BusinessMagazin

Blog

  • Umbrela mai mare

    Dupa mai bine de sapte ani in care s-a ocupat de finantele si investitiile grupului Interamerican, Emilia Bunea se muta la concurenta: din 24 septembrie, ea va ocupa functia de CFO in cadrul ING Asigurari.

     

    Primele informatii privind plecarea Emiliei Bunea (38 de ani – foto) din board-ul unor companii controlate de grupul olandez Eureko au aparut inca de la sfarsitul saptamanii trecute, „dar n-au fost decat franturi si nu adevarul pe de-a intregul“, dupa cum spune Bunea pentru BUSINESS Magazin. Mai precis, un comunicat al companiei a anuntat ca in data de 27 septembrie actionarii Medisystem Hospital (controlata de Eureko) vor discuta revocarea Emiliei Bunea din functia de administrator si inlocuirea ei cu olandezul Frans van der Ent, care este de la jumatatea lunii iunie si CEO al  Interamerican.

     

    „E foarte adevarat“, confirma Bunea, „pentru ca, de fapt, m-am decis sa parasesc cu totul Interamerican“. In urma discutiilor incepute cu olandezii de la ING Asigurari de Viata „cam in urma cu doua luni“ Emilia Bunea va prelua, incepand cu 24 septembrie, functia de CFO in cadrul companiei. Principalele sale responsabilitati in noul job privesc, ca si la Interamerican, atat activitatea de asigurari, cat si pe cea de pensii. „Nu am discutat inca despre toate detaliile“, completeaza ea, referindu-se la faptul ca (spre deosebire de Interamerican, unde a fost creata o companie distincta pentru a administra ambele tipuri de fonduri de pensii private) la ING activitatea de pensii este impartita intre ING Asigurari de Viata (pensii facultative) si ING Fond de Pensii (specializata in pilonul II).

     

    Oricum ar fi, dimensiunea celor doua businessuri difera considerabil, si pe masura si banii pe care ii va avea „in grija“ Bunea. Astfel, in prima jumatate a anului volumul primelor subscrise de Interamerican Romania din asigurari generale si de viata a fost de circa 36,7 milioane de lei (11 mil. euro). Pe de alta parte, la ING Asigurari de Viata au fost subscrise pe primele sase luni prime brute de circa sapte ori mai mari, respectiv de 71 mil. euro. La finele anului trecut, ING Asigurari de Viata detinea o cota de piata de circa 7,6%, iar olandezii de la Interamerican undeva sub 1%, potrivit informatiilor publicate de CSA. Si in materie de pensii private, ambitiile celor doua companii difera, in conditiile in care olandezii de la ING au anuntat ca vor in jur de 30% din piata pensiilor obligatorii, iar Interamerican o tinta de 10-15%. Procente care, oricum ar fi, tot inseamna un business consistent, in conditiile in care, crede Emilia Bunea, pe pilonul pensiilor obligatorii, la scara intregii piete, se vor acumula in 2008 active de circa 200 de milioane de euro, care vor creste la peste jumatate de miliard de euro in al doilea an.

     

    Cu piata de capital, Emilia Bunea a avut primul contact profesional acum mai bine de 10 ani (cand a inceput sa lucreze in domeniul investment banking), dupa mai multi ani petrecuti la Comtel Rom, un dezvoltator imobiliar. La domeniul unde lucreaza acum ii place cel mai mult „faptul ca aici simti ca poti crea valoare“. Reversul medaliei e aici responsabilitatea foarte mare, dupa cum spunea ea intr-un interviu acordat BUSINESS Magazin, „mai ales ca piata se poate complica rapid“. Cat de tare se va complica, pe de alta parte, postul ei odata cu aceasta mutare ramane ca timpul sa arate.    

  • GHID DE PENSII: Se poate pierde <br/>dintr-o pensie obligatorie?

    Suma totala pe care o primeste un contributor la sistemul privat de pensii nu poate fi mai mica decat valoarea contributiilor platite in decursul anilor din care se scad comisioanele administratorilor, potrivit legislatiei actuale. Cat de mari sunt insa aceste comisioane ce diminueaza pensia? Se poate ajunge pe pierdere?

