BusinessMagazin

Blog

  • Vintage PC, Trendy MAC

    Ajungi la birou. O noua zi de munca incepe. Dupa ce iti savurezi cafeaua, te asezi confortabil in scaun si incepi sa lucrezi. Deschizi Mac-ul trendy pe care il iei si la serviciu, chiar daca firma iti asigura computerul – un PC, si aduci argumente celor nedumeriti de faptul ca preferi propriul notebook, utilizand excesiv cuvantul “calitate”. Fara s-o spui cu voce tare, gandesti ca PC-ul s-a demodat de mult si stii ca geanta inscriptionata cu cel mai ravnit mar din lume este mai populara chiar si decat geanta pentru catei (cu tot cu patruped in ea) purtata pe strada, ca la Hollywood. Cu ultima picatura de obiectivitate incerc sa-mi dau seama ? Mac sau PC?

    “Daca vrei un Mac, te costa mai mult sa-l cumperi, gasesti mai greu programe sau te lovesti de diverse probleme de comunicare/compatibilitate cu utilizatorii de PC care, pana la urma, sunt mai multi. Cu PC-ul te lovesti de Windows si asta e suficient”, spune Serban Alexandrescu, creative director al Headvertising, utilizator atat de PC, cat si de Mac.
    Fanii celor doua tipuri de calculatoare duc o lupta apriga pe forumuri si site-uri de specialitate in ceea ce priveste cele doua tipuri de computere, aducand argumente pozitive si negative de fiecare parte. O butada celebra spunea despre PC ca e facut de oameni prosti ca sa fie folosit de oameni destepti, iar Mac-ul este facut de oameni destepti ca sa fie utilizat de oameni prosti. “Pana acum cativa ani subscriam si eu la aceasta exagerare expresiva”, spune Cristian Ungur, creative director al Utopium, agentie de publicitate, care acum este un fan al Mac-ului.
    Razboiul PC vs. Mac este mai actual ca oricand. Daca prima ironie nu sustine clar unul dintre computere, sustinatorii PC-ului si-au aratat evident dispretul fata de calculatoarele de la Apple. Acestia au facut o ilustratie care a circulat multa vreme pe Internet si in care PC-ul, reprezentat printr-un barbat care seamana cu Bill Gates, proprietarul Microsoft si producatorul sistemelor de operare Windows, se intalneste si incepe sa discute cu Mac-ul, care seamana cu Steve Jobs, seful Apple.
    PC-ul catre Mac: Vai, nu ma simt bine deloc. Cred ca am luat un virus. Au fost peste 100.000 de virusi pentru PC-uri anul trecut.
    Mac: Ah, da. Dar doar pentru PC-uri. Nu si pentru Mac-uri.
    PC: WOW… asta pentru ca Mac-urile au sisteme anti virusi si protectie superioare?
    Mac: Nu… pentru ca… in fine… nimeni nu se deranjeaza sa faca vreun virus pentru Mac-uri. Cred ca se gandesc ca utilizatorii de Mac sufera deja destul…
    Concluzia, de altfel rautacioasa, a ilustratiei: Nimeni nu da un ban pe Mac.

    Cei doi Steve
    Lupta dintre Mac si PC a inceput in urma cu aproximativ 30 de ani. Desi la inceputurile tehnologice Mac-ul detinea suprematia (si chiar monopolul, pentru o perioada), PC-urile, prin cei de la IBM la inceput si mai apoi prin Dell, Hewlett Packard si alte cateva nume din industria IT, au castigat incet si sigur piata calculatoarelor, trimitandu-l intr-un con de umbra pe Steve Jobs, impreuna cu al sau Mac. Astfel ca nimeni nu isi mai aduce aminte ca la sfarsitul anilor ?70, piata calculatoarelor personale era dominata de Steve Jobs si partenerul sau de atunci Steve Wozniak, iar cativa ani mai tarziu, cand a aparut PC-ul, IBM a fost considerat un competitor nesemnificativ pentru ca Jobs sa-l ia in seama.
    Se pare insa ca Jobs, pe masura ce a cedat teritoriul producatorilor de PC-uri, a devenit mai mult un artist decat un om de afaceri. Spre deosebire de PC, un produs de masa cunoscut si inteles de toata lumea, seful Apple vinde mai degraba o marca, o ideologie, un produs “la moda”, mult mai stilizat (si poate si mai bun din multe puncte de vedere) decat produsul care l-a imbogatit pe Bill Gates, omul cunoscut in toata lumea pentru sistemul de operare Windows si aplicatiile software pentru PC-uri.
    “Mac a mizat enorm pe intuitivitatea designului interfetei si al produselor. PC-ul a avut insa preturi ‘pentru oameni’, ceea ce a ajutat in a alfabetiza pamantenii in ceea ce priveste computer-literacy-ul”, explica Ungur.

    Medicament pentru fobii
    Daca Mac-ul este mai bun sau nu decat PC-ul nu reiese din vanzari, capitol la care PC-ul este de departe invingator. Asta pentru ca PC-ul este si mult mai ieftin decat competitorul sau. Mac-ul, in schimb, este pentru “connaisseuri”, pentru elita IT-stilor; un produs care si-a castigat fani printr-o strategie pe termen lung. Si se pare ca lucrurile pe care mizeaza Jobs in acest razboi ajung la mintea, la inima si la buzunarele a din ce in ce mai multor persoane, care odata ce au pus mana pe un Mac, nu mai pot reveni la computerul “fara personalitate”.
    Directorul de creatie al Utopium este deja la al doilea Mac. Pe primul l-a vazut in 1992, in Danemarca, iar doi ani mai tarziu, l-a vazut si in Romania. Tot ce stia despre Mac-uri, la vremea aceea, era faptul ca avea reclame mai inteligente si mai “omenesti”, care nu complexau utilizatorii fara cunostinte sau studii in domeniu. In plus, stia ca sunt mai rare, mai scumpe, mai frumoase si mai compacte. Mac-ul a fost insa cel care l-a scapat de “frica de calculatoare”, pentru ca i s-a parut foarte usor de folosit “gratie interfetei grafice net superioare PC-ului”. “Prin toti porii emitea ?usurinta in utilizare?, iar designul era foarte modern”, explica Cristian Ungur.

    Calitate vs. cantitate
    Alexandrescu foloseste in paralel ambele tipuri de computere si considera ca disputa Mac vs. PC poate fi tradusa de fapt in calitate vs. cantitate. Desi admite ca fiecare are avantaje si dezavantaje, cand vine vorba de munca, Mac-ul este pe primul loc in topul preferintelor. Prima data cand Alexandrescu a deschis un Mac, a facut-o din curiozitate si i-a placut cum mergea Photoshop-ul pe el. Ce nu i-a placut atunci a fost interfata grafica a sistemului. Insa daca ar fi sa aleaga intre Mac si PC, ar alege fara ezitare Mac-ul. De ce? “Pentru ca face tot timpul exact ce trebuie sa faca”, spune Alexandrescu, utilizator de computere de 13 ani.
    Intre notebook si desktop, directorul de creatie al Headvertising alege insa desktopul si isi explica optiunea prin prisma meseriei. “Jobul ma obliga sa iubesc desktopul. Quad-core (patru nuclee pe un singur cip de siliciu) si dual monitor daca se poate”, explica in termeni tehnici Alexandrescu, care are un Mac Pro ce a costat aproape 6.000 de euro. MacBook-ul (notebook semnat Apple, care costa in jur de 1.200 de euro) il foloseste doar pentru prezentari sau cand este neaparat necesar si spune ca nu a fost niciodata dispus sa sacrifice performanta pentru comoditate.
    In schimb, Ungur este adeptul notebook-urilor de pe vremea cand isi lua de lucru acasa si ii place ca poate avea mobilitate si poate folosi computerul si in calatorii.

