BusinessMagazin

Blog

  • Mail2mail

    Pe masura ce fisierele pe care le trimitem via internet sunt tot mai mari, e-mail-ul face tot mai greu fata traficului de date. Solutia poate fi tehnologia peer-to-peer, care sta la baza unor aplicatii precum Kazaa, Napster sau BitTorrent.

     

    Calitatea costa si de la aceasta regula nu se abat nici electronicele de ultima generatie. Iar pretul nu tine exclusiv de bani, ci si de unele restrictii cu care utilizatorii trebuie sa se obisnuiasca atunci cand folosesc, de exemplu, un aparat de fotografiat sau o camera de filmat digitala ce asigura o calitate sporita a imaginii. Pentru ca un film sau o fotografie realizate cu un aparat cu un numar mai mare de pixeli inseamna automat nu doar fisiere mai mari, dar si batai de cap pe masura cand vine vorba despre transferul lor prin internet, via e-mail.

     

    O solutie este propusa de cateva companii din Statele Unite, care sustin ca e-mailul poate fi inlocuit cu programele lor, concepute pe platforma tehnologiilor peer-to-peer (P2P), cunoscuta si ca „file-sharing“. Spre deosebire de alte solutii tehnice, care presupun existenta unui server intermediar pe care sunt stocate fisierele transmise (cum este si cazul e-mail-ului), programele peer-to-peer faciliteaza conectarea directa a celor doua calculatoare, bineinteles tot prin intermediul Internetului. Aplicatii precum Pando Networks, Perenity sau WiredReach permit expeditorului sa trimita fisiere de mari dimensiuni folosind cea mai scurta ruta posibila.

     

    Cel care este destinatarul unui astfel de fisier va primi adresa fisierului de pe calculatorul expeditorului si il va putea descarca conectandu-se direct la acel computer, indiferent de dimensiunile acestuia. Astfel de programe au devenit o necesitate in ciuda faptului ca mai multe servicii de e-mail, cum ar fi Yahoo! sau Gmail, ofera spatiu de stocare ce depaseste 1 GB. Asta pentru ca dimensiunea fisierelor care se pot trimite este limitata in cele mai multe cazuri la maxim 10 MB. Ceea ce scoate din calcul filmele si, de ce nu, chiar si pozele la rezolutie mare.

     

    Programele peer-to-peer nu sunt o noutate, dar acest nou mod de utilizare a lor este in acelasi timp si un „face-lift“ pentru ele, dupa ce multe dintre acestea au fost „calul de bataie“ al criticilor, care au pus accentul exclusiv pe transferul de continut media piratat, indeosebi muzica si filme.

     

    Problema este rezolvata in mare parte de oferta celor trei companii: transmiterea unui fisier se poate face doar intre doua persoane, nu de la un utilizator catre toti cei care folosesc programul in acel moment, ceea ce inseamna ca depistarea sursei mama este mai usor de facut. O alta diferenta esentiala este aceea ca transferul se face doar intre persoane care se cunosc.

  • Tehnologia in dialect Yahoo!

    Prin lansarea unei noi sectiuni a portalului – Yahoo! Tech – gigantul online si-a propus sa atraga noi utilizatori, speculand o slabiciune a altor site-uri de gen: limbajul prea tehnic prin care sunt prezentate gadgeturile electronice.

     

    De fapt, Yahoo! spera sa impuste doi iepuri dintr-o data – sa detroneze concurentul sau direct pe aceasta nisa (Cnet.com) si sa atraga mai multa publicitate din partea companiilor producatoare de echipamente electronice.

     

    Yahoo! Tech (http://tech.yahoo.com) ofera informatii utilizatorilor despre cele mai noi produse din domeniul tehnologic (camere digitale, mp3 playere, laptopuri etc.) pe intelesul tuturor. Sectiunea va cuprinde 19 categorii diferite, de la recenzii ale ultimelor modele de camere foto sau de telefoane mobile la sfaturi pentru achizitia unui computer performant.

     

    Mai important, Yahoo! incearca sa faca toate aceste prezentari si explicatii cat mai accesibile, pentru a fi intelese inclusiv de cei mai putin sau chiar deloc familiarizati cu limbajul de specialitate. „Vrem sa eliberam oamenii de tirania limbajului tehnic“, explica Patrick Houston, general manager al Yahoo! Tech, fost redactor-sef al rivalei Cnet pana in luna mai a anului trecut.

     

    Acum, el trebuie sa ajute Yahoo! sa-si depaseasca rivalul. Pe langa colectarea informatiilor prezente pe Internet, noua sectiune a Yahoo! va mai fi completata de materiale scrise de patru consultanti. Fiecare dintre acestia va viza un alt public, in patru categorii diferite: „the mom“, „the working guy“, „techie diva“ si „the boomer“.

     

    In paralel, Yahoo! va oferi si continut video, prezentat de Becky Worley, o cunoscuta crainica a emisiunii „Good morning America“ de la CNN si ABC. Lansand aceasta sectiune a portalului, Yahoo! isi poate spori veniturile din publicitate, sustin analistii.

     

    Un sondaj recent al Nielsen/NetRatings arata ca, in cazul cititorilor concurentului CNet. com, posibilitatea de a cumpara un produs electronic este de patru ori mai mare in urmatoarele 30 de zile de la vizitarea site-ului.

     

    De altfel, americanii se bazeaza tot mai mult pe informatiile gasite pe Internet atunci cand urmeaza sa faca o achizitie din domeniul high-tech. Un studiu al Pew Internet & American Life Project din martie 2006 a aratat ca 45% dintre cei intervievati folosesc informatiile gasite pe Internet inainte de a face o investitie importanta. De altfel, acesta este unul dintre motivele pentru care CNet a fost o tinta perfecta pentru advertiserii din domeniul electronicelor.

     

    Este limpede ca Yahoo! are mult de recuperat pana sa ajunga la popularitatea acestuia din urma. Dar analistii sunt de parere ca, de data aceasta, a iesit la contraatac cu toate armele de care are nevoie.

  • De 100 de ori Evrika!

    Daca ne-am imagina, precum in benzile desenate, ca fiecare noua idee umana se poate traduce grafic printr-un beculet aprins deasupra capului unui personaj, lumea noastra ar fi asemenea unui carusel in noapte, cu straluciri colorate si scanteieri neobosite.