     

    Momentul de start al pensiilor private obligatorii, care va fi dat in mai putin de doua saptamani, se anunta extrem de unitar in privinta produselor care vor fi puse pe piata de catre administratorii autorizati. Cel putin din informatiile disponibile pana in acest moment, companiile de pensii au ales sa mearga pe o oferta de produse foarte putin diferentiata, in conditiile in care, cu exceptia Generali, toti au pregatit fonduri cu un grad mediu de risc. Potrivit legii, fiecare companie de administrare are voie sa gestioneze un singur fond de pensii obligatorii, iar fiecare participant are voie sa contribuie la un singur fond. Pana la inchiderea editiei, CSSPP a autorizat zece fonduri de pensii obligatorii (administrate de catre AIG, BRD, Interamerican, OTP, Prima Pensie, Allianz-Tiriac Pensii Private, ING, Aviva, BT Aegon si Generali). Alte doua prospecte au fost deja autorizate (pentru fondurile administrate de catre Omniasig si BCR), urmand sa parcurga ultima etapa pentru a putea fi vandute incepand cu 17 septembrie, respectiv autorizarea fondului. Pe lista de asteptare pentru a primi licenta de administratori, se mai afla acum sase compani (AG2R, Bancpost, KD Life, Marfin-Egnatia, Romexterra-Delta si Zepter).

     

    Ca principiu, castigul pe care il poate asigura un fond de pensii (principiu similar, de altfel, tuturor investitiilor de acest fel) se afla in stransa legatura cu modalitatea in care sunt investiti banii. Investitiile cu grad mai ridicat de risc aduc si cele mai mari castiguri – dar la fel de bine ele pot aduce si cele mai mari pierderi. Metodologia Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP) imparte fondurile de pensii obligatorii in trei categorii: cu risc scazut, mediu si ridicat. Profilul de risc este dat de structura portofoliului de investitii – mai concret, de ponderea din active investita in actiuni (cu cat este mai mare, cu atat riscul este considerat mai ridicat).

     

    Pana una alta, majoritatea fondurilor autorizate au un risc mediu, investind aproximativ 20%-30% din active in actiuni listate si restul in instrumente mai sigure (titluri de stat, obligatiuni, instrumente de piata monetara). Explicatia acestei structuri foarte omogene tine (cel putin in parte) de cerintele de randament si ale comisioanelor, pentru care legea stabileste limite maxime – motive pentru care administratorii s-au indreptat spre strategii investitionale aproape identice.

     

    Potrivit legislatiei in vigoare, fondurile de pensii obligatorii vor avea garantat un randament minim, care va fi stabilit de catre CSSPP, potrivit declaratiilor facute de reprezentantii Comisiei, la maxim doi ani de la autorizarea primului fond. Ulterior, CSSPP va monitoriza trimestrial randamentul fondurilor, iar daca un fond se plaseaza sub pragul stabilit mai multe luni, administratorul intra sub supraveghere speciala.

     

    Si, daca acest randament minim se va cunoaste peste circa doi ani, legea stabileste totusi ca suma totala cuvenita pentru pensia privata nu poate fi mai mica decat valoarea contributiilor platite in decursul anilor, din care se scad penalitatile de transfer si comisioanele legale.

     

    Omogenitatea ofertelor se regaseste si la nivel de comisioane, majoritatea administratorilor preluand in prospecte nivelul maxim permis de lege. In cazul pensiilor private obligatorii, comisioanele se impart in mai multe categorii: cheltuieli legate de administrare suportate din activul fondului si respectiv cheltuielile legate de administrare suportate din contributiile personale ale participantului. In prima categorie intra comisionul de administrare (0,05% pe luna sau 0,6% pe an, dedus din activul net total al fondului si transferat administratorului) si taxa de auditare (a carei valoare difera de la administrator la administrator, dar care se regaseste in prospectul fondului). Din activul personal al participantului se retin comisioane precum: comisionul de administrare (maxim 2,5% din contributiile platite, dedus inainte de convertirea contributiilor in unitati de fond), penalitatile de transfer (maxim 5% din activul personal al contributorului; se percepe daca transferul la un alt fond de pensii are loc in primii doi ani de contributii), dar si costuri pentru servicii de informare suplimentare, la cerere.

     

    In conditiile in care nivelul minim de randament pe care il va impune CSSPP administratorilor nu este cunoscut (si va mai dura ceva pana cand va fi stabilit) este aproape imposibil de spus cat ar putea fi pensia privata dupa zeci de ani de acumulare, chiar si orientativ. In regiune, randamentul obtinut de fondurile de pensii in ultimii ani variaza destul de amplu intre cateva procente si peste 10-12% pe an. Cat de bine vor performa ele in Romania si ce castiguri vor aduce ramane de vazut – mai ales in conditiile in care instrumentele de investitii folosite sunt moderate ca risc (si, pe cale de consecinta) si castigul adus e pe masura. Un randament de macar cateva procente ar fi necesar pentru a acoperi (macar) pierderile din inflatie si comisioanele percepute de catre administratori.

