BusinessMagazin

Blog

  • Subventii europene

    Apartenenta la un grup politic european inseamna, printre altele, si accesul la fonduri importante. Campionii subventiilor PE sunt, fireste, reprezentantii celui mai numeros grup, PPE-DE. Fonduri importante inseamna si cheltuieli pe masura (PSE a cheltuit, de exemplu, numai pentru staff, 3,3 milioane de euro in 2003) si putere sporita.

     

    Grupul

    Subventii PE (mil. €)

    Venituri totale (mil. €)

    PPE-DE

    14

    18,9

    PSE

    10,5

    15,7

    ALDE

    3,3

    4,4

    Vert/ALE

    2,8

    3,9

    GUE/NGL

    3,3

    4,6

    ID (fost EDD)

    1,1

    1,7

    UEN

    1,4

    1,8

     

    Sursa: Parlamentul European

  • Ce este Parlamentul European?

    Parlamentul European reprezinta, in viziunea Tratatului de la Roma, din 1957, „popoarele statelor reunite in cadrul Uniunii Europene“, fiind Legislativul UE.

     

    25 DE NATIUNI: Numarul de mandate este repartizat pe tari, in functie de marimea acestora, conform Tratatului de la Nisa (2003). Cei 732 de europarlamentari ai actualului Legislativ european au fost alesi in 2004, pentru un mandat de 5 ani, de 338 de milioane de alegatori din cele 25 de state membre UE.

     

    ATRIBUTII: In prezent, presedintele PE este socialistul spaniol Josep Borell. Potrivit site-ului Delegatiei Comisiei Europene in Romania, PE are trei functii esentiale: alaturi de Consiliul UE adopta legislatia Uniunii (regulamente, directive, decizii), adopta bugetul UE si exercita un control democratic asupra Comisiei Europene si unul politic asupra ansamblului institutiilor europene.

     

    SEDIU: Parlamentul European are sediul la Strasbourg, unde se tin sedintele (cate o saptamana, in fiecare luna), iar Secretariatul General se afla la Luxemburg.

  • Este un moment de rascruce“

    Mihai Buia a preluat la inceputul acestei luni functia de director general al CA IB Romania, filiala bancii austriece Creditanstalt Investmentbank – divizia de investment banking a grupului german HVB. Anterior, Buia a ocupat pozitia de director de corporate banking la HVB Romania.

     

    BUSINESS Magazin: De ce aceasta atractie brusca spre investment banking, nu numai a dvs. ci si a altor finantisti?

    Mihai Buia: Acest sector de piata ce mijeste azi sunt convins ca va avea potential deosebit pentru cativa „jucatori valabili“. Este un moment de rascruce si cei care vor reusi sa isi impuna un „shop“ de succes, vor contribui in mod decisiv la restructurarea economiei romanesti si mai ales vor avea un business ce se va sustine multa vreme de aici inainte.

     

    Decizia dvs. pare ciudata si poate prea curajoasa, mai ales ca aveati o functie foarte buna in HVB Romania?

    In mod evident trebuie, cateodata, in cunostinta de cauza, sa-ti asumi si unele riscuri in viata profesionala daca vrei sa faci diferenta. Cred cu tarie ca a venit vremea sa imi aduc contributia in aceasta zona pe care am urmarit-o cu interes, si unde pot capitaliza pe experienta acumulata, pe cunostinte si mai ales pe relatiile de afaceri. La activitatea de banca comerciala ma pot intoarce oricand.

     

    Un client al CA IB este sigur: Bank Austria in cursa catre CEC sau BCR? De unde vor veni ceilalalti ?

    …Ceilalti clienti vor veni cu siguranta din insasi nevoile fundamentale ale economiei romanesti. Contam pe un flux important al investitiilor si mai ales al „cumparatorilor“  din zona europeana de expresie germana, dar nu numai. Acest flux, vedem astazi, se accentueaza.

     

    CA IB Romania a avut o pozitie buna in piata de M&A la mijlocul si sfarsitul anilor ‘90 dar a fost aproape invizibila in anii 2000. Cum veti schimba acest lucru ?

    Vom construi pe ceea ce a fost facut bun si cu siguranta o multitudine de actiuni manageriale vor trebui luate pentru a materializa acest deziderat. Despre acest subiect voi vorbi mai pe larg in viitorul apropiat.

     

    Cu multe banci si companii de consultanta intarindu-si echipele de M&A, concu-renta pare a creste pe acest segment? Va exista si piata care sa justifice aceasta oferta?

    Piata va exista. Nu vom fi noi diferiti de restul Europei de Est! Industriile care se relocheza din zonele vest-europene in Europa de Est in cautarea unui mediu prielnic, marile privatizari de companii nationale (gen Petrom, Electrica, Distrigaz), facute cu investitori strategici, vor aduce dupa sine si alte investitii directe ale furnizorilor si sub-furnizorilor traditionali ai acestora – cum a fost si in cazul Dacia – Renault. O parte din acesti furnizori vor veni si prin achizitionarea unor entitati romanesti. In plus, companiile romanesti au ajuns intr-un stadiu de dezvoltare ce pretinde parteneri de anvergura si mai ales capital pentru a face fata provocarilor aderarii la un mediu mult mai concurential precum este cel al UE.

     

    Care sunt planurile vizavi de CA IB Securities, a carui activitate nu a fost nici ea foarte intensa in ultimii ani ?

    CA IB Securities va urma cu siguranta aceeasi linie directoare pozitiva a pietei si cred ca importanta sa se va accentua in masura in care Bursa de Valori, piata de capital romaneasca in general si instrumentele asociate acestora vor creste.

