BusinessMagazin

Blog

  • Mega Image a deschis vineri cinci magazine noi în Bucureşti şi comuna Tunari

     Cele două supermarketuri Mega Image sunt situate unul în comuna Tunari, judeţul Ilfov, cu o suprafaţă de 551 metri pătraţi, şi unul pe strada Valea Argeşului din Capitală, cu o suprafaţă de aproximativ 256 metri pătraţi.

    Cele trei magazine Shop&Go sunt amplasate pe şoseaua Bucureşti-Ploieşti (129 metri pătraţi), Calea Ferentari (90 metri pătraţi) şi pe Splaiul Unirii (127 metri pătraţi).

    În august, Mega Image a deschis nouă magazine, din care patru Mega Image şi cinci Shop&Go.Xavier Piesvaux este şeful Mega Image.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Declin pe piaţa PC-urilor: Vânzările, în scădere în acest an cu aproape 10%. Oamenii preferă tabletele şi smartphone-urile

     Piaţa va continua să scadă, ca volum, până în anul 2015, când vânzările vor reveni cel mai probabil pe plus, cu o creştere modestă, anticipează IDC, care a înrăutăţit astfel estimările anterioare.

    IDC notează că piaţa PC-urilor nu va reveni în viitorul apropiat la vârful atins în 2011.

    Vânzările de computere personale de pe pieţele emergente, precum China, au afişat până acum o evoluţie relativ solidă, compensând pentru declinul abrupt din ţările dezvoltate.

    Consumatorii de pe pieţele emergente au început însă să adopte mai accelerat dispozitivele mobile cu acces la internet, precum tabletele, astfel că PC-ul pierde teren şi în aceste ţări, în unele cazuri într-un ritm mai rapid decât în statele dezvoltate.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • PNL: Proiectul Roşia Montană va fi reanalizat în Parlament, cu posibila modificare a redevenţei

     Ministrul de Finanţe, Daniel Chiţoiu, a evocat majorarea redevenţelor pentru exploatările miniere în perspectiva anului viitor.

    El a admis că în proiectul de lege transmis Parlamentului în ceea ce priveşte exploatarea de aur de la Roşia Montană nivelul redevenţei este de 6%, însă a precizat că un articol în proiectul de lege prevede că, în cazul în care legea cadru privind redevenţele este modificată, nivelul acesteia se va alinia din legea cadru.

    La rândul său, preşedintele PNL, Crin Antonescu, a menţionat că, în ceea ce priveşte proiectul Roşia Montană, liberalii şi-au păstrat abordarea din perioada opoziţiei. “Am spus întotdeauna că exploatarea resurselor este binevenită atâta vreme cât este rentabilă sub aspect economic pe perioadă semnificativă, pe perioadă lungă şi câtă vreme se menţine în respectarea condiţiilor de mediu într-o Europă civilizată a secolului în care trăim şi cu exigenţele pe care le avem cu toţii deja ca standard”, a susţinut Antonescu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Fenechiu: Cred că am găsit soluţia fezabilă pentru construirea a 4000 de kilometri de autostradă

     “De 20 de ani ne plângem că România nu are autostrăzi. De 12 ani eu studiez cum s-ar putea face autostrăzi în România. Cred că am găsit o soluţie fezabilă, o soluţie care are şi o programare eficientă, dar şi surse financiare – e vorba de construirea unei reţele de 4000 de km de autostradă până în 2027 printr-un parteneriat public-privat la care Guvernul asigură plăţile de disponibilitate”, a spus Fenechiu.

    Întrebat de ce nu a aplicat acest proiect când a fost ministru al Transporturilor, Fenechiu a precizat: “Aş putea să vă răspund simplu: nu am apucat. La acest proiect nu lucrez de când sunt ministru, lucrez de mai mulţi ani, peste 2 ani. E vorba de o analiză detaliată a tot ce s-a întâmplat în infrastructură de transpost rutier în Europa”.

    “Ăsta e rodul acestei activităţi. E până la urmă o lucrare de doctorat a unui coleg al meu cu care am lucrat foarte mult pe această temă”, a spus Fenechiu.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Ce se va alege de autostrăzile din România după taxarea de 3 euro pe suta de kilometri

    În primăvara acestui an, ministrul pentru Proiecte de Infrastructură, Dan Şova, declara că tronsoanele de autostradă Comarnic-Braşov şi Craiova-Piteşti, precum şi centura sud a Bucureştiului, pe care autorităţile îşi propun să le construiască prin concesiune până la alegerile din 2016, vor fi taxate după intrarea în exploatare, iar cuantumul taxei se va baza pe un calcul de 3 euro pe suta de kilometri.

