BusinessMagazin

Blog

  • Versetele angelice ale lui Rushdie

    Rushdie s-a nascut la Bombay si traieste actualmente la New York, dupa o prelunga sedere in Marea Britanie, a doua lui patrie spirituala. Un du-te vino intre culturi care a facut ca povestile pentru copii – dar si pentru adultii cu inima tanara – sa constituie punctul de intalnire al celor doua personalitati ale scriitorului – pe-o de parte musulmanul leganat de nesfarsitele povestiri ale Seherezadei, de cealalta, scriitorul englez impatimit de legendarele povesti scornite de matematicianul Lewis Carroll.

    „Harun…”, aceasta fabula despre povesti si despre conditia povestitorului (piesa literara pe care Stephen King o califica drept „dovada vie a unui adevarat geniu literar”) a fost scrisa de Rushdie nu ca un exercitiu de stil sau ca o eliberare dupa truda la „Versetele satanice” din 1998, ci ca sa fie oferita in dar fiului sau. Si nu oricand, ci imediat ce el, Salman, a fost condamnat la moarte prin celebra fatwa iraniana.

    Morala fabulei: „Harun si Marea…”, o poveste comica, atinge de fapt probleme cum ar fi libertatea de expresie vs. cenzura, victoria sentimentelor vs. calculele politice, domnia justitiei si a ratiunii vs. fanatism.

    Ne aflam in tara Alifbay, un oras trist, cel mai trist din toate, „asa de devastator de trist, ca isi uitase propriul nume. Era asezat pe tarmul unei mari indurerate, plina de pesti posaci, atat de amarati la gust, incat cei care ii mancau incepeau sa ragaie de melancolie”. Aici traieste Rasid Khalifa, a carui veselie vestita provenea din faptul ca era o nesecata sursa de povesti si chiar traia de pe urma lor.

    Tristetea ca a fost parasit de sotie il face insa pe Rashid sa-si piarda sirul vorbelor si sa nu mai poata nascoci povesti. Fiul sau, Harun, isi da seama ca viata fara povesti nu poate si merita sa fie traita. Asa ca, suit pe dosul unei Pupeze, pasarea magica prin excelenta, micul Harun are ambitia sa ajunga in locul fermecat unde se afla izvorul viu al tuturor povestilor.

    Aceasta pledoarie pentru libertatea de expresie a cunoscut si o versiune dramatizata, care s-a bucurat de mult succes in SUA.

    Salman Rushdie, „Harun si marea de povesti”, Editura Polirom, Iasi, 2008

  • U520, telefonul Zapp pentru GSM

    Pe parcursul celor cativa ani de cand exista reteaua Zapp, in oferta operatorului nu au trecut mai mult de 10 modele de telefoane, mult mai putine decat cele cu care isi atrag clientii operatorii concurenti, Cosmote, Orange si Vodafone.

    Standardul CDMA (code division multiple access) sub care functioneaza are semnificativ mai putini utilizatori la nivel mondial decat telefoanele GSM (fr. Groupe Spécial Mobile), ultimul tip fiind folosit de aproximativ 82% din populatia vorbitoare la mobil a globului, conform GSM Association.

    Implicit, produca torii de terminale s-au orientat cu precadere catre standardul mai popular, iar numarul modelelor CDMA este mai mic.

    „Vom avea mai multe lansari de noi produse anul acesta“, spunea fara sa dezvaluie mare lucru Chris Bataillard, CEO al Telemobil, la scurt timp dupa instalarea sa in functie, luna trecuta.

    „Oricum, e foarte greu in acest business sa ai totul pentru toti in termeni de produse“, continua Bataillard. Chiar daca nu ofera chiar totul pentru toti, un nou model de telefon, aflat acum in teste interne la Zapp pentru a determina oportunitatea lansarii lui in oferta comerciala, vrea sa ofere mai mult decat altele.

    Ubiquam U-520 este un terminal capabil sa functioneze simultan atat in standardul CDMA (pe banda de frecventa de 450 MHz), cat si in GSM (900 MHz si 1.800 MHz) si deci ingloband pentru prima oara in Romania ambele tehnologii.

    Ubiquam U-520

    Carmen Lazar, head of corporate affairs al Telemobil, a confirmat ca modelul de telefon se afla in etapa de testare si ca ar putea fi lansat comercial peste trei luni.

    Telefonul producatorului coreean Ubiquam are o camera foto de 2 megapixeli cu zoom optic 16x si poate rula filme si muzica. Un alt detaliu: asigura transfer de date pentru conectarea la internet prin EVDO (o tehnologie CDMA) cu viteze de pana la 2,4 Mbps, dar in regim GSM viteza maxima de transfer, obtinuta exclusiv prin GPRS, coboara la 80 kbps.

    „Multi folosesc telefonul in regim CDMA pentru viteza mare de transfer de date, atunci cand vor sa navigheze pe internet. In acelasi timp, retelele GSM au avantajul ca au acoperire mai mare si lumea il foloseste in regim GSM pentru a vorbi“, comenteaza pentru BUSINESS Magazin Dmitri S. Salnikov, jurnalist la publicat ia rusa Portavik, unul dintre avantajele pe care le ofera telefonul.

