Blog

  • Cine are o Romanie mai mare?

    Una dintre cele mai frecvente practici discursive ale politicienilor nostri este interpretarea sondajelor si a rezultatelor proceselor electorale. Pe langa faptul ca autoritatea epistemica le lipseste, cea mai evidenta caracteristica este interpretarea categorica.  Numai propriile generalizari pripite sunt veridice.

     

    Or, atat sondajele, cat si momentele electorale nu sunt realitati, ci doar fotografii ale unor momente mai mult sau mai putin fericite din viata partidelor/politicienilor. Premisa de la care se porneste, in spiritul regulilor jocului, este ca ponderea electorala se modifica in timp, sub actiunea actorilor. Altfel, ierarhiile nu s-ar schimba si jocul nu ar mai avea niciun sens. Prima interpretare pe care actorii o pot da rezultatelor sondajelor este (sau ar trebui sa fie) personala: cum cresc sau cum ma mentin sus in sondaje. Bineinteles, scaderea cotei adversarilor este o constanta, dar nu este singurul mod de actiune politica.

     

    Dupa alegeri/sondaje, actorii incep sa isi apere propriile procente, incercand sa le dezumfle pe ale adversarilor. In linii mari, practica nu este condamnabila, atata vreme cat nu sfideaza evidentele si regulile jocului. Recent, rezultatele referendumului au prilejuit discutii despre cat de reprezentative si de legitime au fost rezultatele votului, avand in vedere gradul scazut de participare la scrutin. In aceasta lumina, Traian Basescu nu poate invoca victoria populara in urma acestei consultari. Matematic, promotorii acestei idei au dreptate. 10.166.037 (zece milioane) de cetateni romani au considerat ca prezentarea in fata urnelor nu este o prioritate. Numai 8.135.272 s-au decis sa voteze si numai 6.059.315 au considerat ca presedintele suspendat trebuie sa se intoarca la Cotroceni. Aproape 30% din populatia Romaniei. In linia criticilor, Traian Basescu vorbeste numai in numele Romaniei lui. Consecinta logica este ca mai avem o Romanie – de 1/9 din cetatenii cu drept de vot. Care, in virtutea aceluiasi rationament, este reprezentata de adversarii lui Traian Basescu (deci Traian Basescu are o Romanie mult mai mare).

     

    A cui este insa cea mai Romanie, cea de 60% care nu voteaza? Pentru ca daca presedintele nu are legitimitatea de a vorbi decat in numele Romaniei sale, iar oponentii sai se inghesuie pe Romania lor mai mica, atunci inseamna ca cineva (necunoscut inca, poate chiar Romania de 60% se reprezinta pe sine) este legitim in Romania mai mare si mai concentrata. Si daca tot vorbim de legitimitati si de  reprezentari, sa mai desemnam cateva Romanii. Romania de 3.372.019 de minori (mai mare decat Romania „da“ la referendum“) de cine este reprezentata -mai ales ca nici ea nu voteaza? Romania cetatenilor lipsiti de drepturi electorale (in urma unei pedepse judecatoresti) are si ea dreptul la reprezentare, chiar daca este lipsita de dreptul de vot? Romania rezidentilor straini (multi chiar cetateni europeni, ca si romanii), Romania minoritatilor nereprezentate in parlament (ele, desi mai numeroase decat altele, nu sunt „istorice“ si nu sunt reprezentate special, chiar daca minoritatea araba sau chineza sunt mai numeroase decat cea ruteana, bunaoara) sunt mai mici, dar sunt si ele Romanii.

     

    Morala: nu conteaza cat de mare e Romania, important e cum o reprezinti.

  • De ras si de plans

    Mai intai mi-a venit sa rad. Pe urma mi-a venit sa plang. Am fost la ceremonia de acordare a diplomelor la Institutul Politehnic Rensselaer, una din cele mai mari scoli de stiinte si de inginerie din America. 

     

    Am avut un loc in primele randuri ale salii si i-am vazut pe absolventi venind pe scena sa-si ridice diplomele – cu totii, proaspeti absolventi de doctorat. Numele fiecaruia era anuntat de la microfon, pe rand, iar ei veneau si-si luau diploma de doctor – in biotehnologie, in computere, in fizica sau inginerie – de la presedintele scolii, Shirley Ann Jackson.