    Odată cu introducerea taxelor de autostradă, unele state au resimţit scăderi acute ale volumelor de trafic. Traficul pe autostrăzile din Portugalia a scăzut la jumătate în 2012 şi cu 68% în primele trei luni din 2013, potrivit Financial Times. Mai mult, pe unele tronsoane şoferii nu mai circulă deloc. Valoarea taxei de autostradă pentru un drum de 220 de kilometri de la Lisabona la Castelo Branco este mai mare decât suma cheltuită pe combustibil.

     

  • Club Business Magazin: Servicii digitale pentru consumatorul 3.0

    RADU VOICU, ROMSYS: Piaţa românească şi comportamentul consumatorului de aici se schimbă. Apetitul pentru online şi pentru tranzacţii efectuate pe internet este în continuă creştere, indiferent că vorbim de cumpărături, plăţi de facturi sau căutarea de diverse servicii. Companiile trebuie să schimbe puţin paradigma în care funcţionează: de la a ţine toate sistemele închise cât mai bine, la a permite un acces securizat al clienţilor către sistemele interne pentru a-şi face cât mai mult lucruri singuri. Din păcate, criza ţine de mulţi ani şi nu mai putem face mii şi mii de angajări. Sistemele moderne contribuie la optimizarea costurilor. În 2013, clienţii trebuie ţinuţi mult mai aproape, pe internet, pentru ca interacţiunea să fie cât mai naturală şi comodă.

    RADU RAŢ, ENEL ROMÂNIA: Am coordonat proiectul Kiosk Enel ca urmare a nevoilor pe care le-am sesizat în rândul clienţilor. Este un nou canal de interacţiune cu cei care consumă serviciile noastre. O strategie importantă adoptată de grupul Enel a fost separarea activităţii tehnice de distribuţie a energiei electrice şi mentenanţă a reţelei de cea de gestionare a clienţilor şi facturare în două firme separate. Relaţia cu clienţii se desfăşoară în centrele Enel, care s-au modernizat în ultima perioadă. Deşi punctele Enel s-au modernizat, clienţii erau nevoiţi să vină în aceste centre să îşi transmită indexul sau să plătească facturile. Odată cu dezvoltarea sistemelor informatice, facturarea se poate face centralizat, iar activităţile punctelor Enel s-au restrâns. Plata se poate face şi în afara reţelei, iar ulterior am introdus mai multe facilităţi de self-service. Prima a fost posibilitatea transmiterii indexului de energie electrică prin telefon. Apoi am dezvoltat platforma myEnel, prin care clienţii pot să vadă facturi, să transmită solicitări şi reclamaţii sau să transmită indexul. Anul trecut, am introdus şi o aplicaţie mobilă myEnel şi Kiosk Enel. Dispunerea geografică extrem de diluată a Enel (Banat, Dobrogea şi zona Bucureşti) făcea ca în multe dintre centrele tradiţionale să existe un număr foarte mic de interacţiuni, în timp ce altele erau foarte aglomerate. Am decis să implementăm un proiect-pilot la Timişoara prin care clienţii puteau vorbi prin Kiosk-ul Enel cu un operator, care putea să-i trimită în timp real facturi sau alte documente. Am ajuns la concluzia că avem nevoie nu doar de self-service, cum se întâmplă în aeroporturi sau la ghişeele primăriilor, ci şi de interacţiunea cu un angajat pentru situaţiile mai complexe.
    GASPER FECUR, NEW FRONTIER: Toate companiile din lume sunt preocupate în trei direcţii: cum pot să genereze venituri suplimentare, ce ar putea să le vândă mai mult, cum să interacţioneze cu baza de clienţi deja existentă. Există firme care au ieşit din zona lor de confort pentru a-şi putea creşte şi mai mult businessul. Cea mai mare bancă din Rusia şi-a pus în legătură clienţii de tip IMM pentru ca aceştia să poată interacţiona între ei. Astfel, orice întreprindere mică sau mijlocie care este client al băncii poate găsi noi parteneri prin ceilalţi clienţi. Apoi, toţi pot cumpăra servicii de stocare a informaţiilor în cloud direct de la entitatea financiară cu care fac banking. Astfel, clienţii primesc de la banca lor mai mult decât un simplu împrumut, iar relaţia entităţii financiare cu cei pe care îi finanţează devine mai dinamică şi mai complexă. În Austria, un operator telecom permite cumpărarea unei secretare virtuale pentru câteva zeci de euro lunar, chiar dacă nu acesta este principalul său obiect de activitate. Creşterile de încasări de la acelaşi client au crescut cu zeci de procente, după introducerea acestui serviciu, iar 10% dintre ei s-au arătat interesaţi de noua politică instaurată. O companie de utilităţi din Serbia şi-a construit propriul sistem prin care le acordă bonusuri clienţilor care îşi plătesc la timp facturile, ceea ce va genera o mai bună retenţie şi un plus de satisfacţie.

