BusinessMagazin

Blog

Leasing operational

Este in general asociat unei inchirieri de bunuri pe o durata limitata si nu unei achizitii, ca in cazul celui financiar. Astfel, leasingul operational este in special pentru companii o solutie de procurare a unor bunuri pe termen scurt, fara a-si asuma riscurile care, in baza contractului de leasing financiar, ii revin unui viitor proprietar al bunurilor respective.

Principalul avantaj este deductibilitatea integrala a ratei de leasing. Daca pentru contractul de leasing financiar, bunul este inregistrat in contabilitatea utilizatorului (de facto proprietar), pentru cel operational, bunul este inregistrat in contabilitatea firmei de leasing, utilizatorul fiind de facto chirias.

Se aplica in principal la autovehicule, desi este utilizat, in mult mai mica masura, si pentru echipamente IT, utilaje sau cladiri. Leasingul operational auto poate include, pe langa finantarea autovehiculelor, si servicii asociate, precum management de flote integral sau partial, constituind astfel pentru companii o solutie de externalizare a acestei activitati.

January 9, 2007
PRIVATE EQUITY: Mai multe de cumparat, aproape nimic de vanzare

Dupa un an mai degraba linistit, dar cu doua exituri de mare anvergura, fondurile de private equity intra in 2007 cu mari planuri. De noi achizitii, pentru ca nu au mai nimic de vanzare.

Vrem sa facem cat mai multe tranzactii, spun la unison administratorii fondurilor de investitii active in Romania. Fiecare are pe teava cateva achizitii, dar – in mod evident pentru o industrie renumita pentru discretia sa – nu vor sa dea detalii.

Totusi, punand cap la cap toate planurile anuntate, in acest an ar trebui sa se incheie in Romania intre zece, poate chiar 20 de tranzactii in care sa fie implicate fonduri de investitii, excluzand fondurile specializate in real estate. Valoarea achizitiilor facute de investitorii de private equity ar putea depasi astfel 100 de milioane de euro, cea mai optimista estimare avand in vedere o valoare poate chiar de doua ori mai mare.

Oportunitatile incep sa se inmulteasca. Sunt multe businessuri crescute dupa 1990, care au devenit foarte interesante, constata Cristian Nacu, vicepresedinte al Enterprise Investors (EI), companie care administreaza mai multe fonduri regionale de investitii. Acum firma analizeaza sase potentiale tinte de achizitii. In prima jumatate a anului vom finaliza probabil o tranzactie, apreciaza oficialul EI. Prin fondurile administrate, EI detine deja in Romania lantul de supermarketuri Artima, producatorul de materiale de constructii Macon Deva si un pachet minoritar din actiunile furnizorului de software Siveco.

Cate tranzactii vor fi incheiate dintre toate discutiile de pana acum? Macar una, daca nu chiar doua-trei, spera Cristian Nacu. Bani sunt: EI a strans toamna trecuta al saselea fond al companiei, cu o capitalizare de 658 de milioane de euro. Istoria le-a aratat insa reprezentantilor fondurilor de investitii ca nu toate discutiile se transforma in contracte. Astfel ca sunt destul de circumspecti in a anunta daca si cand tranzactiile in lucru ar putea fi incheiate.

Reprezentantii GED Capital, care administreaza GED Eastern Fund II, sunt mai optimisti. Compania se afla in faze avansate cu circa zece proiecte, in Romania si Bulgaria, spune Francisc Bodo, investment director la GED Capital. In acest an, fondul preconizeaza intre trei si cinci investitii.

Si Enterprise Capital, firma care administreaza Fondul Romano-American pentru Investitii (RAEF), si Balkan Accesion Fund (BAF) lucreaza la mai multe proiecte in cele doua noi membre ale Uniunii Europene. Vom face 7-8 investitii in 2007, dintre care 4-5 in Romania, afirma Horia Manda, manager al celor doua fonduri. Pentru moment insa se poarta discutii pe numai cinci tranzactii, dintre care patru in Romania.

De asemenea, compania americana de investitii Advent International, care administreaza unul dintre cele mai mari fonduri din regiune, este implicata in discutii pentru cateva investitii in Romania. Dintre acestea este posibil sa se incheie una sau doua, fiecare in valoare de 20-30 de milioane de euro.

Tinte par deci sa fie, dar managerii fondurilor sunt extrem de discreti cand vine vorba de companiile vizate. In mod traditional, fondurile de investitii au cateva domenii preferate, precum retailul, serviciile financiare sau industria farmaceutica.

De altfel, cele mai mari tranzactii de anul trecut pentru industria de private equity au fost in domeniul financiar si in productia de medicamente. Advent International a vandut Terapia catre producatorul indian Ranbaxy Laboratories pentru 324 mil. dolari. Surse din piata spun ca, in urma acestei tranzactii, Advent a scos de zece ori mai multi bani decat investise cu doi ani si jumatate mai devreme. In 2003, compania de investitii platise circa 45 mil. dolari, partial din surse bancare, pentru 95% din actiunile fabricii clujene. Terapia (vanzarea companiei – n.r.) este reprezentativa nu atat prin marimea tranzactiei, cat pentru ceea ce echipa de management a realizat in doar trei ani, spune Emma Popa Radu, sefa biroului regional al Advent.

Doua luni mai tarziu, GE Money – divizia de servicii financiare a General Electric – a preluat dintr-un foc trei firme de profil. Liantul dintre acestea era RAEF, actionar majoritar la toate cele trei: firma de leasing Motoractive, compania de consumer finance Ralfi – Estima Finance si societatea de credit ipotecar Domenia Credit. Tranzactia a avut o valoare de circa 145 de milioane de euro, suma din care RAEF a obtinut circa 100 de milioane de euro, de sapte ori mai mult decat investise, potrivit lui Horia Manda.

Pe final de an, GED Capital a iesit din afacerea hoteliera Continental, in care era prezent de zece ani, prin intermediul primului fond al companiei dedicat Europei de Est – Fondul Roman Post-Privatizare (FRPP). Conform estimarilor, GED a incasat de la actionarul majoritar al lantului hotelier – Radu Enache – circa 10 mil. euro, de aproximativ doua ori mai mult decat a investit.

Acestea au fost insa printre ultimele exituri de anvergura. Pentru ca primul ciclu al investitiilor de private equity s-a incheiat, iar noile investitii ale fondurilor in Romania – realizate in ultimii doi ani – sunt prea tinere pentru a vinde, dupa cum spune Cristian Nacu. Pe de alta parte, in aceasta industrie e de vanzare aproape orice, iar fondurile nu ar refuza un pret foarte bun, chiar daca investitia nu s-a maturizat inca.

Au mai ramas, e drept, cateva companii mai mici in portofoliile investitorilor de private equity. GED, de exemplu, mai detine cateva participatii ale Fondului Roman Post Privatizare, dintre care cea mai interesanta ar putea fi distribuitorul de utilitati Vitalgaz. Oresa Ventures, care a preluat anul trecut producatorul de vopsele Fabryo (fost Guzuchim), mai detine participatii la distribuitorul de apa La Fantana si retailerul de IT si electronice Flamingo. Oresa a devenit actionar al Flamingo in urma unei tranzactii prin care compania de IT a cumparat retailerul de electrocasnice Flanco, la care Oresa era actionar majoritar.

Mai sunt, de asemenea, si cateva companii listate la Bursa de Valori, in al caror actionariat se mai regasesc inca fonduri de investitii intrate cu multi ani in urma. Desi unele dintre fonduri si-au incheiat deja durata planificata de viata, din cauza conditiilor slabe de pe piata nu au reusit sa-si lichideze participatiile. Un caz este producatorul de articole de cauciuc Rolast Pitesti, in care erau implicate fonduri ca RAEF, Romanian Reconstruction Capital (RRC) si Romanian Investment Fund (RIF). Cele trei au detinut pana in mai peste 70% din actiunile companiei. Apoi RAEF si RRC au iesit din actionariat, RIF si-a redus participatia, iar acum Rolast este controlata de o firma din Cipru, Naniero Investments.

In acest context, o tranzactie interesanta pare a fi o posibila vanzare a producatorului de vopsele Policolor. Compania are un actionariat asemanator cu Rolast, fiind controlata de aceleasi trei fonduri de investitii. In ultimii ani, producatorii de vopsele, dar si de materiale de constructii au fost in centrul atentiei. Advent a preluat in 2005 Düfa pentru ca, in 2006, Oresa sa cumpere aproximativ jumatate din actiunile Fabryo.

Pe lista posibilelor exituri mai sunt si alte nume, dar mult mai putine decat in anii trecuti. Pentru moment, administratorii fondurilor de investitii cauta mai degraba locuri unde sa-si plaseze banii decat cumparatori.

Iar afacerile anului 2007 ar putea fi achizitii care vor conduce la consolidarea unor sectoare pe plan national si chiar regional, crede Horia Manda de la RAEF. Emma Popa Radu, care conduce din Romania si activitatea de investitii in Turcia si Bulgaria a Advent, apreciaza ca s-ar putea dezvolta o piata a tranzactiilor regionale. Advent a cumparat recent in Turcia un producator de componente pentru industria mobilei, cu vanzari semnificative si in Romania. Tranzactiile «cross-border» sunt importante, pentru ca ne permit sa ne dezvoltam activitatea dincolo de piata romaneasca, prin oportunitati de achizitii si fuziuni la nivel regional, spune Popa Radu.

Cert este ca in acest an devin si mai interesante pentru investitorii cu capital de risc sectoare economice cu potential ridicat de crestere odata cu aderarea la UE (constructii, materiale de constructii, servicii financiare, infrastructura, ecologizare, comunicatii), spune Manda. Plus serviciile business-to-business, companiile din domeniul ingrijirii sanatatii, completeaza lista Laurentiu Ispir, investment officer la Oresa Ventures.

