BusinessMagazin

Blog

  • Concurs de frumusete

    Site-urile romanesti au un singur concurs al carui juriu decide care e cel mai bun, iar inscrierile la Internetics 2007 tocmai au inceput. Deocamdata, cel mai judecat va fi site-ul oficial al competitiei.

     

    Ca in fiecare an din cei sase care au trecut de la prima editie, in aceasta perioada incep inscrierile la singura competitie autohtona pentru realizatorii de site-uri. Spre deosebire de alti ani insa, internetics.ro nu va intra in „conservare“ imediat dupa anuntarea castigatorilor, pentru a fi actualizat un an mai tarziu, la o noua editie. Millenium Communications, agentia de comunicare ce organizeaza Internetics, spune ca pe pagina web vor incepe sa fie difuzate periodic informatii care intereseaza oameni din industria online, incercand sa creeze o comunitate a acestora in jurul internetics.ro. „Site-ul era pratic mort un an intreg minus perioada concursului. Lucrurile se vor schimba de anul acesta“, anunta Mirel Dediu, unul dintre coordonatorii competitiei. Discret, schimbarile au inceput sa se produca. Cei care intra pe internetics.ro vor putea observa ca alaturi de meniul destinat celor interesati de concurs exista deja in partea stanga un meniu fara legatura cu acest festival. Rubrici care anunta lansari de site-uri, cele de stiri, interviuri sau studii de caz vor incerca sa atraga cititori care lucreaza in industria online. Acum, doar o parte a rubricilor contin articole, in principal datorita faptului ca, spun reprezentantii Millenium, zilele acestea in centrul atentiei este festivalul Internetics, care va furniza pe 26 octombrie numele site-urilor care au castigat sectiunile din concurs. Un loc unde cei interesati sa descopere noi destinatii web interesante din Romania ar putea gasi cateva nume demne sa ajunga in bookmark. Sau, pentru ca este o competitie care premiaza in primul rand inovatia in realizarea site-ului, cateva nume de agentii web cu care merita sa fie semnate contracte pentru lucrari noi. Speranta unei vizibilitati mai mari date de premiile Internetics in fata unor potentiali clienti a fost si anul trecut motorul care i-a determinat pe cei mai multi dintre dezvoltatorii web romani sa participe cu mai mult de 400 de lucrari.

  • Cu minute in afara retelei

    Un grup de hackeri se lauda ca in curand vor pune in vanzare primul software care decodeaza telefonul lansat de Apple si AT&T, astfel incat sa poata fi utilizat in orice retea de telefonie mobila.

     

    Un blogger spunea, dupa lansarea telefonului mobil iPhone, ca daca de a doua zi Apple ar incepe sa vanda iCola, ar renunta sa bea Coca-Cola. Dar pe cat de mare e numarul pasionatilor de electronice produse de compania lui Steve Jobs, oricand s-ar putea gasi in Statele Unite un numar similar de nemultumiti de calitatea serviciilor mobile oferite de AT&T in mai multe zone. Daca un consumator face parte din ambele tabere, e pus in fata unei dileme: sa cumpere un telefon mult-ravnit, dar pe care il poate folosi exclusiv intr-o retea care nu-l multumeste. Seria contractelor exclusive va continua si in Europa, sustinea recent cotidianul Financial Times. Conform acestuia, vor fi doar trei retele in care va putea fi folosit iPhone – T-Mobile in Germania, Orange in Franta si O2 in Marea Britanie. Pana la confirmarea zvonurilor, un grup de sase tineri si-au petrecut vara lucrand la un software care sa permita celor care cumpara telefonul vandut de Apple sa-l foloseasca in orice retea.

     

    Si se pare ca in cele din urma au reusit. Un scurt material video al CNN ii prezinta pe „hackeri“, ce nu au vrut sa-si divulge identitatea, reusind in mai putin de doua minute sa decodeze telefonul si sa-l faca utilizabil in reteaua T-Mobile. Totul se face fara a deteriora in vreun fel aparatul si fara a-i deschide carcasa. Software-ul abuzeaza, se pare, de o bresa a sistemului software in momentul cand se conecteaza la magazinul online iTunes, de pe care pot fi cumparate piese muzicale. Grupul de softisti are si un site, platforma care va fi folosita pentru a vinde licente. Pe iPhoneSIMfree.com sunt oferite raspunsuri la cateva intrebari. Una importanta, care va fi pretul aplicatiei software, nu-si gasise inca raspunsul la momentul redactarii acestui articol. Alaturi de pretul aparatului in sine, 399 de dolari (dupa ieftinirea anuntata saptamana trecuta), se adauga astfel pretul licentei care sa-l faca utilizabil si in alte retele, dar si costurile cu abonamentul AT&T pe doi ani de zile, fara de care nu se poate cumpara inca un iPhone. Aceasta i-ar putea pune pe alti hackeri sa se gandeasca unde ar mai putea aparea reduceri de costuri si sa gaseasca un raspuns care sa-i scoata din business pe cei sase proaspeti antreprenori. Din moment ce orice software poate fi piratat, de ce nu si un software facut sa pirateze aplicatia ce elibereaza iPhone de AT&T?       