  • IN MISCARE

    Marianina Bosman a lasat Henkel pentru Prodal

    Dupa ce a lucrat timp de aproape 8 ani pentru Henkel, Marianina Bosman s-a alaturat echipei de la Prodal 94 in calitate de Senior Brand Manager – grupa brandy. In cadrul Henkel a ocupat aceeasi functie, diferenta constand in faptul ca acolo se ocupa de departamentul de cosmetice. Este absol-venta a  Facultatii de Matematica din cadrul Universitatii Bucuresti si a urmat cursuri de Management Competitiv si Financiar la Codecs, precum si o serie de traininguri.

     

    Catalin Neculau face marketing pentru Electroaparataj

    Catalin Neculau a fost desemnat directorul de marketing al societatii Electroaparataj. A absolvit in 1993 Facultatea de Instalatii pentru Constructii din Bucuresti (cursuri serale) – specialitatea Instalatii Electrice si Iluminat si a parcurs toate treptele ierarhice posibile de la muncitor necalificat pana la ingi-ner pe multe santiere din Bucuresti. La scurt timp dupa terminarea facultatii a lucrat in cercetare, moment in care a intrat in contact cu mediul de afaceri stabilind contacte, negociind conditiile de colaborare si reprezentand firma in relatia directa cu o serie de parteneri straini. Din 2000 s-a ocupat de vanzare si marketing de echipamente electrice, promovand pe piata o gama larga de produse ale unor producatori europeni.

     

    Pentru Roxana Carausu, vodka este jobul ei

    Roxana Carausu este un alt new entry in cadrul echipei de la Prodal 94: Brand Manager pentru Infinity Vodka si Discovery Vodka. Anterior, Roxana Carausu a lucrat in cadrul companiei Delta Distribution (care activeaza pe piata importurilor si distributiei de produse pentru amenajari interioare) ocupand pozitia de Product Manager. Desi are numai 26 de ani, Roxana Carausu a mai lucrat si pentru alte companii precum Softwin sau Prior Books Distributors. Este absolventa a Facultatii de Comert – specializare marketing – din cadrul ASE si a urmat programul de studii aprofundate Sisteme de Marketing tot din cadrul ASE.

     

    Sursa: HR – Romania, Aims Human Capital

  • Conteaza cine plateste

    Omar Hayssam, sirianul arestat, in jurul caruia se invarte „afacerea“ ziaristilor romani rapiti in Irak, era un obisnuit al delegatiilor prezidentiale care l-au insotit pe  Ion Iliescu in diferite vizite peste hotare.

    Conform informatiilor disponibile, Omar Hayssam s-a aflat in patru dintre delegatiile care l-au insotit pe fostul sef al statului, Ion Iliescu, in vizite in strainatate in perioada 2002-2003, intre care un turneu asiatic in care a fost si Mohamad Munaf. Potrivit unor surse citate de agentia Mediafax, in turneul asiatic din februarie 2002, care a cuprins Emiratele Arabe Unite, Vietnam, Filipine, Japonia, Singapore, in delegatia care l-a insotit pe Ion Iliescu s-au aflat atat Omar Hayssam, cat si Mohamad Munaf. De asemenea, Omar Hayssam l-a mai insotit pe fostul sef al statului in cateva vizite efectuate in anul 2003, respectiv in Uzbekistan si China, Federatia Rusa (la semnarea Tratatului de baza romano-rus) si Kazahstan, au precizat aceleasi surse citate de Mediafax.

    Daca Romania a ramas in urma din punct de vedere economic, al mentalitatii capitaliste corecte, al crearii de valoare adaugata (pentru care nu e suficienta doar trecerea proprietatii de la stat in maini private), aceasta e si din cauza celor care ani de-a randul l-au insotit pe presedinte in exterior drept cei mai de seama reprezentanti ai oamenilor de afaceri. 

    Cei mai multi erau sefii firmelor de comert exterior, a caror valoare adaugata a fost simplul transfer dintr-o mana in alta al contractelor si care se plangeau, atunci cand se mai facea cate o privatizare, ca isi pierdeau sursa de profit. Sau directorii marilor intreprinderi de stat, carora le-a fost mai aproape sloganul „Nu ne vindem tara“. Nu cred ca sefii celor mai mari zece companii private, la un loc, l-au insotit pe Ion Iliescu in vizitele externe, de mai multe ori decat Omar Hayssam. 

    Sau poate nici nu au avut deloc aceasta onoare.  De asemenea, nu am auzit ca managerii romani ai fondurilor straine de investitii, care in orice moment incearca sa vanda investitorilor strategici adevarati piata romaneasca, cu lucrurile ei bune, cu oportunitatile de dezvoltare si mai putin cu problemele ei, sa fi fost in vreo delegatie prezidentiala.  Ce ar fi putut sa le spuna Omar Hayssam interlocutorilor externi despre oportunitatile de afaceri in Romania? Despre cum a facut el afaceri aici, despre schimb valutar la negru, santaj, filierele arabe, despre cunostintele sale de la PSD care deschid alte usi la varf, cu concluzia ca asa se face o afacere?   Problema nu este ca Omar Hayssam a fost in delegatie, ci ca el a fost acceptat de presedinte si de consilierii lui sa fie „fata“ mediului de afaceri de aici. Sau poate ca autoritatile au vrut sa fie cu adevarat sinceri si sa arate fata mediului de afaceri asa cum o stiu ei si asa cum este. Iar un bun exemplu in acest sens era Omar Hayssam.

    Exista multi antreprenori si manageri romani de top din multinationale, dar nu numai, care conduc afaceri de milioane de euro si chiar miliarde de euro, care raspund de soarta a mii de angajati, care pot arata ce au creat si nu au furat, care pot sa stea alaturi de presedintele Romaniei sau de premier la vizitele externe. Imaginea mediului de afaceri ar trebui sa fie dominata de cei care au construit o afacere de la zero in acest mediu ostil si au vandut-o unui mare investitor. Ei reprezinta brandul Romaniei, daca tot se pune in discutie brandul de tara. 