Prin urmare, fonduri active sunt, bani de asemenea, se gasesc si tinte, si domenii economice interesante. Insa piata iti poate rezerva surprize, dupa cum spune Francisc Bodo de la GED Capital. Si atunci incerci sa pregatesti alte surprize. Sau, cum sugereaza Bodo, industria de private equity s-a schimbat si se schimba rapid. Ne uitam acum la tinte de investitii in domenii inedite.

January 9, 2007
Papiroase in plus

Dupa ce guvernele si opinia publica din Occident s-au intors impotriva lor, marii producatori de tigari incep sa investeasca masiv in Rusia, tara in care consumul de tigari s-a dublat in ultimul deceniu.

Philip Morris a cheltuit 240 de milioane de dolari pentru cresterea capacitatii de productie, dar si a calitatii produselor fabricii sale de langa Sankt Petersburg, anunta cotidianul britanic The Times. BAT va investi pana in 2009 in cele trei fabrici pe care le detine in Rusia suma de 170 de milioane de dolari pentru cresterea productiei de la 80 la 115 miliarde de tigari. Si Japan Tobacco intentioneaza sa-si majoreze capacitatea de productie cu 40%, pana la pragul de 100 de miliarde de tigari pe an. Anul trecut cei 60 de milioane de fumatori au stins 340 de miliarde de tigari, fata de cele 141 de miliarde in 1996. In ciuda repetatelor majorari de taxe, preturile sunt destul de accesibile. Astfel, brandurile de baza, care detin jumatate din vanzari, costa in jur de 0,4 dolari, iar cele premium un dolar. Avertismentele privind riscurile la care se expun fumatorii au un impact nesemnificativ asupra rusilor: doua treimi din barbati si o treime din femei sunt fumatori.

December 19, 2006
Niciun razboi rece

LukOil va achizitiona 376 de statii de benzina Jet, detinute de compania americana ConocoPhillips. Aceasta va permite concernului rus sa-si majoreze vanzarile de carburanti cu 20%, fata de un nivel de 7,4 milioane de tone, cat indica previziunile pentru anul 2006.

Statiile ConocoPhillips, companie care are in proprietate in jur de 20% din actiunile LukOil, sunt amplasate in Belgia, Cehia, Slovacia, Polonia, Ungaria si Finlanda. ConocoPhillips detine numai in Statele Unite peste 10.000 de benzinarii. Analistii considera ca marile companii petroliere, inclusiv Conoco, au tendinta in ultimii ani de a iesi de pe partea de retail a businessului, principala cauza fiind cresterea cheltuielilor si diminuarea marjelor de profit. Pentru a-si majora profiturile, multe grupuri petroliere si-au imbunatatit oferta din magazinele statiilor de benzina, care ofera acum de la ATM-uri la produse alimentare de calitate mai buna sau cafea gourmet.

December 19, 2006
Statul ungar, darnic la ajutoare

Dupa Malta, Ungaria a acordat anul trecut cele mai mari ajutoare de stat din UE, calculate de Comisia Europeana ca pondere a acestora in PIB. Daca Malta a fost lider detasat, cu 2,61% din PIB, Ungaria a urmat-o cu 1,08% din PIB.

In suma absoluta, in cazul Ungariei, ajutoarele au ajuns la 900 de milioane de euro – insa impreuna cu ajutoarele acordate fermierilor, dar fara cele pentru companiile de transport, ajutoarele de stat date anul trecut in Ungaria au ajuns la 1,6 mld. euro, respectiv 1,83% din PIB.

December 19, 2006
ZOO(N) POLITIKON

Pentru cine a avut timp si nervi sa-l urmareasca, anul politic 2006 a fost unul nu mai galagios decat cei care au trecut si nici mai linistit decat cei care urmeaza.

De fapt, linistea este o notiune care va fi din ce in ce mai straina mediului politic pe termen mediu: calendarul politic pentru perioada 2007-2009 anunta cel putin o campanie electorala in fiecare an. In 2007 vom avea sigur alegeri pentru Parlamentul European, pe 13 mai, si, probabil, anticipate; in 2008 vor fi sigur alegeri locale si, posibil, alegerile parlamentare daca se rateaza anticipatele in 2007. In fine, in 2009 vor fi sigur si alegeri prezidentiale si, de data asta in intreaga Uniune Europeana, alegeri pentru ocuparea fotoliilor de europarlamentari.

Revenind, anticipatele – obsesia politica a lui 2006, dar nu numai – vor fi in 2007. Sau nu vor fi deloc. Adica daca partizanii lor nu reusesc sa le provoace anul viitor, nu au decat sa astepte curgerea timpului, pentru ca oricum scrutinul parlamentar, cel la termen, vine in 2008.

Partizanii lor se stie cine sunt: PD, presedintele Traian Basescu si mai nou anuntatul PLD, alter ego-ul Platformei Liberale initiate de Valeriu Stoica si Theodor Stolojan. Adversarii sunt, pe fata sau in ascuns, cam tot restul scenei politice care a ramas nenumit mai sus. In anul care se incheie in cateva zile, aceste echipe au continuat, in culise si pe teren, meciul – inceput din 2005 – pentru influenta asupra butonului care trimite Romania in campanie electorala. Comentatorii spun ca nu se anunta rasturnari spectaculoase de scor care sa intoarca rezultatul, asa ca jocurile par a fi facute pentru intoarcerea la urne.

Anticipatele si lupta pentru a ajunge la ele nu fac decat sa consolideze postul presedintelui-jucator Traian Basescu, singurul politician care nu-si face – pentru anul care vine – probleme in privinta scaunului pe care-l ocupa. De altfel, predictibilitatea pe termen mediu pe care i-o asigura mandatul de la Cotroceni se pare ca i-a stimulat presedintelui apetitul pentru aranjarea scenei politice astfel incat rolul lui sa fie cap de afis si dupa ce isi incheie primii cinci ani de mandat.

In calitate de presedinte, Basescu a reluat in 2006 cateva teme preferate de dezbatere publica: anticoruptia, functionarea institutiilor statului (cu codicilul iesirea din mediocritate). Lor le-a adaugat insa una atat de importanta – securitatea energetica a Uniunii Europene si, prin urmare, si a Romaniei -, incat, data fiind evidenta lipsa de competente in domeniu, e greu de ghicit in spatele ei altceva in afara de dorinta de a ocupa o nisa discursiva inaintea altora.

In calitate de actor neoficial in lupta politica, Basescu a fost vazut ca mana din umbra care a mai descusut cateva fire din cordonul care-i tinea laolalta pe democrati si liberali in Alianta Dreptate si Adevar.

Cine a avut urechi de auzit si ochi de vazut a trecut dincolo de efuziunea cu care democratii propuneau liberalilor fuziunea la inceputul anului si nu a fost deloc surprins de episoadele ciclice de criza care au alimentat relatiile din Alianta. Fie ca a fost vorba de sustinerea pentru legile sigurantei nationale, sefii principalelor servicii de informatii sau, recent, ocuparea pozitiilor din Guvern lasate libere de PC a fost din ce in ce mai evident ca Alianta era privita ca o mezalianta de fiecare dintre parteneri si, prin urmare, ea le devenise ambilor caduca.

Schiopatarile din Alianta s-au repercutat si asupra coalitiei care s-a si destramat de facto la sfarsitul anului, si nu doar prin iesirea de la guvernare a conservatorilor: UDMR-ul, care a acumulat la randul sau frustrari majore ca urmare a disfunctionalitatilor din coalitie, a intrat inca de pe la mijlocul anului in logica de campanie electorala pe cont propriu, marsand pe discursul agresiv etnic care i-a garantat intrarea in Parlament la scrutinurile legislative precedente.

Tragand linie sub cele de mai sus, principala victima poate fi considerata lupta anticoruptie, care a urmat trendul descendent al atentiei pe care i-a acordat-o clasa politica: dupa un start fantastic la inceputul anului, verva procurorilor s-a domolit dupa raportul de tara din 16 mai, a tresaltat alene in preajma celui din 25 octombrie si a revenit in amortire in ultimele saptamani ale anului. A ramas nostalgia editiilor speciale despre convocarile la Parchet ale lui Adrian Nastase, Dan Ioan Popescu, Miron Mitrea, Dinu Patriciu, Ovidiu Tender etc. si evaluarile favorabile dar retinute ale oficialilor europeni.

Si nu degeaba 80% dintre aceste nume sunt ale unor personaje asociate cu PSD: social-democratii au fost singurii care – de voie de nevoie – au schimbat garda in acest an si au retras din prim-plan multe dintre numele care s-au identificat cu suspiciunile permanente de coruptie la nivel inalt. Daca schimbarile s-au facut la timpul potrivit, se va vedea la urne. Poate chiar in 2007!

December 19, 2006
Hipercafeneaua

Dezvoltarea accelerata a zonelor comerciale si afluxul de cumparatori in hipermarketuri a determinat aparitia unor concepte noi de cafenele-bistrouri.

Reteta investitiei care motiveaza acest articol suna ca o ghicitoare: este vorba de cea mai mare investitie intr-o cafenea, dar care cafenea nu este de lux, ci dimpotriva, si care se va extinde intr-un lant dependent de extinderea unui hipermarket.

Conceptul, un hibrid intre cafenea, bistro si pizzerie, a fost gandit pentru real, divizia de hipermarketuri a grupului german Metro, si adaptat pietei romanesti, in urma unor studii de marketing: cafea buna, preturi mici si un spatiu curat si spatios.

Practic, am vrut sa fim prezenti in food-court-urile proprii (zone de alimentatie publica din marile centre comerciale – n.r.) cu un brand propriu, explica Andreea Lupea, directorul de dezvoltare al real, – Hypermarket Romania. Conceptul Red & Blue Café (rosu si albastru fiind culorile real) a fost dezvoltat cu Trus HoReCa Services, companie de consultanta si distributie de echipamente din domeniul cafenelelor si restaurantelor.