     

    Care dintre aceste semnale luminoase merita insa sa fie pastrate in memoria istoriei, cate dintre ele chiar au schimbat soarta oamenilor? Cum poti stabili care sunt cele mai importante, atata vreme cat „lumina unei idei“ e doar o metafora, iar alte unitati de masura, concrete, ne lipsesc? E intrebarea pe care si-o pune autorul volumului la care ne referim azi, Ken Langdon. In ciuda dificultatii de a opera o asemenea selectie, fie si din campul mai restrans al ideilor ce vizeaza afacerile, el a izbutit, totusi, sa stranga 100 dintre cele mai valoroase asemenea idei, potrivit unor criterii solide, care nu lasa nici un amanunt la voia intamplarii. Planificate sau nu, incredibil de simple, dar cu urmari uriase (vezi ideea care poarta numarul de ordine 57 a lui Laszlo Biro, inventatorul pixului cu bila), sau extrem de complicate si care nu au avut imediat o rasplata financiara (vezi ideea 22, Eurotunelul de sub Canalul Manecii), ideile adunate de Langdon au ca factor comun „succesul“. Desi acesta din urma este, in intelegerea autorului, mult mai vast decat simplul castig financiar, marile idei de afaceri au dus la recompense gigantice pentru inovatori si actionari. Nu de alta, dar atunci cand examinam ideile sclipitoare din lumea afacerilor, vom remarca faptul ca aproape toate au trebuit sa fie vandute cuiva.

     

    Ceea ce, pe de alta parte, a condus la nevoia consemnarii, in acest top 100, a marilor idei de vanzare, de la experienta „door to door“ la vanzarile pe Internet. Un spatiu consistent este alocat ideilor din domeniul tehnologiei, de la Microsoft (ideea 50) la telefonul mobil (ideea 96). In acest context, trebuie precizat insa ca subiectul „inventiilor in sine“ a fost evitat, pentru ca interesul autorului a fost focalizat pe inventiile care au generat idei de afaceri, din care actualii manageri sa poata invata. Au ajuns in randul „celor mai“ zece strategii de tip abtibild (concept potrivit caruia orice afacere trebuie sa fie capabila sa-si rezume in cateva cuvinte directia, scopul si strategia – vezi BMW, Ikea, Virgin, Honda, Body Shop, Volvo etc.), patru licente pentru tiparirea banilor, cinci modalitati de a castiga la bursa, patru moduri de a deveni multimilionar (sic!) pe Internet, patru brese realizate de publicitate (corectarea unui mit – Kellogg’s, dozele duble – Alka Seltzer, atacarea unui adversar mai puternic – Knorr, „daca logica nu convinge, apelati la coarda sensibila“ – British Telecom).

     

    In sfarsit, puteti afla (cu argumente si atenta descriptie istorica a fenomenului) care au fost cele mai reusite cinci branduri din toate timpurile si care sunt, in opinia autorului, cei mai geniali sase ganditori in materie de management. Un sumar apetisant pentru amatorii de informatii, dar si pentru cei care vor sa-si ia zborul, intr-o afacere, cu propriile aripi, pentru ca, nu-i asa?, ideile noi nasc idei noi.

     

    Ken Langdon, Cele mai reusite 100 idei de afaceri din toate timpurile,

    Editura Meteor Press, Bucuresti, 2006

  • NOUTATI

    Sex si metafizica

     

    Acest al doilea roman al lui Houellebecq infatiseaza, cu o luciditate atroce, vietile lui Bruno si lui Michel, frati vitregi, radical diferiti temperamental si din punct de vedere al caracterului. De o cruzime aproape insuportabila, analiza tribulatiilor celor doi se invarte in jurul mortii si sexului si etaleaza mizeria existentiala cu care se pot confrunta doi intelectuali la sfarsitul veacului XX, dintre care unul, Michel Djerzinski, este un stralucit cercetator. Bruno, profesor ratat, isi rateaza emfatic si umanitatea, atunci cand isi croieste destinul in jurul sexului, pe care il doreste polifonic, animalic. Michel, abstras parca din problemele iubirii, vede viata printr-o intersectie de teorii care merg de la Heisenberg si ajung la Kant, trecand prin Huxley, si care reduc cotidianul la o suma de procese chimice si fizice elementare.

     

    Michel Houellebecq, Particulele elementare

    Editura Polirom, Iasi, 2006

     

     

    Vertijul singuratatii

     

    Inceputul romanului lui Céline (cel despre care Frédéric Dard afirma ca e cea mai importanta carte a secolului trecut) spune totul despre viziunea crepusculara a autorului: „Si iata-ma iar singur. Curand voi fi batran. Si atunci se va termina totul, in sfarsit…“ Intram in opera pe usa de iesire. Nu ziua, ci noaptea, care este conditia esentiala a zbaterilor noastre: o gaura intunecata, din marasmul careia ne putem salva, ca si la Houellebecq, doar prin moarte. Romanul, publicat la patru ani dupa „Calatorie la capatul noptii“ (1936), povesteste copilaria lui Bardamu: fiu unic, crescut intr-o maniera schizoida, rupt intre influenta bunicii – o invatatoare subtire, cea a mamei – mereu dispusa la sacrificii, proprietara a unui mic magazin de curiozitati, si a unui tata cand morocanos, cand agresiv.

     

    Louis Ferdinand Celine, Moarte pe credit

    Editura Nemira, Bucuresti, 2006

  • Si copiii se vand, nu-i asa?

    Premiat cu un Palme d’Or la Cannes 2005, „L’Enfant“, pelicula fratilor Jean-Pierre si Luc Dardenne, a devenit unul dintre cele mediatizate filme ale anului trecut in Europa. In stilul binecunoscut al fratilor belgieni, filmul spune povestea unui cuplu care traieste in vesnica lume a temporarului si a instabilului, o lume in care totul are un pret, inclusiv un copil.

     

    Bruno (Jérémie Renier) are 20 de ani, iar Sonia (Déborah François) 18. Bruno conduce o banda de hoti de buzunare si traieste de pe azi pe maine, avand cartierul general intr-o baraca dezafectata de pe malul unui rau. Vietile lor se vor schimba pentru totdeauna atunci cand Sonia naste un baietel, Jimmy. Daca la inceput Bruno promite si chiar incearca sa se schimbe si sa devina un tata responsabil, in scurt timp va realiza ca fiul sau ar putea reprezenta o sursa neasteptata de venituri. Incapabil sa-si  asume rolul de parinte, Bruno il vinde pe Jimmy unui amic care ii promite ca va gasi o familie adoptiva. „Ce mare branza, facem altul…“, spune Bruno.