  • Puncte cheie

    START. In mai putin de doua saptamani (pe 17 septembrie) agentii de marketing ai companiilor de pensii vor putea incepe sa incheie contracte pentru fondurile de pensii obligatorii autorizate la data respectiva. La aceeasi data, administratorii au voie sa porneasca si campaniile proprii de informare si publicitate. In sistemul de pensii obligatorii administrate privat intra in mod obligatoriu toti salariatii cu varsta de maxim 35 de ani si optional cei cu varsta cuprinsa intre 35 si 45 de ani. Perioada de subscriere este de patru luni (pana pe 17 ianuarie 2008), iar dupa terminarea lor angajatii cu varsta de maxim 35 de ani care nu au ales un fond vor fi distribuiti prin asa-numita „loterie“, care ii va imparti intre fondurile de pensii private obligatorii existente pe piata, aleator si proportional cu cota de piata detinuta deja de fiecare fond. Angajatii cu varsta de pana la 45 de ani pot adera in orice moment in urmatorii ani, cu conditia sa nu depaseasca 45 de ani.

     

    OFERTA. Cinci fonduri noi de pensii obligatorii au fost autorizate de catre Comisia de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP) saptamana trecuta. Astfel, fondurile administrate de AIG, BRD, Interamerican, OTP si Prima Pensie se alatura altor cinci autorizate in saptamanile trecute (Allianz-Tiriac Pensii Private, ING, Aviva, BT Aegon si Generali). In plus, alte doua prospecte (Omniasig si BCR) au fost autorizate anterior de catre CSSPP, fiind acum in faza de autorizare a fondului. Alte companii se afla inca in asteptare pentru licenta (AG2R, Bancpost, KD Life, Marfin-Egnatia, Romexterra-Delta si Zepter).

     

    MECANISMUL. Cotizarea la sistemul pensiilor administrate privat nu presupune pentru angajat niciun cost suplimentar, ci doar virarea unei parti a contributiilor de pensii (CAS) deja platite in sistemul public catre un fond de pensii administrat privat. In 2008, contributia care merge spre fondul de pensii privat va fi de 2% din salariul brut, procent ce va creste progresiv cu 0,5% in fiecare an si va ajunge in 2013 la 6%.

     

    PENSIE. Cuantumul pensiei obligatorii administrate privat se stabileste (la finele perioadei de contributii) pe baza calculului actuarial si a activului personal net aflat in contul contributorului. Activul personal din cont nu poate fi folosit decat pentru stabilirea unei pensii si in niciun alt scop. Prin lege, suma totala cuvenita pentru pensia privata nu poate fi mai mica decat valoarea contributiilor platite in decursul anilor, din care se scad penalitatile de transfer si comisioanele legale.

  • STUDIU DE CAZ: Profituri mari de la companiile mici

    CONTEXTUL: Segmentul intreprinderilor mici si mijlocii (IMM) a fost multa vreme ignorat de bancheri, retailul tinand ani buni capul de afis al businessului bancar. Piata companiilor era privita nediferentiat, folosind aceleasi principii si abordari pentru toate firmele, indiferent de marimea acestora.

    DECIZIA: Dupa ce a facut primii pasi pe „taramul” serviciilor pentru IMM la inceputul anului 2005, lansand „Creditul 1 Ora fara garantii“, de anul trecut Banca Transilvania si-a stabilit ca strategie sa devina un jucator specializat pe oferirea de servicii intreprinderilor mici si mijlocii, lansand in serie produse dedicate acestor companii.

    EFECTELE: In prezent Banca Transilvania pregateste al 11-lea produs dedicat exclusiv sectorului de IMM si are in sold credite pentru acest segment de circa 375 de milioane de euro.

    Daca intr-o piata cu cateva sute de mii de clienti potentiali nicio companie nu face vreo miscare pentru a-i atrage, explicatiile pot fi doua. Fie piata nu are un viitor, fie potentialul este imens, dar nimeni nu s-a gandit serios la asta. Cam acestea erau posibilitatile in urma cu doi ani, cand, intr-un business bancar pentru intreprinderile mici si mijlocii aproape virgin, Banca Transilvania a decis ca vrea sa devina „banca IMM“.