  • Celalalt Bucuresti

    De cateva luni, din adancurile centrului istoric al Bucurestiului ies la lumina peisaje si istorii care, povestite si impachetate cu spirit de marketing, pot revitaliza spectaculos interesul turistic al acestei zone.


    Bucuresti. In cartierul Lipscani sunt vizibile zidurile vechi ale cetatii construite de Dracula. La mica distanta e Muzeul de Istorie al orasului Bucuresti, unde se pastreaza copia actului prin care Dracula a poruncit constructia zidurilor“, nota recent pe blogul sau o turista italiana recent intoarsa din Romania. Mai putin decat acuratetea informatiilor ei importa aici fascinatia fata de o istorie aproape inseparabila de mitologie, pe care turista o descoperise aici, laolalta cu multi alti vizitatori straini ce au umplut de-a lungul acestei veri strazile proaspat excavate ale centrului istoric, fotografiind si minunandu-se la tot pasul.


    Sapaturile arheologice din ultimele luni in centrul vechi al Bucurestiului au scos la lumina un oras secret, subteran, vechi de cateva secole, un amestec de straturi de istorie din secolele al XVI-lea, al XVII-lea si al XVIII-lea. Zona in care s-a explorat a cuprins strazile Smirdan (fosta Ulita Domneasca), Franceza, Postei, Stavropoleos si Lipscani, si probabil ca ruinele, vasele, monedele si celelalte obiecte descoperite ar fi ramas mai departe necunoscute publicului daca n-ar fi fost programul de reabilitare a infrastructurii din centrul istoric, al carui start a depins de avizul autoritatilor privind descarcarea de sarcina arheologica.


    Sub sucursala Lipscani a Bancii Comerciale Romane, o cladire de secol XIX, lucrarile au confirmat existenta „Bisericii lui Ghiorma Banul“, construita undeva in perioada 1564-1565. Ghiorma Banul a fost un mare boier care a trait in perioada Doamnei Chiajna si care a fost executat de Voda Alexandru al II-lea Mircea. Ceva mai tarziu, langa ea s-a construit Hanul Greci, ale carui ziduri s-au ivit la decopertarea terenului. Putin mai incolo se afla Hanul Zlatari, care a functionat pe langa biserica Zlatari, ridicata de catre zlatarii (aurarii) domnesti in secolul al XVI-lea. In acelasi perimetru, peste drum de actuala BCR au aparut si urmele Hanului Serban Voda, construit de domnitorul Serban Cantacuzino intre 1683 si 1685. Sapaturile au scos la lumina si amintirea unor perioade dramatice din Bucurestiul de altadata. Langa o intrare a bancii au fost reperate urmele unei incaperi distruse de un incendiu, din care tot ce a ramas au fost cateva scanduri si grinzi carbonizate.


    Arheologii spun ca descoperirile nu     i-au luat in totalitate prin surprindere. „Stiam ca este Hanul Greci in zona, dar nu stiam cat este de mare, surpriza a fost dimensiunea: un han cu latura de 100 de metri“, spune Gheorghe Manucu Adamesteanu, arheologul care coordoneaza sapaturile din centrul vechi. Specialistii spun ca descoperirile facute in cel mai mare santier arheologic din tara deschid o alta perspectiva pentru istoria orasului. „Am descoperit o zona in care se strangeau conductele de apa de secol XVI, pe cand noi eram considerati niste trogloditi – or, faptul ca in secolul al XVI-lea aveam un sistem de distribuire a apei este extrem de important“, afirma Adamesteanu.


    Descoperirile au atras public de tot felul. „A iesit la iveala o casa de secol XVII foarte frumos pastrata, construita din caramida cu nise si arcade, care a atras multi studenti de la Facultatea de Arhitectura. Avem surpriza sa vedem deja multe grupuri de turisti straini, in conditiile in care deocamdata nu au ce sa vada“, spune Adamesteanu. Ce se va intampla insa cu aceste vestigii? Conform arheologului, au fost alese cele mai importante zone din punct de vedere arheologic si arhitectural: ruinele din fata BCR, de pe strada Stavropoleos si de pe strada Franceza colt cu Postei; s-au facut planuri, au fost inaintate la Ministerul Culturii, comisiile de specialitate le-au discutat, au aprobat proiectul, urmand ca acum sa se organizeze un concurs de proiecte de amenajare. Dupa Zilele Bucurestiului, de la sfarsitul lui septembrie, ar trebui sa fie anuntata si data concursului. Pana la organizarea licitatiei ulterioare pentru proiectul castigator si obtinerea de fonduri, o parte dintre ruine au fost acoperite cu pamant pentru conservare.