    Mac Ssi “Sex and the City”
    Popularitatea computerelor de la Apple este scazuta in Romania, acestea fiind mai degraba folosite in mediul corporate, in departamentele de creatie sau in cele de grafica. Penetrarea mai scazuta in randul utilizatorilor obisnuiti poate avea legatura si cu faptul ca sistemele de operare sunt diferite, insa fanii adevarati ai Mac-urilor nici nu se pot gandi la posibilitatea de a folosi un Mac pe care este instalat Windows.
    “OS X (sistemul de operare proprietar Apple – n.r.) este foarte intuitiv si prietenos. Eu nu as folosi Windows pe un Mac. E ca si cum as vrea sa-mi transform Mac-ul in PC, ceea ce nu vreau”, spune Alexandrescu care considera ca popularitatea scazuta in Romania a produselor de la Apple este in relatie directa si cu promovarea redusa. Chiar si asa, Mac-ul este considerat computerul trendy de pe piata IT, iar odata cu serialul “Sex and the city”, in care personajul principal – jurnalista Carrie Bradshaw – foloseste un notebook de la Apple, Mac-ul a prins si in randul femeilor. Acestea au inteles ca sa porti doua genti (una obligatoriu pentru laptop) este chiar “la moda” si, pana la urma, care este cea mai mare slabiciune a femeilor daca nu “moda”?
    In ceea ce priveste pretul mai mare al Mac-urilor, totul sta probabil tot intr-o strategie de marketing a celor de la Apple, pentru ca altfel nu ar mai fi considerat un produs premium printre zecile de branduri de calculatoare personale si s-ar pierde printre acestea pe rafturile magazinelor. Asa ca pana la urma, este vorba de clientul tinta al celor doua tipuri de computere si se prea poate ca Mac-ul sa nu ajunga niciodata un produs de masa, asa cum este PC-ul. Ceea ce inseamna, la final, ca este foarte greu de stabilit invingatorul acestei confruntari si numai faptul ca o cautare pe Google dupa campul Mac vs. PC returneaza peste 6,5 milioane de rezultate este un argument destul de puternic ca razboiul este departe de a se fi incheiat.

    Mituri comune despre mac

    Mit: Aplicatiile Windows si Linux nu ruleaza pe un Mac.
    Adevar: Poti rula aproape orice sistem de operare pe Mac-uri, indiferent de platforma.

    Mit: Microsoft Office nu functioneaza pe un Mac.
    Adevar: Mac-urile pot rula MS Office, iar documentele create pe un Mac sunt perfect compatibile cu Windows.

    Mit: Mac-ul nu se potriveste cu reteaua mea.
    Adevar: Mac OS X poate comunica cu orice file server protocol important, pe orice platforma de server cunoscuta astazi pe piata.

    Mit: Mac-urile sunt scumpe.
    Adevar: Hardware-ul si software-ul Apple ofera valoare adaugata. Mac-ul este proiectat pentru a optimiza productivitatea cu un raport pret/performanta exceptional si cu o investitie minima pentru cele mai inovative functionalitati oferite pe orice platforma.

    Mit: Mac-urile sunt proprietare ? cu licenta.
    Adevar: Mac OS X este o arhitectura open source, bazata pe standardele industriei IT.

    Mit: Noii utilizatori de Mac invata foarte greu cum sa il utilizeze.
    Adevar: Mac-ul doar merge. Utilizatorii Mac invata foarte repede cum sa-l utilizeze gratie interfetei prietenoase si intuitive a sistemului de operare Mac OS X.

    Mit: Sistemul de operare Mac OS X nu este stabil.
    Adevar: Mac OS X se bazeaza pe UNIX, o platforma recunoscuta pentru stabilitatea sa.

    Mit: Apple produce numai iPod-uri, playerele de muzica digitala, atat de populare in toata lumea.
    Adevar: Apple produce computere performante (serioase) pentru stiinte serioase.

  • Site pentru sexul… tare: www.groomgroove.com

    Cum nunta este, totusi, un eveniment important si pentru barbati (nu numai pentru sexul frumos si slab), Michael Arnot, presedinte al Groove Media, a fondat un site exclusiv pentru barbati, prin care ii ajuta sa treaca peste emotiile inerente unei nunti si sa-si dea gata viitoarea sotie cu declaratii coplesitoare si maniere demne de un adevarat gentleman.

    Nunta perfecta
    GroomGroove.com este singurul ghid online pentru logodne si nunti care se adreseaza exclusiv barbatilor. Modul in care sunt tratate evenimentele care preced si succed o nunta a atras mii de utilizatori din toata lumea, formandu-se o adevarata comunitate a mirilor sau a viitoriilor miri. “Barbatii nu sunt interesati de florile de nunta, dar iubesc site-ul GroomGroove.com“, a fost comentariul unui blogger care a declarat acest site – “cel mai cool site al zilei” pe coolsiteoftheday.net.
    Site-ul contine articole informative despre unul dintre cele mai importante evenimente din viata unui om, scrise cu foarte mult umor, intr-un stil tipic masculin – de la cum sa-ti ceri de sotie iubita (in ce loc, cum sa-i spui etc.), cum sa scrii juramintele de nunta si pana la planificarea nuntii si a lunii de miere. “GroomGroove.com este unic in industria nuntilor, pentru ca ofera informatii despre mire, cavalerul de onoare si despre ceilalti barbati implicati intr-o nunta”, spune Arnot. “Site-ul atrage atentia si celui mai reticent mire fata de astfel de site-uri. Primim constant feedback pozitiv atat de la miri, cat si de la mirese”, spune Aubree Smith, directorul de creatie al site-ului. La inceputul anului 2007, site-ul a fost imbunatatit din punct de vedere al continutului, care este realizat cu ajutorul mai multor experti in industria nuntilor din toate colturile SUA.

    Location, Location, Location
    Site-ul incepe cu sectiunea – The Engagement – in care sunt sfaturi cu privire la modul in care viitorul mire trebuie sa-si ceara partenera de sotie. Potrivit articolului de la aceasta sectiune, cel mai important lucru pentru cererea in casatorie este locatia ? regula ce se aplica in cazul cererii in casatorie la fel cum se aplica si in real estate. Un alt lucru important este ca acela care face propunerea sa fie sigur de raspunsul partenerei. “Elementul surpriza pe care il astepti este: ‘Oh, my God, nu credeam ca azi este “the big day”! Foarte ingenioasa ideea ta de a scrie pe peluza “Will you marry me”‘ si nu ‘Oh my God, nu ma gandeam ca tu credeai ca relatia noastra este atat de serioasa’”, este sfatul specialistilor de pe GroomGroove.
    Dupa ce partenera a spus “Da, accept”, mirele poate sa treaca la urmatorul pas ? organizarea propriu-zisa a nuntii, sectiune ce se numeste Groomville. La Weddings101 cei doi miri se pot informa de costurile pe care le implica acest eveniment, iar sectiunile For the best man si Other players sunt dedicate celorlalti participanti la nunta.

