Locuitorii din San Francisco sunt terorizati de un sir de crime comise aparent la intamplare. Criminalul obisnuieste sa le trimita detectivilor si jurnalistilor mesaje criptice, pe care acestia incearca sa le descifreze pentru a descoperi urmatoarea victima. Cea mai recenta crima a devenit obsesia a patru barbati, vietile lor fiind construite si distruse de lantul fara capat al indiciilor oferite de criminal.
Blog
-
Jocul de-a mantuirea
Bisericile neoprotestante organizeaza sedinte de gaming in care tinerii si adolescentii pot juca „Halo 3“, ultimul titlu din seria de succes lansata de Microsoft, unde este vorba despre o grupare religioasa extraterestra pornita sa distruga Pamantul si mare parte a galaxiei. Jocul nu poate fi cumparat decat de cei cu varsta de peste 17 ani si a inregistrat de la lansare, in urma cu cateva saptamani, vanzari de peste 300 de milioane de dolari. Chiar daca este violent, pastorii sustin ca „Halo 3“ este o metoda buna de a stabili o legatura cu adolescentii si tinerii, care sunt dificil de convins sa frecventeze o biserica. Pe de alta parte, criticii sunt ingrijorati de faptul ca in acest mod jocul devine accesibil chiar si unor copii de 12 ani, lucru care i-ar putea afecta pe viitor, afirmand ca se pot gasi si idei mai bune pentru a aduce poporenii pe calea credintei. In ciuda criticilor, numarul bisericilor care folosesc „Halo 3“ in scopul de a-i face pe tineri sa le calce pragul a ajuns deja la cateva sute. O biserica din Colorado a trimis, spre exemplu, e-mail-uri la 50.000 de tineri, invatandu-i cum sa reflecteze si sa discute despre credinta lor folosindu-se de teme din joc.
-
Paradisul la licitatie
Opera de arta are ca subiect una dintre faimoasele scene tahitiene ale lui Paul Gauguin. „Te Poipoi“ („Dimineata“), pictata in anul 1892, a facut parte vreme de 62 de ani dintr-una din cele mai importante colectii de arta din SUA, detinuta de fratii Joan Whitney Payson si John Hay Whitney. Printre lucrarile acumulate de acestia se numara tablouri care, dupa moartea celor doi colectionari, s-au vandut la preturi astronomice. Joan a detinut „Irisii“ lui Van Gogh, vanduta in 1987 pentru suma de 53,9 milioane de dolari, iar fratele ei a detinut „Garçon la Pipe“ de Picasso, vandut in 2004 pentru suma de 104 milioane de dolari, cea mai mare suma oferita vreodata pentru o opera de arta scoasa la licitatie. „Te Poipoi“ apartine in prezent fiicei lui Joan Whitney Payson, Payne Middleton, care a mostenit tabloul dupa moartea mamei sale in 1975. Pictura va fi scoasa la licitatie pe data de 7 noiembrie la New York, la casa Sotheby’s.
-
Steaua fara nume
Dupa mai bine de 50 de ani de muzica rock, cele mai bune nume, inclusiv cele cu jocuri de cuvinte, au fost deja utilizate, avocatii sfatuind trupele aflate la inceput sa verifice pe paginile de pe MySpace daca numele dorit poate fi adoptat fara probleme. Din aceasta cauza, cei mai noi aspiranti la gloria muzicala folosesc nume fara vreo sonoritate deosebita si care seamana atat de mult unele cu altele, incat risca sa-i deruteze pe fani. Astfel, exista trupe ca Ting Tings si Jing Jings, confundate de multe ori cu Jing Jang Jong – sau ca Good Books, confundata nu rareori cu Good Shoes. Alte trupe prefera sa adopte nume care au apartinut candva unor formatii care nu mai activeaza de multa vreme. Numele unei formatii este foarte important, explica experti din industria inregistrarilor muzicale, la fel de important ca acela al unei marci, iar cei care au inteles acest lucru, ca U2, Led Zeppelin sau Rolling Stones, au cunoscut un succes comercial urias.
