BusinessMagazin

Blog

  • Si partea mea unde e?

    In urma cu patru ani, exploatand curentul de opinie favorabil generat de iluzia unei reusite in Irak, administratia Bush a propus in Congres o reducere a taxelor pe castigurile de capital si pe dividende.

     

    Ei bine, ultimul raport statistic asupra situatiei locurilor de munca, aparut acum doua saptamani, a aratat ca boom-ul intrevazut de administratia Bush s-a epuizat, iar americanii de rand au dreptul sa intrebe: „Dar partea mea unde e?“.

     

    Este adevarat, asa cum sustinatorii lui Bush nu obosesc niciodata sa ne aduca aminte, ca economia Statelor Unite a castigat 8 milioane de noi locuri munca de la reducerea de impozite din 2003. Aceasta poate parea impresionant, daca nu se ia in considerare faptul ca o buna parte din castig a fost pur si simplu o redresare dupa perioada de crestere a somajului de la inceputul mandatului administratiei Bush – si ca sub administratia Clinton au aparut 21 de milioane de noi locuri de munca, dupa ce au fost majorate impozitele aplicate asupra marilor averi – o miscare care la vremea respectiva i-a facut pe comentatorii conservatori sa prezica un dezastru economic.

     

    …

     

    Paul R. Krugman este comentator la The New York Times si profesor de economie si relatii internationale la Universitatea Princeton. Urmatorul lui text va aparea in numarul din 3 octombrie al BUSINESS Magazin. 

    Traducerea si adaptarea de Anne Marie Fabian




    Cititi continuarea articolului in editia tiparita a revistei

  • Quo vadis, Apple?

    Sa vad daca am inteles eu bine: Steve Jobs insista ca melodiile de pe iTunes costa 99 de centi si episoadele serialelor TV costa 1,99 dolari pentru ca in general consumatorii cauta niste preturi simple si stabile. Numai ca asta nu se aplica deloc produselor proprii ale Apple.


    Am fost de curand intr-un mare magazin Apple din Manhattan. Din punctul de vedere al preturilor era un haos – o forma foarte eficienta de haos. Cu o zi inainte, Jobs micsorase pretul unui iPhone, lansase iPod Touch, daduse un nou pret iPod-ului original si introdusese un nou iPod Nano cu posibilitati de redare video. Standurile contineau atat noul, cat si vechiul model al dispozitivelor, dar etichetele aveau preturile vechi.

    „Etichetele astea sunt gresite“, anunta Bryan, un functionar cu un ton de crainic, langa multimea adunata la standul iPhone dupa-amiaza tarziu. „Pretul tocmai a scazut cu 200 de dolari si ar fi bine sa profitati de oferta“.


    O asemenea schimbare de preturi a avut efecte rele. Clientii care au platit 599 de dolari cand iPhone a fost lansat in urma cu doua luni si-au vazut statutul decazand de la „fericitul care a avut printre primii iPhone“ la – ei bine – „fraier“, dupa ce Jobs a taiat preturile cu o treime. Dupa ce a fost pus la zid pentru asta, Jobs a oferit un soi de scuze in care de fapt nu-si cerea scuze si un credit de cumparaturi la magazin in valoare de 100 de dolari pentru fiecare dintre primii proprietari de iPhone, ca sa-i ajute pe oameni sa-si mai spele demnitatea.


    O greseala de fixare a pretului?     Bineinteles. Si cand stai sa te gandesti, grupurile media cu care se bate Jobs si-ar dori o ocazie sa faca aceeasi greseala. Mai pe la inceputul verii, Universal Music Group, detinut de Vivendi, a spus ca nu-si va reinnoi contractul cu iTunes pentru ca isi doreste mai multa flexibilitate in fixarea preturilor. Recent, Apple a anuntat ca nu va mai prelua emisiuni de televiziune de la una dintre retelele americane de televiziune, NBC, pentru ca aceasta a cerut dublarea pretului de 1,99 de dolari, afirmatie pe care NBC a negat-o.


    „Apple nu spune adevarul. Noi n-am cerut niciodata sa dublam pretul de vanzare a emisiunilor noastre“, spune Cory Shields, purtator de cuvant al NBC Universal. „Negocierile noastre s-au concentrat pe cererea noastra pentru o mai multa flexibilitate in fixarea preturilor, inclusiv posibilitatea de a oferi pachete de emisiuni astfel incat continutul nostru sa fie mai atractiv pentru consumatori.“


    Creatorii de continut se presupune ca au un avantaj, dar in aceasta zona de tir deschis avantajul ramane la Apple deocamdata. Cu o baza instalata aproape ubicua – iTunes a fost descarcat de 600 de milioane de ori si s-au vandut deja peste 100 de milioane de playere iPod – Apple are cea mai mare aplicatie media din toata lumea. Retelele media si casele de discuri au si ele cateva gloante, dar Steve Jobs are mitraliera.


