Blog

  • Videanu: Impozitarea cu 16% a sumelor ce depăşesc 4.500 de lei este “o măsură prociclică” adică duce “către dezastru”

    “Din păcate, măsurile pe care domnul Ponta le propune, de impozitare a acestor venituri cu 16% a sumelor ce depăşesc 4.500, din punct de vedere al substanţei politicilor fiscale este o măsură prociclică. Şi am să vă explic că înseamnă o măsură prociclică, care adânceşpte efectele crizei. Este ca şi cum o maşină aflată în pantă, care se îndreaptă către un zid, el accelerează. Accelerează şi se duce către dezastru. Asta înseamnă o măsură prociclică, la ceea ce face domnu Ponta”, a explicat Videanu într-o conferinţă de presă.

    El l-a criticat pe Ponta pentru modul în care a vorbit despre impozitarea salariilor care depăşesc 4.500 de lei din sectorul public.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Inflaţia din zona euro a scăzut la minimul ultimelor 15 luni în mai. La cât a ajuns inflaţia

    Rata anuală a inflaţiei din zona euro a scăzut în mai la 2,4%, potrivit datelor prezentate joi de Eurostat.

    Media estimărilor economiştilor contactaţi de Reuters indica o inflaţie de 2,5%.

    Rata de creştere a preţurilor de consum din mai este cea mai redusă din februarie 2011, însă se menţine peste ţinta BCE pe termen mediu, de puţin sub 2%.

    Consiliul de politică monetară al BCE se reuneşte săptămâna viitoare, iar majoritatea economiştilor anticipează îngheţarea dobânzii de referinţă până la finele anului viitor. Câţiva analişti speră însă la o reducere a dobânzii până la sfârşitul acestui an.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Un pariu de 250 mil. dolari: al doilea “Total Recall” – GALERIE FOTO SI VIDEO

    Producţia originală, cu Arnold Schwarzenegger, Sharon Stone şi Rachel Ticotin în rolurile principale şi regizată de Paul Verhoeven în anii lui de vârf al carierei, a fost un mare succes de box-office, reuşind să genereze încasări de 261,3 mil. dolari la scară globală, la un buget de circa 65 mil. dolari. A fost însă şi un succes de critică, având un scor pozitiv de 81% pe Rotten Tomatoes.

    Parţial, succesul se explică prin soliditatea scenariului, care s-a bazat pe o povestire din 1966 a scriitorului Philip K. Dick, “We Can Remember It for You Wholesale”, despre un om care vrea să plece în vacanţă pe Marte şi căruia o companie, Rekall Incorporated, îi oferă posibilitatea implantării unor amintiri false, doar pentru ca eroul să-şi descopere o identitate uitată, mult mai spectaculoasă decât cea din amintirile livrate de companie. Această poveste i-a atras pe mai mulţi cineaşti, începând cu Dino de Laurentis şi David Cronenberg în anii ’80, dar Arnold Schwarzenegger a fost cel care a convins casa de producţie Carolco să cumpere drepturile de ecranizare (pentru 3 mil. dolari), l-a adus pe Paul Verhoeven ca regizor, iar pentru sine şi-a negociat un salariu de 10-11 mil. dolari, plus 15% din profituri.

    Acum, povestea e reluată de casa de producţie Sony, care i-a distribuit în rolurile principale pe Colin Farrell, Kate Beckinsale şi Jessica Biel, într-un film regizat de soţul lui Kate Beckinsale, Len Wiseman (“Underworld”). Filmul este programat să iasă pe piaţă la 3 august şi are un buget estimat la 125 mil. dolari, la care se adaugă, potrivit Reuters, încă aproape 130 mil. dolari pentru marketing în SUA şi pe principalele pieţe externe.