    Adamesteanu afirma ca propunerile pentru punerea in valoare a istoriei orasului sunt cat se poate de diverse: o parte din strada Franceza poate fi acoperita cu podea transparenta, iar in zona BCR se poate realiza o constructie in relief pe care turistii sa o poata vedea de la distanta. Reprezentantii primariei spun ca nu pot da informatii concrete despre aceasta amenajare inainte de licitatie. „Intr-un capat al strazii vor sa puna o statuie, dar inca se discuta“, spune Adamesteanu. Ramane de vazut daca lucrarile de punere in valoare a vestigiilor se vor desfasura in paralel cu cele realizate de firma spaniola Sedesa in cadrul programului de reabilitare a infrastructurii din centrul istoric sau daca vor incepe abia dupa ce lucrarile Sedesa vor lua sfarsit.


    Singurul lucru care este deocamdata sigur e data la care se vor finaliza lucrarile de reabilitare a centrului istoric – zona – pilot (aria in care s-au realizat si sapaturile): 20 aprilie 2008. „Va pot confirma, totusi, ca termenele contractuale de finalizare se aplica doar pentru lucrarile care fac obiectul contractului privind reabilitarea infrastructurii si nu pentru lucrarile de conservare a descoperirilor arheologice, a caror necesitate a aparut dupa inceperea sapaturilor“, spune Ana-Maria Toma, responsabil pentru relatiile cu presa in cadrul Primariei Bucuresti. Bugetul proiectului de reabilitare a centrului vechi a fost de 20,7 milioane de euro, bani obtinuti dintr-un imprumut de la BERD, dintr-un grant acordat de guvernul olandez si din fondurile proprii ale municipalitatii.


    In lipsa unor certitudini, pesimistii s-ar putea ghida dupa un precedent, dat fiind ca ruinele din Centrul Vechi scoase acum la lumina se invecineaza cu o descoperire de acum trei ani, din curtea Loteriei Romane din Calea Victoriei nr. 9: zidurile a cinci biserici suprapuse, ridicate intre secolele al XVI-lea si al XVIII-lea. Arheologii au conchis atunci, in 2004, ca bisericile au apartinut caselor boieresti care s-au succedat de la inceputul secolului al XVII-lea si pana la sfarsitul secolului al XIX-lea. Imediat ce atentia presei fata de fascinanta descoperire s-a risipit, ruinele au intrat insa „in conservare“, cu aceeasi promisiune ca acum, ca pentru punerea lor in valoare vor exista niste proiecte. Cum terenul respectiv apartine Loteriei, iar de soarta patrimoniului istoric raspund Ministerul Culturii si municipalitatea, ingroparea vestigiilor si amanarea sine die a proiectelor a putut fi explicata prin circuitul lent al documentelor intre aceste institutii. „Acele biserici, o data cu schimbarea presedintelui Loteriei (anul trecut, n.red.), vor fi puse insa in valoare. Am avut o discutie cu presedintele si mi-a spus ca se vor aloca bani si urmeaza sa se faca un concurs de proiecte. Cred ca in octombrie-noiembrie se va sti ceva clar“, spune Adamesteanu.


    Ce modele au la dispozitie insa autoritatile pentru valorificarea vestigiilor din centrul istoric? Una dintre solutiile cele mai folosite este acoperirea cu o suprafata transparenta: la Lisabona, sediul bancii Millennium a fost construit peste ruinele unor vile romane, dar situl a fost acoperit cu un plafon transparent, astfel incat turistii si amatorii de istorie sa le poata vizita. Iar in Ljubljana, in anii ’80 a inceput amenajarea vechiului castel medieval si constructia unui funicular care sa faciliteze accesul pe dealul pe care se afla acesta; pentru ca o parte din zidurile castelului fusesera ingropate, ramasitele acestora au fost acoperite cu podea transparenta, astfel incat sa poata fi admirate fara a se degrada in aer liber. E adevarat insa si ca slovenii     si-au pus problema inca de la inceputul secolului trecut cum sa puna in valoare castelul, iar solutiile tehnice si sumele necesare pentru ca frumusetea trecutului sa prinda iarasi viata acolo s-au lasat asteptate. Acum, speranta pentru vestigiile de la Bucuresti e sa nu fie nevoie si in cazul lor de mai bine de un secol de reflectie.

  • De la rozatoare la roboti

    Nu ati auzit de Ratatouille? Ei bine, este un fel de mancare frantuzesc, simplu, usor si racoros, facut din colorate legume de vara. Ardeiul gras, rosiile, dovleceii si cartofii sunt ingredientele de baza ale acestui fel de mancare, considerat prea simplu pentru a fi o delicatesa.


    A, da, si mai este si un film, o animatie Disney-Pixar, cu un sobolan drept personaj principal. Peste tot se scrie despre vajnicul Remy (Patton Oswalt), mustaciosul rozator cu veleitati de maestru bucatar, ca ar fi soarece. Ei bine, nu este soarece deloc, ci un adevarat sobolan (atentie la primele trei litere din titlul filmului), cu mustatile si parul gri-albastrui de rigoare. Dar Remy este un sobolan special. Desi natura i-a harazit destinul de a se hrani din gunoaie („manana-ti portia de gunoi“, il bate tatal sau la cap), Remy are un nas prea fin pentru a se supune. Asa ca atunci cand acelasi destin il aduce la Paris, in canalizarea unui faimos restaurant, sobolanul nostru isi da seama ca indeplinirea celei mai fierbinti dorinte ale sale este la doar doua suvite de par distanta.