     

    Thomas Friedman este comentator la The New York Times si detinator a trei premii Pulitzer. Urmatorul sau articol va aparea in numarul din 13 iunie al BUSINESS Magazin

     


    Traducerea si adaptarea de Crenguta Nicolae



    Cititi continuarea articolului in editia tiparita a revistei

  • Leo Burnett Romania, platina la Ad’Or

    Leo Burnett a obtinut pentru a cincea oara consecutiv titlul de Agentia Anului la festivalul de publicitate Ad’Or, eveniment RAAA organizat in sistem de franciza de Business Media Group.

     

    Anul acesta, o noutate la Ad’Or a fost faptul ca, la categoria Agentia Anului, au fost acordate mai multe premii: Agentia Anului (Platina) si trofee de aur, argint si bronz.

     

    Astfel, pe langa marea castigatoare, Leo Burnett, premiate au fost: GMP Advertising, care a luat aurul la categoria Agentia Anului, Propaganda (argint) si TBWA Merlin (bronz).

     

    Juriul festivalului a fost prezidat de John Palant, EMEA Regional Creative Director al Saatchi & Saatchi Londra si presedinte al juriului, din el facand parte Jurg Aemmer, Creative Director al Euro RSCG Zürich, Philip Borchardt, Creative Director al TBWA Berlin, Alexander Maisch, Managing Partner al U-P-C Hamburg, si Niels-Peter Lovgren, Art Director/Freelancer.

     

    Juriul festivalului a acordat premii speciale la categoriile „cel mai bun spot TV“ si „cel mai bun print“. Acestea au revenit agentiilor Grey Worldwide pentru „Identity“ (client Romtelecom, brand Clicknet), GMP Advertising pentru „BOOM Launch – Pen confrontation“ (client DTH Television Group, brand BOOM TV) si wearebasca pentru „MTV Exit – Cribs“ (client MTV Networks Europe, brand MTV Exit) – la categoria spot TV si agentiei PROPAGANDA pentru „The good listener dog“ (client Prof Group SRL, brand www.dresaj-caini.ro).

     

    La editia de anul acesta au fost inscrise in concurs 389 de lucrari provenite de la 26 de agentii: ADDV Euro RSCG, badcat_, DDB Bucuresti, GAV Scholtz & Friends, GMP Advertising, Graffiti BBDO, Grey Worldwide Romania, Imager, Leo Burnett Romania, Luna Promotions, Mercury 360, MRM Partners, Notorius Advertising, Ogilvy Group, Papaya Advertising, Propaganda, Proximity, Publicis, Saatchi & Saatchi, Scala JWT, TBWA Merlin, Utopium, wearebasca, Webstyler, Y&R/Team Advertising, Zaga Brand

     

    Categoriile la care au fost inregistrate cele mai multe inscrieri au fost: „Cel mai bun ad de presa“ (26), „Cel mai bun print“ in categoria divertisment (25), colaterale „innovative media“ (20), agentiile cu cele mai multe inscrieri fiind Leo Burnett Romania, GMP Advertising si Publicis.

     

    Mediafax

  • IN THE SPOTLIGHT

    Ideea: Mai tii minte inghetata „pachet de unt“?

    Client: Napoca

    Brand: Napoca

    Agentia: Ogilvy & Mather

    Canale: TV

     

    Inghetata Napoca, existenta in Romania inca din anii ‘60, are acum spot TV, produs de Ogilvy & Mather. „Prin acest spot TV am incercat sa construim identitatea brandului, punand accent pe nostalgia copilariei, pe latura emotionala, lasand in plan secundar beneficiul functional, gustul bun al inghetatei“, spune Daniela Dorca, Brand Manager al Napoca. Ideea creativa este aceea ca inghetata Napoca face parte din amintirile copilariei, alaturi de painea cu unt si gem de prune, de tricourile cu „Cutezatorii“ sau de bicicleta „Pegas“. Astfel, spotul TV vorbeste despre inghetata Napoca dintr-o perspectiva „istorica“. In urma cu aproximativ 20 de ani, printr-un simplu accident, un pusti transforma inghetata la „pachet de unt“ in prima inghetata pe bat din Romania. Spotul se adreseaza adultilor cu varste cuprinse intre 18 si 40 de ani, din zona urbana, in principal celor intre 25-35 ani. Acesta va fi urmat in vara de o campanie neconventionala, care va cuprinde doua componente: outdoor si Internet.