In prima cafenea din lantul Red & Blue, deschisa in hipermarketul de la Timisoara, real a investit aproape 200.000 de euro. Din aceasta suma, 150.000 de euro au reprezentat echipamente specifice si mobilier, iar restul a venit din amenajarea spatiului si din dotari.

Investitia medie intr-o cafenea pe piata locala e de 70.000 de euro, dar poate urca pana la 115.000 de euro pentru o cafenea Turabo (segment medium-up) sau 130.000 de euro (Cremcaffe), cafenele situate insa in zone centrale si care se bazeaza pe un cumparator cu venituri mai mari, care poate aduce recuperarea investitiei in maxim doi ani.

Tot in doi ani spera sa isi recupereze investitia si real. Insa, dat fiind ca real este un hipermarket tip discount, strategia de recuperare a investitiei vine din volum. Cafeneaua este destul de mare (150-200 mp spatiu cu mese), cu o capacitate de 80 de persoane. Astfel, daca o cafenea din segmentul medium-up se bazeaza zilnic pe o medie de 200 de cafele vandute la un pret de la 5 lei in sus, o cafenea ca Red & Blue se bazeaza pe vanzarea a peste 500 de cafele pe zi la un pret de 1,5 lei cafeaua. In fond, costul de preparare a unei cafele este acelasi: intre 0,4 si 0,7 lei, in functie de tipul de cafea vanduta si de modul de servire (autoservire, consumabile, echipamente). Asadar, chiar si la o cafea de 1,5 lei, adaosul trece de 100%.

Aparitia conceptului de cafenele pentru supermarketuri, dar si a unor cafenele pentru publicul larg (cum este conceptul de cafenea low-cost Redal de la Sibiu) aduce cu sine o stratificare a pietei cafenelelor. Practic, intai s-au dezvoltat cafenelele scumpe, luxoase, care au aratat consumatorului ce inseamna o cafea buna, apoi au inceput sa se dezvolte cafenelele de trafic si era normal sa se ajunga la mass-market, asa cum este in Italia, unde poti bea o cafea buna cu cativa centi, spune Christian Macedonschi, seful Trus HoReCa Services.

Dat fiind ca Red & Blue creeaza asteptari foarte optimiste, dupa cum spune Andreea Lupea, real va duce conceptul in toate hipermarketurile pe care le va deschide in viitor. Primele tinte pentru Red & Blue vor fi Targu-Mures si Craiova, urmeaza Sibiu, Constanta, Satu Mare si Brasov, iar la anul va veni la rand si Capitala, odata cu expansiunea real in Bucuresti (cu trei magazine).

Aceasta extindere a Red & Blue Café ii va costa pe cei de la real mai bine de 1,5 milioane de euro, dat fiind ca se planuieste ca viitoarele cafenele sa aiba mai multe mese si mai mult spatiu. Dar si mai multi vizitatori, care sa stea cat mai mult la cumparaturi: Oamenii au o medie de stat la hipermarket cam de trei ore si mi se pare o idee foarte buna ca fiecare magazin sa profite de propriul spatiu ca sa vina cu o oferta la nevoia oamenilor de a bea o cafea si a manca ceva, spune Christian Macedonschi.

Retele din aceeasi categorie, precum Kaufland, au mers pe varianta unor rulote cu gustari amplasate in parcarile hipermarketurilor. Kaufland a amplasat pana acum 20 de asemenea rulote (care se numesc imbiss-uri) si acum au achizitionat sisteme de incalzire pentru terase, deoarece vor sa tina deschis si iarna, spune Christian Macedonschi. Acestea sunt o varianta mai ieftina de investitie, care se situeaza intre 5.000 si 15.000 de euro, in functie de dotari.

Red & Blue Café nu este o investitie atat de curioasa daca o privim in contextul concurentei hipermarketurilor. Si pare a fi doar inceputul, dat fiind ca in hipermarketurile din Germania si Franta, astfel de cafenele care au nevoie de mult spatiu au inceput sa iasa din food-court si sa fie amplasate in corturi din parcare.

December 19, 2006
ANUL DOT RO

Sfarsit de an, inceput de bilanturi. Dar pentru ca istoria o fac nu evenimentele, ci oamenii, am preferat sa facem, pe langa scurte descrieri ale evolutiilor economice pe domenii, si cel mai drept si folositor bilant, cel al oamenilor interesanti pe care i-am intalnit in 2006. Din multele feluri in care poate fi caracterizat anul care se incheie, am ales sa-i spunem anul dot ro.

Varianta romaneasca a dot ro este insa opusul celei americane: daca boom-ul dot com nu trezeste la New York amintiri prea placute, la Bucuresti bilantul se face cu zambete de satisfactie. 2006 ar fi putut fi anul privatizarilor contestate sau anul dinaintea integrarii sau anul vizitelor la Parchet. Nici una din aceste variante nu tine cont insa de adevaratii castigatori ai acestui an: tinerii oameni ai IT-ului romanesc si victoriile pe acestia le-au marcat.

Avem un numar important de companii tinere, din zona comunicatiilor si a tehnologiei informatiilor, care au fost preluate de companii occidentale, pe sume nu foarte mari, dar cu atat mai importante. La o privire grabita, in fata celor peste trei miliarde de euro platite pentru preluarea BCR, orice alta suma poate parea insignifianta. Credem insa ca sumele cu trei zerouri mai mici platite pentru companii de genul UMT Romania (cumparata de Microsoft), EasyCall (preluata de americanii de la Computer Generated Solutions) sau IP Devel, achizitionata de grupul elvetian Adecco, au intaietate. Aceasta pentru ca vorbim de afaceri lansate de oameni tineri, lipsiti de patimi politice si straini de orice grupuri de interese. Este anul inceputului victoriilor unui domeniu care pana acum a jucat in liga tinerelor sperante mult prea mult.

Daca e sa privim anul 2006 in clasicul stil jurnalistic-serios, trebuie sa spunem ca a continuat cresterea economica, intr-un ritm nesperat de bun, poate si pentru ca a fost anul in care s-a simtit o separare a politicului de business. Afirmatia poate parea ciudata dupa 365 de zile in care am avut destui oameni de afaceri ce au vizitat Parchetul, in care expresia grupuri de interese a devenit un laitmotiv al discursului public, in care a disparut creditul doar cu buletinul sau a aparut taxa pe viciu. Si totusi, influenta politicului s-a vazut mult mai putin in economia reala; de fapt nici nu mai putem vorbi de o influenta reala, ci de trecerea intr-o noua etapa, mai corecta. Businessul s-a adaptat la modul de lucru si la ritmul dezlanat de lucru al clasei politice si a invatat sa reactioneze potrivit propriilor interese. Dar pentru ca istoria o fac nu evenimentele, ci oamenii, am preferat sa facem, pe langa scurte bilanturi pe domenii, si cel mai drept si folositor bilant, cel al oamenilor interesanti ai anului 2006.

Un grup reprezentativ este cel al IT-lionarilor, cum i-am denumit la un moment dat in revista, cei ce traseaza caracteristica acestui an – anul dot ro. Portretul-robot este simplu: un om, o idee, un produs sau un serviciu, curajul de a incepe, puterea de a continua, taria de a atrage atentia. De aici vine succesul si, odata cu succesul, apar doua optiuni: fie te afirmi si te bucuri de notorietate, fie esti preluat de o companie importanta din strainatate. Dar nu au fost numai IT-lionarii, ci si cei 100 de tineri manageri care au facut obiectul unui top special al revistei. Ei sunt exponentii noului val al afacerilor romanesti, schimbarea de sange, de viziune si de optica, necesara si inevitabila. O separare pe criterii de varsta a oamenilor de afaceri sau a managerilor poate parea nedreapta din anumite puncte de vedere, pentru ca exista conducatori de companii de o varsta respectabila care se dovedesc mai tineri si mai vioi spiritual decat multi tineri blazati. Este adevarat, dar varsta in sine este un criteriu care ar trebui sa depaseasca simpla categorie folosita in studii statistice sau sociologice: a fi tanar acum inseamna sansa de a lucra la maturitate intr-o Romanie integrata in Europa, cu un mediu de afaceri mult mai asezat si, poate, mai putin sensibil la politica.

Pana atunci, putem remarca semnele schimbului de generatii. Primul semn este mobilitatea, depasirea granitei dintre meserie de viitor sau la moda si ceea ce mi se potriveste. Asa ca exista medici deveniti bancheri, bancheri deveniti metalurgisti, chimisti deveniti brokeri sau constructori de avioane deveniti specialisti in marketing. Al doilea semn este importanta pe care o acorda tinerii manageri echipei, fapt care pare sa scape unei parti din zona conducatorilor mai in varsta, care prefera sa actioneze singuri.

Al treilea este elasticitatea de care dau dovada tinerii manageri, care se dovedesc mult mai constienti de valoarea lor si care nu se feresc sa recunoasca ca sunt tentati de joburi mai provocatoare, mai bine platite sau care aduc ceva nou. Este un abandon al principiului castiguri mai mici, dar sigure, caruia societatea romaneasca ii este tributara in mare masura.

And the winners are…

Catalin Olteanu este cel ce a deschis seria softistilor romani de succes ai anului care se incheie: la 28 de ani a dezvoltat un soft care a trezit interesul Microsoft. Interes atat de puternic, incat compania lui Bill Gates a cumparat firma pentru care lucra Olteanu, UMT din New York, dar nu pentru faptul ca era americana, ci pentru filiala din Romania. Filiala care, sub coordonarea lui Olteanu, a dezvoltat un software foarte apreciat de companiile cu multi bani si cu prea multe idei de afaceri: software pentru managementul portofoliului de proiecte. Valoarea tranzactiei dintre UMT si Microsoft nu a fost facuta publica, dar este foarte probabil sa se ridice la o suma apreciabila – zeci de milioane de dolari. Comparand cu o afacere la o scara sensibil mai redusa, tranzactia prin care compania americana Ness Technologies a preluat anul trecut firma ieseana Radix s-a ridicat la aproape 10 milioane de dolari.