    In prezent, Banca Transilvania pregateste pentru intreprinderile mici si mijlocii al 11-lea produs. In ritmul pe care si l-au impus in ultimii doi ani, cate un produs nou la fiecare trei luni, decembrie il va aduce pe cel de-al doisprezecelea, „cel putin la fel de inovator ca si primul, Creditul 1 Ora Fara Garantii“, cu care clujenii au produs un adevarat cutremur pe piata finantarilor IMM in februarie 2005. Acela a fost, de fapt, primul moment in care, spune directorul general adjunct, Ionut Patrahau, s-a luat decizia „de a incerca sa sustinem spiritul antreprenorial romanesc, sub forma lansarii unei platforme de produse rapide, accesibile, simple si dedicate“. La momentul respectiv portofoliul de clienti IMM ai bancii era destul de sarac – companiile mici si mijlocii fiind aproape cu desavarsire ignorate de toti bancherii romani. Plasata la inceputul lui 2005 pe locul zece in functie de active, cu o cota de mai putin de 3% din piata, Banca Transilvania (BT) a decis in 2005 sa se concentreze asupra nisei de IMM, deschizand practic aceasta piata, pentru ca, spune acum Patrahau, toate bancile priveau piata companiilor nediferentiat, folosind aceleasi principii si abordari pentru toate firmele din Romania, indiferent de marimea acestora. „Ne-am folosit de oportunitatea gasirii unor cai de comunicare cu acesti clienti, reusind pe de o parte sa ii sprijinim proactiv pe o piata din ce in ce mai competitiva, iar pe de alta parte sa crestem si noi.“ Un an mai tarziu, in vara lui 2006, oficialii bancii anuntau public ca strategia BT este de a se pozitiona clar ca o banca dedicata micilor intreprinzatori, urmarind sa devina – intr-o piata care incepuse deja sa intre pe radarul bancherilor – alegerea numarul unu pentru IMM.  

    In prezent, „in anul in care am estimat ca vom deveni banca numarul 1 pentru IMM si chiar am reusit acest lucru“, dupa cum spune Patrahau, BT are in portofoliu aproximativ 90.000 de clienti activi din aceasta categorie, iar creditele acordate segmentului de IMM sunt in jur de 375 mil. euro. Clientii de tip IMM, in categoria carora intra, conform clasificarii BT, companiile cu o cifra de afaceri sub 500.000 de euro, gasesc in cele 400 de sucursale din reteaua bancii o echipa dedicata, formata din peste 400 de specialisti in toata tara. Portofoliul de produse pentru IMM include credite pentru proprietati imobiliare („Proprietati imobiliare pe firma, credit fara avans“, „Creditul de doua ori cat casa“), credite rapide (Pachetul 1 Ora, Creditul start-up, Creditul cu 0% dobanda, Scontare 100%) si asa-numitul abonament bancar, prin care companiile pot plati o suma fixa lunar in locul comisioanelor aferente tranzactiilor efectuate. Cel mai recent produs, lansat in iunie, este un credit cu trei ani perioada de gratie, care se acorda pentru nevoie nespecificate pe o perioada de pana la 15 ani. Dobanda practicata este de 12,5% pe an la creditele in lei, respectiv 11,5% pe an pentru cele in euro, si exista un comision de acordare de 2% din valoarea imprumutului. Pentru acest credit, spunea Patrahau la momentul lansarii, banca asteapta pana la finele anului in jur de 1.000 de clienti pentru imprumuturi mai mari de 100.000 de euro.

    Tot ca parte a strategiei de specializare, banca a lansat in septembrie 2006, la Cluj, Clubul intreprinzatorului roman, un proiect destinat oamenilor de afaceri, club in cadrul caruia clientii BT beneficiaza de conditii preferentiale la serviciile oferite. Prin intermediul acestui club BT organizeaza sesiuni de training, conferinte si evenimente in mai multe orase ale tarii, apropiindu-si astfel clientii actuali si intarindu-si imaginea in fata celor potentiali. O miscare necesara in conditiile in care, in ultimul an, nisa IMM a devenit tot mai atractiva pentru bancheri – mai ales in conditiile in care, odata cu aderarea Romaniei la UE, acestea incep sa aiba nevoie si de cofinantari pentru fondurile europene. Pe piata finantarilor pentru firmele de mici dimensiuni, a carei valoare bate spre un miliard de euro, BT nu se mai lupta doar cu unul-doi jucatori ca in urma cu doi ani (cand singura banca specializata pe microfinantari era ProCredit Bank, activa pe aceasta nisa din 2002). Banci precum BRD-Société Générale, Bancpost, Credit Europe Bank, Piraeus Bank, Raiffeisen Bank sau Volksbank au lansat in ultima vreme credite standardizate, cu acordare rapida, muscand si ele din piata serviciilor bancare pentru IMM.