     

    „L’Enfant“ este un film plin de scene aparent inutile (calatorii interminabile cu autobuzul, traversari de strada, plimbari pe malul raului), dar care-i confera un aer de realitate dura, dar si de provizorat, de agitatie si freamat, amplificat de miscarile bruste ale camerei. Fara muzica, cu replici putine, cu personaje care trezesc in spectator sentimente ce penduleaza intre compatimire si dezgust, „L’Enfant“ respira un tragism simplu, epidermic, de fiinta pentru care nu exista viitor indepartat, nici maine, nici ieri, ci doar un prezent expandat, vesnic.

     

    Jucandu-se la granita dintre realism si naturalism, echipa Dardenne, ajutata de interpretarile extraordinare ale actorilor Jérémie Renier si Déborah François, reuseste un lucru aproape inimaginabil: sa faca spectatorul sa inteleaga si chiar sa simta contradictiile din sufletul unui vagabond care-si vinde propriul copil, dar apoi este cuprins de remuscari. Pelicula care pare filmata „in direct“, „L’Enfant“ nu spune neaparat povestea nou-nascutului Jimmy; baietelul a fost jucat de 21 de copii diferiti si chiar ar fi putut sa lipseasca din distributie. „L’Enfant“ este de fapt Bruno, este de fapt Sonia, este Steve, adolescentul din banda de hoti a lui Bruno, este aproape fiecare personaj al filmului. Fratii Dardenne cresc acesti copii si-i fac sa se maturizeze de-a lungul a 100 de minute.

     

    Juriul prezidat de regizorul bosniac Emir Kusturica a considerat ca filmul fratilor Dardenne este o realizare mai valoroasa decat celelalte filme aflate in competitie anul trecut la Cannes. Si concurenta nu a fost deloc nesemnificativa: „Manderlay“ al lui Lars von Trier, „Broken Flowers“ al lui Jarmusch, „Caché“ al lui Haneke sunt doar cateva dintre filmele care ar fi putut castiga Palme d’Or.

     

    Dar se pare ca juriile de la Cannes au dezvoltat o afinitate pentru peliculele care se invart in universul copilariei: cinci dintre ultimele opt filme care au castigat Palme d’Or au ca personaje principale copii sau adolescenti. Nu-i deloc de mirare ca fratii Dardenne sunt niste adevarati abonati ai marelui trofeu al festivalului: toate filmele lor au ca subiect copilul sau adolescentul. Din cele trei filme realizate in ultimii zece ani, doua („Rosetta“ – 1999, „L’enfant“ – 2005) au castigat Palme d’Or, iar al treilea, „Le fils“ (2002), a castigat „doar“ premiul pentru cel mai bun actor (Oliver Gourmet). „Etichetele nu sunt bune niciodata, si cu aceasta problema se confrunta si realizatorii de film care vor sa faca arta: nu trebuie sa te supui niciodata unui tipar, lucru pe care speram sa nu-l facem niciodata. Etichetele pot fi practice uneori, dar speram ca filmul nostru sa fie mai presus de ele“, au declarat Jean-Pierre si Luc Dardenne la ridicarea trofeului Palme d’Or, dedicat jurnalistei franceze Florence Aubenas.

     

    Fratii Dardenne au mania fidelitatii: actiunea din filmele lor are loc in acelasi oras, Seraing, si distribuie cam aceiasi actori. Recordmenul este Olivier Gourmet, care a jucat cate un rol principal in ultimele patru filme ale celor doi regizori belgieni. Nici Jérémie Renier nu e la prima colaborare cu echipa Dardenne: primul lui rol principal a fost in „La Promesse“ (1996). Iar Fabrizio Rongione, care suporta efectul ambitiilor Rosettei la „o viata normala“ in filmul din 1999, joaca in „L’Enfant“ rolul celui care ii intermediaza lui Bruno vanzarea lui Jimmy.  

     

    L’ENFANT / COPILUL R: JEAN-PIERRE & LUC DARDENNE; CU: JEREMIE RENIER, DEBORAH FRANCOIS, OLIVIER GOURMET, FABRIZIO RONGIONE; DIN 5 MAI

  • Cum si de ce s-a vandut Guzuchim

    „Telefonul a venit la momentul potrivit“, rezuma succint omul de afaceri Daniel Guzu primul contact cu Oresa Ventures, compania de investitii care avea sa-i devina partenera in afacerea cu lacuri si vopsele pe care a fondat-o in urma cu aproape 12 ani.

     

    Faptul in sine e deja cunoscut: suedezii de la Oresa Ventures au preluat 49% din actiunile producatorului de vopsele Guzuchim intr-o tranzactie de noua milioane de euro, care presupune achizitia unui pachet minoritar combinata cu o majorare de capital. Ca atare, Guzuchim este evaluata la 18 milioane de euro, o suma net diferita de cele 1.500 de marci germane (750 de euro), cu care Guzu a pornit afacerea in 1994. O mare diferenta exista si intre subsolul cladirii aproape parasite din cartierul bucurestean Rahova in care Guzu – pe atunci proaspat absolvent al facultatii si posesor al diplomei de inginer chimist – si unul dintre colegii sai au inceput sa produca antigel si apa demineralizata (distilata) si fabrica moderna pe care Guzuchim o construieste in Popesti-Leordeni. Iar diferentele nu tin numai de arhitectura. Un singur exemplu: daca in primul an de activitate au produs patru tone de antigel, anul trecut au livrat aproape 3.000 de tone. Totusi, antigelul nu mai ocupa acum un loc de frunte intre produsele Guzuchim. Din 1998, cand compania a inceput sa-si diversifice portofoliul, vopselele decorative au devenit noua vedeta a Guzuchim, aducandu-i an de an cresteri importante.

     

    Anul trecut insa, dupa mai bine de un deceniu, Viorel Berbec, partenerul lui Guzu, a hotarat sa se retraga din companie pentru „a avea mai mult timp liber“, dupa cum spune fondatorul firmei. Cum Daniel Guzu nu era tentat sa rascumpere participatia acestuia pentru a nu creste gradul de indatorare al Guzuchim, telefonul de la Oresa a picat cum nu se putea mai bine. Pe langa achizitia pachetului de actiuni, Oresa aduce si bani in companie pentru a sprijini planurile de extindere si dezvoltare ale Guzuchim.

     

    Negocierile au decurs repede, fara puncte divergente. Si, chiar daca a mai fost contactat si de alte fonduri de investitii, Guzu a preferat sa mearga mai departe pe mana suedezilor. Daca avantajele antreprenorului sunt clare, ce au de castigat cei de la Oresa Ventures? Prin aceasta tranzactie, fondul suedez se implica intr-o companie care controleaza aproape o cincime din piata vopselelor decorative, estimata la 130-140 de milioane de euro. O piata cu un potential de crestere insemnat, dat fiind ca in Romania consumul de vopsea este estimat la 3-4 kilograme/cap de locuitor, in timp ce la vecinii din Ungaria este de trei ori mai mare.