La ce foloseste insa software-ul dezvoltat de UMT, care a trezit interesul Microsoft? Este indispensabil pentru orice afacere care are probleme cu prioritizarea proiectelor in care se gandeste sa investeasca, explica Olteanu. Daca ai trei idei de afaceri pe an, nu ai nevoie de soft. Daca in schimb ai o lista cu 100 de idei, sa zicem ca e usor sa vezi care sunt cele mai bune 10 si cele mai proaste 10. Dar la mijloc iti raman 80 – poate ele costa 50 de milioane, iar tu ai doar 20-25 de milioane la dispozitie. Pe care le alegi?

Software-ul produs la Bucuresti de echipa de 40 de programatori ai lui Olteanu era ambalat la sediul central al firmei din New York cu servicii de consultanta si vandut clientilor care indeplineau o prima conditie de baza: cifra de afaceri de minimum un miliard de dolari pe an. In portofoliul de clienti cu care fondatorii UMT, doi americani si un israelian, s-au prezentat la primele negocieri cu Microsoft intra nume grele precum Bank of America, JP Morgan, Citigroup, Qwest Communications, Star Alliance. In prezent, Olteanu lucreaza la Microsoft, impreuna cu o buna parte din echipa sa. Dupa 3-5 ani la Microsoft, daca ma intorc in Romania si arunc CV-ul pe geam, sunt sanse bune sa fiu sunat, glumea la inceputul anului Olteanu.

La un fel de aruncare a CV-ului pe geam a recurs si Mihai Pohontu, cel care a trebuit sa treaca oceanul pentru a intra in industria jocurilor si care conduce in prezent studioul de productie de jocuri pentru telefoanele mobile din Bucuresti al gigantului american Electronic Arts. Americanii si-au deschis frontul european la Bucuresti, cumparand in februarie Jamdat, un alt producator american de jocuri pentru mobile, intr-o tranzactie de 680 de milioane de dolari. Jamdat decisese vara trecuta sa-si deschida aici primul birou din Europa de Est. Iar omul care l-a construit e Mihai Pohontu, intors in vara anului 2005 din cei opt ani de exil american. Avea atunci 26 de ani si o echipa formata din doi angajati. In circa 10 luni, Pohontu, care are pe mana un buget anual de peste doua milioane de dolari, a fost nevoit sa schimbe mai multe sedii, pentru ca organigrama i s-a marit continuu, trecand de 100 de angajati.

Studioul romanesc al Jamdat a avut un rol semnificativ in achizitia facuta de Electronic Arts, cel mai mare distribuitor de jocuri video din lume. Cu toate ca n-avea decat cateva luni de istorie in spate, filiala locala iesea in evidenta in cadrul grupului Jamdat. Aici era singurul studio de productie din Europa (la cealalta filiala de pe batranul continent, din Londra, se fac doar marketingul si vanzarea efectiva a jocurilor), iar compania de la Bucuresti nu numai ca se distingea printr-o echipa mult mai creativa decat ai gasi in India sau China, dupa cum spune Pohontu, dar avea si un alt mare atu: potentialul de a se dezvolta rapid pentru a deveni un punct de vanzare in pietele virgine din Europa de Est, unde jocurile pe mobil sunt mai degraba un business ramas la stadiul de plan pe hartie.

Si daca vanzarile nu sunt foarte convingatoare, productia de jocuri pentru mobil se afla pe cu totul alte coordonate la Bucuresti; aceasta pentru ca in Capitala activeaza, de o buna bucata de vreme, si rivalii americanilor, francezii de la Gameloft. Studioul din Bucuresti – care a avut in 2005 venituri de 46,8 mil. euro – este cel mai important al companiei, cu un sfert din cei circa 2.000 de angajati pe plan mondial si cea mai semnificativa capacitate de productie.

In anul 2000 aveam 16 angajati, iar in prezent in jur de 450, spune Paul Friciu, studio manager al Gameloft. Paul Friciu a venit la Gameloft ca game designer, dupa ce a fost redactor la o publicatie specializata pe jocuri si dupa o scurta colaborare cu o editura bucuresteana care a cochetat la un moment dat cu ideea producerii unui joc pentru PC. Studioul din Romania al Gameloft a asigurat cel putin cate un joc pentru telefoanele mobile a 8-10 milioane de europeni, iar compania a inregistrat in ultimii trei ani three digit growth, adica sporirea cu peste 100% a veniturilor.

Software-ul si jocurile electronice sunt emblematice pentru tanara generatie. Si mai ce? Multitaskingul. Termenul este legat de lumea computerelor, de executia mai multor activitati in acelasi timp, de efortul pe care procesorul il face pentru a sustine rularea, in paralel, a mai multor aplicatii. Comportamentul uman s-a modelat dupa cel al procesorului, pentru ca activitatea tinerilor se invarte in jurul computerului si se adapteaza la posibilitatile acestuia. Si asa a aparut generatia multitasking, personajul colectiv care merita evidentiat pentru ca prefigureaza comportamentul dominant in societatea de maine.

De obicei, in timp ce imi fac temele, ascult muzica, vorbesc pe messenger si uneori joc Counter Strike, afirma Alexandru Vladoi, elev in clasa a XI-a la Colegiul German Goethe din Bucuresti. La 17 ani e obisnuit sa faca toate aceste lucruri simultan – un fel de a doua natura. Si nu numai acasa, in fata computerului, face Alexandru atatea lucruri deodata. Probabil cel mai des intalnit este mersul pe strada cu casti in urechi si dand mesaje! (a nu se face pe trecerea de pietoni, din experienta :D), scrie el. Accesul la tehnologie pe o astfel de scara sterge pe zi ce trece diferentele dintre adolescentii din Romania si cei din Statele Unite, una dintre cele mai tehnologizate tari, desi rata de penetrare a PC-urilor sau a Internetului e diferita. Dar tinerii, si nu numai ei, sunt modelati in mod asemanator de tehnologia din jurul lor, indiferent de cultura in care cresc.

Din generatia multitasking s-a ivit si Bogdan Putinica, care n-a parasit-o, dar a trecut in liga milionarilor. La nici 30 de ani, Bogdan Putinica, actionarul majoritar la furnizorul software IP Devel, si-a vandut compania catre elvetienii de la Adecco, lider mondial in domeniul resurselor umane. IP Devel (Devel este o prescurtare de la developer, iar IP vine de la Internet Protocol, dar in folclorul companiei a fost interpretat fie ca un acronim de la intelligent people, fie de la idiot programmers) s-a specializat in productia de soft embedded, menit sa ruleze pe echipamente ce nu tin de domeniul computerelor, adica pe telefoane mobile, televizoare, frigidere, telecomenzi sau altele asemenea. Povestea tranzactiei in valoare de circa 7 milioane de dolari incepe cu un Bogdan ce si-a dobandit in liceu un renume de hacker, continua cu o licitatie pentru trei proiecte soft de peste 20.000 de dolari fiecare (pe care le-a castigat) si cu o firma care initial se intrunea, din cauza lipsei biroului, la un fast-food. Faceam sedinte de productie la o masa din acelea de sase persoane, unde incapeam cu greu. Cand am ajuns sa fim sapte, ne-am facut firma, spune el.

Vladimir Sterescu, directorul call-center-ului EasyCall, preluat pentru cateva milioane de dolari de compania americana Computer Generated Solutions, nu a avut renume de hacker, dar a facut parte din grupul celor ce pot sa se faca remarcati chiar daca lucreaza intr-un mediu aproape complet anonim si, mai mult, si-a vandut compania in urma unui apel telefonic primit din greseala. Mediul anonim era serviciul pentru clienti al unui important operator de telefonie mobila: Un standard de baza intr-un call-center ar fi acela ca daca o persoana suna de 100 de ori cu aceeasi intrebare, teoretic ar trebui sa primeasca 100 de raspunsuri identice. In practica, aproximativ 90 de raspunsuri sunt identice, restul de zece fiind fie raspunsuri gresite, fie deviatii pe langa raspuns, pentru care trebuie asumata o anumita raspundere, spune el. Eu am fost unul dintre cei zece.

Atunci cand l-a sunat pentru prima oara pe Sterescu, Phil Friedman, presedintele Computer Generated Solutions, l-a anuntat ca vine la Budapesta si ca ar vrea sa viziteze si EasyCall. Era intr-un weekend al lunii iunie, iar Sterescu nu stia nici cine este Computer Generated Solutions si nici cine este Friedman. Politicos, l-a informat pe american de diferenta dintre Budapest si Bucharest, dar a inceput sa-i explice sefului CGS si cine este si ce face EasyCall. Friedman a parut oarecum dezamagit, dar i-a dat totusi romanului adresa de mail pentru a primi o prezentare completa a EasyCall. Sase luni mai tarziu, EasyCall trecea la CGS.

Bobby Voicu castiga cateva mii de dolari pe luna, fara sa aiba o companie si fara sa lucreze zi-lumina: este unul din oamenii care traiesc din bloguri, adica din banii veniti din publicitate online. A scris despre Campionatul Mondial de Fotbal, fara a fi un mare fan al fotbalului, despre SUV-uri sau despre ciocolata, foloseste numai limba engleza si si-a adaptat, se pare, chiar si programul la timing-ul american, pentru ca nu se trezeste mai devreme de ora doua dupa-amiaza.