    Sistemul corporatist din Romania se schimba. In fruntea marilor firme sau imediat pe pozitia secunda, dar cu o putere executiva mare, incep sa fie din ce in ce mai mult romani, tineri, de 30-40 de ani. Nu cred ca ei se regasesc, ca mod de a face afaceri sau ca gandire, in cei care se afla acum in fruntea organizatiilor patronale. Desi pana la urma acestia le reprezinta interesele si ei sunt primii invitati in deplasarile oficiale alaturi de presedinte.

    As vrea sa vad cum presedintele si premierul, impreuna cu ministrul finantelor, oricare ar fi el, ii cheama la finalul fiecarui an pe cei care conduc primele 100 de afaceri din Romania (pot fi si 1.000) – fie romani, fie straini – si pe cei care si-au legat numele de „tranzactiile anului“, pentru a le multumi ca din banii lor sunt platiti. Si nu din banii lui Omar Hayssam.

  • Sa nu demonizam capitalul speculative

    A venit si mult-temutul moment incepand din care strainii pot schimba valuta pentru a deschide conturi de depozit la termen in lei, cand si la ce banca doresc, bucurandu-se de dobanzile inca mai mari decat la ei acasa.

    Este inca o masura de liberalizare a circulatiei capitalului pe piata romaneasca, necesara in perspectiva aderarii la Uniunea Europeana. Insa tocmai acestei masuri cu multe conotatii tehnice ii datoram spectaculoasa scadere a dobanzilor pe parcursul ultimelor luni – destul de dureroasa in cazul depozitelor, dar din ce in ce mai avantajoasa pentru creditele in lei.

    In mod logic, Banca Nationala a facut tot ce a putut pentru a grabi in primul rand reducerea dobanzilor la depozite, pentru a le diminua atractivitatea in comparatie cu pietele vestice. Si astfel, bancile comerciale au ajuns sa remunereze depozitele in lei cu mai putin de 10% pe an, fata de 14-15% in urma cu sase luni. Cu o anumita intarziere, au coborat si dobanzile la creditele in moneda nationala, pana la niveluri de 12% pe an, la finantari ipotecare, dar si de consum. Iata, asadar, unul din beneficiile implicite ale hotararii BNR de a deschide accesul strainilor la depozitele bancare in lei. In plus, scaderea dobanzilor nu putea avea loc fara eforturile bancii centrale de a controla inflatia, inclusiv folosind aprecierea leului. Sigur, este un pas care a venit tarziu fata de tarile vecine, din cauza lipsei de maturitate a pietei financiare si a intarzierii restructurarii economiei. Initial, pasul liberalizarii trebuia facut anul trecut, insa a fost imposibil tocmai din cauza inflatiei inca ridicate, care impunea dobanzi pe masura.

    Ba inca scepticii experti ai Fondului Monetar International au sugerat si anul acesta o noua amanare, pentru ca BNR sa mai castige timp pentru contracararea presiunilor inflationiste provocate de explozia cererii de consum si de majorarile de preturi administrate.

    In cele din urma, banca centrala a hotarat sa „riste“, dupa opinia mai multor analisti, inclusiv a FMI. Ce risca? 

    O apreciere brusca a leului, determinata de intrari de capitaluri pornite la vanatoare de castiguri rapide. Odata realizate castigurile respective, pe seama dobanzilor inca mari, dar si a tendintei de apreciere a leului, banii ar putea iesi spre sfarsitul anului la fel de repede cum ar si intra, provocand, de aceasta data, o depreciere brusca a monedei nationale. Adica prima perioada de dupa liberalizare poate aduce o succesiune de socuri greu de suportat de o economie inca putin restructurata.

    In plus, scaderea rapida a dobanzilor poate alimenta presiuni inflationiste deja semnificative. De ce nu a mai fost timp pentru o amanare? Formal, din cauza obligatiei de a respecta un angajament asumat fata de Uniunea Europeana. Practic, pentru ca daca economia romaneasca nu se poate adapta unor astfel de posibile tensiuni financiare, ar insemna ca nu poate aspira nici la aderare in 2007.

    Asa ca BNR a renuntat sa mai numere droburile de sare si a hotarat sa lase valuta sa intre si sa iasa liber de pe piata, inclusiv in scopuri speculative. Din fericire, conjunctura externa este cat se poate de potrivita pentru a preveni intrari masive de capitaluri pe termen scurt. 

    Astfel, tendinta de crestere a dobanzilor in SUA a reorientat deja o parte din acesti bani spre piata americana. Apoi, dobanzile pe piata romaneasca au scazut destul de rapid pentru a mai taia din apetitul speculatorilor. 

    Multi au gasit inca de acum un an modalitati de a face plasamente in lei pentru a profita de dobanzile ridicate, aducand pe piata circa doua miliarde de euro.

    Cu toate acestea, este de asteptat ca inca 2-3 miliarde de euro sa intre in perioada urmatoare, contribuind la mentinerea tendintei de apreciere a leului. Aceasta ajuta, insa, la controlul inflatiei prin reducerea preturilor la marfurile din import.

    Odata intrate capitalurile speculative, va trebui evitat cu orice pret sa li se ofere motive de fuga. Adica piata locala ar putea beneficia de efectele de scadere a dobanzilor si a inflatiei, cu conditia ca autoritatile sa nu ia decizii neinspirate de politica economica si sa nu intarzie in prevenirea accentuarii unor derapaje, care i-ar putea face pe investitorii straini sa-si vada plasamentele in pericol. Pentru ca odata creata o perceptie de risc marit, o singura apasare de tasta va scoate milioane de euro de pe piata, lovind leul direct in plex. 

  • Legea circulatiei prin UE sau cum sa nu calci pe bec

    Un loc in care exista, adunate, mai multe raspunsuri sunt cele 914 pagini ale Tratatului de aderare. Si tot aici, un bun prilej pentru o noua serie de intrebari, de data asta mai precise. Nu e un manual, nu e o carte de capatai. E ca un fel de lege a circulatiei prin realitatile Uniunii Europene.

