mediul în care activează şi se remarcă e unul de natură să le crească încrederea şi respectul de sine, de unde şi o anumită aroganţă pe care cei care nu le sunt familiari o remarcă la primul contact”. Victor Stroe, planning director în cadrul Leo Burnett, remarcă faptul că nu există o masă compactă de hipsteri. Curentul în sine este împotriva înregimentării, dar, ca în orice subcultură, există trendsetteri şi followeri. Prin urmare se creează un uşor paradox, pentru că în momentul în care ceva are prea mulţi “followeri”, devine prea popular, deci devine uncool pentru că e prea preluat. “Cunosc oameni cu bani care au îmbrăţişat trendul, dar şi mulţi cu venituri mici. Te poţi îmbrăca de la Chanel sau de la second hand şi să fii hipster în felul tău. Venitul contează mai puţin. Contează însă deschiderea către sine şi aplecarea către zone artish (artistice -n.r.).”

    Radu Florescu, CEO al Saatchi & Saatchi România şi unul dintre veteranii pieţei de publicitate din România, admite că, de cele mai multe ori, hipsterii nu au bani. E un fenomen interesant pentru că, spune Florescu, hipsterii nu sunt categoria cea mai influentă, iar ca să compenseze asta, ei simt că trebuie să facă mai mult ca să iasă în evidenţă, să compenseze pentru că nu au banii să cumpere. “Unii dintre hipsterii pe care eu îi cunosc nu dispun de resurse financiare şi trebuie să iasă în evidenţă pentru a fi mai creativi, mai convingători, mai agresivi.” Şi nu e nimic în neregulă cu asta, pentru că, adaugă Florescu, banii nu sunt neapărat calea pentru a merge înainte. “Banii pot facilita lucrurile, banii nu generează idei, oamenii generează idei. Iar motivele pentru care oamenii generează aceste idei diferă. Adeseori, când te afli în faţa unei provocări, când trebuie să compensezi lucrurile pe care nu le ai, tinzi să ai idei mai bune, mai interesante.” Privind înspre anturajul său, Cristina admite că prima generaţie de hipsteri din România încă nu şi-a atins gradul de maturizare, iar majoritatea încă se bazează pe banii părinţilor.

    HIPSTERII VĂZUŢI DE MAINSTREAMERI
    “în general e cam greu să admiţi că faci parte dintr-o anumită categorie. îţi ia din unicitate. Plus că noţiunea de hipster s-a denaturat. Dacă te declari hipster, e probabil să fii asociat cu un cocalar care tocmai trece pe stradă cu pantaloni strâmbi şi ochelari falşi de vedere. Nu ştiu dacă ăla e hipster wannabe sau doar un individ foarte manipulat de ceea ce vede în jurul său şi, prin urmare, încearcă o simulare.” Opinia Cosminei reflectă exact crezul hipsterului de a nu se alătura unei categorii. Argumentele pentru ascunderea după cortină au de-a face tot cu percepţia celor din jur. Bogdan Ioniţă spune că n-a văzut hipster care să fie flatat de eticheta asta. în primul rând pentru că definiţiile sunt cumva inexacte şi termenul s-a şlefuit şi s-a contaminat în timp, căpătând conotaţii peiorative, deşi la început sensul era cu totul altul: “Pe vremuri, hipsterii erau inovatori, începători a ceva, acum mulţi dintre ei sunt doar începători în ceva, aspiranţi într-o modă, într-un stil”. Schimbarea este redată cronologic de Ştefan Cosma, un tânăr artist care, după ce şi-a petrecut luni bune la Rio de Janeiro, s-a stabilit la Paris unde lucrează la o nouă expoziţie.

    Spune despre sine că are un stil de viaţă foarte eclectic şi încearcă să-şi satisfacă pe cât posibil fiecare pasiune în parte, fie ea culturală, sportivă, gastronomică sau de orice altă natură. Este un cinefil irecuperabil, merge cu plăcere în târgurile de vechituri şi încearcă pe cât posibil să se lase mereu inspirat de locuri, oameni şi activităţi noi. Neagă că ar fi hipster şi spune franc că a discuta despre hipsteri şi noi trenduri urbane în România este cel puţin riscant dacă nu reuşim să nuanţăm suficient, dat fiind că se iau în discuţie preocupările, codurile vestimentare şi obiceiurile de consum ale unei părţi destul de mici ca număr a societăţii urbane din România şi una deloc omogenă.