    Pentru BT, strategia initiata in urma cu doi ani si accelerata pe parcursul lui 2006 pare a fi avut efectele scontate: de la inceputul anului in curs IMM-urile au fost cel mai dinamic sector de afaceri pentru banca, dupa cum spunea recent directorul general adjunct, Ionut Patrahau. De altfel, in primul semestru din 2007, Banca Transilvania a reusit sa-si majoreze activele cu 22%, ajungand la circa 3,2 miliarde de euro. Si profitul net a fost in crestere, cu 35% mai mare comparativ cu aceeasi perioada din 2006, ajungand la peste 24 de milioane de euro. Rezultate care, impreuna cu o strategie de dezvoltare consistenta si diferentiata clar de cea a multora dintre concurentii sai, fac din Banca Transilvania o „mireasa“ la care jinduiesc multi petitori dar care, pentru moment cel putin, nu accepta maritisul cu niciun chip.

  • Sibiul atrage un proiect de 15 mil. euro

    Un ansamblu rezidential cu 150 de apartamente va fi ridicat in Sibiu de catre Tiriac Imobiliare si firma germana LBBW Immobilien, valoarea de piata a proiectului fiind estimata la 15 milioane de euro. Proiectul, amplasat la iesirea din Sibiu, cuprinde noua cladiri cu patru si cinci etaje, totalizand 150 de apartamente. Din punct de vedere al preturilor, apartamentele se adreseaza clientilor cu venituri medii. Cele doua firme vor finanta in mod egal proiectul. Capitala Culturala Europeana devine tot mai atragatoare pentru dezvoltatorii de complexuri rezidentiale. Recent, compania Imoinvest, membra a grupului Imofinance din Cluj-Napoca, a investit 12 milioane de euro intr-un asemenea proiect, denumit Dumbrava si situat pe Intrarea Siretului din Sibiu. Complexul Dumbrava cuprinde sapte imobile cu 160 de apartamente, cu suprafete cuprinse intre 58 si 82 mp, si pot fi achizitionate prin leasing sau credit ipotecar. Tiriac Imobiliare, parte a grupului de firme detinut de omul de afaceri Ion Tiriac, a anuntat la inceputul lunii iulie ca va incepe lucrarile la patru proiecte imobiliare, cu o valoare de piata estimata la peste 300 de mil. euro. Ion Tiriac a declarat, la sfarsitul anului trecut, ca proiectele imobiliare ale grupului vor atinge in 2007 un nivel de un miliard de euro.

  • Spionii din portofel

    Cardurile de fidelitate au devenit un business important in Anglia. Aproape jumatate din familiile britanice detin un card Nectar – cel mai mare program de fidelizare din UK – in timp ce multe supermarketuri si alti retaileri rasplatesc loialitatea clientilor lor. Dar in spatele acestor programe de fidelizare se afla strategia marilor lanturi de magazine de a strange informatii despre obiceiurile de cumparare ale clientilor lor. De fiecare data cand un cumparator plateste printr-un astfel de card, informatiile despre preferintele lor de cumparare sunt pastrate intr-un fisier, iar acestea pot fi folosite de catre retailer si businessurile asociate pentru campaniile de marketing.
    Un nou card de fidelitate care castiga din ce in ce mai multa popularitate a adoptat o abordare diferita. Prin Cardul Wedge, lansat in decembrie, John Bird si fiica sa Diana doresc sa reduca puterea marilor magazine prin recompensarea celor care aleg sa cumpere de la retailerii locali independenti. Clientii primesc reduceri si oferte speciale daca isi fac cumparaturile din magazinele mici de strada si de la retailerii independenti care fac parte din acest program. Bird spune ca acest card poate fi o alternativa pentru cei care nu doresc sa ofere informatii personale in schimbul unor discount-uri. Clientilor cardului Wedge li se cere decat numele, adresa si o adresa de e-mail, iar aceste informatii nu sunt folosite in alte scopuri sau instrainate unor terte parti. Chiar daca acest card ii poate face pe cumparatori sa se gandeasca de doua ori inainte de a merge la un supermarket, succesul lui depinde de ofertele retailerilor locali, potrivit unor analisti. “Retailerii independenti vor castiga teren in fata businessurilor mari doar daca vor lucra la preturi si oferte”, spune Richard Perks, analist al pietei de retail. “Nu are niciun sens sa devenim sentimentali si sa spunem ‘hai sa-i intorcem pe oameni la magazinele mici’ cand acestia sunt dezamagiti de serviciile si preturile oferite”, adauga acesta.