    In Rusia, operatorul CDMA Skylink are o cota de piata de 10%, restul fiind acoperit de concurenta care foloseste standardul GSM. Acolo, telefonul Ubiquam U-520 are deja aproape un an de cand a fost lansat.

    Modelul este prezent si in portofoliul Unite, divizia de telefonie mobila a operatorului de stat din Republica Moldova, Moldtelecom. In privinta vanzarilor, jurnalistul rus spune ca nu exista informatii publice oficiale.

    „Cred totusi ca vanzarile nu sunt foarte mari, pentru ca pretul telefonului depaseste 700 de dolari“, spune Salnikov.

    Surse din cadrul Zapp au estimat ca in Romania telefonul ar putea fi totusi comercializat la un pret mai mic, subventionand o parte din cost. Astfel, telefonul ar urma sa coste aproximativ 1.200 de lei.

    De ce nu a fost lansat pana acum acest model, primul cu sanse de a atrage si clientii care folosesc retele GSM? Un posibil scenariu ar putea fi construit in jurul actionariatului pe care l-a avut Zapp pana la sfarsitul anului trecut.

    Faptul ca, din cei doi actionari cu participatii egale in Telemobil, unul – Qualcomm – era practic inventatorul standardului CDMA a limitat eventuale intentii ale conglomeratului Saudi Oger, celalalt actionar, de a patrunde in zona GSM.

    Va insemna insa eventuala lansare a acestui telefon in reteaua Zapp o crestere a numarului de clienti, care anul trecut se oprise la doar jumatate la milion, fata de cele peste 9 milioane ale Orange?

    „Le-ar trebui un telefon de 10-30 de dolari, nu unul de 200 de dolari“, spunea un utilizator al forumului Softpedia pe o pagina dedicata unui alt telefon Zapp. Dar, desigur, e foarte greu sa ai totul pentru toti in aceasta industrie.

  • Trupa de elita de la Berlin

    A inceput ca un cosmar: cu trei luni inainte de lansarea filmului in cinematografe, cineva fura un DVD din biroul lui José Padilha si-l distribuie in nenumarate copii pe piata neagra. Rezultatele par la prima vedere dezastruoase: in doar trei luni, 11 milioane de brazilieni vad filmul, ceea ce nu impiedica “Tropa de elite” sa ajunga in topul celor mai profitabile titluri ale anului in America de Sud. Dar de aici la Ursul de Aur calea este lunga si anevoioasa.

    A castigat “Tropa de elite” pentru ca, pe langa priza la public, este si un film politic? Mai mult ca sigur. Berlinul este vestit pentru traditia sa politica, al carei rezultat este o lunga lista de filme premiate datorita mesajelor anti-razboi sau denuntului abuzurilor facute de autoritati (vezi si interesantul “Bloody Sunday”). Iar “Tropa de elite” tocmai acest lucru il face: denunta coruptia, abuzurile si practicile violente nejustificate ale politiei din Rio de Janeiro.

    Regizorul José Padilha a fost la fel de uimit ca si jurnalistii cand a primit premiul. “Faptul ca un juriu condus de Costa-Gavras iti acorda un asemenea premiu este uimitor. Ma bucur ca Ursul va face cat mai multi oameni sa intre in sala de cinema pentru ‘Tropa de Elite”, a zis Padilha la conferinta de presa a filmului, unde a prezentat pe larg presiunile facute de politie pentru ca acesta sa nu ajunga in cinematografe.

    Dar premiul lui Padilha, precum si cele ale mexicanului Fernando Eimbcke (trofeu pentru “Lake Tahoe”) si americanilor Paul Thomas Anderson (“There Will Be Blood”) si Errol Morris (Marele Premiu al Juriului pentru “Standard Operating Procedure”) au facut ca din intreaga lista de castigatori numai unul sa vina din Europa. Este vorba de Sally Hawkins, protagonista din comedia “Happy-Go-Lucky”, categoric cel mai proaspat si apreciat de public din intreg festivalul.

    Dar pe langa secvente cu coruptie si violenta, Berlinul a avut mult mai multe de oferit anul acesta, inclusiv ocazia de a-i zari pe cei de la The Rolling Stones sau pe Madonna. Consistenta prezenta muzicala la Berlin l-a facut pe directorul festivalului, Dieter Kosslick, sa rezume cumva aceasta a 58-a editie: “the groove was good, and Berlin this year was not cold but cool” (“ritmul a fost bun, iar Berlinul anul acesta n-a fost rece, ci racoros (dar si )”.

    Dupa ce anul trecut Jennifer Lopez venea pentru a-si promova plictisitorul “Bordertown”, anul acesta Madonna a venit in calitate de regizoare debutanta cu filmul ei “Filth and Wisdom”. Acesta nu a incantat criticii, dar coada jurnalistilor care se inghesuiau sa intre la conferinta de presa se pare ca nu are egal in intreaga istorie a festivalului.