     

    De ce doua suvite de par? Pentru ca in animata bucatarie a restaurantului se angajeaza si Linguini (Lou Romano), care n-are pic de talent culinar, dar viseaza si el, ca si Remy, sa devina maestru bucatar. Dar, daca pe Remy il ajuta mirosul fin si un al saselea simt cu care dozeaza perfect ingredientele pentru a obtine magnifice delicatese, pe Linguini nu-l ajuta absolut nimic. In afara de Remy.

     

    Intre cei doi eroi ai nostri se incheie un improbabil parteneriat (daca inghititi acest mic defect al filmului lui Brad Bird inseamna ca acesta v-a vrajit de tot) care dovedeste ca mantra fostului proprietar al restaurantului, Gusteau – „oricine poate sa gateasca“ – este cat se poate de adevarata. Stand pe crestetul capului lui Linguini si tot tragandu-l de par pentru a-i ghida mainile, Remy il transforma pe acesta in bucatarul perfect, spre uimirea maleficului Skinner (Ian Holm), adevaratul personaj negativ al filmului, maestru bucatar care viseaza sa puna mana pe restaurant si sa-i foloseasca renumele pentru a lansa o linie de semipreparate extrem de profitabile, ucigand astfel arta culinara. Dar au Remy si Linguini grija ca acest lucru sa nu se intample, cu ajutorul focoasei Colette (Janeane Garofalo), o bucatareasa foarte infipta, care ofera filmului un ingredient esential: amorul.


    Amuzanta negociere intre „ce vreau“, „ce pot“ si „ce vor altii de la mine“, aventurile lui Remy reitereaza unul dintre cele mai banale mobiluri scenaristice din istoria Pixar: visarea. Remy viseaza sa fie maestru bucatar, Nemo viseaza la libertate si asa mai departe. Meritul celor de la Pixar este ca ne fac si pe noi sa visam in rand cu personajele lor.


    Daca animatiei din „Cars“ poate ii lipsea expresivitatea (e destul de greu sa faci o masina sa zambeasca), in „Ratatouille“ aceasta problema dispare, talentul animatorilor atingand adevarate culmi. Cu cea mai inalta tehnologie, Pixar a reusit sa creeze cel mai convingator sobolan pe care l-a vazut vreodata marele ecran, dar si o multime de feluri de mancare veridice si cu vino-incoace. Iar Orasul luminilor nicicand n-a mai aratat atat de frumos.


    Desi se „bucura“ de niste dezavantaje evidente, printre care titlul imposibil de pronuntat de catre americani (pe afise exista si o transcriere fonetica, pentru a-i ghida in complicatul demers de a cere un bilet la cinema), accentul frantuzesc, decorul luxuriant al Parisului si cel curat-luna al bucatariei, plus domnul Remy pe post de maestru culinar absolut, au facut ca „Ratatouille“ sa incaseze 47 de milioane de dolari in primul weekend de lansare in Statele Unite, urcand pe primul loc in box-office. Chiar daca suma este consistenta, este totusi cea mai mica inregistrata de premierele Pixar din ultimii zece ani, de la succesul mediocru „A Bug’s Life“. In schimb, francezii s-au repezit cu mic, cu mare la film, „Ratatouille“ batand in Franta orice record de incasari inregistrat vreodata de o animatie. Pana in acest moment, filmul a strans aproape 350 de milioane de dolari in toata lumea.


    Iar aventurile Pixar nu se opresc aici. Impreuna cu studiourile Disney, compania pregateste o animatie care are, ca si „Ratatouille“ anul acesta, toate sansele sa ajunga cel mai vizionat film de gen al lui 2008. Momentan, se stiu destul de putine despre subiect, dar un lucru e clar: animatorii revin in lumea deloc lipsita de sentimente a personajelor facute din metal: personajul principal din „Wall-E“ este un robot chiar pe nume Wall-E. Imaginea cu Wall-E, micul robot condamnat sa stranga timp de sute de ani gunoaie pe un Pamant parasit de risipitoarea sa rasa umanoida, este probabil una dintre cele mai induiosatoare din animatiile ultimilor ani.


    Despre ce e vorba? E anul 2700, iar lungile secole de consumism nesabuit al oamenilor au lasat Terra sufocata de gunoaie. Oamenii pleaca spre locuri mai primitoare, lasand in urma, ca sa faca curat si sa readuca planeta la conditii propice vietii, o armata de robotei specialisti in dat cu mopul. In urma unei erori de programare, dupa sute de ani, singurul robot activ este micul Wall-E, care, dupa milioane de cubulete facute din deseuri compactate, ridica ochii spre cer si, prin stratul gros de gaze stacojiu-otravitoare, intrezareste stelele. Pe ideea ca cea mai neinsemnata dintre fiinte poate avea un destin uimitor, Wall-E afla ca poate mult mai mult decat sa alinieze deseuri cand pe Pamant aterizeaza Eva, o robotica trimisa de oameni pentru a vedea daca planeta a redevenit locuibila. Vrajitorii de la Disney-Pixar, cele doua studiouri de animatie acum aliate, au stiut sa surprinda si sa impresioneze cu fiecare lungmetraj, de la „Finding Nemo“ la „The Incredibles“. Iar producatorii promit acum ca „Wall-E“ va arata de parca ar fi fost filmat de un cameraman. Ei bine, da, pe-asta am spus-o doar asa, ca sa se infioare specialistii.