  • Noul lux

    Cat ar trebui sa dai pe o geanta daca ai in cont peste 10 milioane de dolari? Cum te deosebesti de cel care are o avere de doar 2 milioane de dolari? Prin lucruri pe care le ai numai tu si prin servicii pe care le poti achita doar dintr-o avere scrisa cu 8 cifre. Retailerii raspund cu amabilitate acestor cerinte si creeaza marfuri extrem de scumpe si in editii limitate. Iar de multe ori, produsul este mult mai putin important decat numarul oamenilor care il detin. Status-symbolul cel mai exclusivist a ajuns sa se numeasca… geanta. O geanta de 52.500 de dolari. Si doar 24 de modele in lume. Una singura in Washington, comandata de o femeie a carei identitate compania Luis Vuitton (care a produs aceasta geanta) a refuzat sa o dezvaluie. “Este un client foarte sofisticat. Cand este ceva atat de special, nu este de mirare ca am avut un client care si-a cumparat produsul pentru colectia personala”, spune Brigid Andrews, vicepresedinte al Luis Vuitton.
    Compania a facut geanta atat de speciala nu numai prin prisma pretului si a designului – 14 genti LV au fost taiate si cusute impreuna pentru a crea acest model -, dar si prin vanzarea a doar 5 exemplare in America de Nord si 24 in toata lumea. Superstarul R&B Beyonce Knowles are una. Celelalte 4? Numele posesorilor nu au fost dezvaluite. “Aceasta geanta este o lectie de creare a unui semn distinctiv. Pana la urma, ce poate sa faca un retailer de lux cand chiar si elevi de liceu poarta ochelari de soare cu logo-ul Chanel sau genti cu logo-ul LV, care pot fi originale sau, la fel de bine, falsuri?, spune Milton Pedraza, CEO al unei firme de cercetare a pietei de lux. “Daca geanta mea LV, pe care am dat cateva mii de euro, o are toata lumea, eu ce primesc? Cum primesc acea exclusivitate pe care o doresc atat de mult?”, adauga acesta.
    Pentru a obtine acest lucru trebuie sa comanzi geanta Tribute Patchwork de la Luis Vuitton cu cateva luni inainte. Magazinele LV din New York, Las Vegas, Los Angeles si Chevy Chase primesc astfel de comenzi. Furnizarea incepe discret in luna iulie, iar gentile sunt aduse intr-un camion din sticla sintetica care are logo-ul LV. Tribute Patchwork este facuta de mana intr-un atelier din Franta si este produsa din 14 genti Luis Vuitton printre care: Lady Steamer cu Aligator din toamna anului 2006, Cuir Tresse din primavara anului 2007 si Talentueux Suhali din primavara anului 2003. Andrews a spus ca Marc Jacobs, designerul LV, a creat Tribute Patchwork “ca o sarbatorire a istoriei Luis Vuitton”.

  • Luxul (sub)marin

    Intr-o lume in care iahturile, elicopterele si avioanele private nu mai sunt indeajuns de provocatoare pentru cei ultrabogati, cea mai noua gaselnita la moda prin cercurile inalte este joaca prin adancuri, cu submarinul.
    Submarinele private (care pot fi de la submersibile cu doua locuri pana la vase de marimea unui iaht cu patru niveluri) devin din ce in ce mai populare, dar posesorii admit cu greutate ca ar detine o asemenea extravaganta. Presa internationala spune ca regizorul James Cameron, magnatul Roman Abramovici si cofondatorul Microsoft, Paul Allen, ar detine cate un submarin, dar pastreaza cu obstinatie secretul. Inginerii care s-au specializat in constructia de submersibile spun ca multi dintre clientii lor se scufunda doar din motive de distractie, dar exista si mari pasionati ai vietii subacvatice, care dau intre 1 si 25 de milioane de dolari pentru un submarin maricel, care poate avea in dotare 10 dormitoare de lux, jacuzzi, sala de fitness si chiar crama. Ca si in cazul avioanelor private, se pare ca acest segment de clientela nu se multumeste cu o simpla plimbare prin ape adanci. Foarte multi dintre cei care au incercat “marea cu degetul” au solicitat ulterior sa invete sa stea ei insisi la carma submersibilului. Producatorii nu s-au aratat prea incantati de idee, din cauza faptului ca certificarile actuale sunt insuficiente pentru a naviga la o asemenea adancime si reamintesc doritorilor ca, odata ajunsi la mii de leghe sub mari, fiecare este pe cont propriu.