     

    „Teoretic, exista un potential de crestere de trei ori in cativa ani“, remarca Daniel Guzu. Si chiar daca nu vom ajunge atat de repede la statistici similare cu cele ale Ungariei, „piata tot ar trebui sa creasca cu minimum 50-60% in trei ani“, estimeaza Laurentiu Ispir, investment officer la Oresa Ventures. Planurile Guzuchim, companie care este acum in plin proces de schimbare a numelui in Fabryo, vizeaza insa o crestere mai mare decat a pietei. Anul trecut, Guzuchim a avut o cifra de afaceri de circa 25 de milioane de euro, estimand pentru 2006 vanzari de peste 30 de milioane de euro. „Mizam pe o crestere de 20-30%. Nu stiu cu cat va creste piata, se vorbeste de 10%, dar noi ne bazam estimarile pe imbunatatirea distributiei“, afirma Guzu. Cu alte cuvinte, Guzuchim vrea sa muste din felia competitorilor. De altfel, Ispir crede ca firma va ajunge in urmatorii ani la o cota de 24% din piata, fata de 18% cat detine in prezent.

     

    Piata romaneasca a vopselelor decorative este dominata acum de patru mari producatori locali: Policolor, Köber, Düfa si Guzuchim, care detin impreuna o cota de aproximativ 70-75 de procente. Marii producatori din Europa au o prezenta relativ slaba, manifestata mai mult prin importuri. Este si unul dintre motivele pentru care companiile din industrie au intrat in atentia fondurilor de investitii, care sunt implicate in trei dintre cele patru mari companii producatoare de vopsele. Fosta Intreprindere de Lacuri si Vopsele Bucuresti, infiintata in 1965, rebotezata Policolor in 1990, este controlata inca de la finalizarea privatizarii, in 1997, de fonduri de venture capital. In prezent, principalii actionari ai Policolor sunt Romanian Investment Fund (39,4% din actiuni), Fondul Romano-American pentru Investitii (33,3%), Romanian Reconstruction (10,4%) si Citibank Romania (7,3%).

     

    Pentru aceste fonduri, investitia este deja la maturitate, astfel incat nu este exclusa varianta unui exit in urmatoarea perioada. Düfa a fost preluata in iunie anul trecut de compania americana de investitii Advent International intr-o tranzactie evaluata la circa 18 milioane de euro. Iar din cate spun surse din piata, nici cei de la Köber nu s-ar putea plange de lipsa unor oferte de cumparare. Ce i-a atras totusi pe investitorii cu capital de risc catre producatorii de vopsele? Potrivit lui Laurentiu Ispir, piata vopselelor decorative are din perspectiva fondurilor de investitii doua mari atuuri. Pe de-o parte, este in crestere, iar „cresterea abia acum incepe“. Totusi, in Romania sunt multe industrii care „au potential“, deoarece consumul este mult sub cel inregistrat in tarile din jur, dar care totusi nu se remarca prin evolutii spectaculoase. Spre deosebire de acestea, spune Laurentiu Ispir, in domeniul materialelor de constructii „simti si vezi cum creste consumul“. „Cand iesi afara, vezi ca toata lumea construieste, varuieste, renoveaza, vezi cu ochii tai cum creste piata.“

     

    Potrivit Patronatului Societatilor de Constructii, piata romaneasca a constructiilor ar putea creste pana la sfarsitul anului cu 15-20 de procente, pana in jurul valorii de sapte miliarde de euro, si pe fondul lucrarilor de infrastructura.

     

    Revenind la atuurile invocate de Ispir, cel de-al doilea este marja de profitabilitate. „In cazul actorilor importanti, EBITDA (Earning Before Interests Taxes Depreciation and Amortization – profit inainte de plata dobanzilor, taxelor, deprecierii si amortizarii – n.r.) poate fi in jur de 20%, ceea ce este OK“, explica Ispir. Oficialul Oresa nu a facut nici un comentariu in legatura cu profitabilitatea Guzuchim, insa potrivit unor informatii publicate de Ziarul Financiar, marja profitului net s-ar ridica la 8%. Iar celor doua avantaje deja amintite li se poate adauga si lipsa investitorilor strategici de pe piata, pe fondul dimensiunilor inca reduse, apreciaza cei din industrie.

     

    „Piata vopselelor este cam mica acum“, spune Emma Popa-Radu, reprezentanta in Romania a Advent International, proprietarul Düfa. De aceea, adauga aceasta, „este o piata pe care are logica sa intre un investitor financiar, sa dezvolte compania in cativa ani si sa vanda apoi catre un strategic“.

    Pe de alta parte, potrivit unor surse din piata, deja mai multi giganti ai industriei chimice din Europa s-au aratat interesati de cei mai mari actori ai pietei romanesti a vopselelor. Dintre numele vehiculate, amintim aici doar cateva, cum ar fi Akzo Nobel, SigmaKalon sau Tikkurila.

     

    Olandezii de la SigmaKalon, bunaoara, sunt deja prezenti pe piata romaneasca printr-o companie infiintata de subsidiara din Ungaria impreuna cu o firma din Miercurea Ciuc. Si DAW, divizia grupului german Caparol, are un parteneriat cu grupul de firme Benta – DAW Benta – care detine, conform estimarilor companiei, 5% din piata de vopsele. In acelasi timp, finlandezii de la Tikkurila au pornit o strategie agresiva de consolidari, mai intai pe piata nordica, si mai recent in Europa de Est. Grupul finlandez este prezent in tarile baltice, in Polonia si a preluat in urma cu cateva luni un important producator rus de vopsele, devenind numarul unu pe piata din Rusia. In opinia oficialilor Tikkurila, cea mai mare crestere va veni din Europa de Est, „unde pietele de vopsele avanseaza pentru a tine pasul cu cresterea standardului de viata“.

