Blog

  • O ZECIME DIN TOP 10

    In totalul pietei de distributie, segmentul alimentelor congelate constituie o nisa care creste intr-un ritm similar cu cel al pietei. Afacerile celor mai mari zece distribuitori de bunuri de larg consum au crescut anul trecut, in medie, cu 25% fata de anul anterior.

     

    ALIMENTELE CONGELATE Segmentul de distributie a alimentelor cu temperaturi controlate, desi in crestere, detine doar circa 10% din totalul vanzarilor realizate in 2006 de cele mai mari 10 companii de distributie.

     

    COMPETITIE: Piata de distributie a alimentelor congelate este foarte segmentata, in topul celor mai mari 10 firme fiind prezente doar Macromex (81,5 milioane de euro) si Agroalim (59,5 milioane de euro). Smithfield Foods, cel mai mare producator mondial de carne de porc, a preluat anul trecut 30% din actiunile Agroalim, care detine cel mai mare producator autohton de alimente congelate, Frigorifer Tulcea. Concurenta este flancata si de producatori ce-si dezvolta propriile retele de distributie (ca Agricola Bacau, Delta-Nestlé, Betty Ice Cream sau Top Gel) si firmele de import si distributie (ca Nowaco, Emborg Foods sau Impex Bock).

     

    TOP TREI Anul trecut, cele mai mari cifre de afaceri din domeniul distributiei au fost realizate de Interbrands Marketing & Distribution (766,8 milioane de euro), Top Brands Distribution (170 de milioane de euro) si Aquila (124,9 milioane de euro), niciuna dintre aceste companii neavand divizii ce ar avea nevoie de masini cu congelatoare. Cele trei companii detin partea leului din piata totala de distributie.

  • VANZARI MAI MARI

    Afacerile celor mai mari zece distribuitori de bunuri de larg consum au crescut in 2006, in medie, cu 25% fata de anul anterior.

     

    Companie

    Cifra de afaceri (mil. euro)

    Profit net (mil. euro)

    Interbrands Marketing & Distribution

    766,8

    1,7

    Top Brands Distribution

    170

    N/A

    Aquila

    124,9

    2,1

    Astral Impex

    123,7

    0,6

    Macromex

    81,5

    2,9

    Whiteland

    64,5

    2,4

    Agroalim Distribution

    59,5

    0,6

    Elgeka Ferfelis Romania

    53,7

    2,8

    Agrirom

    32,3

    N/A

    Lekkerland Romania

    31

    N/A

     

    Sursa: Anuarul de Business al Romaniei 2007 – “Cei mai mari jucatori din economie”

  • Lupta de pe podium

    Dupa un an 2006 mai dificil, Motorola nu da deloc semne de revenire. Mai mult, anul acesta ar putea marca doua mari dezamagiri pentru investitorii companiei – lipsa profitului si pierderea unui loc in clasamentul mondial, in favoarea Samsung. Sa fie nevoie de un nou succes precum Razr ca sa rastoarne situatia?

     

    Niciunul dintre telefoanele mobile semnate de Samsung nu a reusit sa atraga utilizatorii asa cum a facut deja popularul iPhone al Apple sau sa inregistreze vanzari in masa, precum modelul Razr al Motorola. Si totusi, compania sud-coreeana ar putea consemna la finalul acestui an un salt pe locul al doilea in clasamentul mondial al producatorilor de telefoane mobile, in detrimentul Motorola. Opinia mai multor analisti si specialisti din industrie, citati de presa internationala, cu privire la declinul in care a intrat Motorola pare greu de contrazis. Pana la urma, compania se confrunta cu probleme de mai multa vreme, iar scaderile abrupte din semestrul al doilea al acestui an vin sa confirme ca situatia nu se imbunatateste.

     

    Producatorul american a vandut cu peste 11 milioane de telefoane mobile mai putin decat in perioada similara a anului precedent. Iar in ceea ce priveste cota de piata, a pierdut 7,3 puncte procentuale, pana la 14,6%, apropiindu-se astfel considerabil de Samsung, care in trimestrul al doilea al anului detinea 13,4% din piata, conform companiei de cercetare a pietei Gartner. Pe de alta parte insa, datele similare furnizate de IDC arata ca Motorola a fost deja surclasata de Samsung la nivel mondial, compania de cercetare indicand in studiul sau o cota de piata de 13,7% pentru Samsung si de 13% pentru Motorola. Diferenta dintre cele doua statistici provine din metodele diferite de masurare a pietei utilizate, Gartner si IDC raportand cifre sensibil diferite la fiecare studiu.

     

    In ceea ce priveste Nokia, compania si-a asumat in trimestrul al doilea al acestui an aproape 36,9% din totalul pietei mondiale de telefoane mobile, care s-a ridicat la 270,9 milioane de unitati, in crestere cu 17,4 procente fata de 2006, conform Gartner, care evalueaza piata pe intreg anul la 1,13 miliarde de terminale vandute la nivel mondial. Un factor important care a contribuit la cresterea vanzarilor Nokia cu 22,2 milioane de unitati il reprezinta segmentul in crestere al telefoanelor mobile inteligente, precum modelul N95.