    Ştefan recunoaşte din start că are o problemă cu acest termen, devenit unul cu o uzanţă mai degrabă peiorativă în zilele noastre. La apariţia lui, în anii ’40, definea o categorie socială aparţinând clasei de mijloc din Statele Unite, atrasă şi influenţată de scena muzicii jazz afro-americane. Reapariţia acestui termen în anii ’90 este, în viziunea sa, o urmare a unei fuziuni de factori socio-politici şi economici la nivel global. Această reconfigurare socială intervenită destul de rapid după terminarea Războiului Rece atât în Europa, cât şi în Statele Unite, a dus la naşterea unui curent alternativ opus societăţilor tradiţionale deja existente. Dacă de-a lungul secolului trecut, în fiecare deceniu, a existat o succesiune rapidă şi explozivă de curente în artă, arhitectură, muzică şi modă, anii 1990-2000 au reprezentat o decadă stagnantă a tranziţiei de la postmodernism la deconstructivism. în lipsa unui curent dominant, secolul trecut s-a încheiat cu o fragmentare a curentelor socio-culturale, care treptat s-a articulat într-un imens val retro. Acesta este contextul istoric ce a dus la naşterea acestui trend urban, care a cunoscut la începutul anilor 2000, odată cu revoluţia digitală, epoca sa de ascensiune.

    “întreabă pe oricine nu înţelege fenomenul şi nu e interesat de el şi o să afli că hipsterii sunt superficialii aceia care se îmbracă într-o uniformă ciudată şi ascultă o muzică de neascultat. Cred că ţine de toleranţa culturală şi de o relaxare care vine odată cu un anume tip de progres al societăţii”, spune Bogdan Ioniţă, strategic planner în cadrul agenţiei de publicitate Draftfcb. De fapt, una dintre originile etimologice vehiculate pentru termenul “hipster” este “hipi”, cuvânt african, care în-seamnă “a deschide ochii cuiva”. Iar românii pot fi toleranţi, însă, uneori, au nevoie de ceva timp pentru a se obişnui cu noi tipologii din societate. “Aparenţele contează încă, nu doar în societatea românească. Daţi o căutare pe Google şi vedeţi tot ce s-a spus şi s-a scris despre hipsteri în oricare dintre ţările de pe glob. Nu e vorba de reacţia societăţii la hipsteri, e vorba despre aceeaşi reticenţă în faţa unor noi tipologii.”

    AVANTAJELE HIPSTERULUI ÎN NOUA REALITATE ECONOMICĂ. Hipsterul este fără doar şi poate mai relaxat decât un om cu preocupări ca cele ale mulţimii, dat fiind că nu se mai raportează la nişte constrângeri sociale şi obţine o anumită stare de libertate şi de confort intelectual. După cum punctează Bogdan Ioniţă, acest curent vine destul de natural într-o ţară ţinută “sub papuc” în vremea comunismului. Totuşi, confortul se simte numai când sunt între ei, date fiind scepticismul şi critica din partea marii mase. Deşi curentul este unul internaţional, hipstereala se aplică diferit pe realitatea românească oarecum particulară. Victor Stroe, planning director al Leo Burnett, ne trimite în urmă la imaginile cu românii obişnuiţi filmaţi pe stradă sau pe stadion din anii ’90 şi chiar 2000. Lumea este închistată, încrâncenată, cu tineri îmbrăcaţi urât, uniform, în cenuşiu sau albastru, fără prea mare interes pentru ce puneau pe ei. Tehnic, funcţionalul conta enorm în faţa formei. Or, în condiţiile unei generaţii noi, formată în contact frecvent cu valorile occidentale, deschisă, obişnuită să se exprime în permanenţă prin noile tehnologii, era o nevoie disperată să apară o nouă opţiune de viaţă. Deci, spune Stroe, era absolut normal să se adere la un curent egocentric, care încurajează mai cu seamă exprimarea diferenţelor în faţa uniformităţii, a ceea ce îi e individului particular faţă de marea masă, deci un curent în care forma e mai importantă decât funcţionalul.