  • Mortii vand mai bine

    Sa pui mana pe telefon si sa suni clientii pentru a le vinde un produs nu mai este de mult o tehnica de marketing viabila. Majoritatea corporatiilor puternice din pietele vestice au ajuns sa dezgroape mortii, la figurat, pentru a-si impune noile branduri sau pentru a le consolida pe cele vechi. Batalia pentru a folosi imaginea vedetelor care au trecut de mult in nefiinta este tot mai mare. Sa o vezi pe Audrey Hepburn facand reclama la colectiile Gap nu este un lucru nici tocmai nou si nici socant. Noutatea consta insa in faptul ca tot mai multe companii s-au specializat in managementul imaginii celebritatilor decedate si afacerea, desi de nisa, se dovedeste foarte profitabila.
    “Este un business urias, canalele de distributie sunt nenumarate si se pot face bani seriosi”, spune Ryan Schinman de la Platinum Rye Entertainment, o companie care reprezinta drepturile celebritatilor decedate in valtoarea multitudinii de campanii de marketing. Corbis, banca de imagini fondata de Bill Gates, a facut un pas important in aceasta directie in 2005, dupa ce a cumparat o companie din Beverly Hills care detinea drepturile de autor asupra imaginilor a 50 de personalitati. CMG Worldwide, o alta companie care invie imagini de mult apuse de dragul veniturilor din publicitate, detine in portofoliul sau “nume” precum Marylin Monroe, Babe Ruth sau Jean Harlow.
    Businessul este impulsionat si de marketarea personalitatilor care cad in afara luminii reflectoarelor, cum ar fi militanti pentru drepturile omului, politicieni si intelectuali.

  • Hi-tech pe bani

    Avem case hi-tech, birouri hi-tech, per total, viata hi-tech. Aceste lucruri au devenit tehnologizate din momentul in care am realizat ca nu se (mai) poate trai fara telefon mobil, laptop sau PDA. Astfel ca, in foarte multe cazuri, gadget-urile devin indispensabile pentru multi dintre managerii din companiile romanesti. Iar companiile care le produc se orienteaza tot mai mult catre acest segment de consumatori, care au nevoie de functii specifice la telefonul mobil si vor tot felul de “jucarii” tehnologice care sa ii ajute in afacerile pe care le conduc.
    Dar cu cate cifre se trec aceste gadget-uri in bugetul firmei sau in cel personal? Alexandru Costin, general manager al Adobe Systems Romania, este pasionat de tot ceea ce inseamna tehnologie. Iar daca tehnologia este integrata in produse care mai au si functia de entertainment, cu atat mai bine. “Pe gadget-urile pe care le am in momentul de fata am cheltuit aproximativ 5.000 de euro. Mi se pare o suma mica, avand in vedere cat de pasionat sunt de jucariile acestea”, spune el. In schimb, masina pe care o detine, un Mercedes S-Class, a costat 110.000 de euro. “O incadrez tot in categoria ‘gadget-uri’ pentru ca este ‘mobila’ si e plina de tehnologie, inclusiv Bluetooth, 2 radare, hard disk, camera video, camera cu infrarosu, mouse, 2 LCD-uri, card readere, iPod adaptor, 150 de motorase pentru confort, un motor mare pentru mers de la A la B etc.”, spune Costin.
    La polul opus, Marius Ghenea, presedinte PCFUN.ro si FIT Distribution, incearca sa utilizeze cat mai putine gadget-uri, iar acestea sunt decat cele de care are nevoie “pe drum”. “Gadget-urile mele se rezuma la un power-notebook Dell Latitude seria 8000 si un telefon mobil Sony Ericsson P990, care include functii de push-email, Internet mobil si PDA, avand in acelasi timp si camera foto digitala. Toata aceasta dotare mobila nu m-a costat mai mult de 3.000 de euro.”

    Investitie si profit
    Chiar daca au si functie de entertainment, gadget-urile sunt utilizate de oamenii de afaceri, in principal, pentru a fi in permanent contact cu businessul, pentru a tine legatura cu partenerii de afaceri, pentru a nu rata oportunitati, ceea ce inseamna castiguri de zeci, poate chiar sute de mii de euro. Rezultatul este, in acest caz, o investitie profitabila. “Cred ca gadget-urile sunt cea mai mica ‘investitie’ pentru un manager si este in general gandita pentru functionalitate, nu din snobism sau show-off. Iata de ce, probabil, vanzarile de gadget-uri super scumpe (gen Vertu) nu au prins deloc la publicul de business”, explica Ghenea. Ca in orice domeniu, exista tendinte care se schimba de la o perioada la alta. In domeniul IT, frecventa de aparitie a noilor tehnologii si gadget-uri este uimitoare. De aceea, multi dintre manageri incearca sa fie la curent cu tot ce se intampla pe aceasta piata si sa tina pasul cu tendintele, in functie si de necesitatile pe care le au. “Imi place sa fiu la curent cu toate tendintele in acest domeniu si ma informez prin intermediul revistelor de specialitate, precum go4it! sau Stuff, dar si prin intermediul Internetului”, spune Catalin Bindea, directorul de marketing al Sound Vision International, reprezentanta marcii Bang & Olufsen in Romania. Costin doreste de asemenea sa fie la curent cu “lumea gadget-urilor” si face asta cu ajutorul revistei go4it!. “E un fel de pasiune ‘vinovata’, pentru ca satisfacerea nevoilor tehnologice o consider o ‘vina’ care ma tine departe de munca.”