  • Cum comunicam online

    Aparitia noilor media a facut din Internet un spatiu public de comentarii, aprecieri si de multe ori reprosuri la adresa produselor si serviciilor consumate offline. O parte din companii si-au format exercitiul interventiei in aceste dezbateri, dar regulile din lumea exterioara, a strategiilor de comunicare asumate, sunt de multe ori incompatibile cu ce sunt dispusi clientii sa accepte pe Internet.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Cum ar trebui sa reactioneze companiile intr-o perioada in care apar tot mai multe instrumente de new media, utilizatori de Internet care comunica unii cu altii, uneori chiar despre companii? Exista oameni care monitorizeaza ce se intampla online la fel cum o fac pentru presa traditionala?

     

    Felix Enescu: Din istorie si neoficial, pot spune ca nu stiu pe nimeni care sa monitorizeze noile media. Ce pot eu sa spun este ca din punctul de vedere al companiilor, intrebarea e ce fac in directia asta pentru a se promova. Daca ma uit la suportul IT solicitat, raspunsul este simplu: nimic. Ma refer aici si la faptul ca exista o anumita cantitate de informatie care se disemineaza despre o companie, informatie pe care nu o poti controla. Singura sansa a companiei este sa produca mai multa informatie astfel incat, daca cea care apare pe Internet prin instrumente de new media este negativ in procent de 80%, spre exemplu, sa se reduca la 20% din totalul informatiilor. Pentru asta, poti folosi diverse unelte pentru blog, podcast, wiki sau orice altceva, initiative care insa nu exista oficial sau recunoscut de companii.

     

    Aura Cadis: Cred ca trebuie sa facem o diferentiere pe industrii in discutia noastra. Exista industrii care se folosesc de comunicarea online strict pentru imagine, cum ar fi industria petroliera sau cea de public management. Iar aceasta situatie este una potrivita, intrucat comunicarea online ar trebui sa fie folosita pentru imagine si nu pentru vanzare sau pentru comunicare cu utilizatorii. Intr-adevar, in industria auto, in telecomunicatii si in retail, comunicarea online conteaza si din acest punct de vedere si are o importanta mult mai mare, motiv pentru care companiile ar trebui sa fie mult mai atente. Trebuie sa nu uitam ca nici in tarile vest-europene nu este dezvoltata comunicarea online. Aproximativ 39% din companiile mari nici macar nu au un program de legatura cu clientii sau un sistem de bonificare a acestora. Ce sa mai vorbim de comunicare online.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Dar cum pot fi cuantificate de catre firma beneficiile aduse prin comunicarea online?

     

    Felix Enescu: Din punctul de vedere al tehnologului, pot spune ca nicaieri in lume o initiativa de tip blog sau wiki care presupune investitii din partea unei companii nu atrage dupa sine un ROI (return on investment) si o spun inclusiv analistii de la Gartner. Investitiile tehnice sunt de obicei mici si nu prea exista rezultate masurabile, decat daca faci raportul numarului de articole produse de tine comparativ cu restul lumii si raportul traficului. Din punctul de vedere al proiectului, suna bine sa ai asa ceva, dar este mai degraba un experiment. Chiar daca o companie ar vrea sa cheltuiasca sume mari pentru asa ceva, nu are cum, pentru ca producatorii enterprise – Oracle, Microsoft si asa mai departe – nici nu au produse pentru comunicarea online momentan. Probabil vor aparea spre sfarsitul anului, dar cheltuielile ar fi minimale pentru o companie.

     

    BUSINESS MAGAZIN: SAP a anuntat ca va integra in produsele sale si bloguri si wiki-uri anul acesta.