    Foarte emotionata, Madonna uita intrebarile si stralucea toata la complimentele presei, pe care le respingea cu toate acestea cu “modestie”. Categoric cel mai intens moment de la Berlin 2008, venirea Madonnei a iscat si o multime de dezbateri cu privire la obiceiul festivalului de-a invita staruri numai pentru a atrage atentia lumii intregi, in detrimentul unei competitii cu filme selectionate atent.

    Un alt punct de atractie au fost Eric Bana, Natalie Portman si Scarlett Johansson, care si-au prezentat in premiera mondiala “The Other Boleyn Girl”, in regia debutantului Justin Chadwick. Inclus in programul penultimei zile, filmul era asteptat cu sufletul la gura de jurnalistii doritori sa rupa ritmul lent (si adesea deprimant) al filmelor din competitie.

    Ecranizare a bestseller-ului istoric al lui Philippa Gregory, despre Anne Boleyn, regina condamnata la moarte prin decapitare de catre sotul ei, Henric al VIII-lea, “The Other Boleyn Girl” a reusit sa imbine potrivit spectaculosul si drama pentru a atrage atentia tuturor.

    Programat sa apara in Romania la sfarsitul lui iunie, filmul i-a incantat pe jurnalisti, care s-au grabit sa le puna o multime de intrebari lui Bana, Portman si Johansson. Acestia au fost deranjati de insinuarile cum ca Portman si Johansson nu s-au impacat deloc la filmari, ceea ce l-a facut pe Eric Bana sa exclame ca “poate nu va vine sa credeti, dar actorii chiar se iubesc. Avem o slujba atat de nebuneasca, suntem atat de vulnerabili in fata camerei, incat nu poate fi altfel. Fetele s-au impacat de minune”, a asigurat el jurnalistii.

    O izbucnire asemanatoare a avut Penelope Cruz la conferinta de presa a filmului din competitie “Elegy”, tot o ecranizare, dar de aceasta data dupa Philip Roth. Rugata sa comenteze o mai veche declaratie aparuta in presa (despre problemele pe care le-a avut in cariera din cauza fizicului ei ireprosabil), Cruz a strigat ca ea nu a zis niciodata asa ceva. Nici nu mai stim ce sa mai credem pentru ca, oricum, actrita este atat de frumoasa, incat trebuie sa te chinui ca sa fii atent la ce spune.

    Cu doar cateva filme bune in competitie (nu am amintit de “Lake Tahoe”, “Zou You”/”In Love We Trust”, “Cherry Blossoms – Hanami”, “Il y a longtemps que je t’aime”), Berlin 2008 a dezamagit pe multi cu selectia nesatisfacatoare, dar a avut si momente extrem de bune. Nu putem spera decat ca la anul la festival va fi “hot” si nu doar “cool”.

    Cine sunt castigatorii festivalului de la Berlin

  • Mercury360 partener exclusiv pentru CPM International

    “Vom avea cu siguranta de castigat datorita posibilitatii de a accesa expertiza valoroasa si verificata international a partenerului nostru. Această alianta aduce o nouă perspectiva activitatii noastre de field marketing si, cu siguranta, industriei locale de marketing si comunicare în ansamblu” spune Adrian Paculea ,Field Marketing Manager Mercury360.

    CPM face parte din Omnicom, cea mai mare reţea internaţională de marketing şi comunicare şi este membru în Global Marketing Services, prima alianta internationala de agentii de marketing si comunicare din Europa, America de Nord si de Sud, Africa de Sud, China si Australia.

    Mercury360 este o agentie integrata de consultanta de marketing si comunicare care a fost infiintata in 1993 si are o cifra de afaceri de peste 17 milioane de euro.

    Printe clientii Mercury360 se numara Ursus Breweries, Coca-Cola, Nestle, H&E Reinert, Metro, Vodafone, Western Union, Kluth, L’Oreal si Dr. Oetker.

  • Fara surprize

    Multe din elementele lumii moderne se leaga de pronosticuri, de la cum va fi vremea maine la cum vor evolua titlurile la bursa sau cine va castiga alegerile.

    Si din moment ce multe dintre mecanismele care pot prevedea statistic si stiintific viitorul sunt accesibile aproape oricui, e cu atat mai valoroasa informat ia care iti poate spune care ar putea fi surprizele si chiar cum sa le elimini.

    Eric Horvitz, director al departamentului Adaptive Systems and Interaction din cadrul Microsoft, promite un mecanism care sa prevada surprizele, cu o marja rezonabila de eroare. El foloseste o tehnica pe care a numit-o „surprise modelling“. Horvitz nu pretinde ca ar putea construi un glob de cristal care sa spuna cum va evolua maine bursa sau ce numere vor fi extrase la loto.

    „Credem in schimb ca putem aplica metodologii care sa ia in calcul evenimente care ne-au surprins in trecut, pentru a crea un model a ce anume ne-ar putea surprinde in viitor“, spune Horvitz. Una dintre aplicatiile concrete ale modelului propus de Horvitz este SmartPhlow, un software de management al traficului folosit in prezent in orasul american Seattle.