    CĂLIN POENARU, CISCO SYSTEMS ROMÂNIA: Locul cel mai potrivit în care o companie de tehnologie ar putea avea un cuvânt de spus este cel în care se vorbeşte despre noi surse de venit pentru companiile de utilităţi. Valoarea în perioada următoare va veni din conectarea acelor lucruri care în prezent nu sunt conectate. O statistică recentă arată că în prezent 99% dintre dispozitivele conectabile nu sunt conectate. Dacă includem şi dispozitivele similare terminalelor Enel menţionate anterior, ajungem la circa 200 de tipuri de dispozitive care se pot intersecta. Faţă de ceea ce se întâmpla acum 15 ani, astăzi nu mai contează doar interacţiunea între gadgeturi, ci şi modul în care intervenţia umană se interpune între acestea şi datele care rezultă din proces. Dincolo de numărul de utilizatori potenţiali, barierele legate de procesare, context şi procesare trebuie şi ele sesizate. În zona de energie, vorbim despre 500 de milioane – un miliard de dispozitive conectabile. Conexiunea cea mai importantă se leagă de modul în care asociem industrii diferite. Un singur nod adiţional poate crea mai multe conexiuni, genera mai multe date, iar procesarea lor la momentul potrivit este de fapt valoarea adiţională pe care o putem aduce. 14.400 de miliarde este valoarea netă pe care o putem câştiga din adăugarea de lucruri noi sau din economiile pe care le facem folosind acest model. Două treimi din această sumă sunt cazuri foarte bine conturate şi provin din sectorul public, iar restul din interacţiunea dintre industrii diferite. Avem acum suficient de multe date încât să luăm o decizie diferită, să creăm un serviciu diferit sau să le punem la dispoziţie consumatorilor un model pe care înainte nu îl puteam oferi pentru că nu aveam datele respective. Motivele fundamentale care conduc spre această valoare sunt reducerea costurilor; creşterea productivităţii; scăderea pierderilor; creşterea satisfacţiei clienţilor; inovarea. Modelul este uşor de adaptat pentru fiecare companie în parte.

  • Opinie Oana Gorbănescu, Ernst&Young România: Cât de mult ne mai ajută limba română în afaceri

    Putem compara romgleza cu fenomenul de la sfârşitul secolului XIX, ilustrat comic de Vasile Alecsandri prin personajul Coana Chiriţa. La acel moment, limba română experimenta un import masiv de cuvinte din limba franceză, care a atras atunci, ca şi acum, numeroase critici şi ironii. Ambele manifestări au un lucru esenţial în comun: fiecare dintre ele a urmat unei perioade de ardere a etapelor pentru reintegrarea României în cultura vest-europeană. Saltul cultural a creat de fiecare dată un vid lingvistic ce nu a putut fi gestionat decât prin importul lexical din culturile de referinţă. Limba este elementul structural al oricărei civilizaţii care modelează toate produsele acesteia, dar asta înseamnă în acelaşi timp că nu are flexibilitatea şi supleţea de a se adapta peste noapte la schimbări economice şi politico-administrative fundamentale.

    Mai concret, la momentul tranziţiei la economia de piaţă şi la cultura de consum, limbii române îi lipsea un exerciţiu capitalist de 50 de ani, iar asta se vede astăzi nu doar în limbajul de afaceri al românilor, dar şi în cel al tinerilor care au crescut cu produsele media americane. Am auzit un fermier din Neamţ intervievat la televizor vorbind în mijlocul ogorului despre target-ul producţiei de porumb la hectar şi am zâmbit. Dacă unii termeni din limbajul de afaceri al limbii noastre sunt fie prea lungi, prea formali, fie pur şi simplu inexistenţi, alte cuvinte din vocabularul limbii noastre sunt însă fixate într-o logică părăsită odată cu economia centralizată. Să luăm exemplul cuvântului „pontaj„, abandonat pentru englezescul „time-sheet„, care este nu doar mai greu de pronunţat, dar şi mai lung, însă are avantajul că nu aminteşte nici de intrarea muncitorilor pe banda de producţie, nici de insolita condică ce dispărea după doar câteva minute de întârziere. Iar acesta este cazul mai multor cuvinte româneşti, altfel perfect adecvate pentru a echivala termenii din limba engleză în faţa cărora au pierdut teren.