     

    “RATATOUILLE”. R: BRAD BIRD. D: PATTON OSWALT, IAN HOLM, LOU ROMANO, JANEANE GAROFALO, BRIAN DENNEHY, PETER SOHN, PETER O’TOOLE, WILL ARNETT. DIN 7 SEPTEMBRIE

  • Elogiul ignorantei

    Lucrurile nu au valoare in sine. Omul este acela care pune valoare in lucruri sau o retrage din ele, iar valorizarea este un act de putere. Are caderea sa faca asa ceva, potrivit lui Nietzsche, doar cel care domina.

     

    Un astfel de gest incearca Hannes Stein in „Micul sau tratat pentru intelectuali epuizati“, in care confisca gandirii orice virtute si in care sustine „ca lumea moderna trebuie sa se lase de gandit“. Viata, sustine el, „este o impertinenta solitara“ si totul se reduce la un truism: gandirea scade forta de atractie erotica si insingureaza. „Cine si-ar dori sa faca amor cu un monstru inteligent si cu ochelari grosi sau sa stea sub aceleasi acoperis cu alt monstru care se indoieste tot timpul?“ Cu astfel de argumente vrea sa iasa din pluton autorul nostru, intr-un eseu pe care multi il considera un pamflet polemic dedicat ratiunii critice, in stilul lui Jonathan Swift.

     

    Sa-i urmarim putin gandurile, oricat de contraindicat ar fi asa ceva pentru niste oameni care vor sa urmeze sfatul lui Stein si sa se lase de gandit. Dupa el, gandirea ramane o deprindere de care te poti lepada; este tot atat de putin congenitala ca orice viciu (remarcati ironia) si chiar si cine a fost inzestrat de natura cu cele mai alese talente le poate diminua treptat, deoarece aceasta nu tine de biologie, ci de vointa. Sub semnul sloganului „decat o frunte ingandurata mai bine riduri de expresie“, veti invata cum sa nu mai invatati si cum sa strangulati orice gand incipient. Pentru ca, nu-i asa, ce rost are sa ne framantam mintile, cata vreme „stramosii nostri parosi au fost alungati dintre pomii Paradisului exact cand au inceput sa-si puna intrebari si sa poarte dialoguri cu ei insisi“.

     

    Cum a ajuns Stein la concluzia ca accesul la Paradis este asigurat de renuntarea la gandire? Printr-o revelatie, ca la mistici. Cu ani in urma, s-a captusit cu o oarecare raceala (38,2 grade C). Desi tratata radical cu supe de gaina, aspirine si frectii cu spirt, boala l-a facut pe Hans sa-si simta in acea perioada creierul „ca pe un bulgare de mucozitati“. Desi se simtea rau, ii era bine, pentru ca se simtea protejat ca in burta mamei. Toate grijile se indepartasera, nu il mai nelinistea nici trecutul, nici prezentul, nici viitorul si plutea intr-un sos cald, pentru ca nu se gandea la nimic. Multumita metodei de tratament pe care o recomanda in acest ghid, cititorii  pot da buzna in vacuumul mental total care garanteaza patrunderea in sfera fericirii si pot racni odata cu autorul: Non cogito, ergo sum!

     

    Hannes Stein, „Cum m-am lasat de gandit, Mic tratat pentru intelectuali epuizati“,

    Editura Nemira, Bucuresti, 2007

  • Noutati

    Bun venit in Savannah

     

    Romanul lui John Berendt a devenit o carte-cult, a zabovit mai bine de 4 ani pe lista de best-seller-uri a New York Times, a fost tradus in 25 de tari si a fost vandut in 2,5 milioane de exemplare. Atat inainte, cat si dupa memorabila ecranizare (scenariu John Lee Hancock) pe care i-a facut-o nimeni altul decat Clint Eastwood. Tanarul ziarist John Kelso, trimis la Savannah, in Georgia, de catre redactia jurnalului Town and Country, ca sa relateze despre petrecerea data de Craciun de catre Jim Williams, comerciant de arta, afla ca gazda sa a fost arestata pentru crima. Procesul lui Jim, cunoscut drept cel mai lung din istoria judiciara a SUA (8 ani), este pretextul contemplarii unui orasel excentric, cu ritualuri voodoo. Magia Sudului american, in toata insuportabila sa splendoare, pare ca ia mintile bastinasilor, dar si pe ale celor aflati in trecere.