    Paul Saffo, un analist din Silicon Valley care a vazut pana acum cateva revolutii tehnologice venind si trecand, nu e dintre cei care simt nevoia de a detine un iPhone, dar crede ca Apple culege acum roadele eforturilor din trecut. „Au castigat lupta inca dinainte de a vinde primul iPod“, spune el. „Si-au dat seama ce trebuie si acum sunt rentieri ai propriului succes.“


    Eu n-as fi asa convins de asta.     Cu fiasco-ul de acum al schimbarii de preturi, Jobs a dovedit ca nu e infailibil – in ciuda a ceea ce veti fi auzit pana acum. Si insistenta lui continua de a controla fiecare aspect al relatiei utilizatorului cu produsul, inclusiv nivelul pretului, are riscuri reale.


    S-ar putea specula ca Apple a taiat pretul la iPhone ca sa castige un avantaj suplimentar in distribuirea de muzica si a episoadelor din cate-un serial ca „Heroes“, dar afacerea companiei este cu aparate electronice, nu cu media. Caci iTunes, cu toata ubicuitatea lui, nu e un mare centru de profit. Jobs vrea sa fie regele tuturor mijloacelor de informare, ca sa se asigure ca va avea tot timpul la dispozitie o sursa ieftina, dar bogata de software – muzica, show-uri de televiziune si filme – care sa-i anime gadget-urile si sa-i aduca noi vanzari.


    Argumentele lui impotriva preturilor variabile (preturile mici atrag consumatori noi si slabesc apetitul pentru piraterie) s-ar putea sa fi mers in urma cu cativa ani, dar au inceput sa sune cam egoist. Internetul, la urma urmei, poate cu usurinta sa puna la dispozitie preturi pentru fiecare buzunar. Licitatiile de pe eBay au dovedit ca oamenii urmaresc indeaproape nu numai preturile, ci si propriul lor interes de consum.


    Ar trebui ca achizitia de media sa fie in vreun fel diferita de orice alta achizitie online? Pare fortat sa crezi ca versiunea de pe iTunes de la „Stronger“, hitul lui Kanye West, sau „The Last Duet“ cantat de Barry Manilow si Lily Tomlin (un proiect de stiinta audio, cel mult) valoreaza ambele mult mai mult de 99 de centi, iar eu voi plati pentru ele exact cat fac. Si, ca unuia care calatoreste destul de mult, posibilitatea de a viziona episoade din serialul „The Office“ pe iPod mi se pare ca valoreaza mai mult de 1,99 dolari si de aceea as plati in consecinta.


    Retelele de televiziune sunt inghesuite din toate partile – de consumatorii care pot sa vada serialul „Lost“ cand e transmis, sau pot vedea o versiune comprimata pe ABC.com in ziua urmatoare, sau sa il descarce prin TiVo fara reclame oricand doresc, sa descarce o versiune platita, sa fure o versiune piratata sau sa astepte si sa cumpere pachetul de DVD-uri. Dar NBC are un avantaj mai semnificativ in aceasta lupta decat Universal. NBC are deja multe dintre show-urile cele mai bine vandute pe iTunes: compania estimeaza ca acolo are o audienta de 40%, in timp ce Apple spune ca e de doar 30%.


    Si Apple nu e singurul aproape de a deveni monopol cu care companiile media au de tratat. Lantul de magazine Wal-Mart, care folosea preturi mici la produsele media ca sa-si atraga clienti, nu va fi prea fericit sa se vada dezavantajat pe termen lung. NBC a anuntat ca va incheia un parteneriat cu un alt mamut, Amazon.com, ca sa-si distribuie produsele media catre public. Parteneriatul viitor al companiei cu Fox, in cadrul unui proiect care se va numi Hulu.com, ar putea da nastere unei noi destinatii pentru amatorii de seriale.


    Desigur, versiunile ce pot fi descarcate de pe Amazon.com sau Hulu.com nu vor putea fi redate de un iPod. Dar Jobs poate dicta preturile doar daca episoadele din „The Office“ nu mai pot fi redate pe niciun alt dispozitiv.     Apple a construit un regat bazat pe niste produse hardware frumoase si placute la atingere. Dar dragostea mea pentru iPod e totusi alimentata de toate lucrurile pe care le pot pune pe acest aparat. Daca acest cartier exclusivist isi pierde mare parte din latifundia lui culturala, chiar ar trebui sa mai locuiesc aici?

     

    Traducere si adaptare: Mihai MitricA

  • Irlandezii and Friends

    Agentia romaneasca Friends Advertising a semnat un parteneriat de patru ani cu firma irlandeza International Marketing & Sales Group (IMSG), la sfarsitul caruia agentia va fi cumparata in totalitate.


    Preluarea va fi realizata in doua etape, IMSG urmand sa plateasca, intr-o prima etapa, circa 2,54 mil. euro pentru 70% din actiunile Friends Advertising. Restul de 30% din actiunile agentiei romanesti urmeaza sa fie cumparate de IMSG in 2011, dupa ce pretul acestora va fi stabilit in urma unui audit independent.


    In urma afilierii, agentia isi va consolida departamentul de strategie si va intra in randul jucatorilor de pe piata de branding autohtona. De asemenea, cele doua companii isi propun sa extinda expertiza grupului in directii precum online, retail, merchandising, BTL, research etc. Parteneriatul va aduce beneficii agentiei locale, prin experienta companiei IMSG in pietele emergente, precum Rusia si India, spune Sorin Tranca, managing partner la Friends Advertising. „IMSG aduce un know-how extins in zona de retail si field marketing, acolo unde putine agentii de comunicare au cunostinte solide in Romania. In plus, cu agentia din Turcia a grupului gasim cele mai multe afinitati in dezvoltarea unei colaborari pe branding, PR si strategie“, a mai spus Tranca.