    Pentru Sony, noul “Total Recall” este al treilea mare pariu al verii lui 2012, alături de “Men in Black” şi “The Amazing Spider-Man”. Roger Smith, consultant pentru industria de film care a coordonat partea financiară pentru filmul din 1990 cu Arnold Schwarzenegger, declară pentru Reuters că dintre toate cele trei filme ale Sony, “Total Recall” va avea cea mai grea misiune de a-şi scoate banii. Pelicula din 1990 îi avea ca atracţii pe Schwarzenegger şi Sharon Stone la momentul de maximă strălucire al carierei lor şi avea în spate numele lui Paul Verhoeven, şi el în plină glorie, incomparabil cu statutul lui Len Wiseman, regizorul de acum. În plus, actuala versiune costă mai mult decât dublu faţă de prima, într-o perioadă când preţurile biletelor sunt mai mari decât atunci doar cu 77%, mai spune Smith.

  • Produsele de import ar putea începe să dispară din Grecia, din cauza riscului de neplată

    Euler Hermes, unitate a gigantului german Allianz, a luat decizia în urma creşterii semnificative a riscurilor asociate exportului către Grecia, se arată într-un comunicat transmis de compania de asigurare.

    Totuşi, scenariul de bază al Euler Hermes este că Grecia va rămâne în zona euro, a precizat compania.

    “Vom acoperi livrările aflate în derulare, cât şi tranzacţiile comerciale interne”, a declarat pentru Bloomberg purtătorul de cuvânt al Euler Hermes, Bettina Sattler, precizând că nu vor fi acoperite viitoarele contracte de export către Grecia.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • “Războiul” Smartphone-uri merge în instanţă. Bătălia dintre Apple şi Samsung continuă

    Comisia de la Washington, care dispune de prerogativa de a interzice importul şi comercializarea unui produs în SUA, începe în această săptămână să judece două procese care se suprapun, în care cei mai mari producători de smartphone-uri din lume se acuză reciproc de încălcarea brevetelor de invenţie şi drepturilor de proprietate intelectuală, transmite Bloomberg.

    Procesul din San Jose va ajunge în iulie în faza judecării de către juraţi, după ce directorul general al Appe, Tim Cook, şi omologul său de la Samsung Electronics, Choi Gee Sung, nu au reuşit, săptămâna trecută, să ajungă la o înţelegere într-o ultimă rundă de negocieri impusă de instanţa federală.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro

  • Reţeta chinezească de la BMW – bavarezii investesc în a doua uzină

    În urmă cu cinci ani nu exista trafic în Shenyang, cu excepţia câtorva maşini produse local, dar acum totul s-a schimbat, spune Hans-Peter Lutz, unul dintre executivii BMW Group care lucrează în capitala provinciei Liaoing din nord-estul Chinei. Iar acest lucru poate fi uşor observat. Aproape peste tot în oraş se construiesc clădiri cu cel puţin douăzeci de etaje, zone rezidenţiale şi desigur, autostrăzi care se văd din avion.

    China anunţă creşteri record în aproape toate domeniile – construcţii, vânzări şi desigur, producţie – pe măsură ce pe aproape tot ce se vinde la nivel mondial există o etichetă cu “Made in China”. Ce se poate observa fără probleme este că noua piaţă cunoaşte o expansiune record, în timp ce în Europa şi SUA se confruntă cu recesiunea, criza şi austeritatea. Aşadar, nu este de mirare cum că în Asia au venit deja toate companiile importante. Şi cei mai importanţi oameni de afaceri din lume deja se laudă de ceva vreme că, fie ei, fie copiii lor, învaţă chineza.