     

    Alexandru Seremet: Cred ca vorbim aici de doua lucruri complet diferite. Pe de-o parte este modul in care se reflecta o companie pe bloguri in toata blogosfera si in care este privita de utilizatori, iar pe de alta parte este incercarea unei companii de a-si crea pe post de instrument de comunicare niste bloguri prin care sa atinga un anumit public. Si sunt doua chestiuni diferite atat din punctul de vedere al strategiei, dar si din cel al costurilor sau al controlului informatiei. Pentru ca una este cum te raportezi la ce se scrie despre tine pe bloguri, lucru care depinde si de spatiul online si alta este sa-ti creezi tu, companie, un blog pentru comunicare. Sa controlezi ce se vorbeste despre tine pe blogosfera este aproape imposibil, in timp ce sa iti construiesti tu propriile canale de comunicare prin care sa iti duci anumite mesaje catre public este foarte viabil. Dar este o chestiune de industrie, iar la noi este mai simplu, pentru ca in industriile care au un boom foarte mare nu se resimte neaparat nevoia sa experimentezi noi canale de comunicare, pentru ca piata este previzibila. Nu am nevoie sa investesc in alte directii, dar cand ma plafonez la un anumit nivel, incep sa-mi pun problema comunicarii diferite.

     

    Tereza Valcan: Cred ca nu este doar o chestiune de cota de piata, ci si o chestiune de target in fond, avand in vedere ca nu toate companiile au acelasi target. In cazul unei companii de telefonie mobila, atunci cand tintesti segmentul tanar, acesta este utilizatorul Internetului si al mediilor online, si atunci exista tendinta sa investesti si mai mult in aceste medii. Noi o facem, spre exemplu, iar bugetul nostru online creste de la an la an, ca si cota de piata de altfel. Cel putin 20–30% mai mult vad tendinta companiei spre online. Plus ca deja canalele traditionale sunt din ce in ce mai aglomerate si in randul tinerilor ajungi mult mai usor sa comunici online cu ei.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Ati platit bloggeri?

     

    Tereza Valcan: Nu. Noi monitorizam foarte atent mediul online – forumuri, bloguri, chat room-uri, prin oameni din agentia mea si in-house care se ocupa de partea online. Aceasta monitorizare este raportata si catre management, ceea ce arata faptul ca noi luam foarte in serios mediul online. Mie mi se pare utila nu numai comunicarea dinspre companie catre public, dar si cea in sens invers. Adica primesti foarte mult feedback, idei, semnale de alarma si asa mai departe.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Si ele sunt prelucrate si interpretate, se raspunde oficial sau neoficial la ele?

     

    Tereza Valcan: In cazul nostru se aplica ambele variante. Exista raspunsuri venite oficial din partea unui reprezentant al companiei care se si recomanda, dar si raspunsuri neoficiale. Bineinteles, acest lucru creeaza si foarte multa subiectivitate. Exista bloguri sau forumuri care deja sunt sponsorizate de companii mari care vor sa influenteze opinia publica. Noi ca si companie nu avem acest lucru in politica si comunicarea este cat mai transparenta – pentru mine ca persoana de comunicare a fost foarte util sa pot trage semnale de alarma la management despre discutii semnalizate online.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Exista cazuri concrete de astfel de probleme?

     

    Tereza Valcan: Da, sunt multe sesizari referitor la serviciile noastre, la Infocost spre exemplu. Exista topicuri pe Softpedia despre asta. Atunci cand sesisezi anumite tendinte sau probleme care se repeta, incepi sa le analizezi si sa incerci sa redresezi problema. Practic, trebuie sa tinem pasul. De fapt, trebuie sa fim cu un pas inainte. Pana la urma, Romania este una dintre tarile cu rata mare de penetrare in regiune. De ce sa omitem acest mediu?

     

    Mihai Musatoiu: Intr-adevar, sunt de acord ca se poate cuantifica destul de greu, dar cred ca problema se poate pune si invers. Rezultatele negative pot fi cuantificate mult mai usor. Vorbesc de rezultatele negative ale lipsei de prezenta online. Sunt deja exemple in SUA, unde opiniile unor bloggeri au creat o avalansa cu rezultate directe in cadrul companiei.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Probabil te referi la Apple, care a pierdut 4 miliarde instantaneu pe bursa.