    Votul din 13 aprilie este ca o nota pe care o primeste elevul Romania. Ca orice nota, si cea a Parlamentului European poate fi acuzata de subiectivism (pozitiv sau negativ) si contestata. Dar nota va ramane in catalog. 

    Si va consemna faptul ca, la ora semnarii Tratatului de aderare, Romania era un elev mediocru, ceva mai slab decat colegul lui de banca bulgar. E un adevar pentru care nu trebuie criticat cel care a dat nota ci acela care n-a fost in stare de mai mult. 

    Acest vot poate fi interpretat in mai multe feluri. Fireste, fortele politice din Romania vor incerca sa traga, fiecare, spuza pe turta proprie. Dincolo de autofelicitari si acuze, dincolo de festivitati si ceremonii, votul din 13 aprilie si semnarea Tratatului de aderare, la 25 aprilie, nu inseamna decat o etapa importanta, decat un pas. 

    Ce va fi, insa, dupa 25 aprilie? Cate grade Celsius vor fi afara si cate in mintile infierbantate ale romanilor aflati pe diferite paliere ale societatii? 

    Votul din Parlamentul European si semnarea Tratatului de aderare sunt niste prilejuri. Fiecare dintre cei preocupati de ceva mai mult decat rachiul de dupa-amiaza ar putea folosi aceasta ocazie pentru a-si pune intrebari importante si pentru a incepe sa caute raspunsuri care il privesc mai direct decat isi poate inchipui. 

    Pe politicienii de la Bucuresti se obisnuieste sa ii bucure faptul ca romanii sunt cei mai mari sustinatori ai integrarii in Uniunea Europeana, dintre toti cei care au aderat sau urmeaza sa adere la UE. Aceasta febra ii sperie, in schimb, pe cei din Delegatia Comisiei Europene in Romania. 

    Fideli datelor statistice si experientei birocratice, istorice, sociale sau politice pe care o au, oficialii si expertii europeni stiu ca acest entuziasm inseamna mai degraba necunoastere. Ei nu spun nici o clipa ca intrarea in Uniunea Europeana nu ar fi ceva bun; ei stiu doar ca integrarea e un lucru foarte bun daca Romania e, cat de cat, pregatita si, mai ales, daca se integreaza in deplina cunostinta de cauza.

    Specialistii romani in PR pro-european se afla, astfel, in fata unui paradox: activitatea lor e considerata cu atat mai eficienta cu cat scade (pana la un punct) ponderea celor care declara ca sustin aderarea. E un semn ca oamenii nu mai inghit lozinci, ca prelucreaza informatia si incearca sa si-o explice. 

    Ca cugeta, ca ii priveste, ca exista, ca isi asuma. Ca nu vor „intoarce armele“, aflati in fata primelor dificultati, ci vor incerca sa rezolve. Aceasta ar fi prima plusvaloare a integrarii. 

    Un loc in care exista, adunate la un loc, mai multe raspunsuri sunt cele 914 pagini ale Tratatului de aderare. Si tot aici, un bun prilej pentru o noua serie de intrebari, de data asta mai precise. Nu e un manual, nu o carte de capatai. E ca un fel de lege a circulatiei prin realitatile Uniunii Europene. 

    Poti sa n-o cunosti (dar nici nu stii ce pierzi) sau poti sa incerci sa-i afli chichitele, sa te folosesti de ea. Sa devii om al timpului. 

    N-ar strica sa fie cat mai multi romani care sa studieze Tratatul de aderare, cu markerul in mana, si sa formuleze apoi aceste intrebari. I-ar obliga pe politicieni sa o faca si ei (in fine?), pentru ca ar fi nevoiti sa raspunda, cu ajutorul specialistilor, la aceste intrebari. Ar fi ceva intr-adevar constructiv. Ar putea fi Dezbaterea.  

    E greu de facut o dezbatere serioasa in Romania. Subiecte cu adevarat importante, precum Lustratia, de exemplu, au fost tinute deoparte. (N-ar fi tardiva abordarea lor nici macar acum, cu o intarziere de 15 ani.) 

    Un alt gen de subiect important, criza jurnalistilor romani rapiti in Irak, e alimentat cu zvonuri care alcatuiesc, pe alocuri, un tablou grotesc. 

    Cu toate ca au instinct, de cele mai multe ori, romanii se dumiresc abia dupa aceea, dupa trecerea valului. 

    Abia dupa ce li s-a intamplat. De data aceasta, ar fi cu adevarat bine sa nu li se intample pur si simplu. E adevarat, tratatele se fac si se desfac, se respecta sau nu. 

    Dar acum este vorba despre ceva cu adevarat important. E ca si cum ai avea un bec intr-o incapere. Il poti conecta la reteaua de curent electric. Dar daca becul nu e facut sa suporte exact curentul electric din retea, el poate sa nu se aprinda sau poate sa explodeze. In nici unul dintre aceste cazuri, incaperea nu va fi iluminata.

    Asa ca nota pe care a primit-o elevul Romania de la Parlamentul European nu trebuie nici sa-l infurie, nici sa-l faca sa se amageasca. Trecerea de la mediocru la bun sau foarte bun poate insemna, intr-o prima faza, citirea indicatiilor de pe bec.

  • Ioan Paul al II-lea s-a asezat pe sine piatra de temelie

    Va fi secolul acesta martorul unirii Bisericii Ortodoxe cu Biserica Catolica?

    „Ii veti cunoaste dupa roade“, zice Mantuitorul (Matei 7:16). Iar roadele ultimului papa s-au vazut cu prisosinta. O trecere a lor in revista nu-si are locul aici. In ultimele doua saptamani, mass-media din intreaga lume nu s-au ocupat decat cu asta. Ceea ce a revenit, insa, cu obstinatie, in prim-planul atentiei a fost rolul crucial jucat de Ioan Paul al II-lea in implozia comunismului. Pana la un punct, insistenta este perfect explicabila. Chiar si lasand la o parte subiectivismul est-european, din punct de vedere al scenei politice internationale acesta a fost evenimentul cel mai important al celei de-a doua jumatati a secolului XX.