    SmartPhlow se adreseaza soferilor si poate fi instalat pe orice dispozitiv ce are sistem de operare Windows. Depisteaza conditiile de trafic din Seattle utilizand o harta pe care strazile aglomerate sunt rosii, iar cele in care traficul se desfasoara normal apar verzi.

    Dar acesta e doar inceputul – si oricum, spune Horvitz, „cei mai multi oameni din Seattle stiu ca pe o anumita artera e aglomeratie intre orele 16 si 18“. Asa ca sistemul realizat de Horvitz alerteaza soferii doar la evenimentele neasteptate – momente cand traficul intr- un punct se blocheaza accidental sau, dimpotriva, cand o strada care ar trebui sa fie aglomerata devine libera.

    In spatele acestui sistem software stau analize complexe ale evenimentelor din ultimii ani care ies din tiparul obisnuit si care au cauzat surprize neplacute soferilor: accidente, starea vremii, vizite diplomatice importante, evenimente sportive. Apoi, strazile au fost impa rtite in mici portiuni, pe fiecare dintre acestea fiind luate in considerare intervale de timp de catre 15 minute.

  • www.florilabucuresti.ro

    "Comenzi peste comenzi, telefoanele suna cam continuu, maine va fi o zi grea pentru toata lumea, cred ca nu scapa nimeni in firma fara sa livreze flori…“, era comentariul pe care-l facea de Valentine’s Day, pe blogul personal, Mircea Scarlatescu.

    Proprietarul micii afaceri florilabucuresti.ro, un site de comenzi online de flori cu livrare la domiciliu, vedea astfel crescand de 10 ori numarul obisnuit de comenzi care-i aduc in medie 70-100 de euro zilnic.

    Cel mai probabil mai urmeaza inca doua zile de eforturi, 1 si 8 martie, cele mai solicitante de pe tot parcursul anului. In esenta, afacerea lui Mircea Scarlatescu e brokerajul de flori.

    Site-ul este locul unde se inregistreaza comenzile, transmise apoi catre patru florarii „de incredere“ cu care lucreaza. Din acest loc, buchetul ajunge la destinatar, alaturi de un scurt mesaj, livrat de soferul angajat sau de firme de curierat rapid.

    Ultima varianta este si cea mai putin profitabila. In unele cazuri, din pretul afisat pe site in dreptul buchetului de flori, 60% inseamna costuri de expeditie. Veniturile site-ului s-au situat la doar 10.000 de euro anul trecut (cu un profit operational de 30%), explicabil in conditiile in care magazinul online specializat a ratat, prin lansarea abia la sfarsitul lunii martie, cea mai buna perioada a anului.

    Anul acesta, proprietarul florilabucuresti.ro mizeaza pe o dublare a cifrei de afaceri. „Cred ca e un segment care se va dezvolta in viitor. Creste pe masura ce creste si increderea oamenilor in online. Acum, aproape jumatate din comenzi sunt realizate din afara tarii, pentru persoane de aici“, spune Mircea Scarlatescu.

    De aceea, planurile de viitor prevad si extinderea catre alte orase din Romania, pentru ca, asa cum sugereaza si numele, in acest moment aria de acoperire se limiteaza la Bucuresti. Numele este in acelasi timp motivul pentru care viitoarele noi magazine online nu se vor putea bucura de notorietatea pe care si-a castigat-o magazinul in acest prim an de existenta.

    Scarlatescu spune ca site-ul inregistreaza cateva rezultate bune in cautarea pe Google a anumitor cuvinte-cheie relevante, iar campaniile platite pe acest motor de cautare sunt din cele mai eficiente. Din 100 de persoane care fac clic pe reclamele contextuale in Google ale site-ului, in jur de trei sfarsesc prin a comanda un buchet de flori – o rata de eficienta considerata foarte buna.

  • Al treilea loc

    Pentru cei mai multi dintre noi, viata se se imparte intre doua locuri distincte: la serviciu si acasa.

    Chiar daca nu-mi lipseste nimic ca sa lucrez acasa, prefer sa vin in fiecare zi in spatiul oarecum auster al biroului, pentru simplul motiv ca simt nevoia sa delimitez cat mai clar cele doua sfere majore ale vietii, carora le corespund stari diferite, atmosfere diferite, preocupari diferite.

    Mai exista insa o sfera, care le intersecteaza pe cele doua amintite pana acum: cea a socializarii. Este interesant cum oamenii au incercat sa marcheze aceasta zona, atribuindu-i un spatiu diferit.

    Clubul englezesc clasic, pub-ul irlandez, cafeneaua urbana sau carciuma rurala s-au constituit mereu in acel „al treilea loc“. Vocatia sociala a internetului a fost evidenta inca de la inceputuri. Alaturi de e-mail, una dintre primele aplicatii care a castigat popularitate a fost Usenet News, formata dintr-o ierarhie de „grupuri de stiri“ tematice (newsgroups).

