Este deja folosită în producţia mondială şi începe să-şi facă loc acum şi în viaţa de zi cu zi, în medicină sau în artă. Impactul şi efectele pe care le-ar putea avea asupra lumii şi asupra felului în care se produc şi se cumpără obiecte sunt însă nebănuite.
,,Ceai, Earl Grey, fierbinte.” Cu siguranţă vă amintiţi celebra replică a căpitanului Jean-Luc Picard din Star Trek atunci când cerea computerului băutura preferată şi apoi aştepta ca aceasta să se materializeze din nimic. Replicatorul, căci aşa se numea computerul cu pricina, primea comanda vocală şi o procesa prin intermediul unei aplicaţii software, putând crea practic orice obiect cerut. Oricât de imposibil sună, scenariul demn de orice film sau serial SF este mai aproape de realitate decât vă imaginaţi.
Tehnologia de imprimare tridimensională, folosită la nivel industrial în lume de mai bine de un deceniu, începe acum să-şi facă loc la o scară mai mare, inclusiv în casele oamenilor. {i vă poate furniza nu ceaiul, dar ceaşca din care să vă beţi ceaiul în fiecare dimineaţă. Chiar şi casele în sine ar putea fi tipărite cu o asemenea imprimantă de mari dimensiuni, după spusele unui inginer profesor de la University of Southern California. Behrokh Khoshnevis vorbea anul trecut, cu ocazia unei prezentări susţinute la TEDx, despre o imprimantă de mari dimensiuni care ar putea să tipărească o locuinţă personalizată până la cel mai mic detaliu pentru a corespunde pretenţiilor viitorilor proprietari. Nimic nou, prototipul imprimantei create de el a tipărit încă din 2005 un perete de un metru şi jumătate lungime, un metru înălţime şi 15 centimetri grosime, “cel mai marcant perete din istorie de la Marele Zid Chinezesc încoace”, aşa cum l-a numit chiar Khoshnevis. O casă cu suprafaţa de aproximativ 200 de metri pătraţi ar putea fi tipărită astfel în mai puţin de o zi.
Posibilităţile sunt, cel puţin teoretic, nelimitate. Nu numai că pot fi tipărite cu o imprimantă 3D obiecte dintre cele mai variate, de la componente pentru avioane, automobile sau dispozitive electronice şi până la căni sau obiecte decorative, dar tehnologia este regăsită inclusiv în medicină, unde se experimentează în prezent tipărirea de ţesut moale şi, într-un viitor nu foarte îndepărtat, chiar şi de organe. Prin urmare, o nouă revoluţie industrială este la un pas de realitate şi are toate şansele să atragă după sine şi o revoluţie a inovaţiei.
Înainte de toate însă, trebuie explicat cum funcţionează tipărirea în format tridimensional. De la sine înţeles, procesul porneşte într-un soft din calculator (nume precum AutoCad, 3D Max, Rhino sau SketchUp fiind printre cele mai des întâlnite) unde are loc modelarea tridimensională a obiectului care se vrea tipărit. Pasul următor este tipărirea propriu-zisă, cu o imprimantă specială.
Există în prezent mai multe tehnologii prin care un obiect oarecare poate fi realizat 3D. Una dintre ele, cea mai frecvent întâlnită de altfel şi totodată şi cea mai ieftină, este tipărirea cu material plastic, cunoscut de specialişti sub numele de ABS (acrilonitril-butadien-stiren). Imprimanta modelează plasticul şi îl picură strat cu stat în forma dorită. O alta, mai costisitoare atât din punct de vedere financiar, cât şi al timpului necesar realizării produsului finit, dar şi mult mai precisă şi detaliată, este tipărirea în format tridimensional folosind un praf compozit pe care imprimanta îl modelează cu ajutorul unui aditiv. Şi nu în ultimul rând, mai există şi posibilitatea prelucrării unor răşini speciale cu ajutorul luminii sau laserului. Orice obiect care poate fi desenat într-o aplicaţie software sau chiar scanat cu un scanner 3D, care fotografiază practic obiectul din mai multe unghiuri pentru a crea o imagine tridimensională, poate fi tipărit cu o imprimantă 3D. Nenumărate companii au adoptat în ultimii ani tehnologia în producţia pe care o desfăşoară, fie şi numai pentru prototipuri realizate într-un timp infinit mai scurt decât prin metode tradiţionale, lucru care nu face decât să grăbească procesul de producţie, fie chiar pentru diverse componente încorporate în produsele pe care le comercializează.