-
Cel mai mare bancher din lume
Fred the Shred“ („Fred Bucatica“) a si inceput sa-si ascuta ghearele, scria Forbes saptamana trecuta, referindu-se la planul lui Sir Fred Goodwin, directorul executiv al Royal Bank of Scotland, de a smulge pentru banca lui o halca de aproape 40% din activele ABN Amro, cea mai consistenta dintre cele trei parti in care va fi separata acum banca olandeza. Limbajul articolului, amintind de o vanatoare sangeroasa, nu e specific doar Forbes, fiind de regasit si la alte publicatii, indiferent daca acestea sunt sau nu incantate de perspectiva hacuirii ABN Amro. Insusi Rijkman Groenink, fostul CEO al ABN Amro, a folosit cuvinte tari atunci cand si-a anuntat demisia, spunand ca pleaca fiindca nu vrea sa fie „calaul“ bancii lui.
Nu e de mirare ca in mediul bancar, unde rezerva in exprimare e regula, au aparut asemenea formulari. Ceea ce se intampla in aceste zile, odata cu oficializarea preluarii ABN Amro de catre consortiul format din Royal Bank of Scotland (RBS), Fortis si Banco Santander, care urmeaza sa-si imparta intre ele banca olandeza, e fara precedent in istoria sistemului bancar mondial, si nu numai prin amploarea tranzactiei, cea mai mare inregistrata pana acum (102 miliarde de dolari, adica aproape 72 de miliarde de euro), dublu fata de cele 58 de miliarde date in 2004 de JP Morgan Chase pentru Bank One. ABN Amro, a 13-a banca din lume, e o institutie fara de care e greu de gandit istoria Olandei. Infiintata in 1824 de regele William, cu denumirea de Societatea Comerciala Neerlandeza, actuala (inca) ABN a avut un rol important in redresarea industriei si a comertului olandez dupa anexarea tarii la Franta in timpul lui Napoleon, devenind banca statului si principalul administrator al marfurilor livrate de coloniile asiatice ñ ceai, cafea, cauciuc, zahar. Iar „Amro“ vine de la marea fuziune din 1964 intre Rotterdam Bank si Amsterdam Bank, care avea sa fie urmara de alianta cu ABN in 1991. In ultimii 20 de ani, banca olandeza a devenit globala, stabilindu-si capete de pod importante in America de Nord (prin divizia LaSalle), America de Sud (Banco Real din Brazilia) si cu perspective de a se extinde si in Asia (Prime Bank din Pakistan).
Problema a fost insa, dupa cum se stie, ca banca a devenit vulnerabila la o eventuala preluare, din cauza rezultatelor sub asteptari pe 2006 – 4,8 miliarde de euro profit net numai de pe urma vanzarilor de active si 1,2 miliarde de euro provizioane pentru credite neperformante. Intr-un fel, modul cum ABN Amro a pledat anii trecuti pentru fuziuni bancare transfrontaliere si s-a luptat cu protectionismul italian pe parcursul campaniei de preluare a banca Antonveneta s-a razbunat, odata ce pretendentii sai au fost cu totii straini sau cu componenta straina – un grup britanic (Barclays), unul scotian (RBS) , unul olandezo-belgian (Fortis) si unul spaniol (Santander).
N-ar fi fost insa rau din punctul de vedere al ABN daca Barclays ar fi avut castig de cauza, iar aceasta s-a vazut clar : ar fi fost un raport „win-win“, o fuziune rezonabila pentru ambele parti si binevenita intr-o perioada de mare incertitudine pentru pietele financiare. In schimb, preluarea ABN de catre consortiul RBS are cel putin un element ilogic, din moment ce initial RBS voise sa cumpere ABN tocmai pentru divizia LaSalle din SUA, prin intermediul careia sa se extinda pe piata americana. Ulterior, dupa ce ABN a vandut divizia LaSalle catre Bank of America, tocmai ca sa scape de pretendentii nedoriti, RBS si-a urmat insa intentiile, ba chiar a plusat la oferta financiara. Ceea ce i-a determinat pe actionari si conducerea bancii olandeze sa accepte oferta scotienilor, chit ca ea implica divizarea bancii, a fost doar suma mai mare oferita de RBS fata de Barclays. Iar aceasta suma a crescut, pe parcursul verii, exclusiv datorita fluctuatiilor pietei. Barclays, care propusese o preluare bazata numai pe schimb de actiuni, si-a vazut diminuata oferta de efectele crizei de pe piata americana a creditelor ipotecare, pentru ca actiunile bancii englezesti au fost si ele afectate de criza. In schimb, RBS, care propusese o solutie mixta, numerar plus schimb de actiuni, a fost avantajata de evolutia Barclays si nu i-a ramas decat sa speculeze situatia dupa cum a vrut.