    Suntem acum, insa, in secolul XXI, iar importanta cu adevarat istorica a unui gest sau a unui eveniment nu se masoara nici cu unitatea de masura a politicii internationale si nici in decade. Aici se cuvine sa avem sfiala pe care anecdoticul i-o atribuie lui Mao. Intrebat fiind de catre un reporter occidental ce parere are despre semnificatia Revolutiei Franceze, Mao ar fi raspuns: „E prea devreme pentru a ne putea pronunta“. Iata de ce, pe termen mai lung si la o scara mai mare, inclin sa cred ca cea mai importanta realizare a fostului pontif raman pasii facuti in directia (re)unificarii Bisericilor Ortodoxa si Catolica. Mici, fara indoiala din perspectiva privitorului neavizat sau a sustinatorului unui ecumenism cu orice pret. Uriasi, insa, din perspectiva celor care au „urechi de auzit si ochi de vazut“.

    Ridicarea reciproca a anatemei de la 1054 dintre cele doua Biserici ar fi ramas un simplu gest de politete – de political correctness, fie-mi ingaduit – daca nu ar fi fost urmata de alti pasi, poate mai putin spectaculosi, dar nu mai putin esentiali. Problema Filioque-ului, prima care a distantat dogmatic Bisericile de Rasarit si Apus, este pe cale de a fi rezolvata elegant prin formula, acceptata de ambele parti, conform careia „Duhul Sfant purcede de la Tatal si odihneste in Fiul“. Nu intamplator, la liturghia comuna, catolica-ortodoxa, oficiata cu ocazia vizitei din 2002 a Patriarhului Teoctist la Vatican, prima parte a liturghiei, inclusiv Crezul, s-a oficiat conform ritului ortodox – un gest simbolic cu o incarcatura extraordinara pentru cine stie ca Filioque a reprezentat piatra de poticnire dogmatica a schismei din 1054.

    In treacat fie spus, celor care se mai intreaba inca, amuzati, cum niste oameni „seriosi“ se mai pot incapatana in ziua de azi pentru niste detalii atat de abstracte, precum chestiunea daca Duhul Sfant purcede si de la Tatal si de la Fiul sau doar de la Tatal, le pot doar reaminti, in limita spatiului tipografic, ca intreaga istorie a crestinismului, incepand cu Apostolul Pavel si continuand cu Conciliul de la Niceea, Crezul si insasi Biblia, a fost o istorie de infruntari „abstracte“. Ce poate fi mai abstract si mai de neinteles decat Sfanta Treime? 

    Si totusi, dupa cum afirma Denis de Rougemont, fizica moderna, cu al sau dualism unda-corpuscul si principiul de nedeterminare al lui Heisenberg n-ar fi fost posibile intr-o cultura neobisnuita sa depaseasca logica lui „tertium non datur“. Daca avem astazi un sens al istoriei liniare, daca ne uitam astazi la televizor sau zburam cu avionul, o facem – nu radeti! – multumita gandirii „abstracte“ a crestinismului.

    La fel, nu ma indoiesc, doctrina infailibilitatii papale (aparata de Ioan Paul al II-lea, dar din considerente practice, tinand mai degraba de pastorirea eficienta a unei turme ce risca sa o ia razna sub presiunea modernitatii – a se vedea cazul Teologiei socialiste a Eliberarii), de data si mai recenta (secolul XIX) isi poate gasi rezolvarea intr-o formula satisfacatoare pentru ambele parti, dupa cum cea a primatului papal e rezolvata prin mai discretul „primus inter pares“ (primul intre egali). De buna seama, greutatile nu se opresc aici. Mai raman de rezolvat, printre altele, chestiunea purgatoriului, cea a celibatului preotilor, a azimei s.a.m.d. Toate acestea fiind, insa, iertata-mi fie vorba proasta, gaselnite de data mai recenta care pot fi solutionate, cu tact si rabdare, prin raportare la o Traditie acceptata de catre ambele parti. Drumul de o mie de leghe, spune un proverb chinez, incepe cu un singur pas.

    Or, Ioan Paul al II-lea a facut deja mai multi. La vizita din 1999, prima de acest fel a unui papa intr-o tara ortodoxa, Sfantul Parinte a vorbit despre Romania drept „Gradina a Maicii Domnului“. Nu e o simpla metafora de complezenta. Nu faci metafore de complezenta cu Cea pe mana careia esti pregatit sa-ti incredintezi moartea.  La fel si cu recunoasterea „oficiala“ a Bisericii Romane drept Biserica Apostolica.

    Mesajul a fost cat se poate de serios, iar responsabilitatea noastra pe masura. In conditiile in care Biserica Greaca si, mai ales, cea Rusa se dovedesc refractare, Romaniei latine i se pregateste, intr-adevar, ceva – un rol-cheie in viitoarea (re)unificare a celor doua Biserici. Sa fim bine intelesi: nu ma numar printre adeptii hei-rupismului in materie de ecumenism caldicel. Nu ma astept nici ca o asemenea unificare sa se petreaca de azi pe maine. 

    Ingaduit imi fie, insa, sa nadajduiesc ca, daca nu generatia noastra, atunci macar cea a copiilor nostri va putea fi martora acestui eveniment. Prin comparatie, prabusirea comunismului va fi fost doar o furtuna intr-un pahar cu apa. Urmasul Sfantului Petru s-a asezat in mormant, piatra de temelie. Noua nu ne ramane decat sa construim.

  • Despre viitorul IT-ului romanesc

    Industria IT romaneasca a aparut, de fapt, prin anii 1960 (cam cand m-am nascut eu), cand Romania era una din cele cinci tari din lume care proiectasera si construisera un calculator electronic.