    Initial orientate spre domenii tehnice si stiintifice, reteaua s-a diversificat si a devenit un spatiu de socializare tot mai popular. Modelul exista insa dinainte: sistemele BBS gazduiau inca din anii ’70 comunitati formate din utilizatori care se conectau prin linii telefonice (dial-up) si socializau pe diverse teme de interes comun.

    Insa aparitia si raspandirea web-ului a democratizat spatiul socializarii, oferind interfete mai prietenoase si mai intuitive, astfel incat asa-numitele „retele sociale“ au venit in intampinarea unei clientele numeroase si se bucura de o popularitate uriasa – e suficient sa ne gandim ca MySpace, Facebook, LiveJournal, Bebo si Hi5 au impreuna circa o jumatate de miliard de utilizatori.

    Asadar, poate fi considerat web-ul un echivalent virtual al celui de-al treilea loc? Exista o intreaga biblioteca de studii de sociologie si antropologie a internetului care trateaza tema, iar concluzia pare sa fie „nu inca“.
    Ideea este ca modelele de relationare pe care platformele de social networking le ofera sunt rudimentare fata de bogatia de nuante pe care o folosim pentru a echilibra sistemul nostru de relationare (ceea ce se cheama „graf social“).

    Notiunea de „prieten“ si modelul FOAF (friend of a friend) sunt grosiere, deci controlul caracterului public al unui mesaj se poticneste intr-un set limitat de optiuni, omitand dimensiuni importante precum gradul de intimitate, zona de specializare, raportul de varsta sau de situare intr-o ierarhie si inca multe altele.

    Retelele de socializare incearca sa rafineze definirea relatiilor diversificand descriptorii, dar nu pot urma dinamica fireasca a acestora. In realitate, nu ne facem mereu doar noi prieteni. De unii ne indepartam treptat, dar nu avem cum sa exprimam asta in logica discreta a sistemului de prieteni. FOAF asigura caracterul „viral“ al unei retele de socializare, dar implica si riscuri.

    Danah Boyd povesteste cazul unei tinere profesoare care a fost invitata sa se inscrie in retea Friendster de niste amici pe care-i cunoscuse la festivalul Burning Man.

    Dand curs invitatiei, a intrat automat in respectivul cerc de prieteni, dar a constatat ca paginile acestora nu duceau lipsa de obscenitati. Elevii ei i-au urmarit cu mult interes conexiunile, iar cand directoarea scolii s-a inscris la randul ei si i-a solicitat „imprietenirea“ (imposibil de refuzat) lucrurile s-au complicat, pentru ca sefa a fost luata drept „membra a tribului“ si tratata ca atare.

    Gail Williams – multa vreme manager al comunitati The WELL – insista pe importanta contextului, facand interesante analogii cu cafeneaua de cartier, unde localnicii au un cod nescris al lucrurilor despre care se poate sau nu se poate barfi, despre nivelul de incredere atribuita personajelor si despre memoria grupului.

    Tehnologia este inca tanara si poate nu am avut ocazia sa realizam ca odata cu varsta e posibil sa ne dezicem de unele dintre ideile pe care le clamam acum. Grupul informal din cafenea va urma contextul in schimbare, dar memoria retelei este inflexibila. Deci inca nu.

    Dar viitorul este promitator. Google a facut publice o serie de interfete (OpenSocial) care vor face accesibile proiectantilor rafinarea dinamica a grafului social si interconectarea profilurilor din retele diferite. Standardizarea identitatilor digitale si adaugarea contextului geografic ne vor apropia si mai mult de un web mai social, mai aproape de modelul socializarii reale. Poate atunci reteaua va deveni „al treilea loc“.

  • Prognoza arata furtuni in pensii

    Nici nu s-a uscat bine cerneala pe contractele de pensii private obligatorii si companiile de profil au pornit asaltul pensiilor facultative. Piata pensiilor facultative ar urma sa incheie anul cu zece administratori, fata de sase in prezent, aprecia Bram Boon, directorul general al ING Asigurari de Viata, in cadrul seminarului „Ce urmeaza in reforma pensiilor private?“, organizat saptamana trecuta de Ziarul Financiar si ING.

    Pana una-alta, pensiile facultative au starnit un interes modest, dat fiind ca toti cei sase jucatori administreaza la un loc active de doar 17,89 milioane de lei (4,87 milioane de euro), stranse de la numai 60.417 de clienti, potrivit statisticilor Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP).

    „Piata pensiilor facultative poate atrage in acest an 600.000 de participanti“, spunea Boon, estimand ca circa 40% dintre angajatii cu varsta intre 25 si 52 de ani intentioneaza sa cumpere un astfel de produs in urmatorul an. Pana la momentul in care administratorii vor ajunge sa vada si aceasta piata inflorind, (re)infloresc pentru moment doar discutiile privind problemele sistemului.

    „Deductibilitatea fiscala la pensiile facultative este cumplit de mica“, spunea, in cadrul aceluiasi seminar, Radu Vasilescu, directorul general al ING Fond de Pensii, compania ce administreaza fondul de pensii obligatorii cu cei mai multi participanti.