    IMSG, listata la Bursa din Londra, a inceput sa prospecteze piata de publicitate din Romania in luna martie anul trecut. IMSG planuieste sa isi mareasca portofoliul de achizitii in Romania pana la sfarsitul anului 2007. „Suntem in discutii cu alte 4-5 agentii romanesti si speram ca pana la sfarsitul anului sa finalizam negocierile“, a declarat Lau Geckler, deputy managing director IMSG International. Discutiile cu cei de la Friends au durat aproximativ opt luni.


    Agentia romaneasca de publicitate full-service Friends Advertising a fost infiintata in urma cu patru ani. Printre clientii sai se numara Canon CCE, Unilever CCE, Siemens Romania si Libra Bank. IMSG ofera servicii de vanzari si marketing pe piete in dezvoltare si are in prezent birouri in 20 de orase, in tari ca Rusia, Turcia, Ungaria, Ucraina si India. Friends Advertising a fost asistata in procesul de negociere de casa de avocatura Iordache & Iordache, iar IMSG de catre Bevan Brittan LLP.

  • In the spotlight

    Ideea: Copper Beech comunica beneficiile viitorului complex imobiliar Blue Tower

    Client: Copper Beech

    Brand: Copper Beech Blue Tower

    Agentia: Publicis

    Canale: presa scrisa, Internet, TV

     

    Agentia de publicitate Publicis a realizat comunicarea creativa pentru proiectul rezidential Copper Beech Blue Tower din Bucuresti, care incepe sa fie promovat in aceasta luna. La baza conceptului a stat evidentierea beneficiilor legate de spatiul noului imobil Blue Tower: proximitatea lacului Plumbuita, a parcului si privelistea neobstructionata. Clientul a dorit o comunicare de tipul „emotional lifestyle“, care sa transmita direct beneficiile produsului. Conceptul, intitulat „Chain reaction“, pivoteaza in jurul fiecarui beneficiu, vrand sa demonstreze ca la proiectarea imobilului s-au luat in calcul toate asteptarile viitorilor proprietari. Headline-urile descriptive prezinta simplu oferta: „Noi iti dam lumina naturala. Tu adu-ti plantele; Noi iti dam un lac. Tu adu-ti barca; Noi iti dam un parc. Tu adu-ti copiii…“ Campania se va derula prin presa si prin bannere pe Internet. In plus, Publicis dezvolta un spot TV care va fi difuzat in cinematografele Movieplex, Multiplex si Cinema Pro.

  • Misteriosul gPhone

    Google Phone este ramane dintre cele mai fierbinti subiecte ale momentului. Speculatiile recente pe marginea datei de lansare a telefonului mobil si a specificatiilor tehnice au creat deja in jurul „gPhone“ o atmosfera de mister comparabila cu cea dinainte de lansarea iPhone de catre Apple.


    Majoritatea blogurilor de IT si multe publicatii internationale s-au intrecut in ultima saptamana in scenarii privind planul Google de a revolutiona industria telecomunicatiilor, odata cu lansarea unui telefon mobil. Despre un celular planuit de Google se vorbeste inca de anul trecut, insa acum a inceput sa se contureze ideea ca Google a investit deja „cateva sute de milioane de dolari“ pentru acest proiect, potrivit unor surse citate de The Wall Street Journal, si ca gPhone ar putea fi lansat simultan in SUA si Europa chiar in primul trimestru al anului viitor.


    Odata cu aceasta presupunere, neconfirmata in vreun fel de oficialii Google, au inceput sa apara si primele detalii despre telefonul in sine si despre serviciile pe care le-ar putea oferi. „Google vrea sa transpuna serviciile de cautare si aplicatiile software si pe telefonul mobil, iar pentru asta lucreaza din greu in fiecare zi“, a declarat un reprezentant al companiei, fara a oferi detalii suplimentare legate de planurile privind telefonia mobila.


    Indiferent cum va fi telefonul de la Google, comparatia cu iPhone este inevitabila, remarca un comentator de pe blogul TechCrunch, care in urma cu un an era prima sursa ce a anuntat ca Google a achizitionat pentru 1,65 mld. dolari site-ul YouTube. Numai ca singurele asemanari intre gPhone si iPhone sunt denumirea, cu toate ca in cazul telefonului Google este doar o speculatie ca asa va fi numit, si interesul manifestat de timpuriu si sustinut de zvonuri al utilizatorilor, daca luam in considerare faptul ca frenezia iPhone a inceput tot cu cateva luni inainte de lansare.


    In schimb, diferentele pornesc chiar de la echipamentul in sine. Daca Apple a propus un model propriu de telefon mobil pe care il promoveaza agresiv si il comercializeaza la un pret ridicat, de 500 de dolari (370 de euro), Google va veni cu o serie de terminale sub umbrela gPhone al caror pret, conform unor surse neoficiale din piata apropiate companiei, se va situa undeva in jurul a 100 de dolari (74 de euro).