    în noua realitate economică, relaxarea şi confortul nu vor veni din a fi sau a nu fi hipster, spune Iuliana Stan, directorul general al Human Synergistics România, ci din ce ştii să faci şi din ce eşti ca om. Ea admite că e mai greu să fii hipster în lumea de business “atât de mainstream”, pentru că efortul iniţial, de acceptare şi de integrare, nu va fi atât de uşor pe cât este pentru cei care nu sunt hipsteri. însă, odată depăşite aceste bariere, hipsterul are drumul la fel de deschis ca oricine. “Aşa cum există băieţii nonconformişti din lumea advertisingului sau din diverse media cum ar fi TV-ul, care, probabil, pentru mediul actual de business sunt apariţiile cele mai nonconformiste, probabil se vor regăsi şi unii dintre hipsteri în anumite profesii în viitor”, crede Iuliana Stan, care speră că valoarea unui om nu e judecată după hainele pe care le poartă sau de felul cum alege să le poarte, mai ales că lumea e ceva mai relaxată acum în materie de ţinută faţă de cum era în urmă cu vreo zece ani. Aşa cum spunea anterior Cristina, percepţia despre muncă este altfel decât a majorităţii tinerilor. Ţelurile lor profesionale sunt diferite: nu caută neapărat un job care să le aducă recunoaştere profesională şi bani, ci activităţi care le permit să se exprime cum vor ei. De aceea, joburile pe care le au sunt în strânsă legătură cu publicitatea, arta în general, muzica, filmul sau organizarea de evenimente. După cum remarcă Bogdan Ioniţă, se întâmplă adesea ca jobul să fie doar ceva ce le aduce bani pe care ulterior să-i investească în proiectele lor. Un alt motiv vine tocmai din dorinţa de a combate convenţionalul, de aceea au găsit această nişă prea puţin explorată în România până acum: muncile creative. “Hipsterii au un alt fel de cultură generală decât cel cu care am fost obişnuiţi. De fapt, ei au cultură şi nu neapărat generală”, spune Ioniţă, făcând referire la apropierea lor de modelele occidentale de învăţământ şi profesii, unde oamenii nu trebuie să ştie câte puţin din toate, ci să fie foarte buni în domeniul lor. Iar exemplele există: dacă lucrează în muzică, cu siguranţă ştiu tot ce mişcă în acea lume, pe acel gen, pe influenţele care au apărut de-a lungul vremii, istoria acelui gen de muzică.

    In cazul lui Ştefan, pasiunea sa pentru artă şi creaţie, chiar dacă se întâmplă la Paris, e de fapt aliniată cu cea a hipsterilor. în primul rând pentru că preferă domenii inovatoare şi progresiste. în al doilea rând, odată cu dezvoltarea platformelor sociale, sunt foarte uşor de împărtăşit, comentat şi consumat împreună. Nu în ultimul rând, acestea sunt domeniile de activitate ale celor pe care hipsterii îi admiră şi urmează. “Este avantajul oricărui curent cultural de trecere: se poate reinventa în fiecare moment. în acest moment, hipsterismul are avantajul că se defineşte mai degrabă negativ”, spune şi Ştefan Chiriţescu, head of strategy în cadrul Graffiti BBDO. După el, este un curent care dispreţuieşte mainstreamul, standardizarea socială şi materialismul, un curent care se poate dovedi prolific în această lume nouă care încă se caută. “Avantajul hipsterismului este că îşi permite luxul de a greşi şi de a trata superficial subiecte majore ale unei lumi vechi ce trebuie reinventată.”