    (Nu)gadget-ul il face pe om
    Dar ii arata statutul sau pozitia sociala? “Orice gadget, oricat de scump, nu poate costa mai mult de cateva mii de euro. Aceasta suma nu defineste bogatia sau superioritatea unei persoane, ci poate fi, de multe ori, o ‘spoiala’ ieftina cu care unii incearca sa ii pacaleasca pe altii sau chiar sa se pacaleasca pe ei insisi ca sunt mai sus decat sunt de fapt”, este de parere Ghenea care a vazut lucratori la salubritate folosind BlackBerry. “Socant, nu-i asa? Dar asta nu ii face pe acei lucratori niste oameni de afaceri.”
    Bindea este si el de parere ca un gadget de lux nu are neaparat valoare de status-symbol pentru posesorul lui. “In plus, eu cand achizitionez un gadget il iau pentru mine, nu pentru cei din jur. Desigur ca daca trezesc admiratia celor din jurul meu, nu ma supar.” Costin crede insa ca un gadget poate fi si un status-symbol, dar nu ii place sa si le etaleze pe ale lui pe masa. “Fac asta doar pentru ca imi este mai comod decat sa le strivesc in buzunar.”

    A new gadget in your pocket
    Frecventa cu care oamenii isi schimba gadget-urile reflecta, intr-o oarecare masura, pasiunea pe care acestia o au pentru produsele din domeniul IT sau dorinta de a fi in tendinte cu ceea ce se poarta in materie de tehnologie. “Obisnuiam sa-mi schimb telefonul mobil de 3-4 ori pe an. Daca nu ar fi fost problema cu agenda telefonica si calendarul, probabil ca as fi facut-o si mai des. Acum am un telefon care imi place din toate punctele de vedere si deocamdata raman fidel acestui produs”, spune Bindea. “Un gadget nou imi cumpar doar daca am neaparat nevoie sau daca trebuie sa inlocuiesc unul pentru ca s-a defectat”, adauga acesta.
    Costin isi achizitioneaza o data la 5 luni cate ceva. Doar telefonul il schimba mai rar. “O data la 2 ani. Pentru ca se uzeaza si imi place din cand in cand sa ma sincronizez cu piata.” Presedintele PCFUN.ro este poate genul de manager din domeniul IT atipic. Vinde gadget-uri in fiecare zi, dar nu este innebunit dupa ele. “Nu imi place deloc sa vorbesc la telefon. Nu cumpar accesorii decat daca este strict necesar: pentru notebook am cumparat un tool-kit complet (cateva zeci de euro) si acum nu simt nevoia de altceva, iar pentru telefon nu am avut niciodata nevoie de mai mult decat are telefonul in pachetul original.”

    Must-have in top
    Top 10 criterii dupa care un manager achizitioneaza un gadget:
    1. Functionalitatea
    2. Factorul de time-saving
    3. Design/Look/Stil
    4. “Coolness”
    5. Performanta
    6. Brand
    7. Confort
    8. Pret
    9. Service
    10. Materiale folosite

    Gadget de manager

    Alexandru Costin, general manager Adobe Systems
    Telefon mobil Nokia N73 – 600 de euro
    Podcast player iPod – 500 de euro
    Notebook ThinkPad T63P – aprox. 1.800 de euro
    Camera foto Sony T6 – 500 de euro
    Camera video Sony HD cu hard disk de 40 GB – aprox. 750 de euro
    TOTAL: 4.150 de euro

    Marius Ghenea, presedinte PCFUN.ro si FIT Distribution
    Notebook Dell Latitude seria 8000 – aprox. 2.000 de euro
    Telefon mobil Sony Ericsson P990 – 900 de euro
    TOTAL: 2.900 de euro

    Catalin Bindea, directorul de marketing al Sound Vision International, reprezentanta marcii Bang & Olufsen in Romania
    Telefon mobil Serene – Bang & Olufsen – 1.150 de euro
    MP3 player Bang & Olufsen – 600 de euro
    Notebook MacBook Pro – 2.200 de euro
    Camera foto Canon – 600 de euro
    Hands free Ear Set 2 B&O – 330 de euro
    Centru multimedia BeoMedia – 500 de euro
    TOTAL: 5.380 de euro