    In 1986, absolveau facultatile de profil 3.000 de specialisti IT (fata de 1.000 in India), fata de 6-7.000 in 2004. In 1989, existau centre de calcul teritoriale in toate judetele tarii, exista Institutul de Tehnica de Calcul si Informatica (ITCI), care reunea peste 2.500 de specialisti de clasa, Romania exporta sisteme IT complexe catre Germania de Est, China etc. Romania fabrica atunci calculatoare personale (PC-urile de azi in copilaria lor), minicalculatoare (Independent) si calculatoare mari (main-frame-urile Felix). Platforma Pipera impreuna cu Calea Floreasca si zona Baneasa constituiau un puternic parc tehnologic care reunea zeci de institute de cercetare si fabrici de high-tech. Productia de high-tech a Romaniei mergea aproape in intregime catre piata interna si piata tarilor comuniste din Europa de Est (asa-numita CAER).

    In 1990, o data cu venirea democratiei si schimbarea sistemului in toate tarile din Europa de Est, atat piata interna romaneasca, cat si piata CAER au disparut dintr-o data, in conditiile in care in Romania erau zeci de mii de specialisti in zona high-tech.

    Industria IT din Romania a avut una din cele mai spectaculoase dezvoltari din toate industriile tarii. Asta s-a intamplat pentru ca  IT-ul are nevoie de investitii relativ reduse,  este putin influentat de instabilitatile cadrului legal, a beneficiat de un „pool“ de talente datorita calitatii superioare a scolii romanesti. Totodata, IT-ul romanesc a avut de castigat de pe urma tendintei mondiale de outsourcing.

    Ce s-a schimbat incepand din 2004? Romania a incetat sa fie o sursa „ieftina“ de outsourcing. In medie, costul unei ore de outsourcing din Romania este peste zece euro, ceea ce face ca Ucraina, Croatia sau Moldova sa devina tari mult mai ieftine. Dar Romania si-a facut deja un nume si datorita unor achizitii majore intamplate pe piata. Un exemplu: Forte a fost recent cumparat de Siemens.

    Tendintele viitoare indica folosirea companiilor romanesti intr-un „good outsourcing“, adica in outsourcing care se ca-racterizeaza prin ingeniozitate, creativitate si nu in ultimul rand prin cost scazut.

    Datorita apropierii salariilor personalului IT din Romania de cele ale specialistilor din Uniunea Europeana, multi dintre cei plecati in UE sau SUA se vor intoarce si vor fonda firme care vor creste si mai mult calitatea serviciilor oferite de companiile romanesti. De asemenea, cerinta pentru dezvoltarea de soft pe piata interna va creste din cauza dezvoltarii companiilor romanesti si a cresterii numarului companiilor multinationale care isi deschid filiale in Romania.

    O alta tendinta este crearea de clustere, pentru a creste eficienta activitatilor de marketing si „dimensiunea“ firmelor – este mult mai usor sa prezinti un cluster cu 400 de dezvoltatori decat o firma cu douazeci de angajati. 

    George Haber, nascut in Oradea, locuieste acum in Statele Unite, unde a fondat companiile CompCore Multimedia, GigaPixel si Mobilygen.

  • Cine e in SNA departe ajunge

    Aceasta e concluzia tuturor publisherilor si advertiserilor prezenti in Studiul National de Audienta (SNA) – cel mai bun indicator in masurarea performantelor publicatiilor din Romania. Asa se explica de ce toata lumea asteapta urmatorul „val SNA“, care va fi pus la dispozitia clientilor in cateva zile.

    Din 2001, cand a fost infiintat, si pana in prezent, numarul beneficiarilor SNA s-a triplat. Arina Ureche, director de proiect, spune ca SNA a inceput cu sprijinul a 7 agentii de publicitate, 2 clienti si 19 editori. In prezent, de rezultatele studiului beneficiaza 18 agentii de publicitate, 8 clienti si 60 de editori. Explicatia acestei cresteri e simpla. Studiul a demonstrat in timp ca este „un instrument indispensabil in tranzactionarea spatiului publicitar din presa scrisa“, spune Ureche. Si asta dintr-un motiv foarte simplu, pe care il invoca atat reprezentantul BRAT – care furnizeaza datele de audienta – cat si cei care beneficiaza de aceste date, editorii si clientii. SNA a devenit o moneda unica, un etalon in masurarea performantelor publicatiilor.

    Dar care au fost aceste performante in ultimul an? Este o intrebare al carei raspuns industria abia il asteapta: in jurul datei de 15 aprilie, BRAT va furniza datele de audienta pe perioada februarie 2004 – ianuarie 2005. In ce masura rezultatele studiului vor confirma asteptarile publisherilor, ramane de vazut. Cert este ca aceste asteptari exista. Asa reiese din sondajul realizat de BUSINESS Magazin saptamana trecuta printre editorii ale caror publicatii „cantaresc“ cel mai greu in SNA.

    Cristina Simion, general manager al Edipresse AS Romania, este optimista in privinta publicatiilor grupului, „avand in vedere tirajul vandut, precum si investitiile in promovare“ pe care trustul le-a facut pentru multe dintre titluri, de la inceputul anului. Simion mentioneaza campania de promovare a noului format grafic al revistei Avantaje, care a durat doua luni pe mai multe canale TV, precum si cea a Viva!. De asemenea, Elle a beneficiat de o campanie de city-lights si de o serie de promotii in Carrefour. DecoStyle a avut parte de o campanie de promovare in puncte de trafic, iar Sana – de o campanie integrata.

    La randul sau, Sanoma Hearst Romania asteapta cresteri ale audientei pentru Beau Monde, Mami si Story. „Pentru Cosmopolitan, FHM, National Geographic si TV Story, asteptam ca datele de audienta sa nu se modifice in perioada masurata“, spune Andreea Mira, research & business development manager al trustului.