    „In prezent, Google evalueaza peste 20 de modele de telefoane mobile din portofoliul producatorului taiwanez High Tech Computer (HTC), dintre care va alege cel mult cinci terminale care sa poarte brandul gPhone“, scrie John Biggs pe blogul Crunchgear, citand o sursa din interiorul HTC. „Se presupune ca si Samsung va produce telefoane gPhone, dar aceasta informatie nu a fost confirmata deocamdata.“


    Astfel ca, avand in vedere ca exista posibilitatea ca Google sa lucreze cu mai multi producatori si nu doar pentru un singur model de terminal, nu echipamentul in sine va fi piesa de rezistenta a Google, ci serviciile ce vor fi furnizate. Speculatiile merg si mai departe – gPhone ar putea fi de fapt orice telefon mobil cu un set de specificatii „minime“ necesare, precum tehnologia 3G, Internet Wi-Fi, player audio-video si camera foto, elemente care sa incurajeze utilizarea de continut multimedia si accesul la Internet.


    In ceea ce priveste partea de software, gPhone va functiona cel mai probabil cu un sistem de operare dezvoltat chiar de Google. Speculatiile in acest sens se bazeaza pe achizitia facuta in urma cu doi ani a Android, companie specializata in dezvoltarea de software pentru telefoane mobile. Conform informatiilor publicate de Engadget, la scurt timp dupa achizitie, echipa de programatori condusa de directorul executiv Andy Rubin a inceput sa lucreze la un sistem de operare pentru celulare bazat pe platforma open source Linux si compatibil cu toate serviciile Google. Lesne de inteles deci ca aceasta compatibilitate inseamna ca gPhone va avea preinstalate serviciul de messenger Gtalk, serviciul Gmail, Google Maps sau GPay, un sistem de plati prin telefonul mobil.


    Privit din alt unghi, sistemul de operare al Google se traduce in concurenta cu Symbian si Windows Mobile, platformele deja populare pe telefoanele mobile. Fondatorul Microsoft, Bill Gates, considera insa ca Google nu reprezinta o concurenta serioasa pe acest segment si ca este putin probabil ca rivalul sa castige din cota de piata de 10% detinuta de Microsoft, scrie New York Times.     „Google a lansat pana acum 30 de produse diferite, dar numai unul singur genereaza profit. Succesul companiei pe acest segment este greu de estimat pana cand nu se lanseaza efectiv softul“, a comentat Gates.


    Revenind la comparatia cu Apple si iPhone, o alta deosebire ar fi faptul ca planul ambitios al Google este sa atraga cat mai multi operatori de servicii de telefonie mobila pentru gPhone, in locul politicii de exclusivitate preferate de Apple. Se pare ca Google a prezentat deja conceptul telefonului mai multor furnizori de telefonie mobila din SUA, printre care AT&T, T-Mobile si Verizon Wireless, conform The Wall Street Journal. Totodata, se speculeaza ca Google ar fi purtat anterior discutii si cu France Telecom in vederea unui contract „de ordinul miliardelor de dolari“ pentru gPhone. Iar faptul ca Google are deja contracte incheiate cu operatorii Vodafone, 3, KDDI si T-Mobile prin care motorul sau de cautare este folosit pe telefonul mobil, in portalul acestora, lasa de banuit ca gPhone ar putea functiona inclusiv in respectivele retele de telefonie mobila.


    Ramane insa o intrebare: pe ce anume mizeaza Google cu acest telefon mobil? Avand in vedere ca cel mai mare motor de cautare din lume va trebui probabil sa subventioneze pretul telefoanelor, 100 de dolari nefiind un pret real pentru un telefon din gama high-end, cum se vrea gPhone, scopul Google este sa genereze venituri din publicitatea pe telefonul mobil care sa acopere inclusiv serviciile de telefonie gratuite pe care compania le-ar putea oferi in urma parteneriatelor cu furnizorii, sustin surse neoficiale apropiate planurilor Google. Practic, este vorba despre acelasi sistem de publicitate aplicat online, din care compania a castigat anul trecut aproape 11 mld. dolari (peste 8 mld. euro) si pe care vrea sa-l transpuna pe ecranul telefonului mobil. „Vrem sa incheiem parteneriate cu majoritatea operatorilor de servicii de telefonie mobila si a producatorilor de celulare, pentru a oferi servicii de cautare si alte aplicatii Google pe dispozitivele si retelele acestora“, declara anterior un reprezentant al companiei.


    „Pentru Google, pozitia de lider in domeniul cautarii online, precum si mentinerea acestei pozitii sunt lucruri extrem de importante“, explica Weston Henderek, analist in cadrul companiei de cercetare Current Analysis. Piata publicitatii pe mobil are un potential considerabil de crestere, fiind estimata de compania de cercetare a pietei Frost & Sullivan la 450 mil. dolari anul acesta (peste 330 mil. euro) numai in SUA si la peste 2 mld. dolari (1,4 mld. euro) la nivel mondial pana in 2011. O estimare mult mai optimista pentru urmatorii trei ani are Gartner, dupa care in 2011 piata publicitatii pe mobil va ajunge la 3,9 mld. dolari in America de Nord, in timp ce la nivel mondial va ajunge la 14,7 mld. dolari.