    Prin lege, contributia maxima la fondurile de pensii facultative este de 15% din venitul brut lunar al angajatului, iar in limita a 200 de euro pe an contributiile sunt deductibile fiscal. Optional, si angajatorul poate contribui in contul salariatilor, limita de deductibilitate fiind tot de 200 de euro.

    Argumenta nd ca banii ce ar merge spre o pensie facultativa sunt „deturnati“ de la consum, Vasilescu considera potrivit un nivel de deductibilitate de cel putin 1.000 de euro.

    „Deductibilitatea este foarte mica, si prin comparatie cu alte tari, in care nivelul contributiei deductibile este de 2.000- 3.000 de euro“, spune si Aron Popa, presedintele Comisiei de Buget, Finante si Banci din Senat, avansand o suma de 500- 600 de euro la care „va fi nevoie sa ridicam acest prag“.

    Intr-un plan mai concret fata de discutiile privind deductibilitatea, administratorii mai semnaleaza o problema: angajatorii nu sunt interesati sa participe la pensiile facultative, in conditiile in care contributiile platite intra imediat in proprietatea salariatului.

    Nici in zona pensiilor obligatorii lucrurile nu sunt deloc mai linistite. Aderarea nu a fost cea mai importanta etapa, pentru ca din luna mai incep discutiile privind beneficiile pe care le aduce sistemul participantilor, indica Mircea Oancea, presedintele CSSPP.

    Primele contributii, aferente lunii martie, se vor face cel mai tarziu pana la 20 mai, potrivit lui Oancea, care estimeaza ca in acest an companiile vor strange si vor avea de investit circa 300 de milioane de euro. Si, chiar si in conditiile in care administratorii au atentionat in repetate randuri ca beneficiile acestor investitii se vor vedea doar intr-un timp indelungat, contextul financiar tulbure ridica si mai acut problema randamentelor pe care le vor arata contributorilor lor.

    „Problema mare, in raport cu evolutia leului si cu pietele in ca- dere, este sa nu ne trezim la sfarsitul acestui an, date fiind performantele negative ale economiei romanesti, sa aratam in conturile participantilor niste rezultate nu tocmai incurajatoare“, puncta de curand Crinu Andanut, director general al Allianz-Tiriac Pensii Private, o problema din ce in ce mai des discutata in randul administratorilor.

    Pana la momentul bilantului privind performantele, vine insa mult mai curand, pana la jumatatea lunii martie, potrivit lui Oancea, momentul altui bilant. In prezent, Casa Nationala de Pensii si Alte Drepturi de Asigurari Sociale (CNPAS) compara registrul participantilor (aproape patru milioane de clienti care au fost validati in urma campaniei initiale de aderare) cu baza de date cuprinzand istoricul platilor de contributii de asigurari sociale (CAS) pentru acesti clienti.

    Conturile nealimentate schimba cifrele din bilantul administratorilor si, pe masura, si pozitia lor pe piata. Iar numarul acestor conturi goale nu e deloc mic, fiind estimat la 1,15 milioane de participanti, potrivit unor declaratii ale presedintelui CNPAS, Mariana Campeanu, in conditiile in care piata totala (respectiv a contributorilor ce au subscris de bunavoie si a celor ce vor fi repartizati prin loterie) este de circa 4,6 milioane.

    Potrivit lui Oancea, loteria se va desfasura pana la jumatatea lunii martie, cand se va incheia si perioada de dezbateri publice la o alta norma ce naste furtuni intre administratori: cea privind aderarea participantilor ce intra in campul muncii de acum inainte.

    Potrivit normei in discutie, administratorii care detin 20% din piata si au active nete de peste 20% vor fi exclusi de la repartizarea aleatorie. Cel putin asa prevede proiectul actual, pentru ca dezbaterile publice abia incep, asa cum de altfel dezbaterile cu privire la intreaga piata a pensiilor private abia acum par ca iau avant.

  • Scoala care costa cat salariul mediu

    Am putea crede ca nisa celor care aleg ca alternativa educationala sistemul privat este destul de restransa, limitata de posibilitatile financiare ale parintilor care-si inscriu copiii.

    In realitate, potrivit unor statistici realizate de Ministerul Educatiei, Cercetarii si Tineretului, in momentul de fata exista 395 de unitati scolare private in sistemul preuniversitar din Romania, ceea ce inseamna aproximativ 8.000 de elevi care invata in alte scoli decat cele oferite de stat – iar numarul lor creste anual cu aproximativ 20%.

    Rezultatele scolare ale acestor elevi sunt comparabile cu cele ale elevilor de la stat, indica tot cifrele Ministerului Educatiei. Astfel, in urma examenului de bacalaureat de anul acesta, gradul de promovabilitate intre cei 3.772 de elevi care veneau de la licee private a fost de 75,96%, in timp ce absolventii liceelor de stat au inregistrat un grad de promovabilitate de 82,08%. Ce diferentiaza insa exact scolile particulare si cele de stat?

