“Hai sa facem un pariu. Eu zic ca iahtul din departare, cel mai
mare, este iahtul lui Abramovich. Tu al cui crezi ca e?”, m-a
intrebat un prieten in timp ce priveam in jos catre unul dintre
cele mai cunoscute golfuri din Capri unde zeci de barci, daca vrei
sa fii modest, sau iahturi daca vrei sa le spui pe adevaratul lor
nume, isi asteptau timide pasagerii aflati la cativa metri
departare in apa de culoare turcoaz.
Desi nu am aflat pana la urma daca iahtul in cauza era chiar
Eclipse, gigantul detinut de omul de afaceri rus Roman Abramovich,
am ajuns la concluzia ca insula este o destinatie preferata de
oamenii care isi permit sa detina sau sa inchirieze iahturi, sa isi
faca shoppingul la Prada sau Salvatore Feragamo si sa manance la
terasele unde acum cativa ani statea Jackie Onassis, vaduva
fostului presedinte american Kennedy, o vizitatoare frecventa a
insulei linistite si discrete, unde locuiesc mai putin de 12.000 de
oameni.
Situata in Marea Tireniana, la intrarea in golful Napoli, insula
muntoasa nu este insa vizitata doar de oamenii care isi permit un
sejur la hotelurile de patru si cinci stele, cu tarife de peste 300
de euro pe noapte. (Exista si hoteluri de o stea, insa si aici
preturile pentru o noapte pot depasi 100 de euro, mai mult decat
pentru o noapte la un hotel de cinci stele din Bucuresti.)
Exclusivitatea insulei a fost data si de dimensiunile ei reduse:
are 6,7 kilometri lungime si aproximativ doi kilometri latime, iar
suprafata sa masoara 10,4 kilometri patrati.
Pentru a evita sa plateasca aceste tarife, zilnic, sute de
turisti isi planifica o vizita de o zi in insula Capri. Pretul este
net inferior in conditiile in care o calatorie dus-intors din
Napoli pana in Capri costa intre 22 si 34 de euro. Pretul unei zile
in insula Capri nu cuprinde insa doar biletul cu vaporul pana pe
insula unde, la circa 500 de metri inaltime, punctul cel mai inalt
al insulei, te simti deasupra tuturor. Insula este impartita intre
singurele doua orase, Capri si AnaCapri, si zonele de vegetatie in
stare pura, pe unde pare ca omul nu a ajuns inca.
Odata coborat din hydrofoil sau din ferryboat – mijloacele de
transport folosite pentru a ajunge pe insula -, ai doua optiuni:
fie iei funicularul catre orasul Capri, fie autobuzul catre
AnaCapri. Biletul unei calatorii cu autobuzul sau cu funicularul
este 1,65 euro. Oricum, banii chiar nu mai conteaza cand iesi la o
plimbare printre stradutele inguste unde nu incap doi oameni sau
cand ajungi sa vezi privelistea din golfurile pustii. Pretul
biletelor de autobuz este similar cu cel din Napoli, dar e
important de stiut ca alt termen de comparatie intre cele doua – in
afara de pretul unei calatorii cu mijloacele de transport in comun
– nu prea exista. Pentru a vedea insula Capri intr-o zi este nevoie
de trei calatorii, minim. Una care sa te preia din portul Marina
Grande unde te lasa hydrofoilul si sa te duca in orasul Capri, o a
doua din Capri in AnaCapri si o a treia din AnaCapri inapoi in
port. Am uitat insa, poate putin intentionat, de taxiurile din
Capri, masini decapotabile care promiteau “Linen Experience”, dar
cu preturi pe masura promisiunilor.
Drumul in sine, fie cu funicularul, fie cu autobuzul, nu dureaza
mai mult de 15 minute, insa este o experienta. Orice autobuz din
Capri, ca de altfel orice alta masina, este zgariat pe lateral,
pentru ca strazile sunt prea inguste pentru a permite ca doua
vehicule sa treaca unul pe langa celalalt fara sa se atinga.
Solutia pe care au gasit-o soferii de autobuze, care au doar
trei-patru metri lungime, este sa claxoneze inainte de fiecare
curba si sa isi scoata o mana pe geam pentru a trage oglinda
inainte de orice intalnire cu un alt vehicul. Dupa cele cateva
secunde dificile, oglinda revine la normal, iar autobuzul revine si
el in pozitie regulamentara, respectiv nu pe marginea drumului.
Desi au fost luate toate precautiile necesare, fiecare masina
poarta insemnele multor astfel de intalniri. “Nu merita sa iti iei
o masina scumpa si mare pe insula pentru ca toate ajung intr-un
final asa”, spune un localnic in timp ce ne ghida pe stradutele
inguste din orasul AnaCapri.
Daca transportul pe insula te costa cinci euro minim, la el se
pot adauga alti cativa zeci pentru o vizita in Grota Albastra
(Grotta Azzurra), cea mai cunoscuta si cea mai populara atractie de
pe insula. Inca din port vanzatori de barci si taximetristii te
indeamna sa vezi minunea, care in opinia unora dintre turisti nu
este chiar minune. Adevarul este ca merita macar drumul pana acolo
pentru vegetatia din jur, daca nu pentru calatoria in grota in
sine. Capri este insa mult mai mult decat Grota Albastra. Este
insula unde mergi sa uiti de orice probleme economice sau
financiare pe care le vezi sau despre care auzi la orice pas pe
continent, este locul unde este de ajuns sa te plimbi printre
casele perfect albe sau printre zonele neatinse de altceva decat de
cactusii infloriti pentru a iti da seama ca “nu e dracul chiar atat
de negru”.
Dupa cateva ore bune de vizitat, de mers pe jos si de hranit
doar virtual cu peisaje, magazine de suveniruri si atmosfera de
vacanta, te loveste si foamea. Ce e drept, de terase insula nu duce
lipsa, iar preturile sunt pentru toate buzunarele. Cu mai putin de
100 de euro reusesti astfel sa vezi poate cea mai frumoasa insula
italiana. O zi nu este insa suficienta pentru a simti locul, insa
decat deloc, mai bine putin si decat niciodata, mai bine macar o
data.