    In conditiile competitiei pentru a castiga o cota cat mai mare din aceasta piata, Google ar putea sa atraga clientii si prin faptul ca apelurile telefonice si accesul la Internet vor fi serviciii gratuite – gPhone se poate conecta la Internet wireless oriunde exista un hotspot, moment in care apelurile pot fi efectuate online. In acelasi timp, printr-un telefon mobil, Google ar putea  crea o retea de continut online, clientii avand astfel la indemana tonuri de apel, jocuri pentru mobil si clipuri video de pe YouTube.


    „Sunt foarte multe motive pentru care gPhone-ul va putea devansa iPhone in popularitate“, este de parere Rob Enderle, analist in domeniul tehnologiei. „Si daca este gratuit sau aproape gratuit, cu siguranta ca o sa ma asez la coada sa-mi iau un telefon Google.“

  • Si Yahoo! vrea Mobil

    Analistul Michael Arrington de la TechCrunch scria recent ca nu numai Google, dar si Yahoo! ar lucra la un telefon mobil propriu.

     

    SPECULATIA. Directorul HTC care a furnizat informatiile privind pregatirea gPhone a spus ca si Yahoo! are in plan lansarea unui telefon mobil si ca lucreaza de mai multa vreme decat Google la un astfel de concept. Prin urmare, exista posibilitatea ca anul viitor sa fie lansat si un telefon Yahoo!, scrie Arrington.

     

    CERTITUDINEA. Deocamdata se stie oficial doar ca Yahoo! va deschide un centru de cercetare si dezvoltare in California, cu aproximativ 120 de angajati, in cea mai mare parte fosti angajati ai Motorola, si care se va concentra pe cercetarea in domeniul publicitatii pe telefonul mobil. Aceasta miscare inseamna ca, la fel ca si Google, Yahoo! incearca sa castige o felie din piata serviciilor pentru telefonul mobil.

     

    SANSELE. Un telefon de la Yahoo! nu pare a fi o miscare gresita, avand in vedere ca, potrivit sondajelor, 55,5% dintre americani spun ca ar cumpara un celular semnat de una dintre cele doua mari companii de Internet, Google sau Yahoo!.

  • Cocteil cu TVA

    O aplicatie care sa calculeze caloriile arse in timpul activitatilor fizice nu e asa de originala incat niciun telefon sa n-o fi inclus pana acum „din fabricatie”. Nokia 5500 e doar unul din exemple.

    Dar un model care sa aiba si aplicatii care aduc stiri de business pe ecranul telefonului, pe acelasi terminal destinat, in fond, nisei celor preocupati de propria silueta, e rarisim. Insa noi servicii web destinate telefoanelor mobile pot suplini lipsurile incercate de utilizatorii atipici in folosirea aproape oricarui tip de telefon. De pe mfun.ro, un site lansat in octombrie anul trecut, se pot descarca aplicatii care sa personalizeze telefoanele mobile cu servicii suplimentare. Singura conditie este ca telefonul caruia ii sunt destinate aplicatiile sa cunoasca limbajul de programare Java, o caracteristica indeplinita de cele mai multe dintre telefoanele aflate acum la vanzare in magazine. Dupa inregistrarea gratuita pe site-ul mfun.ro urmeaza etapa alegerii aplicatiilor ce se doresc a fi instalate. Lista, inca modesta, cuprinde aplicatii realizate de firma One Touch Info, detinatoarea site-ului. Dintre cele 14 la numar pot fi mentionate Mobile Business, serviciul care afiseaza cursul valutar, calculeaza TVA si ofera gratuit stiri economice de baza, sau Cocktail Wizard, o aplicatie ce genereaza liste de mixuri alcoolice ce pot fi preparate cu ingredientele introduse de utilizator.

    In ciuda gratuitatii, modelul de business prin care site-ul obtine totusi venituri se bazeaza pe reclamele inserate in aplicatii, explica Ioana Ciopraga, director de marketing al companiei care a lansat site-ul. „Concret, anul acesta ne asteptam la incasari din publicitate de aproape 100.000 de euro“, declara Ciopraga. Publicitatea nu ar trebui sa-i deranjeze pe cei 5.000 de abonati de acum ai serviciilor, pentru ca este inserata doar in momentele cand se incarca sau actualizeaza aplicatiile, neintrerupand activitatea acestora. Aplicatii similare sunt la ora actuala oferite si de operatorii de telefonie mobila, dar fara a fi gratuite. Site-ul mfun.ro se adreseaza insa doar celor din retelele GSM din Romania, Zapp utilizand tehnologia Brew si nu Java pentru aplicatii.

  • Prea mult Internet

    Cel mai mare furnizor de Internet din Statele Unite, Comcast, a inceput sa deconecteze o parte a clientilor pe motiv ca navigheaza prea mult, desi abonamentul este unul cu trafic nelimitat.