     

    Si in statele vecine, situatia este similara pietei romanesti, cu trei-patru companii care controleaza mai bine de trei sferturi din piata totala. De altfel, procesul de consolidare va continua si nu este exclus ca in urmatorii doi ani sa apara alte fuziuni sau chiar o intrare in forta a unui investitor strategic. Daca vreunul dintre marii producatori europeni vrea sa intre pe piata romaneasca nu are la indemana decat alternativa unei achizitii. Importurile, spune Guzu, sunt mici si in scadere. „De obicei, vopselele nu prea calatoresc, doar produsele speciale. Procesul de productie nu e complicat si de aceea, vopseaua decorativa este in general o afacere locala.“

     

    Si Laurentiu Ispir apreciaza ca este imposibil sa o iei de la zero. „Nu cumperi neaparat o fabrica, cumperi de fapt brandurile si reteaua de distributie.“ Printre marcile cumparate de Oresa Ventures se numara Savana (vopsea lavabila) pe segmentul premium, Rost (vopsea alchidica) si Innenweiss (vopsea lavabila) pe segmentul mediu de preturi si Ekonomic pe segmentul low.

     

    Ceea ce s-a petrecut in industria vopselelor se poate repeta si pe alte segmente ale pietei materialelor de constructii. Acest sector devine tot mai atractiv pentru fondurile cu capital de risc cu cat alte arii traditionale pentru investitiile de venture capital se ingusteaza (vezi bunurile de larg consum, industria farmaceutica sau serviciile financiare). Pe de alta parte, cresterea continua a industriei atrage ca un magnet.

     

    „Suntem interesati in continuare de materiale de constructii. Si nu numai noi, probabil ca toate fondurile de investitii“, spune Ispir de la Oresa Ventures. Emma Popa-Radu de la Advent are o pozitie ceva mai nuantata: „Nu e chiar atat de simplu. Trebuie sa-ti dai seama care din segmente cresc intr-adevar, care sunt dominate de strategici, la care barierele de intrare nu sunt foarte mari“. Chiar si asa, ea admite ca exista segmente care „sunt inca atragatoare“ si ca Advent urmareste unele produse si unele companii, fara a da insa mai multe detalii.

     

    Pana la sfarsitul anului, Guzuchim va finaliza investitia intr-o noua fabrica, in sudul Bucurestiului – partial functionala la aceasta ora. In paralel, compania de investitii va implementa un nou sistem de management si va incheia procesul de rebranding. Dar accentul va fi pus pe dezvoltarea retelei de distributie si consolidarea brandurilor. Iar in acest punct va intra in scena Oresa, Guzu recunoscand ca reprezentantii fondului au mai multa experienta pe partea de vanzari si marketing. „Eu sunt inginer, m-am implicat cat am putut in aceste domenii, dar m-am focusat mai mult pe problemele tehnice si de dezvoltare.“ Si cum pozitia de manager nu l-a facut sa uite ca la baza este chimist, Guzu merge in fiecare zi in laboratorul companiei. De acum, telefoanele mai pot astepta.

  • Bancile asteapta lamuriri de la BNR

    Intr-un cadru economic pe care-l definesc drept confuz, dealerii din banci se asteapta ca sedinta BNR din 11 mai, unde se va discuta si aproba raportul trimestrial asupra inflatiei, sa aduca putine schimbari, dar multe lamuriri.

     

    O crestere de un punct procentual a dobanzii de politica monetara, „batuta in cuie“ la 8,5% inca de acum doua sedinte ale BNR (din februarie), ar creste costurile bancii centrale, peste noapte, cu circa 200 mil. lei noi (57 mil. euro). Asta daca volumul fondurilor atrase din piata prin sterilizare ar ramane la nivelul de acum, spune dealerul sef de la Bancpost, Dorin Badea. Adica circa 20,25 mld. lei noi (5,7 mld. euro), adauga el, dar „trebuie sa punem la socoteala si banii noi care ar intra in tara atrasi de o dobanda mai mare“.

     

    Pentru investitorii speculativi, veniti in Romania in cautarea randamentelor mari, guvernatorul Mugur Isarescu s-ar dovedi un bancher foarte darnic daca ar decide o majorare a dobanzii. O va face insa? Se justifica o crestere ce va spori si mai mult minusul consistent din contul de profit si pierdere al BNR? Argumentele dealerilor impotriva unei astfel de decizii se incadreaza, in mare, in acelasi registru: „o crestere de dobanda ar avea un efect periculos asupra cursului“ (Ionut Dumitru, Raiffeisen), „in ultimele doua luni a existat totusi o dezinflatie, deci nu s-ar justifica o majorare“ (Florian Libocor, BRD), „impactul cresterilor de preturi neprevazute anterior asupra inflatiei nu sunt inca bine definite“ (Dorin Badea, Bancpost).

     

    Exista si opinii conform carora o majorare a dobanzii de politica monetara,  cea la care banca centrala atrage surplusul de bani din piata, ar fi necesara. „Mie mi se pare ca ar fi necesar, macar un 0,5% in plus“, spune Florin Citu, economist sef la ING Bank – o banca ce se bazeaza, insa, destul de mult pe plasarea lichiditatilor la BNR. Argumenteaza ca obiectivul primordial urmarit de BNR ar trebui sa fie reducerea inflatiei, amenintata acum de cresteri de preturi (petrol), de introducerea a noi taxe (pe viciu,  accize), dar si de evolutiile recente (cresterea galopanta a activitatii de creditare).

     

    „Sunt sceptic, insa, ca se va lua o astfel de masura (de majorare – n.r.)“, spune el, argumentand ca e mult mai probabil ca vesti noi sa nu vina decat in august, cand BNR va discuta din nou raportul asupra inflatiei. Atunci, crede el, oficialii bancii centrale vor schimba cu totul tinta de inflatie, ambitioasa in opinia specialistilor, in contextul actual. „Probabil vor schimba orizontul de inflatie pentru anul viitor“, crede Citu, de la 4%, plus-minus un procent fata de cel stabilit in prezent, de 5%.

     

    Economistul sef de la ING semnaleaza si atitudinea bancherilor din ultima perioada. „De ce“, se intreaba el retoric, „sa mai plasez banii la BNR, daca am alte surse de profit mai mari?“. Asa se face ca, desi BNR a ramas consecventa politicii de a atrage in depozite si certificate de depozit tot excesul de lichiditate, la dobanzi interesante pentru bancheri, „nu se prea mai duc bancile“ – apreciaza Citu. Datele arata ca la finele lui martie suma atrasa in seiful BNR prin depozite la o luna si certificate de depozit, practic cele doua instrumente de sterilizare, era de 23,15 mld. lei (6,5 mld. euro).