Caracteristice perioadei dot ro sunt si retelele de cartier, singurul fenomen economic spontan din Romania, dupa cum le-a numit un cunoscator. Retelele de cartier au intrat intr-o noua faza, dupa cea initiala, de haiducie. Un semn e intrarea multora in legalitate, adica obtinerea unui certificat din partea ANRC; un altul este ca haiducii de odinioara prefera acum sa se asocieze pentru a putea discuta sau negocia de la egal la egal cu concurenta sau cu autoritatile, iar un al treilea semn este ca au inceput sa se vanda. Unele tranzactii se fac cu strada, dar multe au fost preluate, pentru sume deloc de neglijat, de furnizori de Internet cu greutate, cum sunt grupul RCS&RDS sau Astral. Dar nici asocierile si nici preluarile nu stirbesc farmecul afacerilor izvorate din pasiuni precum jocul de strategie Starcraft (cazul lui Nicolae Duicu de la OborNet) si unde patronii de genul lui Cristian Copcea de la roaming Networks au in memoria telefonului mobil 7.000 de numere, cele ale clientilor, pe care ii mai cunosc si personal.

Cel mai bun final al acestui articol este inceputul lui. Asadar, 2006 ar fi putut fi anul privatizarilor contestate sau anul dinaintea integrarii sau anul vizitelor la Parchet. Nici una din aceste variante nu tine cont insa de adevaratii castigatori ai acestui an: tinerii oameni ai IT-ului romanesc si victoriile pe acestia le-au marcat.

Victoria asupra inflatiei

InflaTia, marea durere de cap a Bancii Centrale, ce parea mai pe la inceputul anului ca nu se va incadra de niciun fel in tinta stabilita de 5% plus sau minus un procent, pare a termina anul la 4,7%, potrivit celui mai recent raport asupra inflatiei. Tot la capitolul plusuri in 2006, ritmul puternic de crestere economica este estimat pentru tot anul la 7,3-8,3% (potrivit oficialilor INS), cu mult peste evolutia slaba de anul trecut, cand PIB a crescut cu doar 4,1%. Caracteristica generala a ultimilor 3-4 ani, cresterea economica s-a bazat in mare masura pe consum, datorat cererii populatiei: vanzarile din comertul cu amanuntul aveau, dupa primele noua luni, o crestere de aproape 25%.

2006 a adus o intarire a leului in raport cu principalele valute, moneda nationala castigand, de la finele lui 2005 si pana in ultima zi din noiembrie a.c., mai bine de sase procente in fata euro si, beneficiind si de caderea abrupta a dolarului pe pietele internationale, peste 18 procente in fata monedei americane.

Adancirea continua a deficitului comercial ramane marea problema a economiei romanesti, in conditiile in care dupa primele noua luni acesta atinsese 11,24 miliarde de euro, in crestere cu 45% fata de primele zece luni ale anului trecut.

Monede exotice

Cel mai vizibil si mediatizat eveniment a fost finalizarea preluarii BCR de catre austriecii de la Erste Bank. La capitolul neimpliniri figureaza amanarile succesive ale privatizarii CEC pe tot parcursul anului, din cauza indeciziei autoritatilor.

fuziuni. HVB Bank Romania si Banca Tiriac au finalizat procesul de fuziune la inceputul lunii septembrie, noua entitate (HVB Tiriac Bank) incepand deja operatiunile de integrare cu cea de-a treia surata, UniCredit Romania.

achiziTII. Romexterra Bank a fost preluata in octombrie de divizia din Ungaria a nemtilor de la BayernLB, MindBank de catre grecii de la Agricultural Bank of Greece (ATEbank), in timp ce Daewoo Bank a fost achizitionata de C.R. Firenze. 2006 a lasat si o banca fara licenta, BNR retragand autorizatia Nova Bank.

strategii. Conditiile monetare restrictive, dar si influenta miscarilor de dobanda pe plan international au generat o crestere (urmata de o scadere usoara) a dobanzilor la credite. Creditul neguvernamental a continuat sa creasca in pas saltat, ritmul de majorare depasind cu mult procentul sperat (si dorit) de BNR la inceputul anului, de 30%. La finele lui octombrie soldul creditului neguvernamental a depasit 89 de miliarde de lei (25,3 mld. euro).

slalom. Anul acesta a lansat pe piata romaneasca o adevarata moda a creditelor in monede exotice (franci elvetieni, forinti) ce permit promovarea unei dobanzi mai scazute. Banca Nationala a decis sa renunte din 2007 la plafonul impus pentru finantarile in valuta pe care o banca le poate acorda – o restrictie pe care, de altfel, bancherii gasisera deja modalitati de o ocoli.

Crestere sub estimari

Pentru al doilea an consecutiv, Bursa a trecut printr-o perioada extrem de agitata, care a oferit speculatorilor posibilitatea unor castiguri mari. Cu toate acestea, pe ansamblul anului, cresterile de la Bursa au fost sub cele de anul trecut si totodata sub estimarile brokerilor care vedeau in medie un plus de 30%.

Mai bine ca la banca. De la inceputul anului, indicele de referinta BET a castigat circa 23%, in timp ce SIF-urile, cele mai lichide actiuni de pe piata, au inregistrat in medie o crestere de 21%, 2006 fiind primul an din ultimii sase in care indicele BET-FI a avut o performanta sub cea a BET. Totusi, castigurile aduse de Bursa au fost de circa trei ori mai mari decat cele aduse de un depozit bancar pe 12 luni constituit la inceputul anului.

Alternative. Anul curent poate fi considerat anul actiunilor apartinand unor companii de talie medie sau mica de la Bursa, in conditiile in care titlurile blue-chips au avut performante relativ modeste.

Insanatosirea vanzarilor

Piata farmaceutica a fost in acest an mult mai linistita din punct de vedere legislativ. Iar ameliorarea finantarii sistemului public de sanatate a influentat benefic vanzarile de medicamente.

VANZARI RECORD: Pentru acest an, specialistii estimeaza o crestere de 20% a vanzarilor de produse farmaceutice, ceea ce ar duce piata totala la peste 1,5 miliarde de euro.

TRANZACTII: Cateva mari tranzactii au confirmat, daca mai era cazul, interesul ridicat al companiilor straine pentru piata de medicamente din Romania. Compania indiana Ranbaxy a cumparat 96,7% din actiunile Terapia pentru 324 de milioane de dolari. Producatorul islandez Actavis a preluat Sindan pentru 177 de milioane de dolari. Compania germana de distributie ANZAG a preluat 60% din Farmexpert, unul dintre cei mai mari distribuitori din Romania.

ULTIMUL TREN: Privatizarea fabricii Antibiotice Iasi, indelung amanata, a atras totusi nu mai putin de 22 de scrisori de interes din partea potentialilor cumparatori. AVAS, proprietarul pachetului majoritar, a anuntat insa o schimbare a strategiei de privatizare.

Batalia pentru un loc pe piata

bunurile de larg consum, o piata intrata deja in maturitate, au inregistrat cresteri atat in valoare cat si in volum. Domeniul nealimentar (detergenti, produse de igiena s.a.) este foarte bine structurat, producatorii din topul international fiind prezenti deja de peste un deceniu in Romania, timp in care au si ocupat o pozitie stabila in piata. Cea mai mare efervescenta s-a produs pe piata tutunului, prin lansari si relansari de branduri, cresteri de preturi si zeci de promotii, 2006 fiind ultimul an in care producatorii au putut sa-si promoveze produsele. In domeniul alimentar, companiile au facut eforturi sustinute (prin branding, lansari de produse si extensii de game, promovari, investitii in retehnologizare sau distributie) pentru a se pozitiona cat mai bine in piata – pregatindu-se sa infrunte invazia de produse straine, odata cu disparitia din 2007 a taxelor vamale la importuri.

Noul an aduce si spectrul falimentelor pentru aproape jumatate dintre producatorii din industria alimentara (fie paine, procesarea laptelui sau a carnii), pentru ca standardele europene de productie impun investitii inaccesibile pentru mare parte din companiile romanesti din sector.

Expansiune cu orice pret

comerTul este, fara nicio indoiala, unul din domeniile cu cea mai evidenta evolutie. In timp ce 2005 a fost anul discounterilor, pentru ca trei retele si-au facut intrarea pe piata (Kaufland, Penny si Plus), 2006 este anul hipermarketurilor. Daca pana la inceputul acestui an, pe acest segment, in randul numelor internationale, se duelau doar Carrefour, Cora si Kaufland, bilantul finalului de an va fi mai greu fata de 2005 cu trei nume noi: Auchan, real si Spar. In afara de bilantul numelor, valorile de investitii se refera la sute de milioane de euro cheltuiti pe zeci de noi magazine, intrucat, in afara de Metro, veteranul pietei (10 ani de prezenta in Romania), toate celelalte retele sunt in plin elan de expansiune.

2006 marcheaza o premiera pe piata romaneasca de retail prin faptul ca finalul de an a adus si primul esec din acest domeniu: Universall, cea mai mare companie romaneasca din domeniu, este lichidata.

In 2007 va continua frenezia extinderii retelelor si devine tot mai probabila strategia de consolidare a companiilor prin achizitia altor retele. Modelele din pietele dezvoltate arata ca, la maturitate, diferite segmente de retail sunt disputate intre trei si cinci companii.

Trecerea pe laptop

Piata IT&C s-a dezvoltat intr-un ritm alert, fiind estimata la 4,7 miliarde de euro.

Outsourcing. Cel mai efervescent domeniu de anul acesta a fost outsourcing-ul. Cu toate ca au fost mai multe achizitii, deschideri de birouri locale (Genpact) si extinderi ale echipelor locale (HP, Oracle, IBM, Microsoft), piata romaneasca este departe de a concura cu India, America de Sud sau, in viitor, China.

pc: Vanzarile de PC-uri au scazut pe segmentul desktop, dar au crescut pe cel al calculatoarelor portabile, conform companiei de cercetare IDC.

Software. Antivirusul BitDefender produs de Softwin a depasit bariera cotei de piata de 1%, ca valoare in bani din vanzarile totale de produse antivirus pe plan mondial.

rebranding. Companiile de telecomunicatii au avut unul dintre cei mai dinamici ani, principalii jucatori ocupand pozitii in perspectiva aderarii. Operatorul de telefonie mobila Connex a trecut printr-un proces de rebranding, devenind Vodafone. In acelasi timp, Cosmote a renuntat la culoarea galben din logo, pe care a adaugat-o verdelui extrem de similar cu cel al Connex.