     

    John Berendt, „Miezul noptii in gradina binelui si a raului“,

    Editura Humanitas, Bucuresti, 2007

     

     

    Drame provinciale

     

    In oraselul Ennistone, undeva langa Londra, se intoarce John Robert Rozanov, un filozof de care toata lumea este aici obsedata. George McCaffrey, fost elev al distinsului ganditor, si el o persoana de mare notorietate in urbea respectiva, dar cu o nestinsa pasiune pentru alcool, traieste, in pragul venirii lui JR pe meleagurile natale o mare drama: pe cand se intorcea de la o petrecere, incepe sa se certe cu sotia lui, Stella, iar aceasta este ulterior gasita aproape inecata, la bordul masinii familiei, pe fundul unui canal. Nu se stie si nici nu vom afla daca furia lui George a adus-o intr-un asemenea hal. Scandalul reprezinta pentru romanciera un bun prilej de a ne introduce in atmosfera oraselului de provincie, de a o cunoaste pe amanta lui George, Diane, o fosta prostituata, pe parintele Bernard, un preot anglican homosexual, si alte imprevizibile personaje din sanul familiei McCaffrey. Atunci cand sotia lui George dispare definitiv, toata aceasta lume marunta, dar animata de trairi puternice si bizare intra in ebulitie.

     

    Iris Murdoch, „Discipolul“,

    Editura Polirom, Bucuresti, 2007

  • Sa simti gustul locului

    Calatoriile in scop culinar nu s-au inventat de ieri, de azi. Pe seama lor s-a dezvoltat o adevarata industrie de agentii de turism, ghiduri internationale si bloguri gata sa le ofere sfaturi si sugestii celor interesati sa-si aleaga destinatiile in functie de meniul local.


    Statisticile sustin ca aproape jumatate dintre europeni isi planifica vacantele in jurul unui criteriu simplu: arta culinara a fiecarei tari sau regiuni pe care vor s-o viziteze. La urma urmei, pentru un turist, modul in care bastinasii aleg ingredientele si le transforma in retete traditionale constituie o metoda eficienta de a intelege istoria si tipologia regiunii. Iar alegerea unui loc in functie de ce anume se mananca acolo isi are radacina intr-o situatie de viata simpla: dorinta de a savura o vacanta fara teama de a suferi de foame din pricina incompatibilitatii cu preferintele locale. De altfel, cele mai aglomerate restaurante din orasele turistice raman  fast food-urile, pentru ca nu putini sunt cei care vor sa mearga la sigur.


    Ulterior, tot acest proces s-a rafinat, pana la punctul in care se pregatesc harti turistice cu restaurantele ce trebuie vizitate, in detrimentul clasicelor liste cu obiective turistice, care devin oarecum colaterale. Apoi, curentul a fost sustinut si de calatoriile in scop profesional, intreprinse de criticii de arta culinara, somelieri si hotelieri, precum si de imboldul ghidurilor Michelin – despre care am mai vorbit in aceasta pagina – de a desena harta in functie de restaurantele cele mai bune. Si bineinteles, sa nu uitam de pornirile gurmande pure, in sfarsit recunoscute de cei care se aventureaza pe aceasta cale. Unii sunt de parere ca acest „culinary travel“ nu este lipsit de riscurile lui si presupune o anumita doza de curaj cand vine vorba de a ingurgita felurite preparate din ingrediente ale caror nume pe care nici macar nu le poti pronunta. Desigur, si aici apar nuante. Exista „culinary travel“ pentru cei care vor sa stie, inca din momentul cand rezerva biletul de avion, meniul pe ore si zile, descris in detaliu si respectat intocmai. Tot asa cum exista „culinary travel“ pentru cei ce se lasa pe mana unui agent liber sa-si surprinda clientii cu preparate oricat de exotice – e vorba aici de amatorii de noutate, convinsi ca deja     le-au vazut si le-au mancat pe toate si sunt dornici sa incerce ceva complet neobisnuit.


    Topurile internationale de destinatii pentru „culinary travel“ difera usor de la o tara la alta, cel mai frecvent clasate pe primele trei locuri fiind Ecuador, Maroc si Thailanda, urmate de – surpriza – patria fast food-urilor, SUA, indeobste destul de putin apreciata pentru rafinamentul culinar. Dar, desigur, gusturile nu se discuta. Brazilia, Turcia, Franta si Spania urmeaza si ele indeaproape in cele mai multe topuri. Un amanunt interesant: Franta se afla cu doua locuri in urma Statelor Unite – inca un argument pentru francezi de a nutri sentimente calde pentru tara prietena. Romania nu reprezinta inca o prezenta notabila in astfel de topuri, dar mai avem timp sa recuperam. Pentru ca pana la urma, „culinary travel“ se intemeiaza pe marketing si branding de tara, la care Romania n-a excelat deloc pana acum. Insa nu este exclus ca si la noi sa apara agentii de turism care sa marseze pe avantajul legumelor inca gustoase, al lactatelor biologice sau pur si simplu al nemuritoarelor sarmale.


    Anca Mitu este director general al Privileg Catering

  • Pregatiti castaniete

    Fosta capitala maura, Sevilla este cel mai exuberant oras al Spaniei, cu o imbinare de arhitectura crestino-araba si multe cladiri impunatoare. Spre deosebire de alte orase spaniole, Sevilla a reusit sa nu se lase prada impulsului de a-si aduce curtile pavate si trotuarele medievale in ton cu moda prezentului. 

