BusinessMagazin

Blog

  • BUSINESS EXTERN: Duetul care conduce banii americanilor

    Unul a ajuns la apogeul bogatiei si prestigiului ca dealmaker pe Wall Street. Celalalt e un superstar universitar, sclipitor, dar cumva timid si mai relaxat in pantaloni bermude decat in costum. Acum se gasesc amandoi, umar la umar, in fata unui dificil test.

     

    Cei doi au misiunea de a ghida economia SUA de la perioada cu crestere rapida si credite ieftine la cea cu dobanzi mai mari, piete fragile si un dolar in cadere. Henry M. Paulson Jr., directorul executiv de la Goldman Sachs si optiunea presedintelui Bush ca viitor secretar al Trezoreriei, este asteptat sa-si ia in primire functia intr-un moment cand pietele financiare globale sunt dintr-odata mai volatile si investitorii mai reticenti in fata riscului. Ben S. Bernanke, fostul profesor de economie de la Princeton care a devenit presedinte al Rezervei Federale pe 1 februarie, a incasat deja botezul focului cand Fed a trebuit sa decida cand anume sa opreasca cresterea ratelor dobanzilor de interventie.

     

    Doar cu cateva saptamani in urma, unii analisti s-au plans ca lui Bernanke ii lipseste „barbatia“ sau cel putin „fata“ de luptator cu inflatia. Mai incoace, investitorii au fost ingrijorati de o ipoteza diferita: Bernanke ar putea fi prea dur si ar putea impinge ratele dobanzilor mai sus decat ar fi crezut ei, ceea ce poate incetini sau chiar inversa boom-ul de investitii din ultimii ani. Paulson a provocat speculatii in privinta dolarului chiar inainte sa plece de langa Bush cu prilejul anuntului nominalizarii sale, pe 30 mai. Paulson a cerut „masuri pentru a ne mentine avantajul competitiv in lume“, o remarca anodina pe care unii investitori au interpretat-o totusi ca un indiciu pentru folosirea unui dolar mai slab pentru a face exporturile americane mai ieftine in alte tari.

     

    „Acesti doi capitani sunt nevoiti sa navigheze in niste ape foarte agitate“, spune Richard Yamarone, economist-sef la Argus Research. La prima vedere, punerea impreuna a lui Bernanke si Paulson pare ca o incercare de a recrea stralucita colaborare dintre Alan Greenspan si Robert E. Rubin din anii ‘90, cand economia si piata de capital au tasnit, ca si bugetul, de la deficit la surplus. Dar analistii spun ca atat Paulson, cat si Bernanke trebuie sa-si impuna propria credibilitate pe pietele financiare acum, cand economia este intr-o tranzitie majora. Pentru prima data in ultimii 20 de ani, inflatia e pe un trend crescator mai degraba decat pe unul descrescator. Preturile la energie raman la maxime istorice. Dobanzile de referinta pe termen lung – combustibil, cand sunt scazute, al pietei rezidentiale sunt acum in crestere. Intre timp, economia are de luptat cu deficite structurale care nu vor disparea fara schimbari majore in sistemul de taxe si cel de cheltuieli, si Fed-ul s-ar putea gasi in razboi cu administratia Bush daca deficitul bugetar ramane la nivel inalt.

     

    Poate cel mai important, totusi, investitorii din toata lumea au devenit mai nelinistiti in privinta imenselor deficite comerciale ale SUA si a datoriei sale externe in expansiune. Asta impinge in jos valoarea dolarului, un trend care ar ajuta la reducerea dezechilibrelor comerciale, dar care, de asemenea, creste temerile cu privire la o prabusire si mai dureroasa a monedei americane. Mare parte din incertitudine vine de la o schimbare la Fed si la alte banci centrale. Dupa ce au tinut sus cresterea economica prin mentinerea dobanzii de interventie la niveluri mult sub cele normale, bancile centrale le trag acum de sub picioare scaunelul banilor ieftini. Bernanke a ajuns la Fed cand politica monetara era deja intr-un punct sensibil. Ridicand dobanzile de interventie pe termen scurt sub conducerea lui Greenspan timp de doi ani, oficialii Fed stiau ca se apropie de punctul in care trebuia sa se opreasca.

     

    La sfarsitul lui aprilie, Bernanke a luat prin surprindere pietele chiar daca s-a zbatut sa explice ca Fed avea nevoie sa-si pastreze optiunile deschise prin fundamentarea deciziilor pe baza datelor economice care veneau din piata, decat sa mentina politica monetara pe pilot automat. Intr-o audiere in fata comitetului reunit al Congresului, Bernanke a facut valva spunand ca Fed s-ar putea opri din cresterea nivelului dobanzilor pentru a judeca impactul cresterilor anterioare.

     

    Ce i-a surprins pe investitorii in certificate a fost adaugirea lui Bernanke: anume ca Fed ar putea sa faca o pauza chiar daca „riscurile obiectivelor sale nu sunt pe de-a-ntregul echilibrate“ – insemnand ca ar putea sa ia piciorul de pe franele monetare, cel putin pentru o perioada, chiar daca s-ar vedea semne de crestere a riscurilor inflationiste. Expertii au inceput sa-l acuze pe Bernanke ca e ezitant. „Am zis, in gluma, ca domnul Bernanke trebuie sa-si recapete barbatia monetara“, le-a spus recent Larry Kudlow, economist si gazda de talk-show, telespectatorilor sai de pe CNBC. „Le facea tuturor pe plac. Acum trebuie sa revina asupra mesajului.“

     

    Barry Ritholtz, consultant, a mers mai departe si l-a numit pe Bernanke „Neville Chamberlain-ul luptatorilor inflationisti“. „Am impresia ca domnul Bernanke facea toanele pietei de capital“, a spus Ritholtz intr-un interviu. „Nu trebuie sa iasa acum si sa-si arate barbatia si tupeul. Trebuie doar sa navigheze printr-un moment riscant in economie si trebuie sa navigheze fara greseala.“

     

    La doua zile dupa ce a anuntat perspectiva unei pauze, Bernanke a accentuat confuzia, exprimandu-si frustrarea de a nu fi fost inteles in timpul unei conversatii private cu Maria Bartiromo, corespondent al CNBC. Comentariile sale au alimentat o noua runda de tranzactii febrile pe 29 aprilie. Bernanke le-a spus mai tarziu legiuitorilor din comitetul senatorial pentru banci ca remarcele sale fata de Bartimoro fusesera „o greseala de judecata“ si ca pe viitor va comunica numai prin intermediul canalelor formale.