     

    Adica in crestere cu cca. 16% in euro fata de aceeasi perioada a anului trecut, dar in scadere fata de ianuarie (cand soldul ajunsese la 25,6 mld. lei; 7 mld. euro) si februarie (22 mld. lei; 6,2 mld. euro). Pe de alta parte, creditul neguvernamental a crescut sustinut, in pofida sperantelor BNR: plus 40% in termeni reali fata de aceeasi perioada a anului trecut, si mult peste cei 25-30% in termeni reali anticipati de BNR. Cu toate astea, scenariul in care bancile vor reusi sa plaseze tot disponibilul pe care il au in economia reala, in credite, scapand astfel BNR de costurile mari de sterilizare, e „mai mult de viitor“, spune Ionut Dumitru.

     

    In plus, bancherii spun la unison ca „pierderile bancii centrale sunt inevitabile; cineva trebuie sa si le asume“. Pe de alta parte, la finele anului trecut, guvernatorul Isarescu atragea atentia ca „pierderile ar trebui cumva impartite intre banca centrala si bancile comerciale“. Dar cand BNR a incetat sa mai sterilizeze excesul de lichiditate de pe piata, la finele anului trecut, dobanzile platite de banci la depozite s-au prabusit pur si simplu – tragand dupa sine economisirea si umfland consumul populatiei.

     

    „Costurile pe care le are banca centrala din sterilizare“, adauga Florian Libocor, economist la BRD, „erau de asteptat, atata vreme cat si-au asumat (BNR – n.r.) liberalizarea contului de capital in contextul unei economii slab restructurate“. Ba mai mult, adauga, putea fi si mai rau, daca nu ne ajuta conjunctura internationala – prin evolutiile dobanzilor, a monedelor si a investitiilor. Nici el nu vede „nici un argument pentru cresterea dobanzii“, cel putin nu pana in august, cand se asteapta „sa se miste, indiferent daca in plus sau in minus“. Cu toate astea, Libocor crede ca spre Romania vor fi, in perioada urmatoare, „relocati o multime de bani din alte regiuni“ – lucru care va presa pe aprecierea leului in raport cu valutele.

     

    Radu Craciun, analist sef la ABN Amro, spune ca urmeaza o perioada cu intrari de valuta sezoniere. O eventuala crestere a dobanzii de politica monetara „nu ar face decat sa se adauge acestei sezonalitati a intrarilor de valuta, stimulandu-le“ si presand pe aprecierea monedei nationale. Si cum deja leul cocheteaza cu nivelul de 3,46, adauga Radu Craciun, „o majorare era mai indicata acum o luna decat acum“, cand piata era stabila si interesul investitorilor speculativi pentru Romania ceva mai mic.

     

    De luna trecuta, leul s-a apreciat accentuat, sub presiunea intrarilor de valuta, asa ca, incheie el, „nu se va intampla nimic“. Cel putin la capitolul dobanda, pentru ca in privinta tintei de inflatie, si Craciun anticipeaza o schimbare, dar in august. Recent, guvernatorul Isarescu si-a mai indulcit discursul in privinta inflatiei, lasand sa se inteleaga ca anii viitori ar putea aduce o dezinflatie mai lenta decat era anticipat. Motivatile tin de iminenta cresterii preturilor administrate, de cresterea accizelor, de nou introdusa taxa pe viciu. In martie, inflatia anualizata s-a plasat la 8,4%, cel mai scazut nivel din ultimele luni, dar peste tinta BNR.

     

    Important pentru sedinta de joi ar fi ca „BNR sa-si determine reactia fata de aceste cresteri de preturi“, crede Dorin Badea, anticipand o sedinta „linistita“, fara multe surprize. In opinia sa, oficialii bancii centrale au doua variante: fie schimba tinta de inflatie, fie decid ca deviatiile induse de cresterile de preturi sunt „factori externi“ si merg mai departe. In a doua varianta abia e de anticipat o crestere a dobanzilor. Una peste alta, insa, e greu de anticipat pe ce varianta vor merge, incheie Badea, pariind mai degraba pe faptul ca va fi mai mult o „sedinta de clarificare“.

  • OPORTUNITATI: UEFA, o sansa rara pentru Vodafone si Orange Romania

    Recentele meciuri din Cupa UEFA dintre Steaua si Rapid le-au oferit celor doi operatori romani Orange si Vodafone o nesperata ocazie de promovare in forta a serviciilor multimedia pe telefonul mobil. 

     

    Fotbalul starneste pasiuni, iar impulsul emotional este unul din principalii factori care vinde continut multimedia pe portalele mobile ale operatorilor (gen tonuri de apel, wallpaper, melodii, clipuri video). Iar pentru ca fanii fotbalului sa fie adusi pe terenul potrivit, adica pe portalurile mobile, ce ocazie mai buna poate exista decat o confruntare rara intre doua echipe romanesti intr-o faza superioara a cupelor europene? O spune chiar Liliana Solomon, director executiv (CEO) al Vodafone Romania, care marturiseste ca „au fost mai multi decat ne-am asteptat, ceea ce arata ca exista o piata“. Concret, cele doua meciuri dintre Steaua si Rapid au fost urmarite de 15.000 de clienti ai Vodafone, in timp ce Orange a facut publica doar audienta pentru meciul retur – 8.000 de utilizatori. Cam aceleasi sunt si cifrele care arata cat timp au ramas telespectatorii in fata telefoanelor: 3,5 minute in cazul Vodafone si 3 minute pentru Orange.

     

    Daca ar fi sa comparam cifrele de audienta pe telefon cu cele de la televizor (meciul retur dintre Steaua si Middlesbrough a batut recordul de audienta, cu 6,6 milioane de telespectatori), desigur ca publicul fidel telefonului mobil pare insignifiant. Dar pentru operatori cifrele in cauza au cu totul alte valente: raportata la o zi obisnuita, meciurile de fotbal din Cupa UEFA au crescut traficul de date in retelele de telefonie de 8,5 ori pentru Orange si de 8 ori pentru Vodafone, iar numarul utilizatorilor unici care au folosit serviciile de televiziune in direct a crescut la ambii operatori de mai mult de 3 ori.

     

    Orange a cumparat drepturile de difuzare de la Realitatea TV, iar Vodafone le-a obtinut de la Sport Evolution Group, partener exclusiv al FRF pentru activitatile de marketing, insa nici unul dintre operatori nu a facut publice nici sumele implicate in aceste tranzactii, nici veniturile obtinute in urma transmisiei. Pe de alta parte, transmiterea acestor meciuri ar trebui privita mai degraba ca o investitie intr-o campanie de familiarizare a publicului cu serviciile de ultima generatie.