     

    EL RINCONCILLO: Fondat in anul 1760, restaurantul seamana a galion spaniol, cu ferestre cu vitralii si multe sticle prafuite. Merita comandat niste jamon Serrano numai pentru a-l vedea pe chelner cum da jos dintr-un cui agatat de tavan piciorul de porc corespunzator.

     

    COSTUME TRADITIONALE: Pentru a intra in atmosfera orasului se recomanda adoptarea unei tinute locale. Cine doreste costume, in loc sa aleaga evantaiele si trandafirii de plastic care se vand pe strazile din jurul catedralei, sa apeleze mai bine la comerciantii de pe strazile intortocheate din jurul Plaza de la Alfalfa. Atentie insa: magazinele sunt inchise pentru siesta intre orele 14 si 16,30.

     

    FLAMENCO: La Carboneria, care functioneaza intr-un fost depozit, este locul unde se aduna chitaristi si dansatori de flamenco, care ofera spectacole improvizate pana tarziu in noapte. Istoria fenomenului flamenco se poate studia la Museo del Baile Flamenco, la a carui conducere se afla dansatorea Cristina Hoyos si unde se pot admira fotografii de arhiva si costume.

  • TOP 500 companii din regiune

    Petrom, Mittal Steel si Dacia, cele mai mari companii private de pe piata locala, au avut impreuna anul trecut afaceri de 7 miliarde de euro. Valoarea reprezinta doar putin peste jumatate din cat a realizat liderul din Europa Centrala si de Est, PKN Orlen, potrivit unui top realizat de compania de consultanta Deloitte si prezentat de BUSINESS Magazin in exclusivitate pe piata romaneasca.


    Topurile realizate an de an de publicatiile economice de pe piata romaneasca indica o crestere accelerata a afacerilor, fie ca este vorba de multinationale din domeniul telecomunicatiilor, de companii petroliere sau producatoare de masini si componente auto. Nu mai departe de doua saptamani in urma, topul celor mai mari 100 de companii private din Romania realizat de BUSINESS Magazin consemna o crestere generala a afacerilor acestora la nivelul anului trecut, pana la 39 de miliarde de euro sau 40% din produsul intern brut (PIB).

    In context regional insa, valoarea este mai degraba modesta, potrivit unui top al companiei de consultanta Deloitte, realizat in colaborare cu ziarul polonez Rzeczpospolita si BUSINESS Magazin. Cele mai mari 500 de companii din Europa Centrala si de Est au avut anul trecut o cifra de afaceri cumulata de aproape 500 de miliarde de euro. Insa printre acestea se afla numai 32 de companii din Romania, ponderea fiind asemanatoare si in ceea ce priveste prezenta in top 100. Cu o cota de aproximativ 6%, Romania este a cincea tara din acest top. Nu pare foarte rau, avand in vedere ca este vorba de o zona care a inclus nu mai putin de 19 state. Numai ca Romania este pe locul al treilea in regiune ca numar de locuitori, cu aproximativ 13% din populatie.


    Ponderea mica de acum a afacerilor din Romania in topul regional inseamna, potrivit analistilor, un potential mai mare de crestere in urmatorii ani, mai ales ca an de an ritmul inregistrat de multinationalele prezente pe piata locala il depaseste cu mult pe cel al filialelor din tari precum Cehia, Ungaria si Polonia. „Pe parcursul ultimilor ani, mediul local de afaceri a devenit foarte atractiv si aceasta explica  numarul tot mai mare de investitori straini care continua sa vina in Romania?“, considera George Toma Mucibabici, presedintele Deloitte Romania. Cu alte cuvinte, crede el, orice om de afaceri isi pune problema unei investitii cu o rata de recuperare (termenul folosit in mediul de afaceri este return on investment sau ROI) cat mai mare. „Iar Romania are cele mai mari perspective in regiune, fiind o piata cu mare potential si o rata de absorbtie pe cale de maturizare“, adauga Mucibabici.


    Numarul mare de investitori straini din Romania de care vorbeste consultantul Deloitte ar putea include in urmatorii ani si nume importante in regiune, precum Deutsche Telekom, Tesco si Nokia, finlandezii alegand deja Clujul pentru o fabrica de telefoane mobile. De altfel, din cei mai mari zece investitori din zona Europei Centrale si de Est, doar jumatate sunt prezenti deja cu activitati in Romania care au ajuns la un nivel care sa le asigure prezenta in top 500 din regiune – Arcelor Mittal, Metro, OMV, E.ON si France Telecom. Volkswagen, cel mai mare investitor strain din regiune, cu afaceri anul trecut de peste 21 de miliarde de euro, este prezent indirect, prin intermediul importatorului Porsche Romania, una dintre cele mai mari afaceri de pe piata locala si locul 207 in regiune, iar RWE a fost unul dintre candidatii la privatizarea Electrica Muntenia Sud, adjudecata de grupul italian Enel.