     

    In ciuda drumului dificil, primele luni ale lui Bernanke au fost mult mai linistite decat cele de la venirea lui Greenspan in august 1987. Investitorii, convinsi ca Greenspan nu avea abilitatile de luptator cu inflatia ale predecesorului Paul A. Volcker, au impins repede in sus dobanzile de interventie pe termen lung la certificatele de trezorerie.

     

    Randamentele pentru certificatele de trezorerie cu scadenta la zece ani au sarit de la 8,8% la peste 10% in timpul primelor doua luni ale lui Greenspan ca presedinte al Fed. Piata de capital, impovarata de incertitudini, a cazut cu 22,6% pe 19 octombrie 1987. Dimpotriva, dobanzile la certificatele de trezorerie pe zece ani au crescut modest de cand Bernanke si-a luat in primire postul, de la 4,5% la aproape 5%.

     

    Indicatorii cruciali ai asteptarilor inflationiste, diferenta de pret intre certificatele de trezorerie obisnuite si cele securizate impotriva inflatiei, nu sunt mai mari decat atunci cand Bernanke a venit in functie. Edward McKelvey, economist la Goldman Sachs, spune ca mesajul lui Bernanke a fost clar. „El trimite un mesaj chiar consistent care spune ca vom evalua cum sunt afectate proiectiile pentru viitor de datele de pana acum“, spune McKelvey.

     

    „Asta e joaca de copii comparativ cu ce a avut de facut Greenspan in primele doua sau trei luni ale mandatului sau“. Paulson ar putea ajunge el insusi in bataia focului. Ca secretar al Trezoreriei, Paulson va avea autoritate asupra politicilor guvernamentale in privinta ratelor de schimb si a valorii dolarului. E de asteptat ca Paulson sa continue politica predecesorului sau, John W. Snow, de sprijinire a unui dolar puternic, dar insistand ca valoarea sa sa fie data de fortele pietei.

     

    In practica, administratia s-a multumit sa lase dolarul sa alunece in jos ca valoare in ultimii doi ani, un trend care face exporturile americane mai ieftine si importurile mai scumpe. Snow nu a trebuit sa se lupte cu vreun accident major al monedei, dar Paulson s-ar putea sa nu mai fie atat de norocos. „Sunt putine certitudini“, spune Lou Crandall, economist-sef la Wrighston ICAP. „Merge printr-un peisaj in care dolarul e perceput cam de toata lumea ca fiind intr-o zona de risc.“

  • E greu sa te cheme Ahmed

    Azhar Usman, un musulman masiv, cu barba lunga si neagra, nascut in America, starneste o reactie aproape universala cand se imbarca la bordul unui avion in oricare aeroport: conversatiile se opresc in mijlocul propozitiei si privirea din ochii celorlalti pasageri spune „O sa murim cu totii“.

     

    Pentru Ahmed Ahmed, actor de comedie, este si mai rau. Numele lui se potriveste cu unul dintre cele folosite uneori de un aghiotant al lui Osama bin Laden. „E o perioada foarte proasta sa te cheme Ahmed acum“, spune el in timpul spectacolului sau de stand-up comedy, inainte de a descrie cum a fost tarat prin aeroportul din Las Vegas cu catuse la maini.

     

    Taleb Sahab si sotia lui spun ca si ei au fost tarati cu catuse la maini la punctul de frontiera din Port Huron, Michigan, in timp ce cele doua fiice prescolare ale lor tipau de pe bancheta din spate a masinii. Sotii Slahab au fost eliberati dupa patru ore de interogatorii, fara nici o explicatie din partea ofiterilor vamali americani.

     

    Trecerea prin aeroporturile si granitele americane a devenit mult mai dificila pentru oricine dupa atacurile teroriste de la 11 septembrie. Dar musulmanii americani spun ca lor le e mai greu decat multora, cateodata fiind intampinati de un set intimidant de bariere, daca nu de-a dreptul de discriminari. Grupurile de advocacy au inceput sa eticheteze dificila situatie de a „a calatori ca musulman“ si acuza guvernul ca ignora erodarea serioasa a drepturilor civile. Luna viitoare, Uniunea Americana pentru Libertati Civile va intenta un proces din partea musulmanilor si arabilor americani care cer ca guvernul SUA sa vina cu un sistem mai bun de a supraveghea pasagerii. Intarzierile, umilintele si bruscarile periodice i-au facut pe unii musulmani americani sa evite pe cat posibil sa calatoreasca. Unii evita chiar si sa-si dea intalniri in aeroport de frica vreunei intalniri cu vreun ofiter de securitate. Cei care se aventureaza mai departe spun ca sunt tot timpul tensionati.

     

    „Ma surprind vorbind cu accent american ca niciodata pana acum, exagerand, pentru ca vreau sa se stie ca sunt american“, spune Maz Jobrani, un actor nascut in Iran si care a studiat la Berkley. „Cei din Orientul Mijlociu sunt la fel de speriati de al-Qaida ca toata lumea, dar noi mai trebuie sa ne temem si ca putem fi luati drept membri al-Qaida. Este o povara dubla.“ Multi musulmani americani acuza Departamentul pentru Securitate Interna si diversele sale agentii, in principal Administratia pentru Securitatea Transporturilor, ca au esuat sa dezvolte un sistem eficient pentru a supraveghea pasagerii. In particular, ei deplang lipsa mijloacelor eficace pentru cei care se gasesc din greseala pe lista federala de supraveghere – sau cei ale caror nume se potrivesc cu unele de pe acea lista – sa scape de aceasta povara.