     

    „Suntem in stadiul in care incercam sa oferim clientilor nostri continut cat mai divers si competitii sportive la zi pentru a le trezi interesul de a utiliza si telefonul mobil pentru urmarirea unor astfel de evenimente“, explica Andreea Zega, content & multimedia division  manager la Orange. Iar un suporter al unei echipe de fotbal poate fi un client ideal pentru un operator de telefonie mobila. Aneta Bogdan, managing partner al Brandient, declara recent ca un pasionat de fotbal are cateva calitati interesante pentru orice afacere. „Cate branduri comerciale cunoasteti care sa se poata lauda cu un astfel de comportament al consumatorilor lor? Cand ai consumatori cu loialitati atat de puternice, este clar ca trebuie sa profiti si sa le oferi cat mai multe oportunitati de experiente cu brandul respectiv.“

     

    Intr-adevar, oferta operatorilor de telefonie mobila nu se rezuma numai la difuzarea in direct a meciurilor. Portalurile Orange World si Connex Play, prin care cei doi operatori distribuie continut multimedia, contin multe alte tentatii pentru un microbist. De la tonuri de apel cu imnul echipelor de fotbal la videoclipuri cu goluri din campionatul intern sau informatii furnizate la cerere prin SMS despre fazele importante ale unui meci in timpul jocului, toate incearca sa-i faca pe consumatori sa cumpere sau sa revina pe portal. Orange a ridicat la 13 numarul posturilor TV ce pot fi urmarite in direct pe telefonul mobil, iar intrarea brandului Vodafone in Romania va insemna si lansarea Vodafone Live!, portalul de continut multimedia al operatorului britanic. Si cum Vodafone va sponsoriza UEFA Champions League, apartenenta la grup a filialei din Romania ar putea insemna si accesul la nivel local la continut video provenit de la cea mai importanta competitie europeana de fotbal inter-cluburi.

     

    In acest moment, operatorii de telefonie estimeaza ca mai putin de 5% din totalul telefoanelor detinute in Romania sunt compatibile cu serviciile de TV mobil. Daca avem in vedere ca numarul total al telefoanelor vandute oficial se apropie de 14 milioane, inseamna ca cei doi operatori se bat deocamdata pe un public potential mai mic de 700.000 de persoane. Chiar si asa, nu toti cei care au un telefon compatibil ii folosesc toate functiile disponibile. Vodafone a raportat recent un numar de 135.000 de clienti ai serviciilor 3G, iar Orange nu a publicat inca numarul clientilor care folosesc reteaua EDGE.

     

    Insa evenimentele sportive, si mai ales meciurile de fotbal, par a fi prilejul ideal pentru ca operatorii sa-si poata obisnui clientii cu aceste servicii. „In general dupa transmisiunea in direct a unui meci se observa o crestere a numarului de utilizatori si a traficului cu cateva procente fata de valorile inregistrate anterior“, spune Andreea Zega.

     

    In acest ritm, cu numarul mare de suporteri din Romania, retelele de telefonie mobila au nevoie de rabdare, de investitii in drepturi de difuzare si nu in ultimul rand de echipe romanesti cu performante cat mai bune pentru ca penetrarea noilor servicii in randul clientilor sa fie un meci castigat.

  • Fotbal pe toate canalele

    Valul de audienta pe care il produc meciurile importante de fotbal il simt, la un alt nivel, si alti operatori din Europa. O estimare a FIFA mentioneaza ca in aceasta vara 1 miliard de telespectatori vor privi meciurile Campionatului Mondial din Germania. Dintre acestia, aproape jumatate vor avea telefoane cu acces Internet si transfer de date, conform unui raport al companiei de cercetare Ovum.

     

    CM PE MOBIL: Operatorul T-Mobile din Germania a incheiat deja un acord pentru difuzarea a 20 de meciuri din competitie pe telefonul mobil. Contractul cu T-Mobile a fost al doilea care implica transmiterea in direct a Campionatului Mondial, dupa ce Swisscom a facut un anunt similar.

     

    INTERES: Studiile facute in Germania arata ca deja 78% dintre consumatori vad televiziunea pe mobil ca o idee buna sau excelenta si 82% declara ca ar fi dispusi sa plateasca pana la 12 euro pe luna pentru acest tip de serviciu. Mult mai rezervati decat europenii cand vine vorba de utilizarea telefoniei mobile, doar unul din opt americani s-a declarat interesat sa plateasca pentru televiziunea in direct pe terminal, conform unor studii realizate de firmele de cercetare In-Stat si Parks Associates. 

     

    500 mil.: Numarul telespectatorilor Campionatului Mondial de fotbal din Germania care detin telefoane cu acces Internet si transfer de date

     

    ASIA, IN FRUNTE: In Japonia, tara care da tonul tendintelor in noi tehnologii, televiziunea pe display-ul telefoanelor mobile este deja un mare succes. Oficiali ai operatorului DoCoMo, cu venituri de 2 miliarde de dolari din vanzarea de continut multimedia, spun ca televiziunea pe mobil este acum o afacere, impulsionata de cresterea vitezelor de transfer, reducerea costurilor si flexibilitatea detinatorilor de drepturi de autor.

  • Televiziunea la pachete

    Cand numarul abonamentelor la televiziunea prin cablu este cam acelasi an de an, iar cele prin satelit au un ritm preconizat de crestere de 100% anul acesta, unde e mai strategic sa investesti: in distributia de televiziune prin cablu sau in cea prin satelit?

     

    Vestea ca isi va face aparitia inca un furnizor de televiziune digitala – Boom TV, lansat saptamana trecuta – a fost primita cu o oarecare circumspectie in industrie acum circa doua luni. Semnele de intrebare s-au pus in dreptul rentabilitatii business-ului pe o piata in care existau deja trei jucatori (Digi TV al RCS-RDS, Focus Sat, cumparat intre timp de UPC si Max TV, detinut de micii cablisti), iar numarul consumatorilor era si asa insignifiant – dupa unele estimari, doar 1,38% dintre gospodariile prevazute cu televizor utilizau acest serviciu la sfarsitul anului trecut. De ce ar fi fost justificat, asadar, un start-up in aceasta afacere?

     

    Unul dintre argumente ar fi ca distributia de televiziune digitala – despre care se vorbeste in Romania abia de un an – e o afacere cu bataie lunga: usor-usor, vor patrunde si in Romania deprinderile de consum de televiziune din tarile dezvoltate – cum ar fi sistemul pay-per-view, consumul la cerere (Video-on-Demand) sau televiziunea interactiva -, deprinderi care ar urma sa hraneasca pe de o parte afacerile televiziunii direct-to-home, DTH (gen RCS-RDS sau Boom TV), dar si ale televiziunilor si producatorilor de continut digital, pe de alta parte.