    Grupurile din domeniul energiei si al resurselor naturale sunt atat in Romania, cat si la nivelul intregii regiuni in topul celor mai mari companii, PKN si MOL fiind lideri detasati. De altfel, din cele 500 de companii, aproape o treime – 157 de companii – sunt active in domeniul energiei si resurselor naturale.


    Cele mai dinamice par a fi totusi domeniile cu volume de vanzari mari, precum retailul si  domeniile consolidate cu un numar restrans de jucatori importanti, precum telefonia si domeniile cu potential de export, dupa cum explica recent pentru BUSINESS Magazin Radu Stoicoviciu, partener in cadrul PricewaterhouseCoopers Management Consultants. Intr-adevar, in clasamentul realizat de Deloitte, filiala din Romania a Metro Cash & Carry ocupa unul dintre primele zece locuri din regiune din punctul de vedere al veniturilor pe segmentul de retail si distributie, iar Orange este situata pe locul al zecelea in categoria telecom.


    Mittal Steel Galati si Dacia au fost aproape de top 10 in sectorul de productie, accesul lor intre cele mai mari zece afaceri din regiune fiind posibil in urmatorii ani, mai ales ca grupul Renault vrea sa se adreseze prin Dacia nu doar pietei locale, ci intregii regiuni, dupa cum spune Guy Verduystert, Director Financial Advisory Service la Deloitte Romania.


    Tot Verduystert constata ca, desi la capitolul cifra de afaceri nu au o prezenta foarte importanta, cand vine vorba de marjele de profit, companiile romanesti stau mai bine decat competitorii lor. „Cu afaceri de peste un miliard de euro in 2006, filialele romanesti ale Orange si Vodafone sunt candidati la top 10.     Daca reperul este profitul net, atunci Orange ar fi a treia companie din domeniu“, adauga Verduystert. Petrom este un alt exemplu, cele 648 de milioane de euro profit realizate anul trecut pozitionand compania pe locul al treilea in sectorul de energie si resurse naturale, fata de locul al saptelea pe care il ocupa dupa cifra de afaceri.


    Cresterea profiturilor reprezinta una dintre principalele probleme ale companiilor care activeaza pe pietele mai mature decat cea a Romaniei, spun analistii. La nivelul anului trecut, cifra de afaceri cumulata a celor 500 cele mai mari companii din zona Europei Centrale si de Est a fost de aproape 500 de miliarde de euro, in crestere cu aproape 20% fata de anul precedent. In acelasi timp insa, profitul net cumulat a crescut cu doar 6%.


    In fine, o situare corecta a marilor afaceri central- si est-europene impune si o raportare la ierarhia pe plan global. Chiar daca 13,6 miliarde de euro, cat a fost anul trecut cifra de afaceri a PKN Orlen, cea mai mare companie din regiune, pare incredibila, grupul petrolier polonez nu a ocupat insa decat locul 432 in topul celor mai mari 500 de companii din lume realizat de revista Fortune, valoarea fiind de peste 20 de ori mai mica decat cea liderului de acolo – reteaua americana de magazine Wal-Mart.

     

    Tot mai putin stat

    Aproximativ 10% dintre cele mai mari 500 de companii din regiune sunt controlate integral de stat si 12% dintre ele sunt listate la bursa. Majoritatea afacerilor sunt insa in totalitate sau in cea mai mare parte private. Ca un element de culoare, doar 31 de companii (sau 6% din total) au fost create si sunt in continuare detinute de investitori privati persoane fizice. Polonia se detaseaza cu 26 de firme private detinute de investitori locali.

     

    Cele mai mari banci

    Un top al afacerilor din zona Europei Centrale si de Est nu ar fi complet fara o analiza a principalilor jucatori de pe piata bancara. Activele primelor 50 de banci din regiune au crescut in 2006 cu 22%, la peste 450 de miliarde de euro, profiturile cumulate depasind 7 miliarde de euro. Dintre cele 50 de banci, doar 3 sunt din Romania, numarul fiind aproape dublu in cazul societatilor de asigurari.

     

    Mai productivi

    Cele mai mari companii din Europa Centrala si de Est au avut impreuna anul trecut mai mult de 2,3 milioane de angajati, cu 0,5% mai mult decat anul precedent. In acelasi timp cifra de afaceri totala a crescut cu aproape 20%, iar profitul net cumulat cu 7%, semn ca productivitatea a devenit un element important al strategiei de dezvoltare.

  • Romani in top

    Cea mai bine pozitionata companie romaneasca este Petrom (locul 12). Intre primele o suta de companii se mai afla doar Mittal Steel Galati (locul 63), Electrica (67), Dacia Groupe Renault (69), Metro Cash & Carry Romania (72), Rompetrol Rafinare (73) si Petrotel Lukoil (100). Intre primele 500 de companii din zona se mai afla Orange Romania (locul 126), Vodafone Romania (134), Lukoil Romania (137), Distrigaz Sud (157), Romtelecom (163), Romgaz (165), Interbrands (199) sau Porsche Romania. Intre cele mai mari 50 de banci din regiune se regasesc si trei din Romania –


    Lista completa a celor mai mari 500 de companii