Cel ce va profita cel mai mult de aceasta vara norocoasa este „Fred Bucatica“, Sir Fred Goodwin, despre care publicatia Times a inceput deja sa se intrebe, mai in gluma, mai in serios, daca nu cumva el e cel mai mare bancher din lume. Sau daca nu cumva, dimpotriva, tocmai a terminat o tranzactie care o sa-l termine ea pe el. Extrem de discret, concis in discutii, suparator de tacut, scotianul incapatanat in varsta de 49 de ani s-a remarcat pana acum mai curand printr-o abordare de moda veche a afacerilor. A reintrodus pentru clienti „dialogul cu sucursala“, vazand ca in general clientii de banci s-au cam saturat sa vorbeasca la telefon doar cu computerele, a mentinut o disciplina de fier in banca, cu concedii putine pentru directori si un stil de lucru auster, singurul lux fiind birourile victoriene de la sediul RBS de langa Edinburgh.
Nimeni nu stie pe ce si-ar cheltui Sir Fred pachetul salarial de 3,99 milioane de lire (aproape 6 milioane de euro), pentru ca nu e genul care sa-si afiseze bogatia in public; s-ar zice chiar mai curand ca bogatia lui adevarata sta in prestigiul afacerilor initiate de el. Fostul contabil care a ajuns bancher aproape din intamplare, in 1995, fiindca lucra la o firma de audit cu clienti din mediul bancar, a inceput tare: din primul an dupa ce a fost recrutat sa conduca RBS, in 2000, a dat lovitura cu achizitia NatWest, o banca de trei ori mai mare decat RBS, in urma unei oferte de peste 35 de miliarde de euro. Tranzactia a fost vazuta drept una dintre cele mai reusite miscari pe piata bancara, desi a atras dupa sine pierderea a 18.000 de slujbe. Acum, presa speculeaza deja asupra celor probabil 19.000 de slujbe care se vor pierde dupa cumpararea ABN Amro, si e si acesta unul dintre sensurile metaforelor cinegetice, cu gheare si satare, folosite in legatura cu soarta bancii olandeze. Pe de alta parte insa, analistii se intreaba daca nu cumva de data aceasta „Fred Bucatica“ a exagerat, in primul rand pentru ca a platit mult prea mult pentru niste active dintre care mult-dorita LaSalle nici nu mai facea parte. Sir Fred Goodwin a replicat ca „aceia care castiga platesc intr-adevar mai mult decat cei ce nu castiga“, adaugand ca raspunsul cel mai bun pentru sceptici vor fi cifrele.
E greu de spus insa cand vor aparea acele cifre; integrarea NatWest in RBS a durat trei ani, si atunci n-a fost vorba de un astfel de proces, fara precedent, de divizare in trei a unei banci si impartire a ei la trei proprietari. Replica lui Goodwin, retorica, a fi fost ca a invatat din experienta NatWest ca trebuie sa-i implice mai mult pe „colegii nostri“ (cei de la ABN, in cazul de fata) in efortul de restructurare. In al doilea rand, investitorii si clientii vor fi greu de convins, mai ales in lumina crizei creditelor (din martie pana acum, actiunile RBS au cazut cu 20%, capitalizarea bancii fiind de circa 75 de miliarde de euro), ca pretul platit pentru ABN va fi fructificat prin economiile de costuri de 1,8 miliarde de euro asteptate de pe urma restructurarii.