    Însă nu este suficient să ridicăm din umeri şi să concluzionăm că „limba noastră nu mai funcţionează„. Este prea puţin pentru a explica sau justifica formele hilare pe care le ia uneori limbajul în birourile din România. Privind către contextul în care comunicăm, trebuie să recunoaştem gradul de contagiune a limbii engleze în întreaga lume, ea devenind practic limba universală în afaceri odată cu globalizarea. În România, ca şi în alte ţări, importul termenilor de specialitate din limba engleză a fost accelerat de prezenţa companiilor multinaţionale. Corporatiştii sunt cei care trebuie să jongleze în fiecare zi cu limba română, în care execută, şi limba engleză, în care raportează. Folosirea anumitor termeni din limba engleză înseamnă adeziunea la cultura organizaţională a companiei prin conformarea la limbajul său. Dacă adăugăm la asta inerţia, comoditatea sau oboseala de zi cu zi, dar şi uşurinţa cu care putem spune ceva incomod doar folosind altă limbă, începem să căpătăm o imagine mai nuanţată a mecanismului care generează acele expresii bizare ce ne revoltă şi ne amuză deopotrivă.

    Indiferent de legile sau regulile pe care le-am născoci pentru a o proteja, limba română va continua să se transforme pentru a servi în viaţa de zi cu zi nu doar poeţilor şi academicienilor, ci tuturor profesiilor şi categoriilor sociale. Oricât de tristă este această transformare, ea nu face decât să reflecte realitatea noastră cotidiană şi registrul în care trăim şi muncim. Totuşi, folosirea limbii române este un act individual care are un impact direct asupra imaginii noastre, iar aici responsabilitatea ne aparţine în totalitate. Câţi dintre termenii englezeşti pe care îi folosim în fiecare zi sunt de fapt necesari şi de neînlocuit şi unde este graniţa între adecvat şi ridicol? Pentru fiecare dintre noi şi dintre interlocutorii noştri, această graniţă este diferită în funcţie de educaţie, experienţă şi preferinţe. Un singur lucru rămâne cu siguranţă safe pentru brand-ul nostru personal: folosirea corectă şi responsabilă a limbii române.

    Oana Gorbănescu este CORPORATE COMMUNICATION OFFICER AL ERNST & YOUNG ROMÂNIA.

  • Opinie Iuliana Stan, Human Synergistics: Disciplina procedurii sau procedura disciplinei

    IULIANA STAN (managing partner Human Synergistics România)

    Dacă îi întrebi de ce fac aşa, vor spune că pentru a crea disciplină. Crearea unei stări de spirit însă, pentru că disciplina este o stare de spirit, nu este o manifestare, se poate face doar prin mecanismele atragerii, nu prin cele ale constrângerii, iar atragerea este cel mai important instrument de conducere a oamenilor. Mai mult, disciplina presupune şi discipoli, adică persoane care învaţă sau care se aliniază prin facilitare, dar din propria voinţă.

    Energia pe care o resimt discipolii este totdeauna una care hrăneşte, de învăţare şi de creştere, pe când energia pe care o resimt oamenii care „trebuie să„ este una de inhibare, de consum şi de frustrare. Disciplina implică totdeauna, procedura exclude. Prin disciplină oamenii gândesc şi folosesc procedurile ca instrumente pentru că le uşurează munca, dar doar prin respectarea procedurilor în sine oamenii devin instrumente în slujba procedurilor care le îngreunează munca.

    De la „trebuie să„ până la disciplină este „pentru că„. Iar ce urmează după pentru că ar „trebui„ să fie o viziune şi un sistem de valori care să motiveze şi să cointereseze „pentru ca„ cei implicaţi să participe cu un nivel de angajament cât mai mare. Dacă „pentru că„ este urmat de „aşa se face„ sau de „aşa am zis eu„, deja ne-am depărtat de disciplină şi de atragere şi suntem în zona incompetenţei şi a coerciţiei. Atragerea în actul de conducere înseamnă responsabilitatea permanentă de a crea viziune şi motivaţie, coerciţia înseamnă fuga permanentă de această responsabilitate şi lipsa de angajament garantată a celor din jur.