    La Burda Romania, cifrele de audienta din SNA au avut „un continuu trend crescator“ pentru Ioana si Cool Girl, dupa cum afirma Mirela Iordache, advertising sales director. De aceea, asteptarile trustului sunt optimiste. „Ne asteptam sa pastram aceleasi cifre de vanzari la majoritatea titlurilor“, spune Iordache. Pentru 2005, Burda Romania estimeaza usoare cresteri de vanzari la Copilul Meu (pentru care va avea cifre in octombrie), Secretele Bucatariei si Perfect pentru Casa mea, „ele fiind din ce in ce mai cunoscute si apreciate”, spune Iordache. „Intentionam sa auditam toate publicatiile Burda“, explica reprezentantul trustului.

    Trecand din sfera lunarelor, bilunarelor si a saptamanalelor in cea a cotidienelor, lucrurile par sa se „incinga“. Razvan Corneteanu, directorul executiv al Ringier, trust care editeaza liderii absoluti ai ultimului val pe segmentul lor – Libertatea, Evenimentul Zilei si Pro Sport – spune: „Nu este treaba mea sa fac pronosticuri pe audiente. Exista valuri atat pe audiente cat si pe tiraje tocmai pentru a se putea face niste medii. Pot sa va asigur doar ca in anul 2005 Pro Sport-ul va ramane peste Gazeta Sporturilor in ciuda ajutorului pe care voi si altii il dati respectivului cotidian“. 

    Cand spune „peste“, Corneteanu se refera la medii anuale de vanzare si audienta. „Ringier are capacitatea sa lupte – mult superioara altor trusturi de presa – iar actiunile noastre viitoare referitoare la Pro Sport vor spune multe celor care observa echilibrat aceasta competitie si chiar celor a caror principala preocupare este imprastierea de zvonuri si informatii «sigure» – gargaragii, cum le spun eu. Pana una-alta, Pro Sport ramane liderul presei sportive“, subliniaza reprezentantul Ringier.

    Ce spune Gazeta Sporturilor? „Speram ca vom asista la al saselea val consecutiv de crestere pentru Gazeta Sporturilor, ceea ce ar fi o performanta unica pe piata cotidienelor din Romania in ultimii doi ani de SNA“, spune Catalin Tolontan, redactor-sef al publicatiei editate de Intact. „Cat despre competitia Gazeta – Pro Sport, nu stim daca acest val ne va impune ca lideri, dar oricum mai devreme sau mai tarziu audienta va proba ceea ce tirajul indica deja: uneori oamenii inving brandul. Pentru profesia de jurnalist e o observatie reconfortanta“, a conchis Tolontan.

    Ramanand in sfera cotidienelor, dar pe segmentul cotidienelor „de calitate“, cum sunt numite in industrie, aici lupta se incinge si mai tare. Editori, advertiseri, clienti si simpli cititori asteapta cifrele care sa reflecte evenimentele care au marcat cel mai tumultos sector al presei romanesti din ultimele luni. Momentele de varf ale acestui tumult sunt: relansarea Cotidianului de catre grupul Academia Catavencu (15 noiembrie 2004), conflictele redactie-patronat din interiorul Evenimentului Zilei (toamna 2004 – iarna 2005); conflictul intern de la Romania libera (toamna lui 2004); recenta demisie in grup de la Adevarul. Desi Cotidianul nu va avea rezultate la acest ultim val SNA, este de estimat ca el a atras o parte dintre cititorii altor publicatii din segment (actualii editori au intrat in chestionarul SNA in noiembrie anul trecut si, conform metodologiei, trebuie sa astepte o perioada de minimum noua luni pana la primele rezultate).

    In ce priveste Evenimentul Zilei, liderul actual al segmentului, probabil ca audienta acestuia nu va scadea in perioada masurata (cel putin, nu dramatic), in ciuda conflictelor interne de la sfarsitul anului. Explicatiile ar fi doua. Prima: alegerile parlamentare si prezidentiale care „au tinut“ cititorii aproape la sfarsitul lui 2004. A doua: apogeul conflictului dintre jurnalisti si patronat a fost atins in ianuarie 2005 (ultima luna a studiului). Acest conflict – in ipoteza ca ar influenta audienta cotidianului – poate avea repercusiuni dupa ianuarie 2005 si s-ar putea vedea la urmatorul val, in octombrie (cand vor fi date si despre relansatul Cotidianul). Tot atunci se vor vedea in audiente si efectele scandalului de la Romania libera, dar si efectele recentului val de demisii de la Adevarul – cotidian care oricum scazuse in ultimul SNA, fiind devansat de Jurnalul National. Asadar, dintre primele trei cotidiene de calitate (Evenimentul Zilei, Jurnalul National si Adevarul), cel editat de Intact este singurul care nu a fost marcat de conflicte interne si valuri demisionare. Cum se va vedea acest lucru – dublat de nenumaratele promotii ale ziarului – in rezultatele de audienta pe 2004?

    Vorbind despre audienta presei scrise in 2004, in general, Lucian Ionita, director de marketing si distributie al Jurnalului National, spune ca „numarul de cititori nu va evolua evident intr-o anumita directie (scadere sau crestere), ca urmare a unei tendinte in piata“. „E mult mai probabil ca evolutiile singulare – de exemplu cresterile Jurnalul si Gazeta – sau introducerea de noi publicatii in SNA sa dea directia“. Metoda SNA de a pondera un an intreg intr-un val „elimina posibilitatea unor viraje violente“, este de parere reprezentantul Intact. „Pana si cele mai evidente modificari – Jurnalul, crestere de tiraj de 6-7 ori intre 2004 si 2005 – au aparut in SNA in pasi potriviti, cate 70-100.000 de cititori per val“, exemplifica Ionita.

    Previziunea Intact pentru evolutia Jurnalului National in ultimul SNA este un castig probabil de 50-60.000 de noi cititori care se adauga la cei 583.000 din valul precedent. „Jurnalul va avea, pentru a patra oara consecutiv, cea mai mare crestere de audienta in piata. Ne vom pastra cred locul trei (pe segmentul cotidienelor, in general – n.r.), pentru ca distanta in audienta fata de al doilea clasat, Evenimentul Zilei, este destul de mare. Chiar daca pe tiraje tiparim de un an intreg dublu fata de ei“, a spus Ionita.