     

    Mihai Musatoiu: Au fost cazuri in care companiile au fost pur si simplu nepregatite, neavand o structura si niste oameni care sa stea sa monitorizeze sau sa citeasca independent si sa raporteze o astfel de situatie daca o vad. Iar cand au fost pusi in fata situatiei, nu au putut face decat sa stea legati de maini si de picioare si sa priveasca scaderea valorii actiunilor sau a cotei de piata.

     

    Alexandru Seremet: Dar din cate am inteles, voi (Cosmote, n.red.) folositi comunicarea online mai mult ca un instrument prin care sa fiti mai aproape de clienti, prin care sa simtiti pulsul acestora si mai putin de a crea o imagine generala despre cum se reflecta compania.

     

    Tereza Valcan: Cred ca pot sa te contrazic si sa spun ca folosim mediile de comunicare online pentru amandoua si in mod proactiv, atunci cand am lucruri noi de comunicat despre companie. I-mode este un simplu exemplu. Eu incep sa lansez topicuri pe forumuri ca sa simt pulsul, mai mult, comunic pe aceste canale tocmai pentru ca ma adresez tinerilor care sunt cei mai buni utilizatori ai Internetului.

     

    BUSINESS MAGAZIN: User-ul Tereza Valcan apare si pe alte bloguri?

     

    Tereza Valcan: Mai degraba pe cele ale jurnalistilor. In mod neoficial mai am si alte nickname-uri. Ideea este ca noi suntem si intr-o politica de crestere a cotei de piata si atunci trebuie sa ating un public cat mai larg. Prin urmare, de asta aleg cat mai multe medii de comunicare disponibile. Bineinteles ca 80% din buget  merge catre mediile clasice si acestea vor ramane mereu in prim-plan.

     

    Mirela Ciucur: Cred ca si asta tine mult de industrie si de target si de zona de dezvoltare. De exemplu bancile, in ultima vreme existand necesitatea de online banking, au tendinta sa se concentreze pe comunicarea online pentru a-si atrage clientii.

     

    Felix Enescu: Referitor la online banking as vrea eu sa fac o remarca. Anul trecut, un director de IT la o banca mare imi spunea ca ei vor pune Internet banking pentru pozitionarea in piata, ca sa aiba si ei, dar ca investitia nu se justifica de nicio culoare, brutal vorbind. S-a facut cercetare online, dar, ban pe ban, raportul veniturile din tranzactii versus costurile sistemului este foarte mic si nu justifica investitia.

     

    Alin Zainescu: Cred ca nu e folosit de o masa foarte mare. Uitati-va in strainatate la sucursale de banci unde merg companiile. Nu este nimeni. In schimb, la noi este coada peste tot. Eu ma duc doar o data pe luna la banca, cand iau extrasul tiparit, pentru ca asa cere legea, dar ca mine nu stiu cati sunt. Si nu vorbesc de cei de aici.

     

    Alexandru Seremet: Cred ca este un break-even point de clienti, dar atata timp cat nu cunoastem cifre, nu cred ca ne putem pronunta.

     

    Mihai Musatoiu: Chiar daca nu s-a ajuns la un break-even point, bancile stiu ca trebuie sa fie acolo.

     

    Alin Zainescu: Si mai este un lucru. Versiunile de software folosite de banci sunt vechi, de doi sau trei ani. Vorbesc de ceea ce au cumparat bancile romanesti din afara.

     

    Nina Bratfalean: De fapt cred ca tema nu ar trebui sa fie nevoia de comunicare, pentru ca toata lumea comunica in fel si chip. Ne-am indepartat, iar mai interesant este subiectul comunicarii online in sine. O data ca firmele comunica online prin metode neconventionale, ca imita, ca moda, acolo unde directorii generali vorbesc pe la o serata si adopta o anumita politica numai pentru ca o au altii; si apoi unii sunt proactivi si vad niste lucruri si inteleg. Referitor la ce spunea Alexandru putin mai devreme, stiti vreo companie mare, din Romania sau din strainatate, care comunica prin blogul ei? Eu nu stiu niciuna.