     

    „Tendinta de scadere se va mentine in cazul Motorola si in urmatoarele sase luni, compania continuand sa piarda din cota de piata in favoarea celor patru mari competitori – Nokia, Samsung, Sony Ericsson si LG“, estimeaza Blaine Carroll, un analist de la FTN Midwest. Cel putin in ceea ce priveste anul acesta „nu vad semne de revenire a situatiei Motorola“, afirma si Shaleindra Pandey, analist pentru industria telecom in compania de cercetare a pietei ABI Research. „Si va fi nevoie de ceva mai spectaculos decat un alt model de Razr pentru a reechilibra situatia.“

     

    Unde greseste insa Motorola, spre deosebire de ceilalti competitori care cresc cel putin in acelasi ritm cu piata? Pe de-o parte, daca Nokia reuseste sa-si mentina pozitia de lider, cu o cota de piata de aproape 40% la nivel mondial, prin intermediul lansarilor frecvente de noi modele de telefoane atat din categoria low si middle-end, cat si din cea high-end, in cazul Motorola gama de produse este innoita mai rar. In plus, companiei ii lipsesc modele noi de telefoane din gama 3G, pe care majoritatea competitorilor mizeaza, puncteaza analistii de la Oppenheimer. De partea cealalta, Samsung si-a creat reputatia de producator de telefoane mobile cu design atragator, pentru care aplica politici de marketing si de pret agresive, politici care aparent lipsesc din strategia Motorola.

     

    Un simplu exemplu il da Rizr Z8, un model din seria telefoanelor inteligente lansat recent, cu care compania a pornit insa pe picior gresit. In Marea Britanie, telefonul s-a clasat la sfarsitul lunii iulie pe locul 20 in topul celor mai bine vandute telefoane mobile, conform serviciului Mobile Tracker al Mobile Today, si a scazut si mai mult in august. „Monstrul media Z8, cum a mai fost numit, nu prea a reusit sa atraga utilizatorii“, comenteaza Carolina Milanesi, director de cercetare pe segmentul echipamentelor mobile la Gartner. „A facut valva la congresul de telefonie 3GSM de la Barcelona pentru ergonomia sa, dar nu se poate spune ca are vreo functionalitate realmente spectaculoasa pentru utilizatori.“

     

    Totodata, vara aceasta, Motorola a lansat Razr 2, succesorul modelului de succes Razr. „Prima greseala, care tine de marketing, este denumirea. Daca au venit cu un model imbunatatit, trebuia sa-i dea si un nume atragator si interesant“, mai spune Milanesi, care crede ca, daca utilizatorii au cumparat Razr pentru designul atragator, chiar daca functionalitatile nu au fost uimitoare, este posibil sa nu mai aiba acelasi entuziasm si pentru a doua versiune, care are minusuri la capitolul design.

     

    Geoff Blaber, analist in cadrul CSS Insight, sugereaza ca de vina pentru aceasta situatie ar fi in primul rand problemele pe partea de software: „Graficul de lansare de noi produse a fost afectat si de faptul ca Motorola a facut tranzitia de la o platforma software proprie la un sistem Java Linux, ceea ce a impiedicat dezvoltarea de noi terminale in acelasi ritm cu competitorii“.

     

    Ce e de facut? La reuniunea Motorola cu analistii financiari, desfasurata recent la New York, Ed Zander, directorul executiv al companiei, impreuna cu Tom Meredith, directorul financiar, si Greg Brown, directorul de operatiuni, au prezentat investitorilor planurile pentru anul acesta, dar si pentru 2008. In primul rand, Motorola trebuie sa revina pe profit incepand cu anul viitor, „pe masura ce compania va reduce costurile si va lansa noi telefoane mobile“, dupa spusele lui Meredith. „Si, in loc sa continuam sa cautam modelul castigator, care sa ia locul Razr, vom lansa o serie intreaga de telefoane mobile inovatoare“, a spus Meredith.

     

    Nu e clar daca planurile prezentate la intalnirea care a durat aproape cinci ore i-au convins pe investitori, mai ales ca Motorola nu a venit cu prezentarea concreta a noilor terminale pe care planuieste sa le lanseze. „Anunturile vor fi facute luna viitoare“, a explicat Tom Meredith, adaugand ca „deocamdata, eforturile noastre se concentreaza pe imbunatatirea cash flow-ului si pe cresterea profitabilitatii“  (dupa o pierdere neta de peste 210 milioane de dolari (aproximativ 152 de milioane de euro) in prima jumatate a acestui an). Strategia de reducere a costurilor se va vedea de-abia la anul, cand Motorola va economisi aproximativ un miliard de dolari (725 de milioane de euro) prin reducerea cu 15% a  cheltuielilor cu cercetarea si dezvoltarea, dar si cu salariile, avand in vedere ca are in plan sa concedieze 7.500 de angajati.