    Masura i-a pus pe jar pe clientii afectati, care au reprosat Comcast ca ofertele alese de ei erau cu trafic nelimitat. Intr-o declaratie publicata de cotidianul Washington Post, oficialii companiei au replicat ca aceste cazuri de deconectare fortata au fost „foarte rare“ si ca au fost facute „pentru a asigura in continuare majoritatii clientilor o experienta placuta in utilizare“. Analistii americani spun ca noile media, servicii Internet mari consumatoare de latime de banda, au devenit atat de utilizate, incat infrastructura de acum nu mai reuseste sa tina pasul. Astfel, in momentele de varf, un client care nu face mai mult decat sa-si verifice casuta de e-mail are parte de viteze de incarcare a paginilor incetinite de cei care folosesc intensiv Internetul. Cele mai mari consumatoare de Internet sunt serviciile de televiziune online la calitate high definition, descarcarea de fisiere de mari dimensiuni si programele de file-sharing prin care utilizatorii fac schimb de date pe Internet. Aceasta ultima categorie, spune un studiu recent al companiei de analiza ABI Research, este raspunzatoare pentru o treime din traficul total inregistrat pe Internet in Statele Unite. Un alt studiu de actualitate, realizat de producatorul de echipamente pentru telecomunicatii Cisco, arata ca traficul lunar pe care il genereaza acum doar site-urile cu filme in Statele Unite echivaleaza cu traficul anual rezultat din folosirea Internetului la nivel global in 2000. Si daca nu era suficient, curentul web 2.0 prin care noi servicii Internet incurajeaza interactivitatea si incarcarea de continut facut chiar de utilizatori creste nevoia de banda pentru upload.


    Toate conduc la o concluzie pe care multi operatori o vad intemeiata: urmeaza o criza de latime de banda care ar putea incetini sau chiar duce la caderea temporara a accesului la Internet pentru utilizatorii americani. Si, de partea companiilor furnizoare, la o cadere a profiturilor inregistrate, din moment ce in prezent nivelurile tarifare ale abonamentelor care asigura trafic nelimitat sunt gandite pornind de la premisa ca utilizatorii folosesc Internetul mai cumpatat. Unii furnizori sunt insa asigurati prin faptul ca impun contractual un nivel maxim de utilizare la a carui depasire se percep taxe suplimentare. Sau se intrerupe furnizarea serviciilor de acces si incep sa fie cautati avocatii.    

  • Cum mi-am petrecut vacanta

    Unde si-au incarcat bateriile managerii romani in aceasta vara? BUSINESS Magazin a vorbit cu mai multi manageri despre vacantele proaspat incheiate si despre metodele pe care le aplica pentru a-si reintra in dispozitia obisnuita de lucru.

     

    Laurentiu Ispir, investment officer la Oresa Ventures, a facut in aceasta vara un tur de opt zile prin aproape toata zona Provence: Avignon, Aix en Provence, Arles, Orange, Chateauneuf du Pape, Rousillon, Gordes si la final St. Tropez. „M-a impresionat stiinta francezilor de a-si face viata buna si faptul ca Provence aduna intr-un perimetru relativ restrans toate lucrurile frumoase de pe lumea asta. Sunt chiar prea multe pentru a le nominaliza.“ Ispir spune ca visa demult sa plece acolo, dar ca decizia a luat-o dupa ce l-a convins un amic ca zona este chiar mai frumoasa decat in carti si poze. „Am mai fost acum ceva ani pe Coasta de Azur, dar nu am avut timp sa urc mai in nord.“


    Cum s-a simtit inapoi in Romania? „Hotarat… sa ma intorc“, glumeste Ispir, care isi aminteste ca singurul regret a fost ca Bucurestiul „nu se afla in sudul Frantei“. Inca se mai gandeste la vacanta din Provence: „In plus, raspandesc microbul. Deja am contabilizat o «victima», care a vizitat Provence ca urmare a povestirilor mele. Garantat vor urma si altii“. Cat despre intoarcerea la birou si recapatarea formei de lucru, Ispir are o reteta probabil universal valabila: „Deschid Inbox-ul, imi creste rapid nivelul adrenalinei si reintru in forma in 5 minute“.


    Exista insa vacante dupa care nici chiar adrenalina nu te poate face sa iti revii usor. „Vacantele pe care le regret mereu sunt cele de schi. Si pentru ca sunt un dependent de schi si pentru ca este foarte greu sa treci de la munte, zapada, aer curat, oameni relaxati la praful si stresul care plutesc in aer in Bucuresti“, comenteaza reprezentantul Oresa.


    Dragos Anastasiu, proprietarul grupului Eurolines, ales recent la conducerea Asociatiei Nationale a Agentiilor de Turism, a adunat povesti de vacanta pe litoralul romanesc, chiar daca fragmentare: „De obicei, vacantele au durat cate un week-end, rar am apucat sa stau mai mult de doua zile“. Anastasiu lauda transformarea statiunii Mamaia, pe care el o pune in contrast cu alte statiuni: „Locuri de cazare noi sau renovate, spatii verzi amenajate si mult mai curate decat in anii trecuti, plaja ingrijita. Mamaia respira un aer de eleganta pe care, din pacate, alte statiuni precum Olimp sau Neptun nu o impartasesc“. Revenirea a fost dificila? „In general sunt mereu conectat la activitatile curente. Asadar, nu imi este greu sa ma reintorc la programul obisnuit, de birou. Reintrarea in forma are loc brusc, de a doua zi cu toate motoarele pornite.“ Conectat sau nu, si Anastasiu are insa vacante de care nu poate uita usor. A petrecut, de pilda, cateva saptamani in America de Nord, cand am vizitat Statele Unite si Canada: „Cred ca imi amintesc cu cel mai mare drag de zilele petrecute in California, de clima de acolo si de cerul care avea o culoare incredibila, era de un albastru pe care rareori l-am mai intalnit in Europa“.