     

    Salhab, 36 de ani, spune ca familia lui a ramas marcata de tratamentul care i s-a administrat la granita. Ofiterii, cu mainile pe arme, au inconjurat vehiculul tipand la el sa se dea jos, in timp ce alarmele vuiau, isi aminteste el.  „Daca as fi stranutat sau m-as fi uitat intr-o directie gresita, cine stie ce s-ar fi putut intampla“, crede Salhab. „M-am temut pentru viata mea“. Acum, spune el, de fiecare data cand fiica lui de patru ani vede ofiteri in uniforme intreaba daca or sa-l ia din nou. „Ce mi s-a intamplat la granita este impardonabil“, spune Salhab.

     

    O plangere inaintata Departamentului pentru Securitate Interna in ianuarie a fost urmata de primirea de catre Salhab a unei scrisori tipizate in care se scria ca guvernul analiza situatia. Nici un alt raspuns. Un numar de musulmani americani la fel de suparati de modul cum agentii federali i-au tratat pe ei si pe familiile lor cauta acum dreptatea prin tribunale. Cam opt barbati cu descendenta musulmana si araba s-au constituit parte vatamata intr-un proces intentat anul trecut de filiala ACLU din Illinois, cerand ca guvernul sa-i trateze cum se cuvine pe cetatenii americani. Procesele similare nu au adus insa mari schimbari. In general, Constitutia ii protejeaza pe toti americanii impotriva oricarei cercetari sau retineri abuzive. Dar perchezitii mult mai agresive au fost considerate rezonabile in aeroporturi si la granite mai mult decat oriunde altundeva. Procesele pun in discutie tocmai cat de elastic poate sa fie acest standard. Departamentul pentru Securitate Interna neaga ca s-ar face discriminari rasiale. Agentii nu trebuie sa-si bazeze deciziile pe o fata sau pe un nume, spune Dan Sutherland, directorul biroului pentru drepturi civile. Sutherland adauga ca departamentul era constient si inainte de unele probleme de pe lista de supraveghere.

     

    Totusi, calatoriile ii fac pe multi mulsumani sa se simta ca cetateni de rangul doi. Ahmed, actorul, calatoreste adesea purtand un tricou pe care scrie „Aveti drepturi?“ „Asta e intrebarea fundamentala a existentei mele acum“, spune el. „Avem drepturi? Eu sunt platitor de taxe, sunt un american si vreau sa fiu tratat ca atare.“ Problema a devenit atat de mult o parte a faptului in sine de a fi american musulman incat unii comici s-au rutinat in a vorbi despre ea. Ahmed si Jobrani joaca amandoi in Turneul de  Comedie „Axa Raului“. Jobrani glumeste pe seama anxietatii sale crescute cand trece prin filtrele de securitate. „Daca ceva bipaie la detectorul de metale, ma gandesc «La dracu, sunt terorist! Stiam eu!»“, spune el. Dar dincolo de glume, tratamentul la care sunt supusi ii irita. Ahmed, in varsta de 35 de ani, evita acum sa zboare cu avionul chiar in ziua spectacolului ca nu cumva sa fie impiedicat sa urce in avion. Ahmed a fost incatusat in aeroportul din Las Vegas in noiembrie 2004 si, spune el, un tanar politist de culoare s-a dat deoparte si i-a zis „Omule, acum stii cum si tu era sa fii negru in anii ‘60“. E o comparatie potrivita, crede Ahmed, amintindu-si insa ca dupa atentatul terorist din 1995 din Oklahoma City al unui fost soldat alb Timothy J. McVeigh, nu orice blond cu o tunsoare suspecta era tras deoparte.

     

    „Stiu ca trebuie sa fiu supus si umil cand ma apropii de un controlor de bilete“, spune Ahmed. „Daca arati vreo unda de negativism sau de echitate, te vor refuza, vor spune «tu nu te sui in avionul asta, nu-mi place atitudinea ta»“. Ahmed refuza sa se barbiereasca. „Am o problema ca oamenii asociaza o anume infatisare cu a fi terorist musulman“, a spus el in timpul unui interviu telefonic din orasul sau natal, Chicago. „Imaginea cuiva care incearca sa traiasca o viata religioasa, sa-si lase barba lunga, e de mai demult decat Osama bin Laden si va rezista mult dupa ce Osama bin Laden nu va mai fi.“

     

    Multi dintre cei care sunt gresit trecuti pe lista simt frustrari si manie, gasind de necrezut ca o tara atat de avansata tehnologic a fost incapabila sa intocmeasca o lista care sa faca distinctia dintre un terorist sub acoperire si un cetatean inofensiv cu un nume musulman. Avocatul Khurrum Wahid spune ca Administratia pentru Securitatea Transporturilor face de ani de zile promisiuni desarte ca va imbunatati lucrurile. „Daca numele John Smith era pe lista cu pricina, spune Wahid, va garantez ca ar fi gasit o modalitate sa verifice lista aia“.

     

    Doctorul Sam Hamade, 33 de ani, s-a nascut in Liban, are pasaport canadian, dar este rezident permanent in SUA si vrea sa obtina cetatenia. Hamde si-a schimbat pe cale legala numele din Osama in Sam pentru a-si linisti pacientii. In ultimii doi ani, trecand granita cu Canada, a fost retinut de cel putin sase ori. A ajuns sa planga de ciuda, povesteste el, pentru ca aceleasi lucruri i se intamplau de fiecare data – era fotografiat, amprentat si perchezitionat corporal – si de fiecare data politia spunea ca urmeaza procedura.

     

    Hamade a fost indrumat sa faca plangere. A facut mai multe, dar n-a primit nici un raspuns:  „E un cosmar“.