    La nouă ore de zbor depărtare de München, BMW se află în plină expansiune. Deschide o nouă uzină. Şi nu doar atât. Constructorul german anunţă noi investiţii şi la uzinele din SUA, Marea Britanie şi Germania, semn că maşinile sale au tot mai mulţi clienţi. Dar acum accentul cade pe China. În parteneriat cu constructorul chinez Brilliance, BMW a investit 50 de mililoane de euro în construcţia unei a doua uzine auto, în Tiexi, aproape de Shenyang. Şi mai mult, planul de investiţii este de 500 de milioane de euro pentru a creşte capacitatea de producţie în China întâi la 200.000 de unităţi şi ulterior la 300.000, respectiv 400.000, în funcţie de cererea din piaţă. La 300.000 de unităţi se va ajunge la finele anului viitor, atunci când fabrica va lucra în două schimburi pe zi, cinci zile pe săptămână. Astfel, dacă în prezent jumătate din maşinile vândute de BMW pe piaţa chineză sunt produse local, pragul va ajunge la două treimi. China este cea mai mare piaţă pentru majoritatea modelelor BMW, cu excepţia lui X5, care are ca piaţă principală Statele Unite, unde şi este produs. În total, BMW şi Brilliance au investit în China 1,5 miliarde de euro, cele două companii fiind parte a unui joint venture – BBA – BMW Brilliance Automotive.

    De ce investeşte BMW în China? “Sunt multe oportunităţi pe o piaţă în creştere. Acum nu ne mai aşteptăm la creşteri surprinzătoare, dar în continuare va exista un avans. Dacă în oraşele mari precum Shanghai sau Beijing pieţele au ajuns aproape de maxim, acum ne aşteptăm la creşteri din oraşele mai mici”, a declarat Friedrich Eichiner, membru în consiliul de administraţie al BMW Group, responsabil de finanţe. Iar în ce priveşte investiţiile, preşedintele Brilliance, Wu Xiao’an, a ţinut să sublinieze că deţine resursele necesare pentru a acoperi orice sumă. Iar în condiţiile în care până în 2025 peste 350 mil. chinezi vor locui în mediul urban, adică mai mulţi decât întreaga populaţie a Statelor Unite, potenţialul de creştere este foarte ridicat. În China orice companie străină care doreşte să investească pe piaţa locală trebuie să realizeze un joint venture cu o companie locală controlată de stat şi implicit orice investiţie este 50/50.

    Unul din avantajele Chinei este costul cu privire la salariile angajaţilor. “Forţa de muncă este mai ieftină în China, decât în Germania, însă trebuie luat în calcul şi costul echipamentelor din uzină”, a subliniat Eichiner. Potrivit unor surse din cadrul uzinei, salariul mediu la noua fabrică BMW este de aproximativ 500 de euro, adică tot cam cât este şi la Dacia, la Mioveni. Diferenţa o face faptul că la Tiexi în anumite sectoare gradul de automatizare urcă la 96%, în timp ce la Dacia roboţii există doar în anumite sectoare. Pe lângă automobilele “obişnuite”, BMW pregăteşte împreună cu partenerul chinez un nou brand de automobile electrice, care va include atât maşini echipate doar cu un motor electric, cât şi unele “plug-in hybrid”, care dispun şi de un motor normal, pe benzină.

    În timp ce în alte uzine din lume, cum este cazul Rusiei, se preferă metoda colecţiilor CKD – colecţii de maşini dezasamblate, care în fabricile respective sunt doar asamblate, cu un impact relativ redus asupra economei locale, BMW a venit în China şi cu furnizorii săi. “Gradul de localizare va ajunge la 40%. Nu putem mai mult momentan, pentru că ar însemna localizarea unor furnizori cu volume mai mici de producţie şi la final ar costa mai mult. În ce priveşte costurile, nu există diferenţe prea mari faţă de Europa”, a spus Friedrich Eichiner. El a subliniat că în condiţiile în care toate modelele din gama X (SUV) sunt produse în SUA, nu ar fi eficient ca acestea să fie împărţite în două, iar o parte din producţie să se realizeze în China. “Localizarea de aici nu este doar una de asamblare, ci una de producţie, iar volumul acesteia trebuie să justifice costurile legate de producţie”, a subliniat executivul german.