    Un statut aparte pe segmentul cotidienelor de calitate il are Ziarul Financiar. Desi este un cotidian de specialitate prin continut (incadrat pe segmentul publicatiilor economice), Ziarul Financiar are o structura a audientei care-l recomanda pentru segmentul „quality newspapers“ – asa cum este definit de specialisti acest sector al presei. Daniela Tomescu, marketing manager business press al Publimedia International (trust care editeaza Ziarul Financiar si BUSINESS Magazin, printre altele), spune ca ziarul a avut o „crestere  constanta a audientei, la fiecare val SNA in parte“ (ultima crestere fiind de circa 5%, fata de livrarea precedenta). „Crestere pe care o estimam si in continuare“, spune Tomescu.  Trecand la polul opus cotidienelor de calitate, la cel al tabloidelor, ochii se indreapta spre Libertatea, numarul unu pe piata. Cum se va prezenta publicatia care avea peste un milion de cititori in ultimul SNA? Corneteanu de la Ringier spune ca aceasta „este si va ramane“ liderul detasat al pietei media romanesti. „Si astept cu interes dezumflarea balonului numit «Ia-ti Loganul cu Jurnalul» care a alterat grav increderea cititorilor in actiunile de marketing ale presei prin promisiuni netinute (premii in masini neoferite)“, a spus el. 

    Asadar, pana pe 15 aprilie – cand publisherii vor cunoaste verdictul cifrelor – se poate sintetiza o concluzie comuna. Audienta presei scrise pare sa creasca, indiferent de natura publicatiei, de domeniu sau periodicitate.  Sunt insa cititorii tot mai avizi de informatie intr-o lume puternic marcata de audio-vizual? Sau se bazeaza cresterile pe anumite tehnici de marketing?

    Balanta ar inclina spre cea de-a doua varianta. Cele mai evidente tehnici sunt suplimentele, promotiile, concursurile si, uneori, sistemele de co-advertising dintre publicatii si companii (pentru stimularea vanzarilor produselor ambelor companii). Toate acestea poarta un nume: marketing.

    Marketingul – altadata la coada organigramei unui trust – a ajuns sa fie o prioritate. Daniela Tomescu de la Publimedia spune ca de cand exista SNA, publisherii „sunt obligati“ sa acorde atentie marketingului. In orice companie, spune ea, rolul marketingului este sa inzestreze vanzatorii cu arme suficient de puternice in lupta cu clientii. 

    „Si, deoarece in publishing principala sursa de venituri este vanzarea de publicitate, munca marketingului este orientata nu doar spre cresterea numarului de copii vandute pe editie, ci si spre cresterea audientei publicatiilor editate.“ Si Corneteanu de la Ringier este de acord ca publisherii acorda acum o mai mare atentie marketingului. „In sensul ca ce se facea inainte pe feeling-uri, acum se face cu cifre. Dar sunt si multi urechisti in zona marketingului de presa. Prea multi!“, spune el.

    In consens cu Tomescu si Corneteanu, directorul de marketing de la Jurnalul National spune ca acum 4 ani, cand in locul SNA se afla studiul TGI, la el erau abonati trei publisheri. „Acum sunt 90 de publicatii listate in SNA si se culeg date pentru inca pe-atatea“, spune Lucian Ionita. „Asta demonstreaza ca publisherii stiu ca au nevoie de cifre.“ Poate parea ciudat, continua Ionita, dar cifrele SNA „ajuta“ publicatiile considerate minore. Raportul cititori per copie este net favorabil publicatiilor cu tiraje mici, explica el. 

    „Cu acest rationament dus la extrem, e mai bine sa ai trei ziare cu 30.000 de exemplare vandute fiecare, decat unul cu 90.000 de copii. Dincolo de gluma, suna logic ca in timpul unei promotii in care ti s-a dublat tirajul, sa-ti creasca si audienta. Cum, la fel, un ziar cu supliment sa aiba mai multi cititori pe copie decat unul fara“, a spus marketerul Jurnalului National.

    De altfel, promotiile si suplimentele despre care vorbeste Ionita sunt cele mai bune „gaselnite de marketing“ pentru a atrage audienta si pentru a creste in SNA. Un exemplu este chiar cresterea Jurnalului National, in mare parte datorita suplimentelor zilnice si nenumaratelor promotii.

    Dar cat sunt de „sanatoase“ promotiile pentru brandul unui ziar, pe termen lung? Corneteanu spune ca, in paralel cu editarea suplimentelor si dezvoltarea diverselor promotii, publisherii trebuie sa investeasca in produs. „Sa fie foarte clar: ele pot accelera o crestere naturala a audientei, dar nu pot crea aceasta crestere“, spune el. 

    Cum pot promotiile accelera audienta unei publicatii, explica Daniela Tomescu de la Publimedia. „Promotiile joaca un rol in cresterea audientei pe segmentul cititorilor indecisi, pe care sensibilitatea la astfel de actiuni de marketing (premii, recompen-se – n.r.) ii face sa migreze intre publicatii concurente“, spune ea.

    „Important este ca, prin continutul editorial, noii cititori atrasi prin oferirea de premii sa poata fi mentinuti si dupa terminarea promotiei“, spune Tomescu. Exista insa si un revers al medaliei. „Promotiile pot avea rol de bumerang daca nu exista o fundatie solida“, spune Corneteanu de la Ringier. 

    „De obicei, descresterea dupa terminarea promotiei este atat de mare, incat te arunca sub tirajul dinaintea inceperii promotiei. Cu suplimentele, e si mai simplu: trebuie sa existe cerere si un calcul economic curat si solid care sa certifice o anume continuitate“, incheie Corneteanu.