  • Nu i s-a luat, ci i s-a dat

    Dincolo de respingerea previzibila a motiunii simple pentru demiterea ministrului Flutur, PSD a iesit la atac saptamana trecuta contra puterii cu arme inedite. Tocmai dintr-un partid tarat de coruptie la nivelul imaginii publice au rasarit acum acuzatii de coruptie, formulate de Victor Ponta pe tema afacerilor cu energie ale guvernantilor, in special din PC, PNL si PD.

     

    Acuzatiile au lovit in plin, din moment ce liderul conservator Dan Voiculescu chiar a anuntat ca renunta, in favoarea fiicelor, la actiunile detinute in majoritatea firmelor sale, inclusiv in domeniul energetic. Si totusi, citarea iarasi la DNA a lui Adrian Nastase a impiedicat PSD sa rasufle usurat in privinta acuzatiilor de coruptie din jurul marilor sale figuri. Noutatea comica e acum ca Adrian Nastase a fost invinuit intr-un dosar de dare de mita, dupa ce pana acum se remarcase exclusiv prin suspiciuni ca s-ar afla la capatul celalalt al infractiunii.

     

    In rest, Ion Iliescu si conducerea actuala a PSD s-au infruntat din nou pe marginea aceluiasi Pol Social. S-a intamplat intr-o sedinta din care, in ciuda varstei si a experientei, Iliescu a iesit sifonat de criticile venite din partea colegilor, pe care le-a incasat fara riposta, luandu-si doar niste notite. Cu acelasi prilej, liderul Mircea Geoana a tinut sa elimine „confuziile din ultima vreme“ si sa duca definitiv la groapa macar numele, daca nu si naravul de „Pol Social“, impunand la schimb denumirea de Forum Democrat Roman si indemnandu-l pe fostul presedinte Iliescu sa se mai afiseze cu Petre Roman, celalalt initiator al Polului. 

     

    Supararea conducerii partidului a venit de la o emisiune televizata in care Ion Iliescu a reluat, de langa acelasi Petre Roman, planurile de marire politica ale Polului Social, uitand ca in urma cu o saptamana tocmai le abjurase public. Iliescu a ripostat abia a doua zi dupa sedinta si destul de firav in raport cu admonestarile primite, incercand sa duca atentia spre natura blajina a lui Petre Roman, care n-ar prezenta nici un motiv de spaima pentru conducerea PSD. Totusi, patriarhul social-democrat a constientizat atuul simbolic pe care il are in mana („eu nu cred ca de Petre Roman se tem, ci de altceva“), desi a dat asigurari ca nu vrea sa-l foloseasca in sensul subminarii partidului („nimeni nu e interesat de asa ceva“).

  • Strategii anului

    Firma ceha de electricitate CEZ, compania petroliera poloneza PKN Orlen si producatorul ceh de medicamente Zentiva sunt, in aceasta ordine, companiile din Europa Centrala si de Est cu cea mai convingatoare si mai coerenta strategie. Clasamentul, citat de cotidianul ceh Hospodarske Noviny, a fost intocmit de publicatia Euromoney.

     

    Companiile din Cehia nu au mai ocupat niciodata pozitii atat de bune in clasamentul Euromoney. Actiunile CEZ au crescut anul trecut cu 80%, cea mai mare crestere inregistrata de companiile monitorizate in Europa Centrala si de Est. CEZ a achizitionat deja companii din Romania si Bulgaria si urmareste cu atentie piata din Rusia. 

     

    Si Zentiva se extinde spre est. Anul trecut, de exemplu, a cumparat producatorul de medicamente roman Sicomed; de asemenea, opereaza pe piata ruseasca si si-a propus sa intre si in Bulgaria. La randul sau, firma ceha de telefonie fixa Cesky Telecom a fost desemnata drept compania cu cel mai transparent sistem de contabilitate din intreaga regiune. Euromoney a apreciat de asemenea calitatea site-urilor Cesky Telecom si CEZ.

     

    Clasamentul intocmit de Euromoney in acest an este dominat de banci si companii de comercializare a petrolului si gazelor naturale, printre ele numarandu-se si banca austriaca Erste Bank, noul proprietar al BCR.

  • Un an de 9 miliarde de euro

    Au aparut primele date certe privind programul de privatizare a CEC, cu toate ca si de data aceasta Finantele au precizat ca statul isi rezerva dreptul ca in orice moment sa intrerupa procesul „in functie de conditiile care ar putea influenta negativ rezultatele privatizarii“.

     

    Investitorii interesati ar trebui deci sa depuna ofertele angajante pentru cele 69,9% din actiunile CEC pana la 17 iulie, iar castigatorul va fi anuntat la jumatatea lui septembrie. Dupa ce vor fi alesi finalistii, adica primele doua sau trei banci cu punctajul cel mai mare, urmeaza faza de depunere a ofertelor imbunatatite, care trebuie depuse pana la jumatatea lui august. Deocamdata, in cursa au ramas aceleasi grupuri bancare interesate de la bun inceput de cumpararea pachetului majoritar de la CEC – National Bank of Greece, Dexia Bank, EFG Eurobank, OTP Bank, Raiffeisen si Monte dei Paschi di Siena.

     

    Mai putin clara este, in schimb, situatia de la BCR, unde Erste Bank, noul proprietar, estimeaza ca incheierea privatizarii ar putea sa dureze pana la sfarsitul lui iulie, dupa ce a convenit cu autoritatile romane prelungirea cu trei luni a termenului stabilit initial pentru luna iunie. Prelungirea termenului se leaga exclusiv de proceduri administrative si de aprobarile din partea institutiilor de reglementare a pietei, sustine Erste, care trage speranta totusi ca rezultatele financiare pe trimestrul al treilea al anului vor fi in masura sa reflecte situatia consolidata, cu includerea adica a rezultatelor BCR.