    Diamant calculat
    Pe 6 noiembrie 2007, cei de la Groove Media au mai adaugat o sectiune site-ului. Au lansat calculatorul pentru inelul de logodna, care iti spune cat trebuie sa cheltuiesti pe inel, in functie de salariul tau. Spre exemplu, pentru un salariu anual de 12.000 de dolari (in jur de 8.200 de euro), un viitor mire trebuie sa puna deoparte 2.000 de dolari (aproape 1.400 de euro) pentru inelul de logodna. Mecanismul prin care site-ul calculeaza suma minima pe care trebuie sa o dai pe inel se bazeaza pe o traditie veche de 60 de ani ? “the two months salary”. Aceasta idee a fost lansata de cei de la DeBeers in 1947, cand au incercat sa-si mareasca vanzarile de diamante prin campania de marketing “A diamond is forever” (un diamant este pentru totdeauna). DeBeers a vrut sa vanda diamante in masa si sa nu mai fie privite ca bijuterii exclusiviste. Astfel, pretul unui diamant se ridica la nivelul a doua salarii, de aici ideea “the two months salary”.

  • Birou cu personalitate

    Fiecare dintre noi are un “spatiu personal” la birou, fie ca este vorba despre un metru patrat intr-un spatiu de tip “open office”, unde nu exista delimitare intre birouri, sau despre un birou personal de cel putin 10 metri patrati. Si probabil ca fiecare dintre noi se simte mai putin confortabil atunci cand acest spatiu este invadat.
    Sistemul Eclipse a fost dezvoltat pentru a rezolva lipsa de intimitate de care nu se tine cont in proiectele realizate pentru spatiile de lucru. Birourile de tip “cubicle”, concept foarte des intalnit astazi, mai ales in cadrul companiilor americane, nu prea stimuleaza cheful de munca sau concentrarea angajatilor, motiv pentru care designerul Marcus Curran a dorit sa creeze un altfel de birou, bazat insa pe acelasi concept.
    Astfel ca, intr-un viitor nu foarte indepartat, am putea lucra la serviciu tot intr-un birou de tip “cubicle”, dar care este dotat cu un sistem cu pereti despartitori, care nu numai ca arata bine, dar defineste si protejeaza “spatiul personal”. Sistemul include un birou, un scaun si un acoperis extensibil in forma de sfera, microfoane si camere video integrate, iar tot mecanismul este pus pe roti, astfel incat angajatul sa aiba mobilitate si sa-si poata muta biroul dintr-o parte in alta a cladirii, daca doreste acest lucru. Designul ma duce cu gandul la insecte…insa unele dragalase. V-ati putea imagina lucrand in asa ceva?

    Secolul biroului “cubicle”
    Biroul Eclipse este un concept de spatiu de munca perfect pentru “solitarii” din birou. Te tine departe de ochii curiosi ai colegilor si poate fi considerat un loc privat care iti ofera intimitate. Ma intreb doar ce se intampla daca exista un “solitar claustrofob” ? asta ar fi culmea ironiei. Pentru binele acestor oameni sper ca s-a lucrat la sistemul de ventilatie pentru a nu suferi de lipsa de aer.
    Eclipse Office Partitioning System poate fi considerat cel mai surprinzator proiect de tip “cubicle”. Este mai mult decat un simplu birou sau scaun, iar abajurul in forma de bula care imbraca Eclipse vine la pachet cu tot felul de gadgeturi high tech. Sfera ce acopera biroul propriu-zis inconjoara angajatul cu imagini linistitoare ? o pajiste frumoasa, un rasarit de soare, valurile marii sau o vedere a Coruscant (planeta imaginara din universul Star Wars) pe timp de noapte. Sistemul functioneaza de asemenea intr-un mod care favorizeaza productivitatea, actionand ca un ecran pentru videoconferinte. Barele care sustin acoperisul sunt si ele functionale, avand integrate lumini, camere video si microfoane.

    Master-Rig – masterpiece?
    Oricat de bine s-ar potrivi acest sistem in spatiul de munca din cladirile de birouri, trebuie sa mai avem putina rabdare. Inca nu se comercializeaza, Eclipse fiind doar in stadiul de proiect. Tot in stadiul de proiect deocamdata, este o alta creatie a unui inginer german care a lansat un birou multifunctional pentru pasionatii de jocuri si care anunta ca va scoate pe piata un birou de lucru revolutionar.
    Pasionatii de jocuri au la dispozitie un spatiu complet utilat care seamana cu Pacman din jocul omonim (in care o figurina mananca bile). Battle-Rig Pro, acest Pacman rosu care pare ca inghite PC-ul si toate device-urile care exista pe birou, este o creatie a unui producator german, Master-Rig. Battle-Rig Pro se distribuie doar in Germania, Austria si Elvetia, iar pretul este in functie de planul proiectului, pentru ca biroul se poate face dupa specificatiile clientului. Master-Rig a anuntat lansarea spatiului de lucru revolutionar, care se numeste Office-Rig, la sfarsitul anului 2007. Mai este putin pana in 2008, asa ca vom vedea daca Office-Rig se ridica la inaltimea lui Eclipse.

  • Pe panta profiturilor 4×4: Audi Q7

    Ne-am gandit, in prima faza, la cei mai buni constructori premium de 4×4, caracteristica obligatorie pentru un SUV si astfel am redus optiunile la doua sau trei nume, cu Porsche, Subaru si Audi printre favoriti. Am preferat, pentru moment, Audi Q7. Dar iarna este lunga…

    Ai SUV, ai parte
    Pe langa argumentele legate de infrastructurile din Bucegi si cele din Alpii elvetieni (in statiunea Wengen poti ajunge doar cu trenul, pentru ca accesul cu masina este strict interzis, asa cum ar fi normal sa se intample si la noi) am luat in calcul si alte considerente: modelul Q7 este unul dintre cele mai bine vandute SUV-uri (Sport Utility Vehicle) premium din Romania, dar si principalul responsabil pentru cota de piata castigata in ultimii doi ani de Audi in eterna lupta cu principalii sai rivali teutoni.
    Lansat oficial in 2005, primul SUV din istoria constructorului din Ingolstadt a fost, inca de la inceput, o masina premiata de fiecare piata unde nemtii si-au co?mer?cializat modelul. In lume au fost vandute mai mult de 53.000 de unitati, iar in Romania, importatorul oficial al marcii Audi, Porsche Romania, a livrat deja 900 de uni?tati de la lansarea oficiala din aprilie 2006.
    Q7 a fost conceput cu scopul declarat de a taia o felie din clasa din ce in ce mai importanta de SUV-uri premium, segment unde rivalii de la Mercedes si BMW faceau cartile inainte de 2005, cu modelele M si X5. De fapt, la masa de joc a SUV-urilor premim stateau doar trei sau patru jucatori importanti, daca ii includem aici si pe suedezii de la Volvo, cu modelul XC 90, pe britanicul Range Rover si pe sportivul Cayenne de la Porsche. Insa Q7 a reusit sa “fure” din vanzarile fiecarui constructor rival chiar de la debut: in Romania au fost vandute 150 de masini doar pe baza fotografiilor inainte de “parcarea” masinii in showroom. Numai cererea accelerata de SUV-uri la nivel mondial a reusit sa pastreze un echilibru in cifrele de vanzari ale celor patru constructori rivali. Intre timp, tocmai aceasta cerere crescanda a condus si la desenarea altor modele, ca VW Touareg, BMW X3 sau ML si GL de la Mercedes, alimentand rapid apetitul pentru modele premium din acest segment.
    Audi Q7 a intrat rapid nu numai peste clientii concurentei, dar a furat si din premiile si distinctiile presei de specialitate. Chiar de la lansarea din 2005, Q7 a obtinut “Volanul de Aur”, un premiu deosebit de important ce se acorda de mai bine de treizeci de ani (din 1975) celei mai bune masini lansate in anul respectiv.