     

    „Va fi nevoie de ceva timp pana cand Motorola va castiga cota de piata pierduta si isi va putea reveni“, i-a asigurat directorul executiv Ed Zander pe investitori. Numai ca, dupa cum spun unii analisti din domeniu, citati de presa internationala, Zander are un mare defect: este un strateg care adopta o viziune pe termen scurt, care raspunde instinctual la problemele companiei si care ia de multe ori lucrurile in gluma. Sa fie deci adevarate zvonurile cum ca Ed Zander ar fi in pericol sa-si piarda postul de CEO al Motorola, daca producatorul de telefoane mobile nu se redreseaza? Ramane de vazut.

  • Numai Motorola scade

    In timp ce piata mondiala de telefoane mobile inregistreaza cresteri pe linie, in cazul Motorola, vanzarile au scazut fata de anul trecut.

     

    Companie

    Vanzari trim. II 2007 (mil. telefoane)

    Cota de piata trim. II 2007

    Vanzari trim. II 2006 (mil. telefoane)

    Cota de piata trim. II 2006

    Nokia

    99,9

    36,9%

    77,7

    33,7%

    Motorola

    39,4

    14,6%

    50,5

    21,9%

    Samsung

    36,1

    13,4%

    25,7

    11,2%

    Sony Ericsson

    24,3

    9%

    15,3

    6,6%

    LG

    18,4

    6,8%

    14,6

    6,3%

    Altii

    52,4

    19,3%

    46,7

    20,1%

     

    Sursa: Gartner

  • Cine este Google

    Este Google doar un motor de cautare? Este un broker de publicitate online? Este o companie din zona divertismentului? Este un producator de software? Nimeni nu poata sa spuna cu precizie, iar Google se misca – aparent haotic – pe toate fronturile. Exista oare un „mare plan“?

    Despre cele mai multe companii avem o imagine de ansamblu foarte clara. Ford fabrica autovehicule, Allianz se ocupa de asigurari, BCR este o banca etc. Daca ne limitam la industria IT – desi frontiera nu prea e clara – lucrurile ar trebui sa fie la fel de simple, pentru ca firmele se ocupa de hardware, software, servicii, content sau diverse combinatii dintre acestea. De fapt, treaba e mult mai complicata. Chiar daca Microsoft este specializata pe software, mai face si hardware (Xbox, Zune etc.) si diverse alte lucruri. Ce sa mai vorbim despre Apple sau IBM? Si totusi, exista o companie care le depaseste pe toate prin dificultatea de a fi definita: Google.

    Pentru cei mai multi, Google este un motor de cautare. Pentru cei initiati, Google este un imens sistem de publicitate online si probabil ca sunt mai aproape de adevar. Si totusi, Google se misca pe atatea fronturi simultan incat pana si cei mai atenti observatori raman mereu surprinsi de urmatoarea mutare pe care o face. Nu e de mirare ca exista numeroase comunitati pe web care se dedica speculatiilor privind gigantul internetului. Secretul mareste suspansul, zvonurile domina piata stirilor si fiecare anunt oficial starneste un nou val de zvonuri. S-a vorbit enorm despre un prezumtiv Google Office care sa concureze direct cu suita de birotica de la Microsoft, dar lucrurile au evoluat altfel. In vara aceasta, Google a cumparat firma Tonic Systems si, previzibil, gama documentelor pe care utilizatorii le pot gestiona online s-a imbogatit cu un nou tip: prezentari similare cu cele realizate cu PowerPoint. Iata deci ca „biroul“ exista deja pe web, cu toate uneltele necesare (procesor de text, calcul tabelar, prezentari, calendare, e-mail etc.) dar nu pare sa concureze – deocamdata – cu MS Office. Desi, daca punem la socoteala un soft numit Google Gear, care permite lucrul offline cu serviciile web furnizate de Google (inclusiv cu biroul virtual), s-ar putea ca amenintarea sa devina serioasa. Ce altceva mai face Google? Este unul dintre cei mai mari fabricanti de servere din lume si controleaza mai multa fibra optica decat oricare alta organizatie. Inghesuie un datacenter intr-un container rutier pe care il poate amplasa in cateva ore oriunde are acces la fibra. A experimentat un serviciu public wireless gratuit si s-a oferit sa-l furnizeze si in San Francisco. Vrea oare sa devina cel mai mare ISP din lume? Nu se stie, dar este cert ca cele circa 500.000 de servere pe care le opereaza formeaza cel mai mare supercomputer (in sens larg) construit vreodata. Se vorbeste enorm despre iminenta lansare a unui Google Phone (fara nicio confirmare oficiala), ceea ce pare sa contrazica tot ce ni se parea ca stim despre Google. Nici interesul companiei pentru banda wireless de 700 MHz pentru voce si date in SUA (pentru care e dispusa sa liciteze 4,6 miliarde de dolari) nu pare sa se incadreze intr-un tipar.