     

    Felix Enescu: La nivel mondial, sunt destule exemple: Google, Microsoft, Sun, Dreamhost si asa mai departe.

     

    Nina Bratfalean: Eu vorbesc despre firme care nu au un domeniu de activitate orientat sau legat de IT.

    Alexandru Seremet: Boeing este un exemplu destul de bun in aceasta situatie. Ei au facut un blog inchis, in sensul ca utilizatorii nu puteau comenta despre cum au construit o generatie de avioane. Si postau parerea inginerilor in urma unui test sau tot felul de chestii similare. Pe industrie a prins foarte tare.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Particularizand pe industrii, care este perceptia unei companii despre comunicarea online?

     

    Ciprian Stavar: Una eronata pe orice fel de industrie. De ce eronata? Pentru ca am impresia ca, dincolo de motivele expuse anterior ca este la moda, ca s-au facut studii, ca se importa politica, companiile nu vad acest canal de comunicare ca fiind bilateral. Companiile incearca sa impuna anumite mesaje, primesc un oarecare feedback de pe bloguri si in momentul acela canalul de comunicare se inchide, pentru ca nu exista cineva care sa analizeze cererile sau feedback-ul si sa ia o anumita masura.

     

    Nina Bratfalean: Pe de alta parte, noi am luat diferite  initiative. In momentul in care compania investeste sute de mii de euro sa-si cladeasca imaginea pe partea de corporate si iti vin doi sau trei care iti distrug totul dintr-o chestie subiectiva, total emotionala… Cu toate ca e boom in industria auto, atunci cand cineva din jurul nostru isi cumpara o masina este evenimentul anului sau al unei parti din viata si o parere rautacioasa pe forum sau pe blog poate sa ne strice cat nu merita investitia si eforturile intr-un an intreg. Este insa necesar si am vazut ca merge bine, am mers la un nivel mai inalt si acum incepem sa facem lideri de opinie,, parteneri, freelanceri, care monitorizeaza. Nu sunt autorizati sa raspunda in numele nostru, dar ne transmit semnale de alarma si noi, compania, luam o decizie.

     

    Alexandru Seremet: Cel mai bun exemplu pentru noi este Volkswagen Forum, care este cel mai mare forum dedicat unui grup de marci, forum independent facut de utilizatori. Sunt cam 6.000 de oameni activi acolo si noi am inceput sa  construim o relatie de comunicare cu moderatorii forumului si cu reprezentantii acestuia. Avem evenimente impreuna, cand exista probleme incercam sa le solutionam impreuna. Au inceput sa se implice si dealerii, cu toate ca aici e putin mai greu, pentru ca avem o retea de peste 90, dar incepe sa se formeze o procedura de raspuns si o anumita atitudine fata de acest forum. Noi incepem sa construim o comunicare mult mai elaborata din punct de vedere al rigorilor pe forum, rigori in sensul ca exista persoane oficiale care reprezinta compania, exista mai multa atentie privind refularile pe forum, astfel incat problemele sa fie directionate si solutionate.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Discutam recent cu un director de comunicare, care spunea ca angajatii ii cer permisiunea de a raspunde la anumite informatii postate pe forumuri sau bloguri despre companie. Cum este in cazul Porsche? As avea dreptul sa intru intr-o polemica online?

     

    Nina Bratfalean: Cu statut oficial nu. Daca intri pe respectivul blog sau forum undercover este alegerea ta.

     

    Aura Cadis: Bine, aici vorbim un pic mai mult de customer relationship management. Si, la un moment dat, dupa customer relationship se pune problema de customer value management, adica sa stii exact despre fiecare client cat valoreaza, cat profit iti aduce, cum negociezi cu el in timp. Atat timp cat nu exista un responsabil sau un departament axat pe asta, iar in Porsche nu cred ca exista un asemenea departament de relationship management, este greu sa spui ca numai o persoana poate decide ce se comunica clientilor. Nu e vorba numai de comunicare si de un raspuns la o problema. Un client presupune sa stai langa el ani de zile.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Mai e si o alta intrebare. Poate nu conteaza daca andreea87.blogspot.com comenteaza ceva, dar e o problema daca un blogger foarte cunoscut face o remarca?