  • Reportaj: Răţuşca cea urâtă a Italiei – GALERIE FOTO

    Parfumul mării, farmecul discret al orăşelelor, ospitalitatea localnicilor sunt doar câteva din lucrurile care-i rămân în minte turistului ce străbate regiunea. Aflată pe coasta Mării Adriatice, Puglia se întinde până puţin mai sus de Foggia la nord şi până unde se termină tocul cizmei la sud, la câţiva zeci de kilometri depărtare de Lecce. Cel mai mare şi mai cunoscut oraş al regiunii este însă Bari, unde de altfel am şi aterizat într-o sâmbătă noaptea, nu cu mult înainte de miezul nopţii, după ce avionul s-a lăsat aşteptat circa 40 de minute.

    Internetul nu ridica în slăvi oraşul Bari, care numără undeva în jur de 300.000 de locuitori. Şi cum “preaputernicul” internet dă tonul şi ajută în planificarea celor mai multe călătorii, am decis ca nici măcar să nu înnoptăm în Bari (oraş pe care l-am descoperit ulterior şi care este o combinaţie între cartierele tradiţionale ale Romei şi oraşele-port din Sardinia). Am optat pentru un mic oraş port situat la 50 de kilometri mai la nord. Trenul ne-a lăsat undeva la miezul nopţii în gara micuţului, dar cuceritorului Bisceglie.

    Cum la ieşirea din gară părea că taxiurile stau bine ascunse, am întrebat cum putem găsi sau comanda unul care să ne ducă la hotelul de pe malul mării pe care îl alesesem pentru scurta şedere. De la gară am fost trimişi în misiunea “să găsim un taxi” înspre centrul oraşului, aflat la cinci minute pe mers pe jos. Ca şi prima dată, şi acum taxiurile s-au lăsat aşteptate. Din vorbă în vorbă şi din întrebare în întrebare am aflat că alesesem “un oraş mult prea mic pentru a găsi taxiuri la tot pasul. Există doar două taxiuri în tot oraşul şi pe ele le găseşti doar dacă ai noroc”.

    Am decis însă să nu renunţ, ştiind că hotelul se găseşte la câteva zeci de minute de mers pe jos de centru, ceasul bate miezul nopţii şi nu peste mult timp numărul celor care vor putea să ofere indicaţii va tinde spre zero. Eram cu atât mai încurajată cu cât la întrebarea cum ajungem la hotel primeam mereu acelaşi răspuns: “Pe jos? Ohhh, dar e mult de mers pe jos… prea mult”. “Prea mult”, am aflat mai apoi, însemna adesea chiar şi 30-40 de minute.

    Norocul ne-a surâs însă când o plimbare pe malul mării până la hotel părea singura soluţie. “Mergem în direcţia hotelului şi, dacă vreţi, vă putem lăsa noi”, ne spune un grup căruia cu nici cinci minute înainte îi cerusem indicaţii. Am acceptat rapid că o plimbare cu maşina sună mult mai tentant decât o plimbare lungă prin întuneric şi într-un oraş necunoscut. Aveam să înţelegem ulterior că drumul nu era nici foarte complicat, nici foarte lung, dar maşina a fost binevenită.

    Discuţiile cu grupul celor patru italieni – două cupluri cu vârste cuprinse între 30 şi 50 de ani, potrivit estimărilor proprii – s-au desfăşurat în timpul scurtei călătorii cu maşina atât în engleză, cât şi în italiană. Prima întrebare, aşa cum era de aşteptat, a fost ce facem în Bisceglie. Apoi de unde venim. Şi mare le-a fost surpriza când au aflat că suntem români şi nu britanici. “Vorbiţi bine engleza. La noi, doar profesorii vorbesc cursiv engleza. Dar din câte ştim noi, românii învaţă repede şi pot vorbi fluent mai multe limbi, nu?”, spune una dintre italience într-o engleză cursivă pe care ne explică însă că a învăţat-o când a mers cu jobul patru ani în SUA. Doi dintre însoţitorii noştri nu vorbeau şi nici nu înţelegeau deloc engleza.