    „La noi, fiecare profesor cunoaste indeaproape fiecare copil in parte si exista o legatura foarte stransa intre ei. In plus, toti elevii nostri sunt cons- tienti ca au sansa de a studia niste materii pe care altii abia la facultate le descopera, cum ar fi diplomatie, media sau business“, spune Tova Ben-Nun Cherbis, presedintele Scolii Lauder-Reut din Capitala.
    Tova Ben-Nun Cherbis, presedintele Scolii Lauder-Reut
    Institutia a inceput acum 10 ani cu o gradinita, dupa ce omul de afaceri american Roland Lauder, fondatorul scolii, i-a facut o propunere pe care nu putea sa o refuze. „Lauder mi-a spus: «Ridici gradinita si scoala?». Am zis da, am dat mana si am inceput treaba“, afirma Cherbis.

    Terenul pentru gradinita l-a obtinut de la Primarie, printr-un contract de cesionare pe o perioada de 49 de ani, iar terenul pentru ridicarea scolii a fost primit prin retrocedare de la statul roman. Scoala si-a deschis portile in anul 1998, cu o singura clasa, adica nu mai mult de 20 de elevi. Astazi sunt 200 si numarul este in crestere. Programa este aceeasi ca si in scolile de stat, singura exceptie fiind aceea ca elevii au o serie de optiuni suplimentare si materii studiate in limba engleza.

    In plus, ebraica si engleza se invata inca de la gradinita, iar din primul an de liceu, fiecare copil trebuie sa isi aleaga una dintre urmatoarele specializari: media, diplomatie si business. Pentru confortul parintilor, lectiile se fac tot la scoala, alaturi de profesori, asa ca perspectiva ca elevii sa fie prinsi cu tema nefacuta se reduce la zero.

    Sistemul nu e insa deloc ieftin. Taxa de scolarizare pe care parintii o platesc lunar este de 1.450 de lei, iar banii adunati astfel sunt folositi pentru salariile profesorilor, ale personalului administrativ, contractele de paza, asigurarile fiecarui copil, plata utilitatilor etc. In ceea ce priveste investitiile, presedintele Scolii Lauder-Reut spune ca din 1997 pana astazi au fost investite 4 milioane de euro pentru dotarea si modernizarea scolii si a gradinitei.

    Si la Scoala Internationala Americana din Bucuresti, lucrurile urmeaza cam acelasi curs. Programa nu este cea romaneasca de la scolile de stat, astfel incat pe langa materiile de baza, precum romana, matematica, istorie, geografie si limbi straine, studiaza arta dramatica, vizuala sau muzicala, educatie sociala, stiinte sau design.

    Dupa ore, copiii au posibilitatea de a lua lectii de fotbal, baschet, inot, tenis, softball, scrima, dans, balet, arte martiale sau pot lua parte la concursuri de dezbateri si discursuri, competit ii de matematica, sah, gatit, limbi straine si altele. „Profesorii nostri sunt alesi la targuri internationale pentru locuri de munca, prin intermediul unor companii specializate de recrutare de personal sau prin recomandari personale“, spune Lynn Wells, director de admitere si dezvoltare al scolii.

    Dupa un model asemanator functioneaza si Scoala Internationala Bucuresti (ISB), deschisa in anul 1996 – cea de-a treia scoala din cadrul grupului Lumina Institutii de Invatamant, dupa Liceul International de Informatica Constanta (1994) si Liceul International de Informatica Bucuresti (1995).

    „Este nevoie de scoli particulare ca alternativa la invatamantul de stat, pentru ca scoala particulara ofera metode de predare mult mai bine adaptate nevoilor si profilului elevilor de azi, pasionati mai degraba de activitatile extracurriculare decat de cele cuprinse in programa zilnica“, explica Ragip Gokcel, director general al Lumina Institutii de Invatamant.

    ISB a pornit cu doua clase cu cate 15 elevi fiecare, pentru ca in anul de invatamant 2007-2008 sa fie inscrisi 560 de elevi, distribuit i in patru grupe la gradinita, 13 clase la scoala primara, 8 clase la nivel gimnazial si 8 la nivel liceal. Ca in majoritatea scolilor private, elevii provin atat din Romania, cat si din alte 40 de tari, printre care Ungaria, Turcia, Franta, Anglia.

    Altfel spus, sunt copii de expati, ai caror parinti lucreaza in cea mai mare parte in diplomatie, finante-banci si IT. Acesta este, poate, si principalul motiv pentru care, la fel ca si la Scoala Americana, nu se studiaza programa romaneasca. Programa nationala britanica este aplicata pentru toate clasele, iar profesorii sunt in majoritate vorbitori de limba engleza si sunt sustinuti de un personal international, de asemenea vorbitor de limba engleza.

    O alta diferenta majora fata de programa romaneasca este aceea ca studiile preuniversitare dureaza 13 si nu 12 ani. Pentru ca elevii isi petrec cea mai mare parte a zilei la scoala, au la dispozitie biblioteca, laboratoare de arte, de informatica, de stiinte, de limbi straine si cantina proprie.