    HIPSTERUL, UN PAS CĂTRE MATURITATE SAU UN STIL DE VIAŢĂ? Cei mai mulţi oameni care aparţin acestui curent sunt tineri de sub 30 de ani, din mediul urban, iar distracţia ocupă o bună parte din timpul lor liber. Valul deschiderii localurilor pentru hipsteri s-a intensificat în 2012 după ce unor nume deja celebre în comunitate (Control, Baraka, Ota, Atelier Mecanic) li s-au adăugat Papiota, deschis în Centrul Vechi, Energiea, din zona Grădinii Cişmigiu, Dianei Patru, aflat în zona Armenească şi Bicicleta şi Nou9, inaugurate chiar în iarnă. Distracţia pentru ei reprezintă ceva mai complex – nu se duc într-un club doar ca să danseze, să asculte muzică. Acolo se înfiripă proiecte, acolo vin idei, poate chiar pentru birou, se discută percepţii şi opinii. Este, după cum o numeşte Bogdan Ioniţă, o combinaţie de relaxare cu distracţie şi cu muncă. Maria, una dintre clientele fidele ale acestor localuri, remarcă o efervescenţă tocmai pentru că s-a găsit piaţă pentru astfel de baruri: “Interesantă este partea de arhitectură, multe dintre baruri sunt amenajate de aceiaşi arhitecţi care pornesc de la un concept simplu la o primă vedere, dar de fapt complicat, tocmai pentru că vorbim despre aceşti pseudo-intelectuali, hipsterii”. Tot ea observă că petrecerile tematice organizate în astfel de locuri, multe axate pe arta contemporană: expoziţii de instalaţii foto, concerte cu trupe indie, rock alternativ, performanceuri. Ultimul subiect de discuţie dintre doi hipsteri ar fi cel legat de politică. “în mod normal, acest curent nu are nicio nuanţă politică. La noi însă pentru o perioadă scurtă la început de an, a fost cumva la modă să protestezi şi să fii antisistem”, spune Victor Stroe, planning director în cadrul Leo Burnett. Cum mişcările de protest au devenit prea populare şi oarecum mainstream, ea a ieşit din zona lor de preocupări. Poate doar susţinerea monarhiei să fie destul de nişată astfel încât să devină interesantă. O imagine care merită menţionată este cea a unui protestatar din Piaţa Universităţii care milita pentru “un Photoshop mai ieftin”. “Am încetat să urmăresc circul demagogic din presă şi actualitatea din România, deşi pe undeva nu mă pot opri din a trage cu ochiul. Din păcate, în România se cultivă o psihoză generală tabloidizată, se promovează o sumedenie de non-valori şi cu multă tristeţe observ că recent s-a trecut şi la o sistematică anihilare şi denigrare a acelor oameni care încă reprezintă nişte valori intelectuale”, spune Ştefan. Iar Cristina îl completează: suntem apolitici dintr-un fel de scepticism contagios, alimentat de situaţia politică din ţară. Interesul nu e prea mare nici vizavi de actualitate. Avem multe informaţii de recuperat din trecut.”

    Bloggerul canadian Douglas Haddow surprindea într-o postare tensiunea celor care se simt parte a acestui curent cultural: “Este o generaţie pierdută, disperată să se agaţe de ceva ce pare a fi autentic, dar prea temătoare să aibă propria identitate. O generaţie învinsă de ipocrizia celor de dinainte care au trăit pe credit şi care azi plăteşte preţul infatuării materialiste. O generaţie care reprezintă finalul culturii vestice, o cultură atât de detaşată şi lipsită de conexiune socială care blochează naşterea unei culturi noi”. După cum remarcă Ştefan Chiriţescu, singura constantă a acestui curent care urmăreşte mereu noul este schimbarea şi evoluţia propriei individualităţi. “Ce ieri a fost super interesant, azi este deja desuet şi învechit.” Deşi cei care îmbrăţişează acest curent cred că fiecare este cu totul diferit de ceilalţi, cotidianul le arată că sunt izbitori de asemănători, de la vestimentaţia colorată la preocupările culinare. De aici şi dorinţa lor de a nu-şi asuma încorsetarea unei etichete sociale. “Hipsterismul este doar un curent de trecere între două macroculturi. Marcată de criză şi reconsiderarea valorilor şi normelor sociale, lumea îşi caută noua identitate. Iar trăsăturile unei subculturi vor influenţa mereu o macrocultură, e un fapt demostrat în sociologie şi psihologie socială. Şi nici nu sună rău o lume care şi-ar putea regăsi autenticitatea şi bucuria de a trăi şi de a experimenta mai mult”, mai spune Chiriţescu. Iuliana Stan, directorul general al Human Synergistics România, vede interesant felul în care vor evolua aceşti tineri: “Sunt convinsă că e doar un elan acest curent şi că va trece şi în 10-15 de ani va apărea un alt curent, e găselniţa fiecărei generaţii de tineri şi refugiul lor care e numai al lor. E felul în care îşi construiesc intimitatea şi personalitatea şi este spre norocul lor că nu ţine prea mult etapa aceasta”. Hipsterii, spunea ea, adaugă o pată de culoare şi de viaţă în cenuşiul societăţii româneşti, iar “dreptul nostru este să ne mirăm de ei şi să le facem loc în lumea noastră corporatistă şi pestriţă în caz că e ceva interesant pentru ei pe aici”.