    In fine, subiectul suprem de speculatii legate de compania din Mountain View este Google Operating System. S-a pornit de la simpla posibilitate ca Google sa lanseze o distributie proprie de Linux (i s-a gasit si un nume: Goobuntu), insa miza pare prea mica pentru proportiilor gigantice ale afacerilor companiei. Unii au lansat ipoteza ca Google pregateste un sistem de operare complet nou – termenul de finalizare fiind 2010 -, trecand insa cu vederea faptul ca un asemenea efort de lunga durata nu este in stilul Google, care pare mai degraba orientat spre pasi mici si pe servicii lansate devreme (multe sunt si acum in faza beta). Si totusi, trebuie sa existe un „mare plan“ care sa ghideze acesti pasi marunti si aparent haotici… Si ce poate fi mai mult decat un sistem de operare care sa integreze web-ul?

    Poate ca nu suntem departe. De curand, Google l-a angajat pe Brad Fitzpatrick, arhitectul-sef al serviciului LiveJournal si totul parea sa indice intentia de a revitaliza reteaua sociala Orkut. Insa Google a anuntat ca pe 5 noiembrie va publica un set de API-uri (pe baza unui prototip schitat de Fitzpatrick) cu care programatorii vor putea exploata „graful social“ al ecosistemului Google, cu sansa de a-l extinde la alte retele. Daca sistemul va prinde (impreuna cu un serviciu descentralizat de identitati), intregul web va deveni o imensa retea de socializare, deoarece sistemul de prieteni nu va mai fi limitat la o singura retea. Daca ne gandim ca aproape toate serviciile Google au interfete de programare deschise, de ce n-ar deveni chiar web-ul sistemul de operare promis?

  • Cine este Google

    Este Google doar un motor de cautare? Este un broker de publicitate online? Este o companie din zona divertismentului? Este un producator de software? Nimeni nu poata sa spuna cu precizie, iar Google se misca – aparent haotic – pe toate fronturile. Exista oare un „mare plan“?

     

    Despre cele mai multe companii avem o imagine de ansamblu foarte clara. Ford fabrica autovehicule, Allianz se ocupa de asigurari, BCR este o banca etc. Daca ne limitam la industria IT – desi frontiera nu prea e clara – lucrurile ar trebui sa fie la fel de simple, pentru ca firmele se ocupa de hardware, software, servicii, content sau diverse combinatii dintre acestea. De fapt, treaba e mult mai complicata. Chiar daca Microsoft este specializata pe software, mai face si hardware (Xbox, Zune etc.) si diverse alte lucruri. Ce sa mai vorbim despre Apple sau IBM? Si totusi, exista o companie care le depaseste pe toate prin dificultatea de a fi definita: Google.

     

    Pentru cei mai multi, Google este un motor de cautare. Pentru cei initiati, Google este un imens sistem de publicitate online si probabil ca sunt mai aproape de adevar. Si totusi, Google se misca pe atatea fronturi simultan incat pana si cei mai atenti observatori raman mereu surprinsi de urmatoarea mutare pe care o face. Nu e de mirare ca exista numeroase comunitati pe web care se dedica speculatiilor privind gigantul internetului. Secretul mareste suspansul, zvonurile domina piata stirilor si fiecare anunt oficial starneste un nou val de zvonuri. S-a vorbit enorm despre un prezumtiv Google Office care sa concureze direct cu suita de birotica de la Microsoft, dar lucrurile au evoluat altfel. In vara aceasta, Google a cumparat firma Tonic Systems si, previzibil, gama documentelor pe care utilizatorii le pot gestiona online s-a imbogatit cu un nou tip: prezentari similare cu cele realizate cu PowerPoint. Iata deci ca „biroul“ exista deja pe web, cu toate uneltele necesare (procesor de text, calcul tabelar, prezentari, calendare, e-mail etc.) dar nu pare sa concureze – deocamdata – cu MS Office. Desi, daca punem la socoteala un soft numit Google Gear, care permite lucrul offline cu serviciile web furnizate de Google (inclusiv cu biroul virtual), s-ar putea ca amenintarea sa devina serioasa. Ce altceva mai face Google? Este unul dintre cei mai mari fabricanti de servere din lume si controleaza mai multa fibra optica decat oricare alta organizatie. Inghesuie un datacenter intr-un container rutier pe care il poate amplasa in cateva ore oriunde are acces la fibra. A experimentat un serviciu public wireless gratuit si s-a oferit sa-l furnizeze si in San Francisco. Vrea oare sa devina cel mai mare ISP din lume? Nu se stie, dar este cert ca cele circa 500.000 de servere pe care le opereaza formeaza cel mai mare supercomputer (in sens larg) construit vreodata. Se vorbeste enorm despre iminenta lansare a unui Google Phone (fara nicio confirmare oficiala), ceea ce pare sa contrazica tot ce ni se parea ca stim despre Google. Nici interesul companiei pentru banda wireless de 700 MHz pentru voce si date in SUA (pentru care e dispusa sa liciteze 4,6 miliarde de dolari) nu pare sa se incadreze intr-un tipar.

     

    In fine, subiectul suprem de speculatii legate de compania din Mountain View este Google Operating System. S-a pornit de la simpla posibilitate ca Google sa lanseze o distributie proprie de Linux (i s-a gasit si un nume: Goobuntu), insa miza pare prea mica pentru proportiilor gigantice ale afacerilor companiei. Unii au lansat ipoteza ca Google pregateste un sistem de operare complet nou – termenul de finalizare fiind 2010 -, trecand insa cu vederea faptul ca un asemenea efort de lunga durata nu este in stilul Google, care pare mai degraba orientat spre pasi mici si pe servicii lansate devreme (multe sunt si acum in faza beta). Si totusi, trebuie sa existe un „mare plan“ care sa ghideze acesti pasi marunti si aparent haotici… Si ce poate fi mai mult decat un sistem de operare care sa integreze web-ul?