    Cred puternic că rutina şi procedurile sau regulile sunt cel mai important instrument de creştere şi de performanţă, deci de disciplină, dar în clipa în care nu există o intenţie explicită pentru scopul în care sunt folosite şi cel care încearcă să le impună nu poate justifica de ce există şi de ce ar trebui urmate, ele vor lucra exact împotriva intereselor pe care de fapt vrem să le susţinem. Fără un sistem de valori care să le susţină, regulile şi procedurile ne vor încurca în loc să ne ajute.
    Gândiţi-vă la toate lucrurile pe care le faceţi pentru că trebuie. Cu siguranţă acolo unde aveţi consecvenţă mare este pentru că există şi un motiv care vă implică, altul decât pentru că „aşa se face„, ci probabil pentru că şi „vreţi„. Identificarea mecanismelor prin care putem genera „vrutul„ în noi şi în ceilalţi este indicatorul că suntem aproape de disciplină. De ce, până la urmă, ar respecta procedurile? Dacă o fac din teamă că îşi pierd locul de muncă, o vor face cu efort minim, cât să nu încalce sistemul de reguli şi proceduri, însă dacă o fac pentru că procedurile îi ajută să îşi atingă mai uşor obiectivele, vor depune cu uşurinţă un efort mai mare şi mai aliniat cu direcţia spre care se îndreaptă organizaţia.

    În plan personal, exemplul cel mai la îndemână este cel al relaţiei dintre părinţi şi copii. În mod evident un adult ştie de ce sunt utile spălatul pe dinţi sau cititul, dar între a şti aceste lucruri şi a crea disciplină în legătură cu ele calea este lungă şi plină de frustrări oricum, oricât de bine aţi face. Mecanismul coercitiv, „pentru că aşa zic eu„ sau „pentru că aşa se face„, poate funcţiona maximum pe termen scurt, iar mecanismul atragerii poate fi ignorat cu consecvenţă o perioadă semnificativă de timp, dar de la un moment dat va începe să producă efectele dorite şi se va ambala de la sine. Unul consumă nervi şi efectele sunt volatile, altul cere răbdare şi consumă şi nervi, dar combinaţia din urmă este mult mai productivă şi mai sustenabilă. În cazul coerciţiei execuţia se întâmplă pentru că „aşa ai spus tu”, iar în cazul atragerii execuţia este alegerea mea personală.

    „…dar am spus de o mie de ori„ este o altă afirmaţie în pseudo-legătură cu disciplina. Da, dar modelele de gândire sau convingerile oamenilor nu se schimbă auzind de o mie de ori ceva, ci crezând într-un ceva pe care îl poţi auzi o singură dată. Este probabil doar o problemă de reformulare…

  • Capitalistul săptămânii: Steve Wozniak

    La 1 aprilie 1976, Jobs şi Wozniak au înfiinţat Apple Computer. Apple I era un calculator cu un microprocesor de 25 de dolari şi un ecran de 40 de caractere lăţime şi 24 de rânduri înălţime. Nu avea carcasă, sursă de alimentare, tastatură sau afişaj; acestea trebuiau furnizate de utilizator. Wozniak spunea recent că Jobs a devenit conştient mai târziu despre cât de valoroase erau computerele create de prietenul său.

    În plus, menţionează cofondatorul Apple la 37 de ani de la lansarea acesteia, el a fost cel care, atunci când Apple a decis să nu le ofere nicio recompensă foştilor colaboratori care au avut un aport în dezvoltarea companiei, le-a oferit părţi din acţiunile proprii. Pe lângă proiectarea hardware-ului, Wozniak a scris mare parte din software-ul furnizat iniţial cu Apple.

    A scris un interpretor de limbaj de programare, un set de instrucţiuni pentru un procesor virtual pe 16 biţi şi un joc care a reprezentat motivul adăugării funcţiei de sunet la calculator, dar şi codul necesar pentru controlul unităţii de disc. Nedespărţiţi pentru o vreme, cei doi au
    început să aibă tot mai multe neînţelegeri din momentul când Jobs a început să transforme principiile antreprenoriale după care conducea compania în reguli corporatiste.

    Contractul încheiat între Steve Jobs, Stephen Wozniak şi Ronald Wayne pentru înfiinţarea, în 1976, a companiei Apple a fost cumpărat la licitaţie cu 1,59 de milioane de dolari. Conform BBC, preţul cerut de casa de licitaţii Sotheby a fost depăşit de 15 ori. Wozniak şi-a încheiat definitiv activitatea la Apple în februarie 1987, la 12 ani după înfiinţarea companiei, dar a rămas oficial angajat şi continuă să deţină acţiuni.