    Cea mai recenta investitie pe care conducerea a facut-o pentru dezvoltarea scolii au fost cele 7 mil. euro pentru ridicarea unui nou campus, care va fi gata la finalul anului viitor. Campusul, format dintr-o cladire cu cinci corpuri, terenuri de sport si parcare, este proiectat pe o suprafata totala de teren de 19.000 mp si are o capacitate de 900 de elevi.

    Taxa anuala pe care parintii trebuie sa o plateasca difera in functie de anul de studiu. Astfel, pentru clasele I-VI, scolarizarea costa 5.500 de euro, pentru anii VII-IX 5.950 de euro, iar pentru anii X-XIII este de 6.950 de euro. Aceste taxe aduc anual in contul scolii peste 3 milioane de euro.

  • Ce castiguri aduce bancherul privat

    "Unii clienti ne suna chiar de zece ori pe zi“, spune Monica Ionescu, head of private banking la UniCredit Tiriac, referindu-se la cea mai clara caracteristica a serviciilor de private banking – relatia preferentiala intre bancherul personal si clientul sau, caruia trebuie sa-i ofere toate informatiile de care are nevoie ca sa aleaga unde-si investeste banii.

    Mai departe, fata de cele cateva procente de castig ale unui client ce-si pastreaza economiile intr-un depozit bancar obisnuit, randamentele pe care spun ca le pot obtine bancherii „personali“ sunt mult mai atragatoare. „In conditii normale, la un portofoliu mediu, se poate obtine un castig de 15-20%“, sustine Monica Ionescu.

    Si, nici mai mult nici mai putin, pentru astfel de servicii bancherii nici nu percep comisioane. Prea frumos ca sa fie adevarat? In primul rand, pentru a avea acces la astfel de servicii de private banking, un client trebuie sa aiba in cont o suma minima de bani – stabilita in mod uzual de bancile romanesti in intervalul 75.000-100.000 de euro.

    „Sub limita asta e destul de greu sa faci private banking cu adevarat“, considera Ionescu, adaugand ca limita de 100.000 de euro este practicata de grupul din care face parte in toate tarile din Europa Centrala si de Est.

    Acelasi prag de o suta de mii de euro in disponibilitati lichide este valabil si in cazul BRD-Société Générale sau al ING Bank, in timp ce Bancpost a stabilit stacheta mai sus, la un minim al averii de 250.000 de euro. In fapt, chiar si aceasta valoare, destul de ridicata pentru piata romaneasca, este semnificativ sub ceea ce se practica pe alte piete mai dezvoltate.

    Spre exemplu, pe piata ceha, CSOB, o banca universala ce face parte din grupul belgian KBC, ofera serviciul de private banking doar clientilor ce au minim un depozit de 300.000 de euro (10 milioane de coroane cehe), potrivit directorului de comunicare al bancii, Katerina Bednarova, citata de Czech Business Weekly.

    Lombard Odier Darier, una dintre cele mai mari case de private banking din Europa, practica pentru piata ceha o limita minima de un milion de euro (27 de milioane de coroane), potrivit aceleiasi surse, in timp ce Sal. Oppenheim jr. „se multumeste“ cu un minim de aproximativ 600.000 de euro (15 milioane de coroane).

    Lombard Odier Darier face parte dintre bancile ce au notificat inca de la inceputul anului trecut Banca Nationala a Romaniei pentru a oferi servicii in baza pasaportului european, alaturi de alte banci cu tradit ie de sute de ani in private banking (precum Credit Suisse Luxemburg sau JP Morgan International Bank).

    Pentru astfel de grupuri internationale, clientii romani pot fi interesanti doar daca au macar jumatate de milion de euro in conturi, noteaza directorul de private banking al UniCredit Tiriac. Tot ea adauga insa ca „vin clientii si ne spun ca au fost abordati de aceste banci“, care au intuit potentialul unei piete in dezvoltare, din care marile averi nu lipsesc. UniCredit Tiriac are in prezent peste 1.000 de clienti de private banking, cu o medie a activelor per client de circa 200.000- 250.000 de euro, si active totale administrate de peste 200 de milioane de euro.

    „Atata vreme cat exista posibilitatea de a accesa un astfel de serviciu din Elvetia si pentru roma ni, nu am dubii ca se gasesc si clienti care sa o faca“, completeaza Sorin Mititelu, director executiv al directiei de dezvoltare a afacerilor si produse de retail din BCR. Departamentul pe care il coordoneaza are circa 4.000 de clienti, iar clientul mediu are un milion de lei active lichide (circa 270.000 de euro), dupa spusele lui Mititelu.

    Desi admite ca marile grupuri internationale de private banking vor atrage clientii romani datorita traditiei pe care o au in acest segment si datorita notorietatii, „in private banking contactul cu un bancher personal este extrem de important“, afirma Octavia Cutus, managerul departamentului de administrare a averilor la Raiffeisen Bank. „Fiind vorba de fondurile proprii, este important sa cunosti persoana care administreaza acesti bani.“