     

    Poate ca nu suntem departe. De curand, Google l-a angajat pe Brad Fitzpatrick, arhitectul-sef al serviciului LiveJournal si totul parea sa indice intentia de a revitaliza reteaua sociala Orkut. Insa Google a anuntat ca pe 5 noiembrie va publica un set de API-uri (pe baza unui prototip schitat de Fitzpatrick) cu care programatorii vor putea exploata „graful social“ al ecosistemului Google, cu sansa de a-l extinde la alte retele. Daca sistemul va prinde (impreuna cu un serviciu descentralizat de identitati), intregul web va deveni o imensa retea de socializare, deoarece sistemul de prieteni nu va mai fi limitat la o singura retea. Daca ne gandim ca aproape toate serviciile Google au interfete de programare deschise, de ce n-ar deveni chiar web-ul sistemul de operare promis?

  • Balade pe Amazon

    Conceput initial pentru a vinde carti pe Internet, magazinul online Amazon pariaza acum pe muzica la bucata, dupa modelul consacrat de Apple iTunes.


    Amazon.com nu mai vinde de mult doar carti. Pe rafturi sunt acum de la pantofi la hrana pentru animale, marfa in valoare de 10,7 miliarde de dolari, cifra de afaceri de anul trecut.
    E unul din cele mai vizitate locuri din online la nivel global si un blogger spunea recent in gluma ca ar putea vinde si rachete spatiale daca ar vrea, datorita numarului mare de vizitatori si deci de consumatori. Rachetele spatiale mai au de asteptat, pentru ca dotcom-ul american a descoperit ce interesant e sa vinzi muzica in fisiere mp3, pe o piata (re)inventata de Apple. Din primavara lui 2003 pana la sfarsitul anului 2006, iTunes, magazinul online de pe care posesorii de iPod-uri pot cumpara melodii la bucata in loc sa cumpere un album intreg, a vandut 1.365 de miliarde de titluri muzicale cu pretul emblema de 99 de centi, conform unor calcule ale bancii de investitii Piper Jaffray. Amazon a ales sa vanda melodii cu preturi usor mai mici si acum jumatate din cele 2 milioane de titluri disponibile pot fi cumparate cu 89 de centi. Mai putin important. Elementul de diferentiere este insa faptul ca fisierele mp3 descarcate de pe Amazon nu vin insotite de DRM (digital rights management), software care impiedica reproducerea melodiilor de regula pe mai mult de doua echipamente de redare. Cei care cumpara de pe iTunes sunt si acum restrictionati in a asculta muzica doar pe un calculator si un dispozitiv iPod. Sistemul a fost impus practic de casele de discuri, reticente initial chiar si la ideea de a vinde melodii la bucata fara a obliga la cumpararea unui album intreg, pe motiv ca vanzarile vor scadea. Nu a fost asa si o dovada e faptul ca doua dintre cele mai mari case de discuri, Universal Music si EMI, au semnat acordul cu Amazon chiar in lipsa protectiei software. Pentru consumatori in general, datele problemei sunt clare. Muzica descarcata de pe iTunes poate fi ascultata doar pe iPod, iar muzica descarcata de pe Amazon poate fi ascultata la orice fel de mp3 player, inclusiv Apple. Pentru consumatorii romani, problema e si mai simpla: in prezent, nici Amazon, nici iTunes nu permit cumpararea de muzica din Romania.   

  • Autograf cu agenda si breloc

    Tendintele de pe piata de cadouri corporatiste din Romania lasa tot mai des in urma ideile clasice, de agende si portmonee impersonale, in favoarea unui accent mai pronuntat pe design si pe marca.

    Daca in urma cu cativa ani companiile preferau cadourile clasice, stilouri sau agende, in prezent obiectele premium, cu semnaturi faimoase, sau produsele realizate de mari case de design castiga din ce in ce mai mult teren. „Am citit intr-un interviu ca unul dintre partenerii nostri este colectionar de pixuri si i-am trimis cadou un pix Cerruti. Iar anul trecut de Craciun am trimis partenerilor seturi de produse L’Occitane, pentru ca ne-am dorit ca darul sa le aminteasca de hotelul nostru (baile camerelor de la Intercontinental sunt dotate cu astfel de produse, n. red.)”, spune Andreea Cristoforidis, PR manager al Intercontinental Bucuresti.

    Explicatia evolutiei de pe piata este simpla. „Am vorbit odata cu un director de banca si l-am intrebat ce cadouri primeste de obicei. A estimat ca ajunge sa stranga in jur de un metru cub de agende, pe care este apoi nevoit sa le imparta cunoscutilor. In cazul acesta pot sa spun ca acest cadou nu conteaza si banii care s-au investit in acea agenda sunt bani aruncati“, sustine Marius Buiculescu, director general al ATIP Design, companie specializata in cadouri corporatiste, care distribuie pe piata romaneasca produsele casei de design germane Philippi Design, ale carei creatii au fost expuse in Muzeul de Arta Moderna din New York.