Mutari. Anul 2006 a consemnat migrarea unora dintre operatorii de telefonie mobila catre telefonia fixa. In plus, RCS&RDS si Zapp au castigat ultimele doua licente 3G acordate pentru piata din Romania, generand un scandal in piata, intrucat Cosmote, singura companie cu experienta in domeniu care a participat la licitatie, a pierdut. O alta tendinta inregistrata pe piata este expansiunea pe segmentul de televiziune digitala. Jucatorilor traditionali – RCS&RDS, UPC Astral, Boom TV, Focus Sat si Max TV – li s-a alaturat si Romtelecom, cu serviciul Dolce, iar Zapp a anuntat de asemenea planuri concrete de a intra pe aceasta piata incepand cu anul viitor.

Bursa de energie, teorie si practica

Vanzarea Electrica Muntenia Sud si schimbarea mediului de tranzactionare a energiei electrice, pe fondul cresterii cererii, au dominat in acest an piata de profil.

EMS. Sucursala de distributie a curentului electric in Bucuresti, Giurgiu si Ilfov a fost vanduta cu 820 de milioane de euro, fiind un record pentru intreaga piata est-europeana.

OPCOM. Un ordin al Ministerului Economiei a hotarat infiintarea, din luna iunie a acestui an, a Bursei de energie. Cum mai bine de jumatate din energia produsa ieftin (aproximativ 25 de euro MWh) este deocamdata blocata in contracte pe termen lung, dintre care o parte va mai expira anul viitor, piata asteapta ca ordinul sa intre in vigoare efectiv din primavara anului viitor.

Prag dupa prag

PiaTa auto a bifat inca un an de crestere in ciuda estimarilor mai degraba pesimiste pe care dealerii auto le faceau la inceputul anului. Chiar si fara o parte dintre factorii benefici de anul trecut – efectul psihologic al plusului de venituri generate de cota unica de impozitare -, piata auto a gasit resurse de crestere si in acest an, care ar putea marca pentru prima data atingerea pragului de 300.000 de autovehicule noi vandute. Daca la acestea adaugam si alte 100.000 de masini second-hand care vor fi importate in acest an, atunci parcul auto – estimat la aproximativ 4 milioane de unitati – ar putea creste in acest an cu aproximativ 10%.

Crestere exponentiala

Interesul investitorilor straini pentru Romania a crescut exponential, iar acest interes s-a transpus atat in numarul ridicat de noi proiecte anuntate, cat si in valoarea achizitiilor de proiecte.

In scAdere. Randamentele investitiilor in real estate au scazut accentuat, ajungand la niveluri similare celor de pe piete mult mai dezvoltate, precum Polonia sau Ungaria – 7%. Preturile au continuat sa creasca puternic, in special la terenuri, dar si la noile constructii rezidentiale.

Acoperire mai mare. Provincia recupereaza decalajul fata de Capitala. Apar tot mai multe proiecte, atat rezidentiale, cat si comerciale. Practic, toate orasele cu mai mult de 100.000 de locuitori au intrat pe radarul investitorilor imobiliari.

PreferinTe. Centrele comerciale sunt in prezent cele mai solicitate investitii. Marii dezvoltatori locali, cat si cei straini, cele mai mari fonduri de investitii, toti s-au implicat pe acest segment. Practic, anul 2006 poate fi consideral, din punctul de vedere al pietei imobiliare, anul mall-urilor.

In asteptarea lui 2007

Fondurile deja prezente au realizat in acest an cateva afaceri foarte interesante, desi nu au fost noi intrari pe piata. Vanzarea companiilor din industria medicamentelor si cea a serviciilor financiare au adus profituri importante.

Astfel, Advent International a incasat prin vanzarea Terapia catre Ranbaxy 270 de milioane de euro, de zece ori mai mult decat a investit in urma cu trei ani la preluarea companiei.

O alta afacere profitabila a fost vanzarea de catre Fondul Romano-American de Investitii (RAEF) a trei societati financiare catre General Electric pentru 145 de milioane de euro. Gigantul american, prin divizia GE Money, a preluat dintr-o lovitura Motoractive, cea mai mare companie de leasing independenta de pe piata, firma de consumer finance Ralfi si societatea de credit ipotecar Domenia Credit.

Si domeniul materialelor de constructii a suscitat un interes foarte mare pentru fondurile de investitii. Dupa ce, in 2005, Advent cumparase producatorul de vopseluri Düfa, in acest an Oresa Ventures a preluat jumatate din afacerea Guzuchim (redenumita Fabryo), intr-o tranzactie de noua milioane de euro. Enterprise Investors a cumparat, la randul sau, Macon Deva, intr-o tranzactie de 35 de milioane de euro.

December 19, 2006
Schimbari de stil

Cine nu dispare va creste, iar economia va fi mai puternica, incepand de anul viitor. Ce aduce nou pentru companiile romanesti aderarea la Uniunea Europeana, ce preturi vor scadea si cati romani sunt dispusi sa plece peste hotare. Sunt doar cateva dintre temele dezbatute la ultima editie a Club BUSINESS, care a avut loc saptamana trecuta la hotelul Golden Tulip Times.

BUSINESS MAGAZIN: Avand in vedere recentul exemplu al lantului de magazine Universall, care a fost afectat de faptul ca au venit jucatorii mari de afara, credeti ca s-ar putea repeta? Sau ar putea fi companiile romanesti in situatia de a merge peste bulgari, de exemplu? Este integrarea o oportunitate sau mai degraba un pericol pentru afacerile dezvoltate de companii romanesti?

ERIC KISH: Depinde de cum o privesti si de ce planuri are firma. Unii vad aderarea ca un bun prilej sa-si vanda afacerea – ceea ce nu e un lucru rau. Rompetrol, de exemplu, a inceput sa cumpere francezi si spanioli. Pana la urma, aderarea pentru o firma de petrol inseamna foarte multe oportunitati. Nu mai e cazul sa ne fie frica pentru ca au venit deja companiile mari. Piata petrolului s-a cam transat in Romania: sunt patru jucatori mari. Concurenta e deja acerba in sector de cel putin doi ani, de cand s-a privatizat Petrom. De obicei, cei care rezista se intaresc, iar intr-o industrie in care dimensiunea conteaza tot timpul trebuie sa te maresti, pentru ca altfel nu ai cum sa ajungi la eficienta concurentilor tai. In Europa noi suntem acum pe locul 25, in topul companiilor de petrol, fata de OMV-Petrom care ocupa locul zece. Ca sa revin la partea cu aderarea, daca economia creste si stii sa beneficiezi de asta, e foarte bine. Daca nu, tot cred ca se poate face ceva. Intamplator, chiar il cunosc pe domnul Petrovici (omul de afaceri care a dezvoltat afacerea Universall – n.r.) si cred ca a fost o problema de timing in cazul lui.

BUSINESS MAGAZIN: Credeti ca trebuia sa vanda mai devreme?

ERIC KISH: Da, sa vanda mai devreme sau sa-si ia un partener. Sunt foarte multe posibilitati de a te dezvolta in afaceri. Uitati-va la Flanco si Credisson: pana la urma cea mai interesanta parte de-acolo a fost Credisson si nu Flanco si a fost o chestiune de timing. Probabil ca in patru ani n-o sa mai existe genul acesta de oportunitati. In cazul Credisson a fost o multiplicare fantastica a capitalului investit, desi e adevarat ca s-au dezvoltat pe spinarea unei alte afaceri.

GABRIEL BIRIS: Mai sunt cateva afaceri de genul acesta, de exemplu in leasing. Anul trecut am vazut Eurial Leasing, firma de profil a importatorului Peugeot, care a fost vandut la greci, iar la finalul acestui an vedem Romstal Leasing care, practic, a fost lipit si el de un grup care avea import de masini si echipamente industriale si care s-a dezvoltat ca un business de sine statator.

ERIC KISH: Da, dar repet: trebuie sa ai timing-ul corect.

STEVEN VAN GRONINGEN: Cred ca sunt companii cu anumite asteptari pe piata. Recent, am fost la o conferinta si am pus doua intrebari foarte simple. Unu: ganditi-va la un produs financiar-bancar pe care il avem in Romania si care poate fi vandut si in alta tara. Si cred ca putem sa ne gandim mult si bine, pentru ca nu cred ca sunt produse in Romania care sa poata fi vandute in strainatate. A doua intrebare: credeti ca sunt institutii bancare in strainatate care au produse pe care sa aiba voie sa le vanda in Romania? Si cred ca raspunsul este da. Intrebarea care se pune in continuare, daca am clarificat aceste lucruri, este de ce ai nevoie ca sa vinzi un produs bancar in Romania?, caci nu mai e nevoie de o licenta bancara si de tot felul de aprobari cum era in trecut. Si atunci in businessul nostru este clar ce ar putea sa se intample: o institutie financiara trebuie sa vanda produse aici, pentru ca aici este clientul. Dar asta nu inseamna ca si produsul trebuie sa fie aici. Si situatia este similara cazului Banca Agricola, cand nu am preluat o banca, ci 41 de banci. Acum le-am centralizat si avem intr-un singur loc centrul logistic, departamentul de resurse umane etc. Acum, dupa 1 ianuarie, o sa fie companii cu sedii in Amsterdam si Viena si in alte locuri care se vor intreba de ce sa facem call-centere peste tot?, exact cum eu acum cinci ani imi puneam aceasta intrebare despre Romania. Motiv pentru care o sa inceapa centralizarea activitatilor. Partea aceasta e interesanta.

BUSINESS MAGAZIN: Unde se vor centraliza?

STEVEN VAN GRONINGEN: Unde este ieftin, adica unde avem un volum mare si un cost de productie mic. Ar putea fi Romania. Pentru ca, din pacate, in Romania nu este ieftin si nu suntem eficienti in sistemul bancar. Si atunci, punctul meu de vedere este ca intrarea in Europa ar putea fi un lucru bun pentru Romania daca facem activ ceva si eficientizam activitatile. Important este sa facem noi ceva, nu sa ne duca circumstantele intr-o anumita directie.