     

    Autoritatile privesc insa de pe acum ambele privatizari ca fiind gata facute, avand in vedere ca Agentia Romana pentru Investitii Straine a calculat deja pentru 2006 o valoare a investitiilor straine directe de circa 9 miliarde de euro, cu tot cu banii care vor fi incasati pe BCR si CEC. Ana-Maria Cristina, presedintele institutiei, a prezis ca valoarea totala a investitiilor straine directe, fara banii incasati de pe urma celor doua banci, va fi anul acesta de 6,2 mld. euro, diferenta pana la 9 miliarde insemnand sumele cuvenite statului din vanzarea BCR si a CEC.

  • Rusii pierd metroul

    Consortiul format din compania franceza Alstom Transport si cea ungara Ganz Transelektro Rt a castigat licitatia pentru livrarea trenurilor pentru doua linii de metrou din Budapesta. Valoarea contractului se ridica la 247 de milioane de euro.

     

    Licitatia nu a fost insa deloc una linistita. Imediat dupa anuntarea castigatorului, un reprezentant al companiei ruse Metrowagonmash, clasata a doua, a anuntat ca va ataca decizia la curtea de arbitraj privind achizitiile publice. Acesta spune ca Metrowagonmash a oferit trenuri cu un pret cu aproximativ 5 milioane de euro mai mic decat cel oferit de consortiul castigator. BKV Rt, compania publica de transport din Budapesta, a anuntat ca ofertele depuse de compania germana Siemens, cea sud-coreeana Hanwa-Rotem si cea canadiana Bombardier au fost descalificate pentru neindeplinirea cerintelor stipulate in caietul de sarcini. In cazul in care rezultatul licitatiei nu ar fi fost contestat, contractul cu consortiul castigator era planificat sa se incheie pe 15 iunie.

     

    Castigatorul va livra 15 trenuri pentru a doua linie de metrou in doi ani de la semnarea contractului. Vor mai fi livrate inca 22 de trenuri fara conductor pentru linia a patra de metrou in 2009 si 2010, cand va fi inaugurata prima parte a liniei.

     

    Pentru a doua parte a liniei exista o optiune pentru furnizarea a inca sapte trenuri. Licitatia pentru trenuri a inceput in luna octombrie 2005, dar a fost intarziata de apelul depus de compania spaniola CAF, care a fost descalificata.

  • De doua ori mai mult

    Cehia isi propune ca pana in 2010 sa dubleze cheltuielile publice alocate cercetarii si dezvoltarii. Primul pas va fi facut la anul, cand vicepremierul ceh pe probleme economice, Jiri Havel, va propune ca suma alocata de la buget sa creasca pana la circa 800 de milioane de euro, adica 0,67% din PIB, fata de 0,58%, cat a fost in 2006.

     

    Havel a spus ca, in acelasi timp, guvernul va monitoriza mai atent si eficienta cu care sunt cheltuite aceste sume – a fost deja pregatita o modificare a modului de finantare a cercetarii care sa ia in calcul si rezultatele concrete pe care institutele de cercetare le au.

     

    In 2010, banii pentru cercetare vor ajunge la 1% din PIB. Cehia se va alinia astfel tintei stabilite de UE, care prevede ca activitatile de cercetare-dezvoltare din statele membre sa fie finantate de la bugetele publice cu 1% din PIB, alte 2% fiind acoperite din resurse private. Lider european la acest capitol e Suedia, cu 3,95% din PIB, urmata de Finlanda (3,48% din PIB) si Danemarca (2,62% din PIB). La nivel mondial, lider este Israelul, cu 5% din PIB.

  • Destinatia: Polonia

    Polonia a reusit sa atraga la sfarsitul lunii mai doua investitii majore, care vor crea aproximativ 3.000 de locuri de munca. Producatorul japonez de anvelope Bridgestone va construi o noua fabrica in Polonia, dupa cea de la Poznan. Iar a doua investitie va fi initiata de Accenture, care va angaja 1.000 de oameni intr-un centru de outsourcing in Varsovia, unde va oferi servicii de finante si contabilitate, management al retelei de distributie si resurse umane.

     

    Investitia Bridgestone se va situa intre 200 si 300 mil. euro, scrie Puls Biznesu, aici urmand sa lucreze 800 de angajati. Alte 800 de locuri de munca se asteapta sa fie create de viitorii furnizori ai companiei japoneze. Investitia este cea mai mare facuta dupa razboi in regiunea Zachodniopomorskie, din nord-vestul Poloniei. Proiectul va fi parte a zonei economice speciale Kostrzynsko-Slubicka.

     

    Potrivit specialistilor, cererea pentru anvelope va creste cu patru procente anual. „Piata se dezvolta deoarece productia de masini continua sa creasca. Polonia este o piata foarte promitatoare, desi din ce in ce mai multe companii, nu numai producatorii de anvelope, aleg sa investeasca in alte tari“, a explicat Anna Szwajkowska, de la Pirelli Polonia. De exemplu, Pirelli a ales recent sa-si construiasca noile fabrici in Romania si China. 

     

    Un alt producator de anvelope care a dorit sa investeasca in Polonia a fost concernul coreean Hankook. Anul trecut, compania a avut de ales intre Polonia, Slovacia si Ungaria pentru construirea unei fabrici de 500 milioane de euro, unde sa lucreze 1.500 de angajati. In mai 2005, a ales Slovacia, la care a trebuit sa renunte din cauza problemelor aparute in privinta subventiilor de la stat. Dupa alte negocieri cu cele doua tari ramase in cursa, coreenii au ales Ungaria. Productia anuala de 10 milioane de anvelope urmeaza sa fie lansata la jumatatea anului viitor.

     

    Accenture, cealalta mare companie care a decis sa investeasca in Polonia, a ales Varsovia datorita numarului mare de persoane bine pregatite profesional, infrastructurii moderne, precum si stabilitatii economice si politice din tara.

     

    Centrul din Varsovia, relateaza Money Plans, se va alatura celorlalte centre din Europa de Est, cum ar fi cele din Praga, Bratislava si Riga. La nivel mondial, Accenture detine 40 de centre in 20 de tari, in care lucreaza aproape 44.000 de persoane.