Gratie partii care-i revine din ABN, RBS va deveni numarul 1 in Europa pe serviciile bancare pentru corporatii si pentru institutii financiare si numarul 5 in Asia-Pacific, pastrandu-si pozitia a doua in topul bancilor europene in ansamblu, dupa HSBC. Dar exista temerea ca Goodwin, cu 23 de achizitii la activ din 2000 pana acum, nu e calauzit decat de lacomie si de niste ambitii imperialiste haotice, nu de un plan chibzuit de dezvoltare, care sa tina cont de riscurile asimilarii unei parti dintr-o ABN deja afectata de criza creditelor. Unii investitori au decis deja sa-si vanda participatiile la RBS, intrebandu-se „nu daca Goodwin a platit exagerat, ci daca a platit ingrozitor de exagerat“. Dar se vede ca riscul a devenit in ziua de azi o premisa obligatorie a faimei, si cu cat riscurile asumate sunt mai mari, cu atat creste statura bancherului dispus sa si le asume. Ne-am putea imagina oare vreun bancher dispus la riscuri mai nebunesti decat Sir Fred Goodwin? Deocamdata nu-si probabil asta ar trebui sa fie de ajuns ca sa-i credem pe cei de la Times cand il numesc cel mai mare bancher din lume. Cu conditia, evident, sa nu fim olandezi si sa nu-l pricepem pe Bernard Wientjes, seful organizatiei patronale olandeze VNO-NCW, care spunea, stupefiat ca tot ce a insemnat banca ABN Amro va disparea acum sub satarul scotienilor: „Sper un singur lucru, ca socul va fi atat de mare, incat nu se va mai repeta asa ceva niciodata“.
-
Locul 10 in lume
In editia de anul trecut a aceluiasi clasament, piata de publicitate din Romania se afla pe locul 4, dupa Qatar, Egipt si Moldova si cu o crestere estimata pana in 2009 de 160%. Trecerea pe un loc inferior nu este insa un lucru negativ, spun oamenii de publicitate de la noi, pentru ca rata de crestere a pietei este oricum de doua ori mai mare decat media europeana. In momentul de fata, piata de publicitate autohtona este estimata la peste 480 de milioane de euro, in crestere cu 35-40% fata de anul trecut.
„Important e ca Romania se va mentine pentru cel putin inca doi ani o piata extrem de dinamica. Cresterea ramane estimata la o rata de 35-40% pe an, ceea ce inseamna mult, in contextul in care media pentru economiile emergente este de 20%“, precizeaza Clara Berindean, group account director al MindShare, agentie de media buying care apatine grupului Ogilvy.
In opinia lui Cristi Parvan, research director la Zenith Media, evolutia Romaniei se explica si prin dezvoltarea puternica a industriei de publicitate din tarile ex-sovietice si din Serbia: „S-au deschis pietele. Celalte tari din regiune trec acum prin ce trecea Romania in urma cu trei-patru ani“. De altfel, in 2007, Serbia se afla pe primul loc al clasamentului, cu o rata de crestere pana in 2009 de 308,8%, dupa cum estimeaza specialistii Zenith Optimedia. Pe urmatoarele locuri se afla Qatar (cu o crestere estimata pana in 2009 de 214,7%), Kazahstan (cu o crestere de 164,1%), Egiptul (cu de 117,7%) si Emiratele Arabe Unite (cu 108,9%). In acelasi clasament, in fata Romaniei se mai afla Rusia (108,3%), Ucraina (100,5%), Moldova (97,1%) si Belarus (96,8%).
„Serbia este o tara care incearca sa revina unde a fost acum 20 de ani cand era o putere serioasa in toata zona. Razboiul a lasat-o in urma, dar ritmul de crestere este normal sa fie mai mare decat al celorlalte tari din regiune care si-au mai ponderat dinamica“, comenteaza Felix Tataru, presedintele International Advertising Association Romania. Cat despre celelalte tari situate inaintea Romaniei, Tataru apreciaza ca sunt piete in formare, imature, care au valori mici, desi dinamica de crestere este foarte mare. „Cel mai bun exemplu e Moldova. Daca azi ai un milion si maine 4, inseamna ca ai crescut cu 300%. Dar nu inseamna nimic mai mult decat ca aceste piete incep sa intre in randul lumii si sa recupereze din decalaje“.
Studiul apreciaza ca in acest an publicitatea in Europa Centrala si de Est va creste cu 18,3%, fata de 16,9% anul trecut. „Aceste tari au economii in crestere, sunt multe sectoare, mai ales din sfera serviciilor, care au explodat si care atrag dupa sine investitii in publicitate. In Europa de Vest, de exemplu, lucrurile acestea s-au intamplat mai de mult“ , explica Clara Berindean.
Specialistii Zenith Optimedia estimeaza ca, in urmatorii trei ani, piata de publicitate va continua sa creasca si datorita unor evenimente ca Jocurile Olimpice de la Beijing, Campionatul European de Fotbal sau alegerile prezindentiale din Statele Unite. Daca in acest an piata mondiala de publicitate este estimata la 457 miliarde de dolari (323,5 mld. euro), Zenith Optimedia preconizeaza pentru 2008 si 2009 valori de aproximativ 488 de miliarde de dolari si, respectiv, 516 miliarde de dolari.