    Păreau însă dornici să ştie cât mai multe informaţii despre noi, România şi planurile noastre de călătorie. Le-am răspuns pe rând la întrebări şi le-am expus planul de călătorie pe care l-au aprobat rapid. Între timp am ajuns la hotel, unde ne-am luat rămas bun. Ce început bun de călătorie!

    Zilele următoare s-au scurs fără incidente majore, asta dacă nu luăm în considerare ploaia care a părut că ia cu asalt sudul Italiei timp de două zile. Şi totuşi nici măcar ploaia nu a avut forţa să umbrească farmecul pe care micile oraşe din regiune îl au. De la nord spre sud ele stau aliniate astfel: Trani, Bisceglie, Molfetta şi Giovinazzo. Ceva mai la sud, pictate în alb, se întind Ostuni, Alberobello şi Locorotondo.

  • Patronul Edy Spedition, Alin Alexandru Popa, a murit într-un accident rutier

    Purtătorul de cuvânt al Inspectoratului de Poliţie Timiş, Mădălina Mezdrea, a declarat că patronul firmei Edy Spedition, Alin Alexandru Popa, în vârstă de 41 de ani, a murit în urma unui accident rutier, petrecut între Jebel şi Şag, transmite corespondentul MEDIAFAX.

    “Şoferul autoturismului Mercedes venea dinspre localitatea Şag când a intrat într-o depăşire fără să se asigure. Din sens opus venea un TIR înmatriculat în Macedonia. Şoferul TIR-ului este macedonian. Cele două maşini au intrat în coliziune, iar şoferul autoturismului Mercedes a murit în urma impactului”, a spus Mezdrea.

    Conform TOP 300 Capital, patronul firmei de transport şi logistică Edy International Spedition, Alin Alexandru Popa, din Brad, este cel mai bogat hunedorean. Potrivit presei locale, averea lui Alin Popa este estimată la 125 de milioane de euro.

    Citiţi aici povestea afacerii lui Alin Alexandru Popa.

  • Clujenii vor putea circula de săptămâna viitoare cu tramvaiul de 1,5 mil. euro construit de polonezii de la PESA

    ”Noul tramvai dispune de dotări WIFI care permit utilizarea conexiunii de internet pentru călători. Acest sistem permite şi realizarea legăturile de comunicare dintre vatman şi centrul de comandă. Mai mult, tramvaiul poate fi comandat şi din spate prin panoul de comandă amplasat în capătul garniturii, fără ca vatmanul să se mute din faţă în spate”, au declarat reprezentanţii primăriei Cluj-Napoca. Potrivit municipalităţii din Cluj, întreaga caroserie a tramvaiului este formată din piese detaşabile, lucru care permite înlocuirea numai a pieselor care se vor avaria în trafic.

    Până la finalul anului vor mai sosi 5 garnituri de tramvai, următorul tramvai polonez fiind aşteptat în luna iunie. Primăria spune că pentru a înlocui total garniturile de pe tronsonul Mănăştur-Gară din Cluj-Napoca sunt necesare 12 garnituri de tramvai noi.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • STUDIU: Unul din 10 copii din mediul rural se culcă flămând, un sfert sunt obosiţi pentru că muncesc

    Studiul “Bunăstarea copilului din mediul rural” arată că problemele care ţin de structura demografică şi de gradul de pregătire sunt serioase şi riscă să limiteze potenţialul de dezvoltare şi pe viitor.

    Astfel, în mediul rural, numărul copiilor este de doar 2,1 pe familie, astfel că, şi fără a ţine cont de efectul migraţiei, multe dintre satele româneşti sunt într-un proces de îmbătrânire şi depopulare.

    Studiul arată că aproximativ 12 la sută dintre gospodăriile din mediul rural nu au nicio sursă de venit în afara alocaţiilor pentru copii, ceea ce face ca pentru un număr ridicat de copii, familiile să facă eforturi majore în acoperirea unor nevoi de bază.

    Cititi mai multe pe www.mediafax.ro