  • MULTIPLICATORII DE BANI

    Au pe mana zeci sau sute de milioane de dolari sau euro, iar treaba lor – ca si a altor manageri, de altfel – este sa gaseasca afaceri bune unde sa-si plaseze banii ca sa obtina profit. Spre deosebire de ceilalti manageri insa, ei trebuie sa gaseasca afaceri care pot fi vandute peste cativa ani cu mult mai mult decat au fost cumparate.

     

    Intr-o vila discreta, de pe o straduta ingusta din centrul Bucurestiului, se afla birourile uneia dintre cele mai mari companii de investitii din Europa Centrala, Advent. Sefa biroului, Emma Popa-Radu, in varsta de 32 de ani, nu este o persoana foarte cunoscuta publicului larg, dar de numele ei se leaga cateva dintre cele mai mari tranzactii incheiate in Romania.

     

    Printre fondurile de investitii cu activitate sustinuta in Romania, Advent este privit drept un „campion“ al exit-urilor (tranzactii de vanzare a participatiei la o companie in care fondul s-a implicat). De-a lungul timpului, fondurile administrate de Advent si-au multiplicat de cateva ori banii investiti in companii cu renume, precum Mobifon-Connex (preluat anul trecut de Vodafone) sau Terapia (achizitionata recent de producatorul indian Ranbaxy).

     

    „Pana acum, in Romania am iesit pe plus“, spune Emma Popa-Radu. Cutuma industriei prevede ca, in general, sa nu se dezvaluie randamentul pe anumite investitii, ci pe tot portofoliul fondului. De aceea, in pofida faptului ca anumite sume au fost deja publicate, reprezentanta Advent prefera sa nu ofere date concrete despre rentabilitatea investitiilor din Romania ale companiei. Potrivit datelor comunicate deja, se poate estima insa ca Advent a scos din Romania de 5-6 ori mai multi bani decat a bagat.

     

    Un randament mediu de 500% nu este un lucru comun in industria de private equity, desi au fost tranzactii, inclusiv in Romania, in care fondurile au incasat chiar de mai bine de zece ori decat au investit. „500% pentru o perioada de cativa ani este foarte mult pentru intreg portofoliul unui fond. Pe un singur proiect este posibil“, apreciaza Francisc Bodo, investment director in cadrul GED Capital. GED este o companie care administreaza fonduri de investitii in Peninsula Iberica si in Europa de Est si care a avut, la randul ei, cateva exit-uri foarte profitabile. Primul fond al GED destinat pietei romanesti, Fondul Roman Post-Privatizare (FRPP) a fost actionar la companii precum Sicomed, Arctic, IRIDE, Adesgo sau PC Net si mai are participatii la patru firme, intre care cea mai rasunatoare este Continental, care administreaza lantul hotelier omonim. Anul trecut, GED a incheiat cea mai mare tranzactie a sa din Romania – vanzarea producatorului de medicamente Sicomed catre cehii de la Zentiva. Fondul de investitii a obtinut din aceasta tranzactie 40 de milioane de euro, de sase ori mai mult decat a investit.

     

    Ca un randament cu multe zerouri nu este imposibil de obtinut in Romania o demonstreaza si cea mai recenta tranzactie. Grupul General Electric, prin divizia GE Money, a anuntat saptamana trecuta ca va cumpara, pentru 140 milioane de euro, trei companii de servicii financiare. Actionarul majoritar al celor trei este Fondul Romano-American de Investitii (RAEF).

     

    RAEF urmeaza sa incaseze circa 100 de milioane de euro, adica de sapte ori mai mult decat a investit, potrivit lui Horia Manda, senior vicepresident si chief investment officer al RAEF. GE Money va prelua in cursul acestui an firma de consumer finance Ralfi (care ofera credite de consum sub marca Estima Finance), societatea de credit ipotecar Domenia Credit si una dintre cele mai mari companii de leasing independente din Romania, Motoractive.

     

    „Tranzactia a fost gandita de la bun inceput pentru vanzarea impreuna a celor trei firme“, spune Horia Manda. Procesul a inceput in septembrie anul trecut, cand RAEF a vrut sa testeze interesul investitorilor, inclusiv dorinta de a prelua doua sau trei companii sau doar una singura. Fondul a primit mai mult de 14 scrisori de interes, dupa care a urmat o a doua etapa, a ofertelor angajante, iar la sfarsitul lunii martie a fost ales investitorul cu care s-a incheiat tranzactia, povesteste Manda.

     

    Toate cele trei societati au fost create de la zero de RAEF, pe parcurs fondul atragand si alti parteneri. De exemplu, la Ralfi mai este actionar si retailerul de electrocasnice Domo Retail, in timp ce in Domenia Credit si Motoractive este implicat un alt fond – Deutsche Investitions und Entwicklungsgesselschaft DEG, parte a grupului KfW. Mai mult, la Domenia mai este actionar si BERD. GE Money va prelua si partea Domo Retail din capitalul Ralfi si a anuntat ca va incheia in scurt timp acorduri si cu ceilalti actionari. „Procesul de vanzare a fost destul de complex pentru ca a inclus trei companii care actioneaza pe piete diferite, chiar daca tot in domeniul serviciilor financiare, si pentru ca sunt si actionari minoritari – care nu sunt aceiasi la toate cele trei“, explica Manda.

     

    In cei zece ani de cand lucreaza la RAEF, Horia Manda, acum in varsta de 45 de ani, s-a ocupat de cateva zeci de tranzactii. Daca, din punct de vedere financiar, vanzarea „la pachet“ a celor trei firme este cea mai mare a fondului, „poate ca, din punct de vedere economic si social, implicarea in privatizarea Bancii Agricole, alaturi de Raiffeisen, a fost cea mai importanta afacere“, crede Manda. O alta tranzactie la care tine foarte mult este si vanzarea Bancii Romanesti catre National Bank of Greece (NBG).