     

    Alexandru Seremet: Se creeaza un efect de avalansa sau de bulgare de zapada, daca vreti. In cazul nostru, cu 150.000 de clienti acum cateva luni care si-au cumparat masini noi si care puteau avea o problema cu noi. Daca cineva isi manifesta nemultumirea printre cei 150.000, se vor gasi doi sau trei care sa intre in rezonanta cu el.

     

    Felix Enescu: Nu ma pot abtine sa nu comentez. Am constatat in ultima perioada ca au aparut un numar infernal de bloguri,  forumuri sau ce vreti voi, la categoria „Maraiti aici“, incat la un moment dat am zis ca dracul nu este chiar asa de negru pe cat pare. Asa ca am decis sa-mi fac si eu un site sau blog, „debine.ro“.

    Alin ZAinescu: Haideti sa fim realisti. Este ca in presa, un anumit tip de presa normal. Trebuie sa faci scandal ca sa fii citit. Daca spui lucruri frumoase si doar de bine nu vei fi atat de citit.

     

    Mirela Ciucur: Cred ca este necesar totusi sa le tinem la un anumit nivel de business si de etica. Adica nu stiu daca este cazul sa reactionam la absolut tot ce se comenteaza prin aceste medii de comunicare online. Este important sa le tinem strict de businessul nostru si de ce anume ne afecteaza si sa reactionam.

     

    Ciprian Stavar: Apropo de forum, un pas proactiv ar fi sa-ti creezi forumul tau. Voi ati mers pe acest forum Volkswagen unde sunt 6.000 de utilizatori, dar spuneati mai devreme ca aveti 150.000 de clienti de masini noi. Atunci pe forum nu sunt toti, ceea ce-ti permite sa iesi in fata lor proactiv cu un forum. Sa faceti un „maraiti aici“ la voi in casa, pentru ca se ridica intrebarea de ce ei prefera sa se duca sa maraie pe alte site-uri cand pot merge sa maraie cat vor in service, lucru care ar duce si la solutionarea problemei intr-un fel sau altul.

     

    Felix Enescu: Un exemplu… Un mare lant de hoteluri din Irlanda si Franta, cred. In Irlanda am cerut un tip exotic de bere, si cand am ajuns in partea cealalta, la acelasi hotel, cei de acolo m-au intrebat daca nu vreau acelasi tip de bere, fara ca eu sa spun ceva.

     

    Aura Cadis: Da, dar daca coboram in plan real si cu picioarele pe pamant romanesc, aici serviciile mai au foarte mult de munca pana acolo. Din punctul meu de vedere, concluzia mea ar fi sa privim problema mai la baza putin. Inclusiv in Europa si apoi la noi, cel putin din portofoliul de clienti prin care am trecut ca si consultant, nu gasesc nicio companie care sa faca asa. Si vorbesc de clienti mari, cu afaceri de sute de milioane de euro si care nu au ajuns la nivelul mentionat in exemple. In SUA este cazul, dar la noi ar trebui sa ne gandim mai intai cum sa imbunatatim serviciile.

     

    Tereza Valcan: Eu vad ca noi suntem pe fast forward, indiferent de industrie. Incercam sa adoptam noutatile, sa fim mereu in pas cu tendintele, dar tocmai pentru ca ne grabim, facem lucrurile superficial.

     

    Felix Enescu: Am si eu o intrebare. Blogul nu este un mod de comunicare personala? Nu exista blog de companie. Exista blogul CIO-ului, blogul directorului de marketing, blog al echipei de nu stiu ce.

     

    Cristian Manafu: CEO-ul este reper de varf al firmei. Si cred ca blogul lui poate fi considerat blog al companiei, pentru ca el este cel mai in masura sa-si dea cu parerea.

     

    Felix Enescu: De acord. Dar nu cred ca CEO-ul trebuie sa scrie pe blog cuvant cu cuvant ce scrie in comunicatele de presa, ci ar trebui sa umanizeze putin blogul.

     

    Mirela Ciucur: Pai cred ca asta se si intampla. Blogul vine ca o alternativa la comunicatele de presa care sunt formale, impersonale, rigide si nu se conecteaza cu publicul. E adevarat ca nu poti inlocui un comunicat de presa.

