In august 2009, dupa cinci zile de rataciri prin Valea Mortii,
Alicia Sanchez s-a asezat pe pamant langa Jeep-ul Cherokee pe care
il detinea si s-a pregatit pentru ce era mai rau. Se astepta sa
moara, dar a prins speranta in momentul in care a auzit vocea unui
om, scrie publicatia The Sacremento Bee.
“Am strigat in timp ce ma apropiam, intreband daca totul este in
ordine”, a scris padurarul Amber Nattrass, cel care a gasit-o pe
Sanchez ratacita in desert, intr-un raport. “Femeia dadea frenetic
din maini si striga <Copilul meu este mort, copilul meu este
mort>”.
In masina, pe bancheta din fata, Nattrass a gasit corpul
neinsufletit al lui Carlos, fiul in varsta de sase ani al Aliciei
Sanchez. “Mi-a spus atunci ca au mers mai bine de 16 kilometri dar
n-au gasit ajutor si au ramas si fara apa, motiv pentru care se
hidratau cu propria urina”, a mai scris padurarul.
Ce s-a intamplat mai exact? “A urmat un drum gresit”, a spus
Nattrass intr-un interviu recent. “Spunea ca a urmat indicatiile
navigatorului GPS”. Carlos a murit, deshidratat, in conditii
absolut inumane. Mama lui Alicia, pe atunci in varsta de 28 de ani,
a avut ceva mai mult noroc si a rezistat, iar cand a fost gasita,
avea buzele, limba si gatul extrem de uscate. Nu mancase nimic de
sase zile, iar in raport povestea ca dupa trei zile in desert a
incercat sa manance o tarta, dar era atat de uscata incat nu a
putut sa o inghita.
In loc sa se intoarca din drum, Alicia Sanchez a continuat,
ghidandu-se dupa GPS si dupa urme de roti de pe drumul accidentat.
Problema este ca multe dintre traseele din Valea Mortii nu mai
exista, fiind inchise chiar si de 40 de ani.
Multi dintre cei care s-au aventurat in desertul californian in
miezul verii au sfarsit tragic, dar cu toate acestea, tot mai multi
pornesc pe acest drum si se confrunta cu probleme din cauza
navigatoarelor. “E un fenomen pe care incep sa-l numesc moarte prin
GPS”, spune Charlie Callagan, responsabil de flora si fauna din
Valea Mortii, cea mai mare rezervatie din SUA, lasand la o parte
Alaska. “Oamenii inchiriaza masini cu GPS fara sa aiba nici cea mai
vaga idee despre cum functioneaza si sunt dispusi sa se increada
intr-un navigator”.
Numarul celor care merg in Valea Mortii pe timp de vara, cand
temperaturile depasesc 48 de grade celsius a crescut de la 97.000
in 1985 la 257.000 in urma cu doi ani. Pentru vara aceasta,
managerii parcului Valea Mortii incearca sa previna alte tragedii
prin intermediul indicatoarelor care sa ii determine pe turisti sa
ramana pe drumurile mari. Totodata, lucreaza cu producatori de
navigatoare pentru a modifica hartile parcului, eliminand drumurile
periculoase. Iar peste tot vor fi plasate anul acesta panouri prin
care vizitatorii sa fie avertizati sa nu se bazeze pe telefoanele
mobile si navigatoarele GPS.
“Este foarte important de stiut ca doar o mica portiune din
Valea Mortii are acoperire pentru telefonia mobila”, spune Micah
Alley, coordonator al echipelor de salvare. “Iar GPS-urile nu numai
ca ofera rute gresite, dar si trimit turistii adanc in desert, unde
nici macar nu exista drumuri”, mai spune acesta. Nu degeaba multe
locuri de acolo au denumiri menite sa-i sperie pe vizitatori si
sa-i faca sa se intoarca din drum, precum Trecatoarea Mortului,
Varful Sicriului, Muntii Inmormantarii sau Terenul de Golf al
Diavolului (Deadman Pass, Coffin Peak, Funeral Mountains, respectiv
Devil’s Golf Course).
In ultimii 15 ani, cel putin 12 oameni au murit din cauza
caldurii in Valea Mortii, iar mult mai multi au fost la un pas de
moarte. La fel se intampla si in parcul Joshua Tree, unde anul
trecut au mers 230.000 de turisti, fata de 128.000 in 1988, si unde
in luna iunie a anului trecut a disparut un turist al carui cadavru
nu a fost gasit nici in ziua de astazi. “Ne asteptam la astfel de
situatii in fiecare vara. De fapt, mai neobisnuit este cand nu se
intampla. Si se pare ca in fiecare vara mor unul sau doi oameni
asa”, spune Callagan.
Astfel de tragedii sunt cel mai bun argument ca in multe colturi
ale lumii, toata tehnologia care ne inconjoara nu foloseste la
absolut nimic. Niciun telefon sau navigator nu poate garanta
supravietuirea posesorului in salbaticie, ba mai mult, il poate
indrepta in directia gresita, catre pericole mai mari si chiar
catre moarte.
“La un moment dat, devine foarte greu sa-ti mai dai seama ca
sunt aproape 50 de grade si ca poti fi victima unei tragedii”,
crede Scott Wanek, padurarul sef pentru regiunea de vest a National
Park Service. Unul dintre cele mai tragice cazuri despre care isi
aminteste este disparitia a patru turisti germani – doi adulti si
doi copii cu varsta de 3 si 10 ani, dupa ce li s-a stricat masina
in desert din cauza caldurii, in iulie 1996. Nu s-a stiut nimic
despre soarta lor si nici cadavrele nu au fost descoperite, dar in
2009, Tom Mahood, un voluntar in echipele de salvare, a descoperit
schelete umane intr-unul din colturile parkului, aproape de Butte
Valley, si a gasit un portofel care certifica identitatea nemtilor
disparuti cu 13 ani in urma.
“Este un loc frumos si retras, inca este totodata un loc cumplit
in care sa mori”, spune Mahood, care a organizat la inceput de
ianuarie o noua expeditie in cautarea omului de afaceri Bill
Ewasko, disparut in iunie anul trecut. Nemtii au facut cateva
greseli care le-au fost fatale: erau singuri si nimeni nu stia unde
sunt, nu aveau nicio harta sau busola si nu erau pregatiti pentru
vremea torida. “Trebuie sa ai 10 litri de persoana pentru o astfel
de calatorie”, spune Callagan.
Lipsa unei harti actualizate este insa cea mai mare greseala pe
care o fac turistii. Unele navigatoare GPS au instalate harti care
nu mai sunt de actualitate si care directioneaza posesorii pe
drumuri care nu mai pot fi circulate si sunt chiar inchise. “Unii
se bazeaza atat de mult pe GPS incat nici nu se mai uita pe
fereastra pentru a lua o decizie cu privire la traseu pe baza
conditiilor de drum propriu-zise”, specifica Alley.