     

    „Totusi, emotional, cel mai mult ma simt legat de Motoractive, Domenia Credit si Ralfi, pentru ca au fost companii create de noi de la zero, pe care le-am crescut si pe care le-am vandut. Pe un pret foarte bun“. Si nu numai pretul a fost bun, ci si intentia celor de la GE de a continua ideea de creare a unei platforme comune pentru operatiunile celor trei companii, plan inceput de RAEF. Sectorul serviciilor financiare este acum unul dintre cele mai active de pe piata romaneasca. Anul trecut, grupul bancar BNP Paribas, prin divizia de credite de consum Cetelem, a preluat o alta companie de consumer finance din Romania, Credisson. Credisson a fost desprinsa din retailerul de electrocasnice Flanco si avea ca actionar majoritar compania de investitii Oresa Ventures. La un pret de circa 40 de milioane de euro si o investitie initiala de 3,5 milioane de euro, randamentul obtinut de Oresa depaseste 1.000%. Totusi, astfel de randamente sunt conjuncturale, apreciaza Laurentiu Ispir, investment officer la Oresa Ventures. „Ele reflecta mai degraba interesul deosebit al unor investitori strategici pentru o piata sau o cerere mai mare decat valoarea unei companii obtinuta prin metode de evaluare“, spune Ispir.

     

    Cert este ca pretul activelor romanesti a crescut foarte mult in ultimii ani, lucru reflectat, de exemplu, si de pretul pe care s-au angajat sa-l plateasca austriecii de la Erste pentru cumpararea Bancii Comerciale Romane (BCR). Ca o paranteza, si aici putem vorbi de un exit foarte bun pentru doua institutii – ce-i drept de o cu totul alta scala – BERD si IFC, care vor castiga de opt ori mai multi bani decat au platit in 2003 pentru pachetul de 25% din BCR. Si, desi castiga la vanzare, fondurile sunt constiente ca preturile mari care se practica deja in Romania nu le sunt favorabile.

     

    „Partea proasta a aderarii la UE este scumpirea activelor. Apropierea preturilor de cele din vest este periculoasa“, spune Jacek Siwicki, managing partner in cadrul Enterprise Investors, societate ce administreaza mai multe fonduri de investitii regionale. Preturile la care s-au realizat unele din ultimele tranzactii de pe piata sunt destul de mari si pentru investitorii strategeci, dar par si mai mari pentru un investitor financiar, conchide el. „Acum e un moment propice pentru vanzatori, dar noi nu prea avem ce vinde“, rezuma Cristian Nacu, vicepresident al Enterprise Investors (EI), care a facut pana acum un singur exit pe piata romaneasca. Unul dintre fondurile administrate de EI a facut parte dintr-un consortiu, condus de AIG New Europe Fund, care a detinut un pachet minoritar din capitalul operatorului de telefonie mobila MobilRom, transformat ulterior in Orange.

     

    „Investitia a asigurat un randament de aproape patru ori“, spune Nacu. El completeaza ca, in medie, investitiile realizate din toate cele cinci fonduri administrate de EI au adus cam de 2,5 ori mai multi bani. In ceea ce priveste investitia in Orange, Nacu spune ca „tinand cont de faptul ca nu a fost un volum foarte mare de munca, este un randament foarte bun“. Fondurile ar fi putut obtine si mai multi bani, dar pachetul lor a fost cumparat de France Telecom, care era oricum actionarul majoritar al companiei. „Nu poti sa concurezi cu un strategic hotarat“, arata oficialul EI.

     

    Fondurile de investitii au finantat si dezvoltarea celuilalt mare operator de telefonie mobila – Mobifon-Connex, preluat anul trecut de Vodafone. Un alt consortiu de fonduri, din care a facut parte si Advent, a intrat in 1998 in actionariatul Mobifon.

     

    Emma Popa-Radu era atunci la prima tranzactie: „Practic, am sarit in apa de la inceput, ca atunci cand inveti sa inoti, iar pe noi ne-au aruncat in capatul cel mai adanc“. La momentul respectiv, intrarea fondurilor in actionariatul Connex era cea mai mare tranzactie de private equity din Romania, in valoare de 85 de milioane de dolari. „Cand am inceput sa lucrez cu Advent tocmai terminasem facultatea“, spune ea. Iar aceasta tranzactie a fost o buna scoala: „Erau discutiile cu fondurile din consortiu, procesul de due-diligence, o piata noua, o firma infiintata doar de un an de zile, dar care depasise orice asteptari si trebuia sa-ti dai seama cat mai poate sa creasca“. Advent isi facuse totusi intrarea in Romania cu doi ani mai devreme, prin achizitia unui producator regional de bere. Prin achizitii si crestere organica, Brewery Holdings (firma creata de fondurile de investitii administrate de Advent si Jupiter Asset Management) a ajuns in 2000 la o cota de 20% din piata romaneasca a berii. Venirea in Romania a unor mari producatori internationali a intensificat concurenta, dar a si creat premisele unui exit. In 2000, Brewery Holdings ajunsese numarul unu pe piata berii, cu o cota de 20%. In acelasi an, Advent si Jupiter au scos compania la licitatie, cumparatorul fiind desemnat concernul austriac Brau Union, numarul doi pe piata. Austriecii au fost preluati ulterior de Heineken.

     

    Prin vanzarea Brewery Holdings, potrivit European Venture Capital Association (EVCA), Advent si-a multiplicat de 4,2 ori investitia. Iesirea din Connex a avut loc in 2004, cand actionarul majoritar al Mobifon, Telesystem International Wireless (TIW), a rascumparat actiunile fondurilor in schimbul unei sume in numerar si al unui pachet de actiuni TIW. Nu s-a comunicat cat au incasat in final fondurile, dupa tranzactia prin care Vodafone a cumparat Connex si celalalt operator de telefonie detinut de TIW, in Cehia, Oskar Mobil. Dar, pe baza evaluarilor din piata facute la momentul intrarii si cel al vanzarii, se poate estima ca fondurile de investitii au incasat de sase ori mai mult decat au platit in 1998, fara a include si dividendele distribuite in timp.