    Premii transformate in cifre
    Succesele au continuat in 2006 si 2007 si, pe fiecare piata unde a patruns, masina a fost deosebit de apreciata, chiar si intre modelele Audi.
    In Romania, revista ProMotor i-a acordat doua distinctii, atat de “Cel mai bun SUV”, cat si de “Cea mai buna masina”, iar nemtii de la “Auto Bild” i-au acordat si ei tot doua premii, pentru cel mai bun design din clasa de SUV, si pentru “Cea mai buna tractiune integrala”, ambele in 2006. Tot in urma cu un an, la Milano, Q7 a fost desemnat “Cel mai frumos automobil din lume” la categoria sa, iar distinctiile pot continua.
    La capitolul vanzari, unde onorurile se transforma in cifre, iar “premiile” devin cu adevarat importante pentru constructori, SUV-ul de la Audi functioneaza tot la capacitate maxima. Inginerii din Ingolstadt il considera deja pe Q7, dupa numai doi ani de existenta, unul dintre cele mai inspirate modele din istoria marcii, iar asteptarile lor privind vanzarile modelului au fost cu mult depasite: peste 53.000 de unitati au fost deja vandute, piata romaneasca contribuind la aceasta suma cu mai mult de 320 de masini livrate.
    Si ne intoarcem iarasi la premii, deoarece urmatorul set de lauri a fost acordat, de aceeasi presa de specialitate, tocmai pentru volumul impresionant de vanzari al Q7. Specialistii marcii germane considera ca primul lor SUV ar putea “tracta” numele Audi spre primele locuri in ceea ce priveste vanzarile de automobile premium la nivel mondial. In 2006, Audi a vandut peste 900.000 de masini, cu aproape 10% mai mult decat in anul precedent, iar trendul actual este intr-o continua crestere. Noua versiune de motorizare lansata, V8-ul TDI, se vrea “purtatorul drapelului” Q7 in 2008, an in care si impor?tatorul oficial al modelului la noi in tara, Porsche Roma?nia, spera sa-si depaseasca tinta celor 500 de unitati vandute in 2007.

    In colturile opuse ale ringului se afla insusi nventatorul conceptului de SUV, clasa M de la Mercedes, cu toate facelift-urile si noile modele lansate pana acum de inginerii din Stuttgart (ML sau chiar GL); lordul britanic, “Sir” Range Rover; marele bavarez X5; si “musculosul” Porsche Cayenne, cel mai puternic SUV al momentului. Pentru clientii acestui segment, se anunta o lupta pe cinste. Fight!!

  • De profesie incognito

    Pentru Frankie Stein, a purta haine obisnuite nu este o optiune. Fiecare zi este pentru ea o ocazie tocmai buna pentru o noua costumatie, iar singura conditie este ca aceasta sa se asorteze la culoarea parului din saptamana respectiva, fie el verde, portocaliu sau fuchsia.

    In ultima vreme cel putin, tinuta ei preferata consta intr-un costum ce reprezinta un ciorchine de struguri realizat din spuma poliuretanica mov, la care asorteaza o coafura roz. Acest look poate fi insa inselator pentru cei care o intalnesc pentru prima oara pe Frankie, care este de altfel cel mai cunoscut consultant in materie de costume din Statele Unite si proprietara unui boutique high-end denumit kitsch Frankie Steinz. “Oamenilor le place sa se simta liberi, sa aiba ocazia de a-si trai fanteziile”, spune Stein.

    “Iar in sprijinul acestei teorii cred ca vorbeste suficient faptul ca de ceva vreme am ajuns sa ma intalnesc cu clientii numai pe baza de programare. Iar motivul pentru care iubesc ceea ce fac este in principal faptul ca astfel am ocazia sa patrund in lumea fanteziilor clientilor mei.” In boutique-ul sau, acest emporio al costumelor cu capitala in Manhattan, Stein isi da intalnire tete-a-tate cu clientii pentru a reusi sa identifice exact personajul in care acestia ar trebui sa se transforme in noaptea de Halloween.

    “Ascult foarte atent ceea ce-mi spune interlocutorul, pentru ca incerc sa-i construiesc, in timp ce vorbeste, un soi de profil psihologic care ma ajuta sa inteleg ce ar vrea si li s-ar potrivi cu adevarat”, spune ea. “Cateodata imi ajunge sa le urmaresc mimica pentru a constientiza ceea ce isi doresc, si atunci ii intrerup si le spun, de pilda, “Ce-ar fi sa fii o zana?” si atunci ii vad cum se insenineaza deodata. Iar de aici incolo este treaba lui Stein sa-si transforme cat mai credibil clientul fie intr-o zana, fie intr-o tornada sau chiar in Joe DiMaggio – asta pentru a numi doar cateva din cele cateva mii de costume pe care le are pe stoc in cele doua magazine ale sale.

    Luna octombrie este in mod firesc cea mai agitata din an pentru Stein, iar in aceasta perioada, fiind pe deadline, isi petrece mai toate orele din zi croind costumele, facand probe peste probe. Iar pentru a-si termina la timp toate costumele apeleaza, la ajutor, angajand pana la 10 freelanceri cu ajutorul carora depaseste momentul.

    Daca primele comenzi pentru petrecerile de Halloween incep de obicei sa curga de prin luna iulie, in restul anului Stein isi concentreaza toata atentia asupra restului pietei, realizand costume pentru diversele petreceri newyorkeze, conventii sau evenimente corporatiste. In plus, Stein lucreaza in permanenta si pentru televiziune, teatru sau productiile cinematografice de amploare. Printre altele, Stein este raspunzatoare si pentru costumele purtate de Kate Winslet si Kirsten Dunst in apreciatul film din 2004 , “Stralucirea eterna a mintii neprihanite”. Insa ceea ce a contribuit in mare parte la faima de care se bucura astazi, sunt costumele supradimensionate, realizate din spuma poliuretanica, care iau forma unor obiecte cotidiene, precum un platou cu fructe sau un ochi gigantic. Iar pentru clientii care vor meniul complet, Stein realizeaza si masti din papier-mach? sau palarii elaborate.