    In Romania, desi nu exista studii legate de valoarea pietei promotionalelor, Buiculescu estimeaza ca valoarea acesteia este de aproximativ 30 de milioane de euro. Cu toate ca exista companii care au ajuns la peste 10 ani de experienta, piata se afla inca la inceput in ceea ce priveste oferta de produse premium, iar cifra de afaceri a celor mai importante firme nu depaseste un milion de euro. De exemplu, compania Mariomatic Trade din Oradea, care este prezenta pe piata din 1993, a inregistrat in 2006 o cifra de afaceri de aproximativ 300.000 de euro, ATIP Design a avut o cifra de afaceri de 700.000 de euro, iar Next Design, membra a grupului de firme Musette, a raportat anul trecut 500.000 de euro cifra de afaceri. Comertul cu obiecte promotionale destinate cadourilor pentru companii s-a dezvoltat si online, site-uri precum FunGift.ro, Stilxxi.ro sau CadouriLux.ro disputandu-si o parte din piata.

    Mecanismul dupa care functioneaza piata este simplu: importul domina. „Exista si producatori autohtoni, insa ponderea intre importuri si productia proprie este supraunitara“, sustine Buiculescu, care spune ca portofoliul companiei a inclus cadouri jucause, care sa atinga latura emotionala a celui care le primeste. Cel mai ieftin cadou de la casa Philippi Design costa sub un euro – un breloc-inimioara in care poti sa introduci fotografia unei persoane dragi, iar cel mai scump este un glob pamantesc tip puzzle, greu de 8 kilograme, produs in serie limitata (numai 250 in toata lumea), care costa aproximativ 500 de euro.

    Daca ATIP Design a marsat pe reputatia unei case de design, compania Divio a pus accentul si pe brand si a dezvoltat o sectiune speciala dedicata produselor premium, numita VIP. „Din momentul infiintarii firmei, in 2002, am avut in portofoliu marci high-end pentru cadouri corporate. In acest moment, pe langa Balenciaga, Renato Balestra, Iceberg, Lancetti, Gianfranco Ferre, avem si produse Tonino Lamborghini, Pierre Cardin, Lancel sau Guy Laroche“, spune Mihaela Radu, general manager al Divio Design. Preturile variaza intre 44 de euro pentru un pix Tonino Lamborghini sau 55 de euro o geanta de voiaj Gianfranco Ferre si pot ajunge la 255 de euro pentru un ceas Balenciaga.

    Si site-ul Stilxxi.ro a inclus in portofoliu produse corporate de lux. „Pana anul acesta am avut o gama mai restransa (cateva zeci de produse), insa am observat ca exista cerere pentru cadourile de lux si in 2007 am ajuns la 1.800 de produse premium“, spune Dacian Dascalu, director general al Stilxxi.ro. Site-ul are in portofoliu genti de piele si curele Versace, Lancetti, Roberto Capucci, ceasuri Balenciaga si stilouri Waterman. „Cel mai ieftin produs cu semnatura celebra este un portmoneu de 20 de euro, iar cele mai scumpe sunt gentile care depasesc 400 de euro“, afirma Dascalu, care spune ca in general sunt cerute fie produsele foarte ieftine, fie cele scumpe. Cea mai mare comanda de produse de lux a fost de 120 de seturi de birou din piele placate cu argint, care costa 200 de euro fiecare, si 800 de port-carti de vizita aurii placate cu mahon.

    Directorul de la ATIP Design spune ca a lucrat cu Relad, Philip Morris, Luxten, McDonald’s sau Microsoft. Distribuitorul de produse farmaceutice Relad a ales pentru angajati niste vaze din sticla dreptunghiulare Philippi Design, „pe care nu le gasesti in magazine“, spune Buiculescu, apreciind ca in general companiile investesc intre 0,1-1% din cifra de afaceri in cadourile corporate.

    Mai nou, chiar si obiectele clasice precum agendele sau pixurile au fost regandite pentru a fi in ton cu tendintele. Producatorul spaniol de papetarie Miquelrius, care are o experienta de 150 de ani pe piata, a apelat la designeri pentru a reinventa produsele proprii. Cele mai cunoscute nume sunt Agatha Ruiz de la Prada (considerata de multi specialisti cel mai mare designer spaniol) si Jordi Labanda, ilustrator de profesie, care mai nou a lansat si o linie proprie de haine. Agendele, caietele si produsele pentru birou decorate cu inimioare, patratele si stelute in culori eclectice, semnate de cei doi designeri, se gasesc incepand de anul trecut si in comert, respectiv in magazinul din Bucuresti detinut de firma Sales Machine International. „Colectiile, care pe langa agende si caiete au tot felul de accesorii (genti, mape, suporturi pentru CD), se schimba in fiecare sezon pentru a reflecta tendintele in moda“, spune Emilia Iordache, managing director al Sales Machine International. De exemplu, tanara de pe coperta carnetelor lui Jordi Labanda este coafata in ton cu tendintele si are la brat cel mai in voga model de geanta, astfel incat sa se stie ca agenda este din colectia noua. Preturile pentru creatiile Agatha Ruiz de la Prada si Jordi incep de la 20 de lei pentru un carnet si pot ajunge la 250 de lei pentru o geanta Jordi.