BUSINESS MAGAZIN: Concret, ce credeti ca ar trebui facut pe un interval de timp scurt spre mediu pentru a determina o dezvoltare? Poate nu neaparat in Bucuresti… E scump Bucurestiul?

STEVEN VAN GRONINGEN: Nu cred ca e scump Bucurestiul, dar trebuie sa analizam de ce in Romania costul pe tranzactie este mai mare decat in alte tari. Cred ca daca te uiti la cat costa o tranzactie intre doua banci aici si cat costa in alte tari – Ungaria, Bulgaria -, suntem mai scumpi. Si daca ne uitam la cat costa listarea unei firme la bursa, in Romania e mai scump. Cred ca ar trebui sa constientizam ca este o problema aici si sa gasim solutii. Pentru ca putem sa devenim back-office-ul Europei daca vrem. Dar asta inseamna sa avem o viziune, sa avem infrastructura, tehnologie, un mediu care livreaza oameni. Dar asta inseamna sa facem ceva, nu sa asteptam, pentru ca o sa ne trezim la un moment dat ca in Romania sunt doar produsele de vanzare, iar managementul si tot restul e intr-o alta tara. Dar asta daca vrem, ca daca nu ne pasa putem sa stam linistiti.

BUSINESS MAGAZIN: Deci sistemul bancar in Romania e scump. Ce se intampla insa in alte cazuri? Ce parere aveti, domnule Oliver, e mai scump un produs in magazinul Metro din Romania fata de alte magazine din alte tari?

FRANCOIS OLIVER: Nu. Mai degraba pot spune ca in cazul produselor alimentare, pretul produselor este la jumatate fata de Franta sau in Germania. O exceptie sunt produsele electronice si electrocasnice, care sunt mai scumpe decat in alte tari. Dar dupa integrare si aceste preturi se vor alinia, pentru ca dispar taxele vamale.

DRAGOS ROSCA: Piata este relativ inchisa, in ciuda tuturor intelegerilor internationale cu CEFTA si cu Uniunea Europeana. Concret, acest lucru se manifesta prin taxe vamale mari si accize care se duc pe tot lantul de distributie pana la raft. Dar domnul Oliver spune ca doar electronicele sunt mai scumpe decat in Vest. Numai ca si untul e mai scump decat in Vest.

FRANCOIS OLIVER: Eu ma refer la ansamblu.

DRAGOS ROSCA: Da, dar la o calitate comparabila e mai ieftin in Vest. Venind de la Londra in urma cu cateva zile, sentimentul meu este ca produsele sunt mai ieftine in Londra, la Tesco (lant englez de supermagazine – n.r.) decat la Carrefour in Romania. Vorbind insa de magazine, Gemisa este proprietar al catorva lanturi de magazine si avem marci proprii pe care le aducem din China. Intrarea in UE va insemna pentru consumatorul roman un avantaj. Pentru ca pana la urma si Romania se integreaza, asa cum o face toata lumea, in economia globala. Si asta inseamna ca in curand 80% dintre produsele noastre vor fi produse in China, probabil 80% dintre calculatoare, poate toate telefoanele mobile si multe alte lucruri care acum intra cu 30% taxe vamale in Romania. Prin aderarea la UE, taxele vamale vor scadea pana la 9-10% sau chiar 7%. Deci vom vedea, dintr-o data, o scadere semnificativa. Scaderea taxei vamale se gaseste, implicit, si in scaderea pretului la raft. Cu atat mai mult cu cat TVA se aplica la pretul din vama si deci la o valoare mai mica. Si vom gasi un produs care acum costa, sa spunem, 100 de euro, sa ajunga sa coste dupa integrare, numai din jocul taxelor vamale si al taxelor care vin peste acestea (accize, TVA s.a.), 70 de euro sau poate doar 60. Acesta este un beneficiu pentru consumatorul final si cred ca pentru el avantajele sunt evidente.

BUSINESS MAGAZIN: Dar daca ne referim la business?

DRAGOS ROSCA: Cred ca va fi bine pentru unii si nu va fi bine pentru altii. Si nu ne referim obligatoriu la anumite industrii sau anumit sector. Pentru ca nu pot sa spun, spre exemplu, ca sectorul bancar este mai putin supus riscurilor decat cel alimentar. Depinde de cat de bine este condus un business. Eu tind sa cred ca o afacere precum Banca Transilvania va fi foarte competitiva si dupa ce ne integram, pentru ca ea este foarte competitiva acum fata de alte banci straine prezente pe piata. Daca ma intrebati de o alta banca romaneasca, probabil ca nu pot spune acelasi lucru. In produse alimentare, Albalact probabil ca va supravietui bine, dar nu stiu cum vor supravietui alte 30 de companii din domeniul lactatelor. Pentru ca atunci vor intra produse din Ungaria, Polonia, Germania, care acum au taxe vamale ridicate. Vor intra mai usor pe piata, au un pret potrivit, arata bine, sunt atractive si cred ca isi vor gasi consumatori relativ repede.

BUSINESS MAGAZIN: Ce conteaza pana la urma?

DRAGOS ROSCA: Pana la urma conteaza cum conduci un business si care este viziunea de perspectiva. Trebuie sa ne gandim la ce facem mai bine, indiferent cine suntem, si sa ne gandim cum putem perfectiona acest lucru ca sa facem asta mai bine decat orice alta firma din orice tara. Cred ca intrarea in UE va fi un moment de trezire pentru foarte multi. Cei care vor sti sa se adapteze, cei care au mintea deschisa, cei care vor sa invete, care vor asculta un consultant sau un partener de afaceri din Vest, care vor merge sa vada cum sunt alte businessuri vor avea de castigat. Ceilalti vor avea greutati, pentru ca va fi din ce in ce mai putin business tranzactional in Romania. Numai daca ne gandim la ce inseamna afacerile cu statul. Licitatiile de stat dupa 1 ianuarie vor arata un pic altfel, pentru ca implica bani europeni si un alt control al cheltuielilor decat se facea pana acum. Cine stia sa faca afaceri cu statul intr-un anumit fel s-ar putea sa nu mai poata face acelasi lucru. Anumite reguli se schimba, iar firmele va trebui sa se adapteze lor.

BUSINESS MAGAZIN: Plecand de la ce ati spus, pentru consumator o sa fie bine. Dar de unde vor fi bani de cheltuit?

DRAGOS ROSCA: In primul rand vor scadea preturile si vom avea mai multe venituri disponibile. Adica voi putea cumpara cu aceiasi bani mai mult suc, mai mult unt, poate mai multe lucruri.

STEVEN VAN GRONINGEN: E o intrebare buna cum fac romanii bani ca sa-i poata cheltui.

BUSINESS MAGAZIN: Credeti ca va exista o migrare a oamenilor catre stat, daca sectorul privat da faliment?

DRAGOS ROSCA: Nu, privatii nu dau faliment. Daca ne uitam in retail, vedem ca tot sectorul este privat. Unii dau faliment, in timp ce altii cresc. Dar nu cred ca sunt mai putine locuri de munca, dimpotriva, retailul a creat in ultimii ani foarte multe locuri de munca desi unii au dat faliment.

RADU GEORGESCU: Cine nu moare creste si toate pietele se consolideaza. Ori mori, ori te cumpara cineva mai mare.

DRAGOS ROSCA: Ori te duci in afara, nu? Cum a facut Softwin – iesi peste hotare, deschizi birouri in afara, vinzi pe piete internationale.

RADU GEORGESCU: Asta echivaleaza cu cresterea.

BUSINESS MAGAZIN: Domnule Ciurtin, ati auzit ce spune domnul Rosca, sunteti pregatiti sa reduceti preturile?

RAUL CIURTIN: Astept cu nerabdare sa vad ce se va intampla cu preturile. In raport cu importurile si cu preturile lor, produsele pe care le regasim azi la raft sunt subventionate in mare masura. De exemplu la unt, subventia primita de producatorii vest-europeni este de 1.000 de euro pe tona. Dar diferenta aceasta nu va mai fi, chiar daca dispare si taxa vamala. E foarte discutabil. Pe industria lactatelor pot sa spun ca vor fi presiuni din ce in ce mai mari, piata va fi din ce in ce mai competitiva pe anumite segmente, in special la branzeturi.

BUSINESS MAGAZIN: Deci e o oportunitate pana la urma sau un pericol?

RAUL CIURTIN: E foarte sensibil. Din punct de vedere strict al Albalact, ne concentram strict asupra produselor proaspete, pentru care consumatorii au o mare sensibilitate in preferinte, in orice tara. E foarte greu de crezut ca un roman va consuma usor un produs lactat proaspat de oriunde ar fi. Si ma refer la un lapte proaspat cu termen scurt de valabilitate sau un iaurt. E foarte discutabil unde si cum se vor produce schimbari. Dar e cert ca va exista o presiune tot mai mare din partea marilor lanturi comerciale, pentru ca piata creste foarte mult si producatorii incep sa dispara. Astfel incat se creeaza un loc liber la raft care va fi acoperit de importurile pe care le fac sau le vor face lanturile. Ramane de vazut ce va alege consumatorul.

BUSINESS MAGAZIN: Dar ce se va intampla cu laptele UHT (cu termen mare de valabilitate – n.r.)?

RAUL CIURTIN: Ne intereseaza laptele UHT, dar nu foarte mult. Si cat priveste supraproductia de lapte pe piata vestica si de care ne-am speriat toti foarte tare, senzatia mea este ca nu este o supraproductie foarte mare fata de consumul care a crescut foarte mult in ultimul an. Adica de doi ani de zile consumul depaseste cota alocata consumului in Uniunea Europeana. De unde sa fie lapte sa vina si la noi?