    De-a lungul carierei sale de 22 de ani, Stein a realizat costume de Halloween pentru Kate Moss, pe care a imbracat-o in Keith Richards, pentru Sigourney Weaver pe care a transformat-o intr-o vrajitoare, pe Marc Anthony l-a deghizat in Prince , iar pe solistul trupei Matchbox Twenty, Rob Thomas, l-a transformat pentru o seara intr-un sef de trib indian. Inainte de a deveni costumier cu faima si acte in regula, Stein a fost de profesie contabil. Asta pana cand s-a hotarat sa isi deschida si un mic magazin, in care vindea dulapuri speciale pentru colectionari si apoi diverse obiecte de colectie.

    In timp, de la micile obiecte s-a ajuns la aranjamente elaborate in vitrine, printre care un aranjament memorabil construit in jurul statuii unui om asezata pe un platou garnisit cu legume si fructe si inconjurat de manechine imbracate in bucatari. Costumarea manechinelor din vitrina a fost primul pas, in scurt timp Stein incepand sa se costumeze ea insasi si astfel sa castige atentia vip-urilor locale din Aspen, acolo unde locuia in 1984 impreuna cu sotul ei.

    Avand in portofoliu clienti precum Dolly Parton, Jack Nicholson, Anjelica Houston, Goldie Hawn si Kurt Russell, Stein si-a transformat afacerea intr-una axata pe costume si pana in 1989 o reloca in New York. Cat despre succesul de care se bucura astazi atat ea, cat si profesia de costumier, Stein nu are foarte multe de spus, asa ca arunca “vina” pe sarbatoarea care ii obliga pe oameni sa se reinventeze. “Halloween-ul are ceva special. Aceasta este singura explicatie pentru faptul ca toata treaba asta cu costumele s-a transformat intr-o veritabila industrie, si inca una atat de mare”, spune ea. “La urma urmei, ceva e cert. Toata lumea vrea sa fie libera.”

    FISA POSTULUI

    Numele functiei
    Companii care angajeaza: Companii teatrale, balciuri sau companii de productie cinematografica. Sau, ca antreprenor, exista posibilitatea deschiderii unui magazin de costume, precum cel al lui Stein.
    Unde sa cauti posturi libere: Backstagejobs.com, PropPeople.com, si Crewnet.com sunt cateva locuri perfecte pentru documentare in ceea ce priveste profesia de costumier in lumea teatrului. Mandy.com si imdb.com, pe de alta parte, publica proiectele in lucru si calendarele productiei de film si televiziune.

    Nivel salarial
    Pretul unui costum variaza intre 1.500 de dolari si 85.000 de dolari, in functie de modalitatea de productie folosita la realizarea lui si atentia pentru detalii presupusa de acesta. Antreprenorii fara experienta sau renume in piata pot castiga intre 500 si 800 de dolari pe costum.

    Abilitati necesare
    Inclinatia spre arta vizuala este punctul de plecare, insa sunt necesare si cunostintele despre design si textile sau alte materiale, pentru a putea alege cele mai bune materiale din care va fi fabricat costumul. Atentia pentru detalii este foarte importanta, dar si un simt al ceea ce ar arata bine pe client.

    Numarul de posturi similare in Statele Unite Conform datelor Biroului de Statistica a Muncii din SUA, exista circa 17.000 de costumieri in America, dintre care un sfert sunt freelanceri.

  • Nu mai cumpara! Imprumuta!

    Hai sa recunoastem cu totii! Nimanui nu-i plac de fapt fractiile. Incepand cu scoala generala, atunci cand am facut pentru prima oara cunostinta cu numerele supraetajate, acestea n-au facut decat sa ne complice si mai mult viata. Cu toate acestea, de la inventarea conceptului de “proprietate fractionata” lumea nu a mai fost la fel.
    Si, cum traim intr-o lume tot mai obsedata de lux, doar o scanteie de geniu antreprenorial mai lipsea pentru a implementa acest concept si in fortificata industrie a luxului. Asa s-a ajuns la o cugetare de geniu: daca
    nu-ti poti permite, inchiriaza! Ca este vorba despre genti de zeci de mii de euro, de gradini de designer, de case de vacanta sau de avioane private – nici nu mai este important. Asta deoarece, din momentul in care a devenit acceptabil social sa “imprumuti” in loc sa detii, intreaga institutie a proprietatii a inceput sa se clatine din temelii, luand astfel nastere unul dintre cele mai puternice trenduri de astazi: “chiriasul de lux” sau “proprietatea pe actiuni”. Iar datorita acestui trend, de la accesorii la supermasini si case de vacanta, nimic nu pare a mai fi greu de obtinut in ziua de azi si tot mai multi consumatori prefera sa-si pastreze libertatea de a alege mereu ceva nou in locul unui certificat de proprietate.

    Geanta Cenusaresei
    Conform cercetarilor realizate de Saison Research Institute din Japonia, nu mai putin de 94,3 la suta dintre femeile japoneze intre 20 si 30 de ani detin produse sub marca Louis Vuitton si 92,2 la suta dintre ele detin macar un produs Gucci. Chair daca in Statele Unite si in Europa cifrele s-ar putea dovedi a fi ceva mai mici, sunt si aici milioane de consumatori care tanjesc dupa ultimul model de pantofi Loubotin sau de geanta Kate Spade, chiar daca nu-si pot permite sa plateasca intregul pret al acestora sau sa o poarte doar un singur sezon. Insa totul s-a schimbat atunci cand initiatorii unui oarecare website au inceput sa “imprumute” genti originale de designer membrilor sai. Visul oricarei femei de a schimba ultimul model de geanta Louis Vuitton cu o geanta Birkin de la o zi la alta si platind doar un abonament lunar intre 20 si 150 de dolari a devenit realitate odata cu lansarea comunitati online “Bag, Borrow or Steal”. Mecanismul de functionare al acesteia este de altfel foarte simplu. Clientii platesc un abonament lunar de la 20 de dolari pana la un abonament deluxe de 150 de dolari pe luna, care le da sansa de a imprumuta doua genti odata. Nu exista o limita de timp pentru perioada in care o membra poate pastra geanta aleasa, iar in momentul in care se simt pregatite pentru ceva nou, o pot returna si imprumuta alta. Iar pentru clientele care nu se mai pot desparti de geanta care le-a furat sufletul, proprietarii site-ului le pun la dispozitie alternativa cumpararii acesteia. Fashionistele din intreaga lume s-au indragostit imediat de aceasta initiativa, aducand companiei cu sediul in Seattle un venture capital de 8,5 milioane de dolari. Insa acesta nu a fost decat inceputul, deoarece expunerea de care a beneficiat aceasta companie a dat nastere unui val de initiative similare si a dat ocazia lumii intregi sa realizeze ca de fapt oamenilor le place sa imprumute.