    Inspirati de cresterea pietei, organizatorii targului de productie publicitara de la Romexpo (19-22 septembrie) i-au provocat anul acesta la un concurs pe producatorii si importatorii de pe piata cadourilor pentru companii. „Sectorul de cadouri corporate s-a dezvoltat foarte mult, am pornit cu 15 firme la prima editie de acum cinci ani, am ajuns acum la 70 de firme, asa ca am ajuns la ideea de a organiza si un concurs pentru firmele inscrise“, spune Camelia Buda, directorul general al Eurexpo, organizatorul targului. Tema concursului a fost alegerea celui mai potrivit cadou pentru un politician, iar propunerile au variat de la o rama foto sau un joc magnetic „Nu te supara, frate“ si pana la un ceas cu schimbator de viteza si cu placute de frana, care avea inscriptionat „La patru ani, aduceti-va aminte ca trebuie sa schimbati viteza“.

  • Un Scooby Doo al scenei hip-hop

    Regula numarul 12 pentru a vinde multe discuri: creeaza o rivalitate – Beatles versus The Stones, Duran Duran versus Spandau Ballet, Blur versus Oasis. E un sfat care i-a permis hip-hop-ului sa prospere. Fondat pe fanfaronada si inchinarea de ode propriei persoane, toate elementele hip-hop-ului incita la concurenta.


    Batalii ale dansatorilor de break, DJ-i care se iau la intrecere, artisti graffiti care-si sterg unii altora „etichetele“ si MC-i care petrec mult timp facand schimb de insulte de genul celor aruncate in curtea scolii. 2Pac si Notorious B.I.G. au dus rivalitatea hip-hop la finalul logic pe care l-ar fi avut in curtea scolii, ucigandu-se, desi aproape fiecare rapper are cate un rival pe care a pus ochii. KRS-One si Marley Marl s-au duelat pe tema adevaratei directii a hip-hop-ului, iar Jay-Z si-a petrecut mare parte a ultimilor ani in conflict cu Naz (se pare ca acum sunt prieteni – ce frumos!).


    Cazul de rivalitate hip-hop probabil cel mai recent si mai cunoscut este cel al artistilor 50 Cent si Kanye West. Toate ar fi fost bune si frumoase daca acestia si-ar fi mentinut rivalitatea la nivelul unei simple laudarosenii de genul „tatal meu e mai puternic decat tatal tau“, insa 50 Cent (Fitty pentru prieteni) s-a pripit sa anunte ca se va retrage din industria muzicala daca albumul sau, „Curtis“, nu se va vinde in mai multe exemplare decat cel al lui Kanye, „Graduation“. Amandoua albumele au fost lansate intr-o zi mai degraba de rau augur, 11 septembrie, iar la momentul scrierii acestui articol sunt disponibile si rezultatele oficiale, care aduc vesti proaste pentru fanii lui Fitty.


    „Graduation“ s-a vandut cu 38% mai bine decat „Curtis“  in SUA,  depasind un milion de exemplare in numai o saptamana, dar putina lume se asteapta ca Fitty sa se tina de cuvant. De fapt, se pare ca va face ceea ce ar face orice scolar in aceeasi situatie, adica se va bosumfla zdravan. Fitty si-a anulat deja un scurt turneu prin Europa si o aparitie la premiile MOBO. Lasand vanzarile si publicitatea deoparte, cum sunt totusi cele doua albume?


    In coltul albastru il avem pe Fitty. In ciuda faptului ca reprezinta tot ce e putred in hip-hop-ul modern, e usor sa te lasi sedus de el. E ultramisogin, ultraviolent, glorifica traficul de droguri si materialismul superficial, dar in fond acestea sunt, cu siguranta, motivele pentru care vinde atatea discuri. 50 Cent isi petrece timpul castigand milioane, distribuind droguri, ucigand oameni, culcandu-se cu milioane de femei, fugind de politisti… de parca ar trai intr-o lume fantastica din visul unui baiat antisocial de 13 ani, obsedat de jocuri pentru computer de tip Vice City. Teatrul pe care-l face – si chiar este vorba de teatru curat – e motivul pentru care ii cumparam discurile.


    Ritmurile lui Fitty, ultraminimaliste, cromate si ascutite ca lama unui cutit, completeaza perfect mitologia sa personala. Sunt echivalentul auditiv al unei perechi de adidasi placati cu otel si se vad cel mai bine in hituri cum ar fi „In da Club“ si „P.I.M.P“. Totusi, pe „Curtis“, cel de-al treilea sau album, totul incepe sa sune deja un pic ruginit.