-
Economisiti macar un an
„Toata lumea trebuie sa participe si toata lumea trebuie sa-si reduca cheltuielile“, i-a indemnat presedintele pe letoni. In ultimii ani, salariile in Letonia au cunoscut cresteri anuale de 20-30%, pana la 40% in acest an. Pentru a nu alimenta inflatia, Zatlers i-a sfatuit pe cetateni sa-si diminueze cheltuielile pentru macar un an de zile. Aigars Stokenbergs, ministrul dezvoltarii regionale, a admis ca majorarea indicelui preturilor de consum ar putea ajunge pana la sfarsitul anului la 14-15%, dupa majorarea tarifelor la energia termica si la mai multe produse alimentare. Stokenbergs a adaugat ca tara sa va rezista cu greu tendintei existente pe plan mondial de majorare a preturilor la energie si alimente. De la 1 octombrie, compania de distributie a energiei termice din Riga, oras unde locuiesc o treime din letoni, a majorat pretul caldurii cu 28% din cauza cresterii tarifelor la energia electrica. In ultimul trimestru al anului se asteapta si o majorare semnificativa a pretului painii.
-
Fara telefoane la receptie
Firma a ales Polonia datorita cresterii interesului pentru piata de turism. Anul trecut, din cei 16 milioane de turisti care au vizitat Polonia, un sfert au fost germani. In plus, piata de turism a avut o medie anuala de crestere de 13%. Primele hoteluri disponibile au fost cele din Varsovia si Poznan. Acum pe site se pot face rezervari la hoteluri din 89 de unitati de cazare. Lista cuprinde 400 de hoteluri din Polonia si 225.000 din intreaga lume. Schwarzkopf a precizat ca 80% din toate hotelurile din marile orase poloneze sunt prezente pe site. Firma germana detine deja birouri in Londra, Paris si Shanghai si intentioneaza sa mai deschida unul in Italia.
-
Pensii cu randamente mici
Intr-un clasament realizat pe ultimii zece ani, cele mai mari randamente medii le-au avut fondurile Generali si CSOB Progres, de 5,7%, se arata intr-un clasament realizat de Asociatia Fondurilor de Pensii din Polonia. ING si Komercni banka le-au urmat cu 5,4%, in timp ce Allianz si Ceska sporitelna au inchis lista, cu 4,8% si respectiv 4,7%. In ultima perioada, randamentul mediu a scazut si mai mult, ajungand la doar 3,68% in ultimii sapte ani, ceea ce in termeni reali inseamna 1,34%. Sistemul de pensii private a fost lansat in Cehia din 1994. Initial au operat pe piata 44 de fonduri, dar in prezent au ramas doar noua. Peste doua treimi din populatia economic activa este cuprinsa intr-o schema de pensii facultativa.
-
Supermarket in franciza
Pentru inceput vor fi dezvoltate intre 20 si 40 de magazine. Alain Souillard, country manager al Carrefour in Polonia, citat de publicatia Puls Biznesu, a spus ca si recent lansatul format Carrefour Express, ce va avea suprafete cuprinse intre 500 si 2.000 de metri patrati, va fi operat tot in franciza. Si alti retaileri francezi, Intermarche si Bricomarche, intentioneaza sa deschida cateva sute de magazine in franciza in urmatorii ani. Marek Mieszkiello, reprezentantul Bricomarche, specializat pe produse de casa si gradina, spune ca in acest an vor fi lansate 8 unitati, iar anul viitor 25. In prezent, in Polonia opereaza 160 de magazine Bricomarche, iar pana in 2010 vor mai fi deschise 125. In opinia sa, pe piata este loc de 400 de astfel de magazine. Lantul Intermarche, specializat pe comercializarea de produse alimentare, ar trebui sa ajunga la 690 de magazine pana in 2016; numai anul viitor vor fi deschise 25. Pentru a capata contract de franciza, un intreprinzator trebuie sa achite o taxa de 92.750 de euro. In plus, mai sunt necesare si sase luni de training, a precizat Marek Feruga, membru in consiliul care supervizeaza dezvoltarea retelei de franciza a Intermarche.