    Ce masina conduc azi?
    Masinile au devenit intre timp noile genti in nou-nascuta industrie a imprumuturilor. Asta deoarece si barbatii au punctele lor sensibile si sunt la fel de nehotarati cand vine vorba despre care masina de lux le place mai mult, la fel cum femeile nu se pot hotari asupra unei singure genti. Vantage sau Spider? Pai amandoua, ar spune fondatorii ?curie25, primul club care promitea membrilor sai “proprietatea inteligenta a super?masi?nilor”, altfel spus dreptul de a conduce unele dintre cele mai scumpe masini din lume timp de 30 sau 40 de zile pe an. Com?pania se ocupa de toate costurile si bataile de cap asociate cu pro?prietatea unor asemenea masini, in timp ce membrii clubului scapa de orice grija referitoare la deprecierea valorii miodelului pe care il conduc, asigurare sau service. Asta in schimbul unei facturi care poate varia intre 4.500 (echivalent a 300 de puncte) si 7.950 de lire sterline (echivalent a 600 de puncte) pe an. Masinile clubului sunt impartite in trei categorii: F1, F2 si F3. Printre masinile F2 se numara Porsche Boxster S si TVR Sagaris, si o tura cu una dintre aceste masini intr-o zi de lucru din luna octombrie costa 8 puncte, in timp ce un weekend prelungit in august la volanul acestor masini ajunge la 85 de puncte. Grupa F1 include modelele Aston Martin Vantage si DB9, Bentley Con?tinental si Ferrari F430 Spider. De la transportul pe patru roti la cel inaripat n-a mai fost decat un pas si astfel s-au nascut si clu?bu?rile ce asigura proprietate fractionata pentru avioane private sau very light jets, astazi existand pe langa “dinozaurul” NetJets, cel mai mare operator din Europa de business si private jets, cel putin alte 6 companii care imprumuta din cand in cand cate un avion.

    …In gradina am o floare??!
    Cine altcineva decat olandezii ar putea sa ne tina lectii despre importanta florilor pentru a ne infrumuseta viata? Insa cum o gradina este o responsabilitate mare si un mare consumator de timp, compania olandeza Rent-a-Garden a gasit solutia perfecta pentru a asigura doritorilor o gradina instant, fie pentru propria lor placere, fie pentru a face vanzarea unei proprietati mai usoara. O poti inchiria! Pentru 300 de euro poti avea pentru 3 luni de zile o gradina conceputa de un designer si ingrijita de personalul companiei, pe care o poti schimba chiar sezonul viitor daca vrei.
    Insa doritorii mai pot inchiria multe alte lucruri daca a fi proprietari cu acte in regula li se pare prea impovarator. Ca, de exemplu, un animal de companie. Cei care iubesc cainii, insa sunt constienti ca agenda incarcata nu le permite sa aiba grija de ei full-time, se pot inscrie acum intr-un program de proprietate flexibila construit de compania Flexpetz. Lansata de cateva luni in Los Angeles si San Diego, compania le ofera consumatorilor ocazia de a avea un caine timp de cateva ore sau cateva zile pe saptamana. Numarul de membri este limitat si fiecare caine isi petrece timpul cu un numar mic de oameni. Taxa lunara de membru costa 40 de dolari, iar clientii isi pot alege si rezerva online cainele pe care il doresc.

    NOI IMPRUMUTAM

    Haine si accesorii:
    pentru genti printre cele mai cautate cluburi online sunt Be A Fashionista, From Bags to Riches sau Shoulder Candy. Bijuteriile sunt insa acum si mai cautate: Bag Borrow or Steal inchiriaza acum si bijuterii, competitorii sai fiind Borrowed Bling si RK Jewellery Hire. Si bineinteles ca poti imprumuta si rochia care se asorteaza la geanta: de la One Night Stand sau Estella?s Wardrobe sau chiar Salon Muare.

    Masini exclusiviste:
    cluburile care “imprumuta” masini scumpe apar mai repede decat modelele de Ferrari. De ce sa-ti cheltuiesti toti banii pe un Bentley atunci cand poti conduce un Ferrari, un Lamborghini si un Maybach? Mai multe au de spus Classic Car Club, P1 Club, LuxShare Auto Club, Club Sportiva, Van Horrsen Group, ecurie 25, Oversteer Spain sau Ascari.

    Avioane:
    proprietatea fractionata a avioanelor private si very light jets-urilor o asigura cluburi ca: Airshare Elite, Club One Air, Jet-Alliance, OurPLANE, JetMatch sau JetSet.

    Definitie
    Proprietatea fractionata – un concept de achizitionare in grup a bunurilor si serviciilor de lux sub forma actiunilor sau a unitatilor de folosire. Actiunile sunt vandute proprietarilor individuali, acestia bucurandu-se in schimb de utilizarea pe o anumita perioada determinata de timp a unui prodius de lux. De obicei, o companie administreaza aceste bunuri in numele proprietarilor care platesc taxe anuale sau lunare de administrare si utilizare.

  • Imagine, Imagine, Imagine!

    Cine spune ca participa la petrecerea de Craciun a companiei cu unicul scop de a se distra ori minte, ori nu a constientizat inca teoria corporatistului secolului XXI: intre bufetul suedez si open bar e cheia catre o imagine mai buna in cadrul organizatiei.

    Contextul
    In cultura unei companii, sfarsitul de an nu inseamna numai bilanturi, raportari si feedbackuri. Din fericire, finalul anului aduce si un eveniment intern, petrecerea de Craciun, cand ierarhiile si rezultatele numerice se pierd printre basii DJ-ilor si zgomotul paharelor de cocteil ciocnite in semn de toast. Atunci, muzica buna, mancarurile pe alese si bauturile fine sunt mai mult un pretext pentru socializare. Planificarea discutiilor, gestionarea timpului… de plecare, comportamentul consumatorului… de cocteiluri, managementul crizei after-hours… toate conteaza. Din fericire exista companii specializate in consultanta de imagine.

    Ghid de supra-evaluare
    “Oamenii se uita la mine ciudat cand le spun ce si cat sa bea la petrecere”, spune Peter Post, directorul institutului Emily Post Institute, care ofera consultanta de imagine unor companii ca Citigroup, Pfizer si Deutsche Bank. “Dar aceasta este greseala cea mai frecventa in cazul evenimentelor corporatiste.”
    Regula de baza pe care o cere eticheta este sa consumati un singur pahar de alcool pe toata durata petrecerii. Nu este la fel de distractiv ca la o petrecere a burlacilor, de exemplu, dar in felul acesta va asigurati ca nu va trebui sa va cereti scuze nimanui a doua zi. Cea mai buna companie pentru petrecerea de Craciun este un pahar de whisky cu gheata sau un cocteil – sorbiturile mici va scapa de drumurile pana la bar si va lasa sa va axati pe conversatie.

    Cine se aseamana se aduna
    Nu ar fi o idee prea buna sa vina insotiti de o persoana pe care tocmai au cunoscut-o, deoarece nu poti fi sigur de ceea ce ar spune sau face. Partenerul trebuie sa stie in avans ce subiecte va trebui sa fie evitate, care sunt persoanele importante si ce detalii ar da bine intr-o conversatie. Greseala numarul unu ar fi invitarea unei persoane care nu a mai fost niciodata la un eveniment corporate, pentru ca exista riscul ca aceasta “sa manance prea mult, sa bea prea mult sau mai rau, sa vorbeasca prea mult”, spune Zabriskie. In momentul sosirii la petrecere, o imbratisare sau un sarut pe obraz este salutul potrivit pentru o persoana pe care o cunoasteti bine, dar gestul nu ar fi prea bine primit de o persoana pe care o intalniti pentru prima data.