BUSINESS MAGAZIN: Trebuie sa mai plateasca si transportul…

DRAGOS ROSCA: Bine, acum in pretul acesta mare al produselor la raft nu este vorba doar despre taxe vamale mari sau despre ineficienta manageriala a companiilor de pe piata. Noi avem costuri mai mari cu logistica, pentru ca avem drumuri mai proaste si ne costa. Asta e realitatea. Avem drumuri mai proaste si ne costa mai mult distributia. Si in Romania trebuie sa platesti pentru un distribuitor 15-20% din pretul produsului, in timp ce in afara ii dai 2%. Avem probleme cu tot ce inseamna dezvoltarea foarte rapida a Romaniei din ultimii doi ani. Un metru patrat de depozit este in Romania 6 euro, iar in Germania e doi euro/mp. E un cost, nu? Avem dobanzi mai mari, comisioane bancare mai mari. Adunate toate acestea la un loc, probabil ca inseamna 10-15% din pret, pe care un produs care vine din Germania le va plati doar partial. Infrastructura il va costa si pe el, dar probabil ca finantarea va fi mai ieftina pentru el.

STEVEN VAN GRONINGEN: Am vrut sa cumpar un monitor pentru calculatorul meu si voiam unul identic cu cel pe care il aveam. Adica stiam exact ce vreau. Si am vorbit la telefon si mi s-a spus daaa… se poate, dar trebuie sa veniti la noi, sa facem precontract, sa-l comandam, sa platiti un avans…, moment in care am spus gata. Si am ales sa iau din strainatate, pe Internet, l-am primit in zece zile, am platit transportul si vama si tot a fost mai ieftin cu 30 de dolari fata de ce as fi luat aici. N-a fost OK faptul ca a trebuit sa ma duc la Posta sa-l ridic, pentru ca in Romania nu exista serviciul de livrare la domiciliu. Si abia astept sa nu mai fie nevoie sa ma duc cu caciula in mana la doamna de la Posta, ci sa pot cumpara un produs care sa-mi fie livrat direct acasa. Intrebarea este daca aceste costuri ne vor face mai competitivi.

ERIC KISH: Depinde ce cale vrei sa alegi. Ca daca vrei sa fii tranzactional, iti sta China la usa. Tot ce se poate face intr-un algoritm probabil ca se poate muta in alta parte, unde e mai ieftin. Dar daca ma intrebati pe mine, cea mai mare valoare a Albalact nu sunt vacile, si nici masinile, ci cele doua branduri pe care le are si care au cucerit partea dreapta a creierului consumatorului. Daca le cumpara cineva, va cumpara brandurile, nu masinile. Daca vrei sa pui proprietate intelectuala pe fabrica ta, e un lucru bun. Jolidon are proprietatea intelectuala data de brand si design, nu valoarea unei fabrici vechi. Dar depinde de ce vrei sa faci. Uitati-va la ce se intampla in piata petrolului: benzinariile OMV din Romania arata mult mai bine decat cele din Austria, de exemplu. Sunt mult mai bune, au mult mai multe servicii, pentru ca e concurenta mult mai mare.

DRAGOS ROSCA: Oricum, toate tarile care au aderat in primul val au inregistrat progrese, cu exceptia Ungariei, unde a fost o problema de politica generala gresita. In rest, exporturile au crescut, somajul a scazut (adevarat ca si poate datorita migratiei fortei de munca), dar n-am auzit de mii de businessuri care trag obloanele, de criza generala. Nu cred ca se va intampla asa nici in Romania, ci cred ca vor creste schimburile. Eu am insa o alta problema cu mediul de afaceri din Romania, si anume incapacitatea acestuia de a se internationaliza. Ce se intampla la nivelul companiilor din Ungaria, Cehia si Polonia este ca sunt mult mai internationale. Companii cum sunt CEZ, OTP sau MOL sunt intr-o gramada de tari. Romanii n-au curaj sa iasa.

RADU GEORGESCU: Stii ce a ajutat la ei foarte mult si ne lipseste noua? Bursa.

DRAGOS ROSCA: Eu cred ca bursa e un rezultat, ca ei s-au dus la bursa, au avut spirit antreprenorial. E un alt tip de management.

RADU GEORGESCU: La noi bursa a fost mult timp tinuta jos. Abia acum se formeaza. Pe de alta parte, sunt multi oameni in Romania care detin afaceri si se simt bine intre granite, au o alta mentalitate.

BUSINESS MAGAZIN: Ce credeti ca se va intampla cu ei?

DRAGOS ROSCA: Cred ca se vor face parteneriate sau vor vinde. Sau poate ca exista o generatie mai tanara – de ce nu copiii lor care au fost la MBA-uri prin strainatate si acum se intorc in tara – care este capabila sa duca afacerea mai departe, sa iasa din granitele tarii. Altii pur si simplu vor fi scosi de pe piata. Sa ne gandim cate companii din top 50 din urma cu zece ani se mai afla inca in acest top acum… cele de acum 10 ani nu mai sunt deloc. A fost o schimbare extraordinar de mare.

GABRIEL BIRIS: Sa nu uitam realitatile romanesti – in urma cu un deceniu si jumatate multe afaceri s-au cladit pe influente politice. Si pe bani luati fara sa fie dati inapoi. Acum e o alta generatie. Aderarea la UE va aduce un mare castig: un set de reguli clare de respectat. Dupa 1990 am avut tot felul de reguli facute de tot felul de oameni pentru fel si fel de interese particulare. Astfel ca, in timp, afacerile care au rezistat au fost cele create pe baze sanatoase si mai putin pe tot felul de invarteli.

RADU GEORGESCU: De exemplu, apropo de iesirea peste granita, in Internet, piata romaneasca este 0,2% din piata internationala. A te limita la Romania este egal cu sinuciderea, pentru ca este adresarea a doua milioane de calculatoare versus 5 miliarde de calculatoare. Avantajul nostru este reprezentat de costurile de adresare a pietei globale care sunt, mai mult sau mai putin, zero. Ce mi se pare mie ca trebuie facut este sa atacam in forta pietele externe, ca sunt la fel de bune ca si a noastra.

DRAGOS ROSCA: Ba chiar mai solvabile. Dar exista o problema cu imobilitatea oamenilor si cu faptul ca nu sunt dispusi sa mearga peste hotare. Un roman care ajunge pe o pozitie de middle management si castiga in jur de 2.000 de euro nu-l mai muti peste hotare cu niciun chip.

MIHAI BOGZA: E un paradox. Oamenii care ar pleca peste hotare nu sunt calificati, iar cei care sunt calificati sunt deja inerti.

DRAGOS ROSCA: Angrenati deja in credit pentru casa!

ERIC KISH: Apropo de iesirea peste granita, avem mari probleme sa gasim tineri dispusi nu numai sa iasa peste hotare, ci sa si imbratiseze alte culturi si sa mearga acolo sa faca treaba.

FRANçOIS OLIVER: Depinde de societate, pentru ca in cadrul Metro este un roman (Dusan Wilms – n.r.) care face parte din board-ul Metro.

MIHAI BOGZA: Romanul vrea sa fie aproape de casa, sa aiba casa lui…

FRANCOIS OLIVER: Mie mi se pare extraordinar la Romania ca oamenii sunt foarte inteligenti, educati si majoritatea vorbesc mai multe limbi straine.

STEVEN VAN GRONINGEN: Asa este. Pentru ca nu putem face un call-center in India – acolo oamenii nu vorbesc decat engleza. Si unde putem face un call-center atunci, ca sa vorbeasca oamenii si italiana, si franceza, si engleza, si germana? Importanta este educatia si infrastructura.

GABRIEL BIRIS: Educatia sta prost si merge tot mai jos.

FRANCOIS OLIVER: Eu am facut un greenfield in Romania si am gasit 7.000 de oameni. Cred ca educatia este extraordinara.

DRAGOS ROSCA: Eu cred ca romanii lucreaza foarte bine mai ales daca se afla intr-o organizatie care poate sa le dea o directie buna si clara. Plus ca romanii au marele avantaj ca sunt dispusi la ore suplimentare, fara mari comentarii, unde oamenii pana in 30 de ani sunt dispusi la un efort suplimentar pentru a progresa in cariera. Problema este mobilitatea casei. Este foarte dificil sa gasim oameni care sa plece.

FRANCOIS OLIVER: Metro este de zece ani pe piata romaneasca si are peste 100 de romani peste hotare, in pozitii importante. E o chestie de vointa, toata lumea ar vrea sa ramana in tara, dar – daca e o politica de dezvoltare a carierei bine pusa la punct – o sa plece.

DRAGOS ROSCA: Eu ma refer la altceva: ma uit si numar pe degete firmele romanesti care au ceva activitate in afara.

MIHAIL BOGZA: Mai degraba e vorba de forta financiara decat de dorinta de mobilitate. Romanii sunt foarte mobili, insa cred ca sunt mai putin mobili in interiorul tarii decat peste hotare.

FRANCOIS OLIVER: Sunt un milion de romani in Spania… Cred ca romanii sunt foarte mobili.

RADU GEORGESCU: Problema nu este mobilitatea, ci spiritul antreprenorial.

MIHAI BOGZA: Deci nu ne referim la romani ca indivizi. E posibil sa fie o problema cu mobilitatea firmelor, pentru ca in Romania firmele sunt in general mai mici. Pentru o locatie internationala iti trebuie o anumita dimensiune. Multe dintre firmele mari sunt detinute de straini, iar daca Metro, de exemplu, vrea sa se extinda pe o noua piata, nu o va face prin filiala din Romania, ci direct.

December 19, 2006
INVITATII CLUB BUSINESS
- François Oliver, director general al Metro cash & carry Romania
- Eric Kish, vicepresedinte marketing & retail, Rompetrol
- Steven van Groningen, presedinte al Raiffeisen Bank
- Mihai Bogza, presedinte al Bancpost
December 19, 2006