  • De ce au închis autorităţile cea mai frumoasă pârtie din România

    Se pare că nici eu, nici alţi turişti nu vor mai avea ocazia să experimenteze pârtiile de la Transalpina şi în 2013, din cauza deciziei Ministerului Turismului de sistare a investiţiilor în proiect.Un mesaj pe care l-am primit pe reţeaua de socializare Facebook, adresat şi celorlalţi turişti care au avut ocazia să ajungă la pârtia Vidra Transalpina, ne-a anunţat că  nu ne vom mai bucura de  “cea mai nouă pârtie din România”.

    “Din păcate, în această iarnă nu o sa mai puteţi face acest lucru din cauza dezinteresului manifestat de Ministerul Turismului şi Guvernul României pentru turismul montan din Romania, investiţiile în Domeniul Schiabil Transalpina sunt blocate si partia nu va putea fi redeschisa in iarna”. Mesajul a fost trimis de administratorii paginilor de Facebook ale staţiunii şi domeniului schiabil, în încercarea de a organiza un protest virtual împotriva deciziei, dar şi unul organizat pe pârtia domeniului schiabil Transaplina sâmbătă, 31 august.

    Lacul de acumulare, instalaţiile electrice de la 2.000 de metri altitudine şi pârtiile cu diferite grade de dificultate ar fi putut ransforma domeniul schiabil din Vidra într-unul dintre cele mai importante din Europa de Est, aspect condiţionat de investiţiile necesare. „Investiţia statului în Transalpina Ski Resort ar putea să genereze o mulţime de afaceri pe orizontală. În lipsa lor, strălucirea soarelui de la cota 2000 ar putea să pălească”, scriam atunci. Se pare că a fost nevoie de doar şase luni pentru ca temerile mele  în legătură cu sistarea investiţiilor să se adeverească.

    Proiectul de la Vidra a beneficiat (de la demararea din 2010 până la inaugurarea din această iarnă) de  investiţii ale Ministerului Turismului de peste 20 de milioane de euro, potrivit informaţiilor oficiale. Toate acestea ar fi trebuit să se continue cu finalizarea construcţiei unei parcări exterioare, a unui garaj multietajat, o instalaţie de nocturnă, dar şi cu racordul la şosea. Întoarcerea de la pârtie se făcea în beznă, pe lângă coloanele de maşini parcate pe şoseaua îngustă care leagă Brezoiul de Petroşani, iar cea mai apropiată vilă se afla la zece kilometri, aproape de ruinele hotelului din Vidra: camere friguroase, sobă de teracotă cu rol pur decorativ, robinete care scârţâie, mochetă din anii ’80 şi vase din restaurant inscripţionate “Hotel Parâng Olăneşti, restaurant Dietetic” fac parte din coloratura staţiunii. Loc de investiţii ar mai fi fost, valoarea totală a acestora ar fi trebuit să ajungă la 30 de milioane de euro, potrivit unor surse din Quasar, dezvoltatorul proiectului.
    Circa 2.000 de turişti au ajuns în medie zilnic la Vidra după inaugurarea domeniului schiabil, gradul de ocupare a zonei Voineasa-Vidra-Obârşia Lotrului fiind aproape total în iarna 2012, în creştere cu 70% faţă de anul anterior, după cum declara Horia Brănescu, administratorul paginii de Facebook a staţiunii Voineasa. “Ne dorim să dezvoltăm în continuare, proiectul conţine peste 80 de kilometri de pârtie, iar zona are un potenţial imens”, a concluzionat atunci şi Marius Fodor, directorul tehnic al proiectului.
    Ei bine, optimismul celor care au susţinut proiectul s-a transformat în proteste la adresa deciziei Ministerului, odată cu anunţarea sistării proiectului. Dacă investiţiile nu vor veni, turiştii români vor continua să contribuie la cei un miliard de euro care pleacă dinspre România către staţiunile din Germania, Italia, Elveţia, Austria şi Bulgaria, potrivit datelor oficiale.

    Reprezentanţii Autorităţii Naţionale pentru Turism au fost contactaţi de Business Magazin în legătură cu decizia de sistare a investiţiilor în proiectul Transalpina Ski Resort şi urmează să ofere un răspuns în cursul săptămânii viitoare(2- 8 septembrie).