    Vorba dulce mult aduce
    Conversatia este cheia succesului la o petrecere, cand se face cu schimbarea tonului sau a atitudinii de la birou. Petrecerea de Craciun este ocazia ideala pentru a afla mai multe despre colegi, pentru a sparge gheata
    intr-o relatie mai apropiata cu superiorii sau pentru a arata o latura mai prietenoasa subordonatilor. Subiectele cu care nu veti da gres sunt familia, hobbby-urile si, mai ales, calatoriile. Greseala primordiala intr-o conversatie cu seful este sa considerti momentul oportun pentru a negocia un nivel superior al beneficiilor. O remarca de genul: “A fost un an extraordinar, ce-ar fi sa vorbim despre marirea aceea?” poate insemna verdictul final pentru cariera.

    Cand ceasul suna
    Un alt aspect delicat este timpul petrecut la eveniment. Unele petreceri corporate se pot termina intr-un club de striptease sau in alte ipostaze de care ar fi indicat sa va feriti. Dar la fel de putin indicat este sa stati prea putin la petrecere sau sa nu veniti deloc, fara a avea un motiv intemeiat. Sa dispari de la petrecere ca Cenusareasa in poveste nu ar fi o idee prea buna, ci mai mult o dovada de imaturitate sau plictiseala. De aceea, stati la petrecere suficient de mult incat sa vorbiti cu toata lumea prezenta

    Managementul crizei… dupa petrecere
    In cazul unei greseli de imagine, solutia pentru a repara imaginea sifonata este sa va asumati raspunderea. Un mesaj scurt si profesionist de genul: “Imi cer scuze. Nu se va mai intampla” este suficient.

  • Partieeeeee!!!… In cont

    Schiul este, fara nicio indoiala, unul dintre acele sporturi responsabile pentru cresterea numarului celor dependenti de adrenalina. De la vantul care suiera amenintator, in timp ce cobori partia cu cine stie cati kilometri pe ora, la zapada ce tasneste scrasnind de sub schiuri, pana la ispita constanta de a parasi partia in favoarea unor imbietoare carari neumblate, totul la acest sport este parca anume inchipuit pentru a creste viteza cu care sangele alearga prin vene. Ceea ce nu inseamna ca nu mai exista si alte metode de a-ti creste nivelul adrenalinei in mijlocul sezonului de schi, intr-un mod care nu implica in mod direct nici zapada, nici claparii. Unul dintre acestea poate fi plata facturii de cazare la cea mai scumpa cabana de schi din lume, Game Creek Chalet, unde o noapte de sedere ajunge sa coste circa 2.800 de dolari. Sau, daca acest pret nu se dovedeste suficient de stimulant, exista oricand alternativa schiului in desert. Acest sport aparte se practica de doi ani incoace in Emiratele Arabe Unite de la inaugurarea Ski Dubai, prima partie de schi acoperita din Extremul Orient. Insa daca la un pret de 40 de dolari doua ore de schi aici nu vor face o gaura in bugetul nimanui, nu acelasi lucru se poate spune si despre cazare. La hotelul Kempiniski, pretul unei nopti de cazare la una din cele 15 cabane de schi, unde de la o fereastra se vede partia inzapezita si de la cealalta – piscina inconjurata de palmieri, variaza intre 6.000 si 12.000 de dolari.

    Cabana tiroleza, dolari americani
    Cand muntele Vail din Colorado a fost pentru prima oara descoperit de mineri in mijlocul “Goanei dupa aur” din a doua jumatate a secolului XIX, intreaga zona a fost scotocita in cautarea pepitelor de aur si argint – insa se pare ca nimeni nu s-a imbogatit aici cu adevarat. De-abia un secol mai tarziu a venit momentul in care in muntele Vail a fost descoperit aur, si asta atunci cand Peter Seibert si Earl Eaton, doi fosti soldati care strabatusera in lung si in lat Muntii Stancosi in timpul celui de-al Doilea Razboi Mondial, au inteles potentialul de schi al zonei si au pus bazele companiei care controleaza statiunea, Vail Resorts. Astazi, Vail nu numai ca este una dintre primele destinatii de pe lista celor mai exclusiviste si ofertante partii de schi din lume, reusind sa stea fara probleme langa nume precum Chamonix Mont-Blanc din Franta sau “perla Alpilor” – statiunea Kitzbuhel din Austria, ci reuseste sa se mentina de doua sezoane incoace si in capul listei celei mai scumpe destinatii de schi din lume. Motivul pentru care statiunea reprezinta intruchiparea luxului pe schiuri poarta numele de Game Creek, cabana cu un pronuntat aer tirolez despre care s-a spus in nenumarate randuri ca, daca familia Von Trapp ar fi existat in realitate, aceasta ar fi fost cu siguranta resedinta lor. Construita la peste 3.000 de metri altitudine, in varful partiei Vail, proprietarii cabanei se mandresc cu faptul ca aceasta este cat se poate de greu accesibila: atat fizic (aici se poate ajunge doar cu ajutorul unui SUV, in timpul verii, iar iarna cu ajutorului unui Sno-Cat), dar mai ales financiar. Cel putin 5.600 de dolari trebuie sa scoata din buzunar cei care vor sa-si petreaca aici o mini-vacanta, deoarece, la un pret de cazare de 2.800 de dolari pe noapte, nu se accepta sederi mai scurte de doua nopti. Cu toate acestea fabuloasa partie Game Creek Bowl – care incepe din fata usii de intrare a cabanei, interioarele luxoase si tipic austriece ale acesteia, precum si serviciile valetului (responsabil printre altele cu incalzirea claparilor musafirilor), ale bucatarului privat, precum si cele ale instructorului de schi in permanenta la dispozitia turistilor fac ca rezervarile cu cateva luni in avans sa fie necesare pentru a putea cheltui aici cele cateva mii de dolari. Odata ajunsi la Game Creek, musafirii intampinati cu sampanie de personalul cabanei, rasfatati cu specialitatile de caprioara ale bucatarului privat si ispititi de jacuzzi-ul de pe terasa acesteia, vor descoperi ca cea mai mare provocare va fi sa reuseasca sa paraseasca cabana. Motive au insa suficiente, deoarece se spune ca schiul pe partia din Vail este de-a dreptul magic. Inclusa in fiecare an in lista celor mai bune destinatii de schi din lume – in prezent pe locul 4 in topul realizat de Traveler?s Digest -, statiunea Vail pune la dispozitia turistilor cea mai mare partie de schi din Statele Unite, ce insumeaza mai bine de 21 de kilometri de teren practicabil pentru acest sport si unele dintre cele mai bune conditii din lume pentru zapada. Ceea ce nu inseamna ca in Vail doar schiul este la oferta. Snowboardingul, snowmobilingul, snowshoeing-ul, telemarking-ul, saniile trase de caini sau de cai, patinajul sau hocheiul pe gheata, toate aceste sporturi sunt disponibile in imediata vecinatate a cabanei pentru a le asigura turistilor o sedere pe cat de luxoasa pe atat de epuizanta.