     

    In spatele acestor cifre stau perioade intregi de munca sustinuta si negocieri indelungate, cu multe momente sensibile in care tranzactia putea sa cada. Horia Manda spune ca in ultima saptamana dinaintea semnarii nu a dormit prea multe nopti. Emma Popa-Radu a mancat multa ciocolata in perioada vanzarii Terapia. De multe ori, nici macar dupa ce s-au pus ultimele iscalituri pe contracte, nu urmeaza euforia. „Dupa semnare, urmeaza alte hartii, aprobari ce trebuie obtinute, anunt in companie, anunt in presa, presa bate la usa, speculatii, nu prea ai timp sa te gandesti la ce ai facut“, spune Emma Popa-Radu. Iar inainte de definitivare, toata lumea incearca sa nu „transpire“ nici o informatie.

     

    „Am fost dezamagiti cand in presa au aparut niste zvonuri care erau departe de sumele pe care le discutam la momentul respectiv. Pe de alta parte, nici nu poti sa zici «nu incepe cu 2, incepe cu 3»“, isi aminteste reprezentanta Advent. Cu doua saptamani inainte de anuntarea vanzarii Terapia, presa indiana scria ca ofertele depuse de doua companii din India, Lupin Laboratories si Ranbaxy, pentru producatorul roman de medicamente se situeaza la circa 200 de milioane de dolari. Ulterior, s-a anuntat ca Ranbaxy va plati 324 de milioane de dolari pentru pachetul de actiuni al Advent.

     

    Reprezentantii fondurilor afirma ca exiturile spectaculoase din ultimul timp se datoreaza imbunatatirii mediului de afaceri si cresterii economice sustinute incepand din 2000. „Investitorii au inteles ca piata romaneasca a crescut si ca aderarea la UE va duce la o crestere si mai importanta“, este de parere Horia Manda. Viteza cu care vine Romania din urma influenteaza preturile platite de investitorii strategici, crede Cristian Nacu de la Enterprise Investors. Probabil ca aceasta situatie nu va mai dura mult, pentru ca este greu de crezut ca dupa cinci ani de crestere economica spectaculoasa vor urma alti cinci ani similari. „Din experienta altor tari, cred ca lucrurile se vor mai aseza si nu vor mai fi atatea preturi spectaculoase“, afirma Nacu.

     

    Va fi din ce in ce mai dificil sa obtii peste 500%, apreciaza si reprezentantul RAEF. „Astfel de randamente nu sunt specifice unei economii dezvoltate, cu exceptia unor sectoare ca IT sau biotehnologia, in care riscurile sunt foarte mari“. Pe de alta parte, Romania inca nu aspira la statutul de piata dezvoltata nici macar in domeniul private equity. Pe plan mondial, in aceasta industrie se invart sume fabuloase. Potrivit statisticilor EVCA, in 2005, numai in Europa fondurile au atras nu mai putin de 60 de miliarde de euro. In acelasi an, plasamentele facute se situeaza in jurul nivelului de 40 de miliarde de euro. Din aceste valori, o mica parte revine si pietei romanesti. Potrivit estimarilor industriei, mai multe companii de administrare ar putea avea circa jumatate de miliard de euro disponibili pentru Romania. Cum acesti bani trebuie plasati, pentru a aduce randamente mai mult sau mai putin spectaculoase, administratorii fondurilor nu apuca intotdeauna sa se felicite pentru exitul taman incheiat. Emma Popa-Radu dixit: „Se intampla atat de multe lucruri in acelasi timp, incat nu apuci sa te duci acasa si sa zici: «Da, am facut o treaba buna». Deja lupti pe un alt proiect“.

  • Cursa contracronometru

    Ministrul de externe Mihai Razvan Ungureanu a anuntat deja un prim pas pentru a ameliora urmatorul raport al Comisiei Europene: cu prilejul unei reuniuni informale de pregatire a Consiliului European (reuniunea sefilor de stat si de guvern din UE) din 15-16 iunie, Romania a cerut ca in documentele finale ale summit-ului sa fie mentionata o data certa privind aderarea. 

     

    Ca sansele ca asa ceva sa se intample sunt foarte mici a recunoscut inclusiv ministrul Ungureanu. Insa diplomatia de la Bucuresti s-ar multumi si cu un indemn ferm adresat de Consiliul European statelor membre sa ratifice cat mai repede tratatul de aderare a Romaniei. „Vrem sa indepartam perspectiva unei ratificari in cascada in ultima parte a anului, dar sa evitam si situatia mai putin delicata in care noi, pe plan intern, am gafai inainte de Craciun legiferand“, a justificat ministrul Ungureanu de ce Bucurestiul vrea sa scape cat mai repede de „cealalta clauza de amanare“, cum a mai fost numita conditionarea aderarii Romaniei de ratificarea tratatului in toate statele Uniunii Europene.

     

    Dovada ca autoritatile resimt presiunea din plin a fost si decizia presedintelui Traian Basescu ca, in ciuda convalescentei de dupa operatie, sa nu-si anuleze vizita programata in Franta, unul dintre statele-cheie din UE cu restante la ratificare, alaturi de Germania. Dinspre Cotroceni, vizita a fost pictata ca un succes, dupa ce presedintele Jacques Chirac a promis ratificarea pana la inceputul lunii octombrie si s-a angajat sa convinga si Berlinul sa procedeze la fel. Tonul optimist al lui Basescu nu a convins insa in tara, unde unii observatori au preferat sa citeasca lipsa lui Chirac de la declaratiile oficiale drept un semn ca Franta uita greu declaratiile despre occidentalii veniti la Bucuresti sa-si ia tainul sau despre axele transatlantice cu licurici.

BusinessMagazin