     

    Asadar, ar rezulta ca vor castiga cei care isi fac temele inca de pe acum, iar Boom TV, lansat saptamana trecuta, isi propune sa se incadreze in aceasta categorie. Prin „teme“ s-ar intelege o investitie ridicata in tehnologie si continut in primul rand si o strategie de marketing gandita pe termen lung, in al doilea rand. In primul caz, grupul de companii israeliene care detine Boom TV (Elran Investments, Milomor Resido Group, la care se adauga RP Capital, un fond de investitii din Marea Britanie) sustine ca ar fi vorba de o valoare a investitiei de 15 mil. $ – din care mai bine de o treime ar fi pentru achizitia de continut. In cel de-al doilea caz, al strategiei de marketing, ar fi vorba despre „un concept cu totul nou in home entertainment“, spune compania. Un exemplu: la televizorul vechi al bunicii poti face karaoke la petrecerea pe care o dai cu prietenii, gratie unui canal de Karaoke, disponibil in pachetul Boom Music (specializat numai in muzica). Nu se poate inca spune si daca se vor gasi suficienti amatori care sa plateasca pentru un astfel de canal.

    „Facem revolutie“, sustine Isaac Waldman, presedintele Boom TV. Oferta de programe este defalcata in functie de interesul fiecaruia, explica el: exista pachetul generalist (canalele romanesti), cel de stiri, muzica, sport sau filme – in total sunt 10 pachete, iar in curand Boom va lansa si unul dedicat vorbitorilor de limba maghiara. Preturile abonamentelor variaza intre 0,4 euro/luna pentru pachetul News si 7 euro/luna pentru pachetul Movie 1 (fata de 3-4 dolari/luna cat costa numai HBO in oferta cablistilor; pentru mai multe pachete exista oferte de discount, spun oficialii Boom). Este de notat faptul ca abonamentul minim este de 9 euro, indiferent de mixul de programe ales.

     

    Compania ar putea miza pe faptul ca viitorii abonati vor socoti ca merita sa plateasca ceva mai mult pentru o oferta personalizata de canale si pentru o calitate superioara a imaginii, specifica televiziunii digitale in general. Dar, inainte de cei cativa euro in plus pe care ii vor plati lunar, viitorii clienti ai Boom TV trebuie sa dea 180 de euro pentru receiver, antena si montare.

     

    Ce il face pe Waldman sa creada ca romanii sunt dispusi sa plateasca mai mult pentru televiziune personalizata? Si ca, astfel, isi va atinge target-ul, pe care il cifreaza la 120.000 de abonati intr-un an, in conditiile in care Focus Sat (cu o oferta mai saraca, e adevarat, si cu investitii de 5 milioane de euro) a atras in 14 luni 12.000 de abonati?

     

    Waldman, care face afaceri aici de sase ani (a fondat HAT Intl, distribuitor al telefoanelor Samsung), crede ca Romania a depasit pragul in care totul se reduce la tarife. „Piata romaneasca nu mai este una «price-sensitive». Sunt tot mai multi romani care ar fi dispusi sa plateasca pentru calitate“, spune Waldman. Pe de alta parte, el crede ca tot mai multi vor libertate de consum: „Daca nu ai copii, de ce sa platesti un abonament cu programe pentru copii? Cand poti primi in schimb doar ce te intereseaza, cu extra-optiuni de programe fata de oferta actuala?“.

     

    Optimismul celor de la Boom – care prognozeaza ca-si vor amortiza investitia intr-un an sau doi – nu se regaseste si la alti cunoscatori ai industriei. Break-even-ul va fi atins „intr-o perioada foarte lunga de timp“, comenta sub protectia anonimatului un om de afaceri din domeniu acum doua luni, cand aparusera primele zvonuri despre lansarea Boom TV. Ce ar putea justifica intrarea pe piata a Boom TV ar fi comunitatea de romani din Israel, adauga el pe atunci. „Sunt cateva sute bune de mii de romani in Israel. Ei ar putea fi o buna piata de desfacere pentru noul competitor.“ Oficialii Boom TV s-au grabit insa sa respinga ipoteza, desi spun ca stiu ca o astfel de practica ilegala, care lezeaza interesele de business ale furnizorilor de continut (si nu numai), este intalnita in randul altor operatori. „In afara de Republica Moldova – unde vom intra in curand – nu vom emite in afara granitelor tarii. Ar fi ilegal“, declara Isaac Waldman.

     

    Focusul Boom TV este sa largeasca, pe termen mediu, conceptul de „home-entertainment“. Oficialii Boom vorbesc deocamdata despre pay-per-view (vizionarea la bucata, contra-cost, a unui program, de pilda a unui blockbuster), dar nu ar fi exclus ca de la anul – dat fiind ritmul in care evolueaza piata – sa ne familiarizam cu termeni specifici consumului de televiziune din tarile occidentale, precum „personal video recording“ (PVR, avand functia aparatului de video de odinioara si care permite vizionarea programului ulterior momentului difuzarii), „video-on-demand“ (vizionarea programelor la cerere) sau „skip advertising“ (functie ce permite evitarea reclamelor).

     

    Cum e vazut acest fenomen direct-to-home (DTH) de advertiseri? Fara batai de cap. De pilda, Maria Tudor, managing director la Zenith Media, crede ca pe termen scurt DTH-ul nu va influenta in nici un fel bugetele de publicitate. Cablul are o distributie buna pentru segmentele de populatie vanate de advertiseri, iar acest lucru este, momentan, un dezavantaj pentru televiziunea digitala, spune ea. „Pentru publicitari, tot televiziunea traditionala ramane prioritara in investitiile pe TV.“ Si Radu Budes, managing partner la Splendid Media, crede ca televiziunea digitala va influenta relativ putin modul de alocare a bugetelor, „chiar si pe termen lung“. El atrage atentia totusi ca, platind un abonament putin mai scump, orice abonat al televiziunii digitale va putea opta pentru varianta „program liber de publicitate“ („skip advertising“, o functie ce ii permite telespectatorului sa sara peste pauzele publicitare). Mai mult, abonatul va putea alege categoriile de advertiseri din partea carora accepta sa vizioneze mesaje publicitare.

     

    Concluzia? Va mai trece timp pana cand in Romania se va putea vorbi de „skip advertising“ sau „vreau sa vad reclame numai de la bere si mobilier“. Dar nu prea mult, in ritmul in care evolueaza piata.