    Cu schiurile in desert
    Anul 2004 are o importanta deosebita in istoria Emiratelor Arabe Unite, acesta aducand cu sine prima si singura ninsoare la care a fost vreodata martora insorita tara. Acest fapt nu-i impiedica insa in fiecare an pe circa 50.000 de turisti sa se indrepte catre Dubai cu schiurile in spate de la inaugurarea Ski Dubai, una dintre cele mai mari partii de schi acoperite din lume. Construit in proximitatea celui mai mare mall din afara Statelor Unite, mall-ul Emiratelor, Ski Dubai a fost proiectat dupa modelul unei statiuni elvetiene si are o capacitate de 1.500 de vizitatori. In total winter-park-ul adaposteste 5 partii de schi, clasificate in functie de dificultate, dintre care cea mai lunga numara peste 400 de metri, dar si cateva partii de bob, un loc special amenajat pentru scoala de schi si o partie pentru sanii. In total park-ul ocupa un spatiu echivalent cu trei terenuri de fotbal, partiile fiind construite in interiorul unui gigantic tub metalic, inalt de 80 de metri, iar zapada este mereu proaspata, fiind obtinuta prin imprastierea apei intr-o atmosfera mentinuta la o temperatura de -6 grade Celsius. Pretul a doua ore de schi, cu echipamentul si hainele groase incluse, se ridica la 35 de dolari. Cu mult mai scumpa este insa cazarea la invecinatul hotel Kempinski, separat de partie doar printr-un perete de geamuri, la care o simpla camera dubla pe noapte costa cel putin 517 $. Insa atractia hotelului sunt cele 15 cabane de schi care ofera turistilor pe de o parte privelistea alpina a unei partii inzapezite la -1 grad Celsius si imaginea palmierilor si a insoritului Golf Arab, la cele 45 de grade Celsius ale Dubaiului, pe cealalta parte. Cele mai ieftine sunt modestele cabane de 45 de metri patrati, acolo unde o noapte de cazare costa 6.000 de dolari, pretul crescand pana la 12.000 de dolari in cazul cabanelor Grand Ski, care se intind pe 228 de metri patrati desfasurati pe 3 niveluri. PR managerul Kempinski pentru Africa si Extremul Orient, Doaa Amin, spune ca fiecare cabana in parte a fost amenajata intr-un stil unic, cu finisaje si mobila de inspiratie europeana si marturiseste ca acestea sunt deja vanate de milionarii rusi si de membrii GCC – Consiliul pentru Cooperare in Golful Arab. Desi indelung asteptate, cabanele de schi din Dubai au fost inaugurate de-abia in luna aprilie a a anului trecut, asta si deoarece construirea lor s-a dovedit a fi mai dificila decat se preconizase initial. Contrastul dintre temperaturile extreme ale microclimatului Ski Dubai si ale climatului arab a fost responsabil pentru aceasta intarziere, facand ca privelistea din interiorul partiei acoperite sa nu poata fi vizibila din cauza condensului puternic de pe peretii de sticla ce separa hotelul de partie.

  • Comandantul de la pupitru

    Cand era mic, Jeff Bewkes visa sa devina capitanul unui vas, dar rapid, la carma caruia sa cunoasca triumful. Acum, la 54 de ani, se pare ca Mosul i-a ascultat dorinta si i-a pregatit o nava, ce-i drept, mai mare, pe care sa o conduca dupa bunul plac catre victorie. Incepand cu prima zi a anului 2008, Bewkes il va urma pe actualul CEO Richard Parsons la carma celui mai mare conglomerat media si de entertainment din lume, Time Warner Inc.
    Vestea nu a fost surprinzatoare, pentru ca, spre deosebire de cadourile de sub brad, numirea in functie s-a facut dupa doi ani de pregatire a deciziei. La inceputul anului 2006, Parsons, cel care a condus board-ul din 2003 pana in prezent, si-a anuntat planurile privind succesiunea sa, iar Bewkes era inca de pe atunci candidatul preferat. Ce il recomanda in fata actualului sau sef? Formarea academica la universitati ca Yale sau Stanford sau cei aproape 29 de ani de experienta in companie, din care mai mult de jumatate in top management? Probabil ca ambele, insa Parsons a afirmat ca lucrurile care l-au diferentiat pe Bewkes de alti aspiranti la post, ca Steve Case, Bob Pittman sau Ted Turner, au fost inteligenta sa si buna judecata. Oricum, probabil ca si rezultatele pozitive obtinute in calitate de CEO al diviziei Home Box Entertainment au cantarit destul de mult in luarea deciziei. Sub conducerea lui Bewkes, HBO s-a transformat dintr-un canal de filme cu plata in mini-studioul care a dat publicului doua dintre cele mai indragite seriale ale tuturor timpurilor: “Sex and the City” si “Clanul Soprano”. Acum, Jeff Bewkes trebuie sa faca fata asteptarilor mari privind schimbarile pe care le va aduce in companie. Dupa cei cinci ani in care, sub conducerea lui Parsons, actiunile Time Warner au stagnat, investitorii spera ca “era Bewkes” va fi una a reorganizarii diviziilor si a cresterii actiunilor. Viitorul CEO Time Warner si-a format renumele de manager al eficientei, care urmareste cresterea profitabilitatii prin orice modalitate, fie aceasta si renuntarea la business-urile nerentabile.
    Cat este dispusa Time Warner sa plateasca pentru aceasta schimbare bine-primita de investitori, dar nu neaparat si de angajati? Conform contractului pe cinci ani aprobat de board, Bewkes va primi anual minim 1,75 milioane de dolari, suma care va creste la 2 milioane de dolari daca va fi ales presedinte al consiliului administrativ.

  • Wanted in Silicon Valley

    Se inspira “creierele” din Silicon Valley din prospetimea tinerilor softisti romani? Nu e foarte clar. Ce stim sigur insa este ca, printr-un contract de 2 milioane de euro, Radu Georgescu, proprietarul producatorului local de software Gecad Technologies, a devenit “dispus” sa imparta actiunile companiei cu investitorii din Occident.
    Pe 14 noiembrie, romanul a finalizat contractul prin care cedeaza 11,76% din actiunile companiei unui consortiu format din sapte investitori straini. Printre acestia, se numara si fondul de investitii 3TS-Cisco Growth Fund III finantat de compania americana Cisco Systems cu sediul in San Jose, California. Au oare organizatiile din Silicon Valley nevoie de IT-istii romani ca sa respire? Indiferent de raspuns, e cert ca motorul deciziei de achizitie a functionat pe baza de… Axigen. Softul de mesagerie electronica rapida produs de Gecad are 9.000 de clienti corporatisti in lumea intreaga si va aduce pana la finalul lui 2007 incasari de 300.000 de euro.
    Tranzactia, care evalueaza compania la 17 milioane de euro, este al doilea eveniment de acest gen care il are cap de afis pe Radu Georgescu. In primavara lui 2003, antreprenorul roman a vandut tehnologia soft RAV (Romanian Antivirus) gigantului IT al lumii, Microsoft. Pentru contractul cu Bill Gates, Georgescu a primit atunci circa 19 milioane de dolari si a iesit astfel din anonimatul businessului romanesc. Valoarea tranzactiei din aceasta luna este de 2 milioane de euro, dar deschide calea unor alte achizitii de actiuni la Gecad in urmatorii ani. In plus, antreprenorul intentioneaza sa se listeze la Bursa din Bucuresti in cel mult doi ani, iar parteneriatul cu cel mai mare producator mondial de echipamente de retea, finalizat printr-o majorare de capital, nu e de ici, de colo.