    Oana Nastase, consilier de comunicare la Bursa de Valori Bucuresti, a petrecut doua saptamani in America de Sud, colindand in lung si in lat Argentina. A vizitat pe rand Buenos Aires, Salta, un alt oras mare al Argentinei, Cafayate, unde a fost cazata intr-un hotel amenajat intr-o veche crama de vinuri, a fost uimita de culoarea muntilor din „Marele Canion“ al Argentinei, a urmarit dansurile traditionale din Pumamarca, a vizitat o salina aflata la aproape 5.000 de metri inaltime pe locul unui vechi ocean si a petrecut cateva zile in parcul national Iguazu, unde se afla cea mai mare cascada naturala din lume. „Am venit odihnita psihic, am vazut niste lucruri minunate. In forma de lucru a trebuit sa intru inca de a doua zi. Fusul orar m-a deranjat un pic, dar daca reusesti sa stai treaz pana la ora naturala de somn din tara ta si nu cedezi tentatiei de a te culca imediat, te acomodezi foarte repede. Secretul este sa stai treaz, asa ca mi-am revenit relativ usor.“ Nastase spune ca reintrarea in forma se face usor, prin simpla focalizare a atentiei catre munca.


    Serban Cizmarescu, director general al lantului de magazine de decoratiuni Innova, povesteste ca a petrecut doua saptamani in insula greceasca Lesvos (foto). „Am inchiriat o vila, cu o plaja numai a noastra si la trei pasi de apa. Impresionanta a fost marea, care era perfect transparenta. Am putut sa facem snorkeling si sa pescuim cu harponul pesti, caracatita, calamar“. De altfel, acesta a fost si meniul principal: fructe de mare (cu cate o pauza de o zi de giros si souflaki), insotite de retzina (vinul grecesc cu aroma de rasina). Cizmarescu glumeste spunand ca desi au stat numai doua saptamani, „cred ca toti am fi preferat sa mai stam cateva zile, vreo 365“.


    Si directorul general de la Innova are cateva vacante care i-au ramas in memorie. De unele isi aminteste datorita frumusetii locurilor, cum sunt cele din Maldive, Mexic sau Londra, iar de altele pentru simplul fapt ca a fost impreuna cu copiii si a putut sa petreaca impreuna cu familia „quality time“ – la Caciulata, pe Valea Oltului.


    Despre recapatarea formei de lucru, Cizmarescu spune ca este „deja montat pe treaba“ din prima clipa cand intra pe usa. „Dupa vacante imi vin in minte multe idei de amenajare a showroomului si noi directii de dezvoltare. As putea sa spun ca imi revin mergand la sala, la masaj, dar in realitate cea mai buna forma de revenire este pentru mine sa ma afund total si imediat in munca.“


    Daca o vacanta de doua saptamani poate fi rezumata in cateva randuri, exista trei copii de manageri din Tara Galilor care probabil vor avea nevoie de luni intregi pentru a le povesti colegilor despre calatoria de un an in jurul lumii. Rowan (9 ani), Rhys (7 ani) si Jenna Pritchard (5 ani) s-au intors la sfarsitul lunii august in Tara Galilor dupa ce au vizitat 29 de tari, au zburat de 36 de ori cu avionul, au calatorit de 47 de ori cu vaporul si au strabatut in total 97.000 de kilometri. Calatoria a inceput la New York si au vizitat pe rand Canada, America de Sud, au trecut Oceanul Pacific spre Australia si China si apoi au revenit in Europa cu Transsiberianul.


    Explicatia acestei neobisnuite vacante e ca Joe si Rachel Pritchard, patronii unei afaceri de marketing din localitatea Llandovery, au decis sa isi ia copiii in aceasta calatorie, la care se gandeau inca din frageda tinerete, dupa ce au primit o mostenire neasteptata de la un unchi si au vorbit cu profesorii copiilor sa amane un an scoala. Cuplul a gandit  excursia pana la cel mai mic detaliu. Totusi, nu totul a functionat conform planului. Rhys s-a ratacit, din fericire temporar, in stepa din Mongolia, au calatorit 20 de ore cu un autobuz infricosator pe drumurile aflate in creierii Muntilor Anzi si au fost jefuiti. Insa familia Pritchard spune ca amintirile frumoase ale calatoriei compenseaza orice neplacere: copii au vazut de aproape ursii grizzly, paianjeni de toate dimensiunile si formele si au mancat tot felul de delicatese exotice.

  • Opere rock pe gheata

    Proaspat castigatori ai Premiului Muzical Mercury din Marea Britanie, The Klaxons arata ca stiu sa faca valuri inventand un nou gen muzical, chiar daca nu au prea multe in comun cu acesta.