  • Larisa Iordache: Îmi doream mai mult de la mine la Campionatele Mondiale

    “Sunt mulţumită, fericită, însă îmi doream mai mult de la mine pentru că ştiu că puteam mai mult. Şi bineînţeles că îmi doream aurul mondial. Toate medaliile sunt preţioase pentru mine, dar e adevărat că mi-o doream foarte tare pe cea de la individual compus. Îmi pare rău că nu a fost aur, însă mă bucur şi de argint”, a spus gimnasta la sosirea din China.

    Ea a adăugat că este “foarte dezamăgită” de ratarea din finala de la bârnă, când a căzut de pe aparat. “A fost un moment de neatenţie la bârnă şi asta m-a costat medalia. Am fost foarte dezamăgită de mine şi sunt în continuare, însă sper ca pe parcurs să fiu mult mai atentă”, a afirmat sportiva.

    Larisa Iordache a menţionat că sportiva americană Simone Biles, care a câştigat patru medalii de aur la Nanning, poate fi învinsă. “Eu consider că noi ne batem singure. Orice adversar este de bătut, orice gimnastă are zile mai bune şi mai puţin bune”, a explicat Larisa Iordache.

    Locul patru obţinut de România în concursul pe echipe este un bonus, susţine Larisa Iordache. “Este un bonus pentru noi pentru că am pornit cu o echipă nouă. Fetele au dat tot ce au putut din ele. Le-am văzut optimiste şi s-au încurajat, mă bucur că am făcut parte din această echipă pentru că a fost foarte frumos pentru mine să fiu cea mai experimentată dintre ele. Nu am devenit peste noapte liderul echipei, am învăţat de la Sandra (n.r. – Sandra Izbaşa) şi Cătălina (n.r. – Cătălina Ponor), cu care am participat la Olimpiadă şi la mondialele din 2012. Mă bucură faptul că acum sunt pentru fete ce au fost ele pentru mine. Însă o aşteptăm şi pe Didi (n.r. – Diana Bulimar), ea este motorul echipei. Sperăm să revină cât mai repede”, a precizat ea.

    Loturile de gimnastică ale României, care au participat la Campionatele Mondiale de la Nanning (China), s-au întors, marţi, la Bucureşti.

     

  • Numeroase ţări UE, inclusiv România, vor contribui la misiuni de salvare în Marea Mediterană

    La operaţiunea Triton vor participa în total şase nave de patrulare, două avioane şi un elicopter, misiunea fiind coordonată de Italia.

    Franţa, Spania, Finlanda, Portugalia, Islanda, Olanda, Lituania şi Malta au anunţat că vor contribui cu nave şi aparate de zbor la operaţiunea care va avea un buget de 2,9 milioane de euro pe lună.

    În centrele de primire a imigranţilor care vor exista în Italia vor lucra cetăţeni din România, Spania, Franţa, Finlanda, Elveţia, Norvegia, Germania, Olanda, Suedia, Portugalia, Austria şi Polonia.

    “În conformitate cu mandatul Frontex, principalul obiectiv al operaţiunii Triton va fi controlul frontierelor maritime, dar salvarea vieţilor va fi prioritatea operaţiunii“, a declarat Gil Arias Fernandez, directorul Agenţiei.