    Cea mai buna piesa a albumului, terifiant de agresivul single „I Get Money“, reuseste si ea sa arate cat de obositor a devenit Fitty de la o vreme incoace. Exista totusi o limita in a canta rap despre cat de bun esti, iar el pare sa fi ajuns la fundul sacului. Incepe piesa cantand despre vanzarea companiei sale producatoare de bauturi racoritoare (da, chiar detine actiuni la un producator de bauturi racoritoare) pentru 4,1 miliarde de dolari, ceea ce-l face sa semene a om de afaceri in costum cenusiu cuprins de criza varstei mijlocii si disperat sa-si impresioneze partenera. Iar partea de rap despre cavalerismul sau in raport cu ideea de paternitate pare plictisitoare si nu socanta („O sa semnez cecul pentru banii de intretinere a copilului inainte ca el sa se nasca“ e mesajul sau).


    De cealalta parte, in coltul rosu, il avem pe Kanye. La o prima vedere, pare sa rivalizeze chiar si cu Fitty in materie de orgoliu. El este omul care a intrerupt o ceremonie de decernare a premiilor MTV atunci cand n-a castigat trofeul pentru cel mai bun videoclip, afirmand: „Trebuie sa castig. Premiul isi pierde din valoare daca nu castig eu“. Totusi, nesiguranta lui Kanye este un subiect la fel de frecvent al pieselor sale ca si (feluritele) sale talente. Pe albumul de debut face cateva comentarii pline de miez despre modul in care negrii de succes se folosesc de aur si bijuterii ca sa mascheze un respect de sine cronic de scazut – subiect pe care cu greu ti l-ai imagina pe Fitty capabil sa-l inteleaga fara o ilustratie stil desen animat si fara creioanele de colorat langa el.


    Diferenta dintre cele doua albume se poate reduce la lista de inregistrari din care imprumuta scurte fragmente. Kanye imprumuta de la virtuozi ai jazz-ului ca Steely Dan, avangardisti krautrock cum ar fi Can si marele Labi Siffre. 50 Cent, pe de alta parte, imprumuta bucati din (jur ca nu inventez) laitmotivul Scooby Doo. Cam ca aventurile lui Shaggy si Scooby, si „Curtis“ este aceeasi poveste plina de sabloane, la care s-a schimbat doar ambalajul de prea multe ori ca sa mai aduca, fie si vag, a divertisment.

     

    In romaneste de Loredana FrATilA-Cristescu

  • Asa suna muzica astrelor

    Cu circa o luna in urma (mai precis pe 23 august), Brian May, chitaristul trupei Queen, a devenit doctor in astrofizica la 60 de ani. In 1974 isi incepuse constiincios redactarea tezei „Viteza radiala in norii de pulbere zodiacala“, insa succesul grupului condus de Freddie Mercury l-a deturnat de la studiu.

    Anul trecut, Brian May a publicat un volum despre Big Bang si despre istoria universului, rod al unor convorbiri sustinute de circa doi ani cu Sir Patrick Moore (membru al Societatii Regale de Astronomie din Londra; din 1957 realizeaza emisiunea „The Sky at Night“ la BBC) si Chris Lintott (membru al Societatii Regale de Astronomie; coprezentator al emisiunii „The Sky at Night“ din 2000). Volumul „Bang!“ a fost nominalizat la premiile Societatii Regale la sectiunea Carte Stiintifica si a vazut, iata, lumina tiparului si in Romania, la jumatatea lunii trecute.

     

    Ipoteza asupra careia cei trei cad de acord, pe urmele lui Einstein si ale lui Stephen Hawking (ca sa nu evocam decat doua nume celebre dintre sutele care au concurat la articularea acestei teorii), este ca Universul s-a nascut printr-o explozie numita Big Bang, care s-a produs in urma cu aproximativ 13,7 miliarde de ani, intr-o miliardime de secunda, la o temperatura de un miliard de grade Celsius. La inceput infinit de mic, Universul s-a extins rapid; autorii explica modul cum s-au intamplat toate acestea, din momentul in care au aparut timpul si spatiul la formarea primelor stele, galaxii si planete si pana la aparitia fiintelor umane, apoi se lanseaza in previziuni despre destinul Universului in viitorul indepartat. Povestea este spusa intr-un limbaj simplu, in ordinea cronologica a evenimentelor (Atractia cerurilor; Geneza; Si atunci s-a facut lumina; Universul in evolutie; Stele si planete; Aparitia vietii, Spre viitor; Sfarsitul Universului) si fara a folosi calcule matematice.

     

    Sunt lucruri pe care orice om scolit le cunoaste in buna masura, dar care, in spatiul acestui volum, capata o limpezime sporita. E interesant de notat ca volumul are anexat la final un ghid de astronomie practica, o antologie de biografii ale unor personalitati din domeniul astronomiei si astrofizicii, o cronologie a universului si un foarte util glosar. Adaugand la toate acestea spectacolul de inalta calitate al fotografiilor, putem spune ca ne aflam in fata unui adevarat eveniment editorial si tipografic.

     

    Brian May, Patrick Moore, Chris Lintott, „Bang! Istoria completa a universului“,

    Editura RAO, Bucuresti, 2007