    Exista un motiv intemeiat pentru care iti vine sa-ti lipesti urechile cu Moment atunci când mergi prin cluburile românesti, si anume ca România nu a avut niciodata o miscare rave. In Marea Britanie, supercluburile si „cultura de club“ sunt un fenomen care s-a petrecut numai pentru ca in 1994 politia a interzis adunarile in aer liber si muzica definita ca fiind constituita numai din „batai repetitive“. Scena rave a durat vreo cinci ani, dar a avut un impact ce nu poate fi inlaturat. Cluburile din Marea Britanie inca mai pastreaza o oarecare atmosfera in care nu exista clase sociale, fiind acel gen de loc unde fii de parlamentari se amesteca si cu muncitori din constructii, si cu distribuitori de droguri someri. Sunt acel gen de locuri unde este obligatoriu sa intri in vorba cu cineva pe care nu l-ai mai vazut pâna atunci. Ceea ce nu se datoreaza exclusiv drogurilor. Este o ramasita a spiritului rave.

     

    Nu trebuie uitate câteva chestiuni despre scena rave:

    1) Muzica a fost, in principal, la fel de interesanta ca ascultarea unui om care gaureste strada;

    2) Moda timpului a fost de-a dreptul ridicola (Manusi albe? Veste? Poftim?);

    3) Raverii insisi erau niste oameni care nu stiau pe ce lume se afla, semanând cu niste maimute care aveau in plus avantajul degetelor opozabile. Totusi, ceea ce avea rave-ul era o energie uriasa. O bucurie ca lucrurile se schimbau, ca se putea face ceva ce nu se mai facuse pâna atunci.

     

    Acesta este spiritul pe care l-au valorificat The Klaxons. Saptamâna trecuta, albumul lor de debut intitulat „Myths of the Near Future“ („Miturile viitorului apropiat“) a câstigat Premiul Muzical Mercury in Marea Britanie, invingand-o pe Amy Winehouse, considerata favorita. Daca vrei sa faci valuri in lumea muzicii, atunci nu exista solutie mai buna ca inventarea unui nou gen muzical, ceea ce au facut cei de la The Klaxons. „Nu-Rave“ este un gen muzical imposibil de definit fara a-i mentiona. In afara de Hadouken! (atentie la semnul de exclamatie obligatoriu), e greu sa te gândesti la o alta trupa care se sa incadreze in specificatiile nu-rave. Chiar daca sunt pionerii acestui nou gen, The Klaxons au la fel de multe in comun cu rave-ul ca Dolly Parton.


    Cu o combinatie cât se poate de traditionala de tobe si chitare, nu e deloc surprinzator ca The Klaxons nu suna foarte rave. Unele dintre piesele lor includ, intr-adevar, claxoane pneumatice (foarte rave), sirene (foarte rave) si diverse chitaituri electronice. In plus, LP-ul contine si o preluare dupa piesa rave din anii nouazeci interpretata de catre Grace, „Not Over Yet“. In afara de asta, insa, trupa paseste ferm pe teritoriul indie. Ca niste jefuitori de morminte moderni, The Klaxons au furat cele mai bune aspecte ale rave-ului, lasând in urma doar cadavrul in putrefactie. Iar ceea ce merita furat nu e muzica, ci energia.


    Pe lânga faptul ca au inventat un gen, The Klaxons au reusit sa atraga si atentia mass-media gratie trupei de fani devotati care ii urmeaza la fiecare concert si care o iau razna la fiecare piesa, readucand la moda betele luminoase. Au reusit sa pastreze acest sentiment de euforie haotica si in inregistrarile lor si, din acest motiv, „Myths of the Near Future“ nu e usor de ascultat. In ciuda unor piese de-a dreptul datatoare de dependenta, numai bune de difuzat la radio, prezentate pe single-uri ca „Golden Skans“, cea mai mare parte a LP-ului este mult prea zgomotoasa  – si experimentala – ca sa stea alaturi de muzica altor trupe indie mai conventionale ca Bloc Party.


    Daca eram in locul lor, eu as fi renuntat la eticheta de „Nu-Rave“ si as fi dat alt nume miscarii din care fac parte: „Nu-Prog“. Muzica pe care o fac The Klaxons seamana mai degraba cu rockul progresiv al anilor saptezeci. Sa examinam probele. Primul lor LP este un album concept despre „viitor“, face parte dintr-o „trilogie de trei albume care trateaza despre trecut si viitor“, citeaza texte literare culte (titlul „Myths of the Near Future“ este inspirat de cartea ononima a autorului JG Ballard),  iar numele lor este luat din „Manifestul futurist“. Vi-l puteti inchipui pe Noel Gallagher citându-l pe Thomas Pynchon in versurile lui? Exact. The Klaxons au acelasi stil de glume intelectuale pe care le-ar face un student la arte si la care te-ai astepta din partea unor trupe progresive ca Pink Floyd sau Yes. Asteptati-va ca nu peste multa vreme sa-i vedeti ca incep lucrul la o opera rock care se va monta pe gheata.

     

    In romaneste de Loredana FrATilA-Cristescu