     

    Tereza Valcan: Referitor la ce spunea Felix despre blog personal si de companie, eu cred ca in momentul in care un reprezentant oficial al firmei comunica online pe un blog, acel mediu de comunicare este atribuit automat companiei.

     

    Cristian Manafu: Mie mi se pare ca exista un „hype“ in jurul blogurilor si se vorbeste tare mult despre ele. Dar nu este chiar atat de justificat.

     

    Alin Zainescu: Da, dar companiile mari care comunica si online transmit principalul informatiilor tot pe media traditionale, cum ar fi televiziunea sau presa scrisa.

     

    Nina Bratfalean: Revenind la online, pot spune ca sunt multe companii cu bugete mari, dispuse sa aloce un procent din acest buget. Practic, ordinea este in felul urmator: televizorul, dupa care Internetul si comunicarea interactiva si in ultimul rand vine presa si radio.

     

    Alexandru Seremet: Oricum, online-ul incepe sa influenteze tot mai mult mediul de business din Romania, iar asta se simte.

  • INVITATII CLUB BUSINESS

    • Alexandru Seremet – online PR executive, Porsche Romania
    • Alin Zainescu – managing partner al New Media Agency
    • Aura Cadis – consultant management la Horvath & Partners
    • Ciprian Stavar – managing partner al New Media Agency
    • Cristian Manafu – consultant online
      • Felix Enescu – specialist in tehnologia informatiei, ex-CIO Rompetrol
      • Mihai Musatoiu – redactor-sef al DailyBusiness.ro
      • Mirela Ciucur – chief Internet evangelist al Vodanet
      • Nina Bratfalean – director de comunicare al Porsche Romania
      • Tereza Valcan – director de comunicare al Cosmote

  • Cum comunicam online

    Aparitia noilor media a facut din Internet un spatiu public de comentarii, aprecieri si de multe ori reprosuri la adresa produselor si serviciilor consumate offline. O parte din companii si-au format exercitiul interventiei in aceste dezbateri, dar regulile din lumea exterioara, a strategiilor de comunicare asumate, sunt de multe ori incompatibile cu ce sunt dispusi clientii sa accepte pe Internet.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Cum ar trebui sa reactioneze companiile intr-o perioada in care apar tot mai multe instrumente de new media, utilizatori de Internet care comunica unii cu altii, uneori chiar despre companii? Exista oameni care monitorizeaza ce se intampla online la fel cum o fac pentru presa traditionala?

     

    Felix Enescu: Din istorie si neoficial, pot spune ca nu stiu pe nimeni care sa monitorizeze noile media. Ce pot eu sa spun este ca din punctul de vedere al companiilor, intrebarea e ce fac in directia asta pentru a se promova. Daca ma uit la suportul IT solicitat, raspunsul este simplu: nimic. Ma refer aici si la faptul ca exista o anumita cantitate de informatie care se disemineaza despre o companie, informatie pe care nu o poti controla. Singura sansa a companiei este sa produca mai multa informatie astfel incat, daca cea care apare pe Internet prin instrumente de new media este negativ in procent de 80%, spre exemplu, sa se reduca la 20% din totalul informatiilor. Pentru asta, poti folosi diverse unelte pentru blog, podcast, wiki sau orice altceva, initiative care insa nu exista oficial sau recunoscut de companii.

     

    Aura Cadis: Cred ca trebuie sa facem o diferentiere pe industrii in discutia noastra. Exista industrii care se folosesc de comunicarea online strict pentru imagine, cum ar fi industria petroliera sau cea de public management. Iar aceasta situatie este una potrivita, intrucat comunicarea online ar trebui sa fie folosita pentru imagine si nu pentru vanzare sau pentru comunicare cu utilizatorii. Intr-adevar, in industria auto, in telecomunicatii si in retail, comunicarea online conteaza si din acest punct de vedere si are o importanta mult mai mare, motiv pentru care companiile ar trebui sa fie mult mai atente. Trebuie sa nu uitam ca nici in tarile vest-europene nu este dezvoltata comunicarea online. Aproximativ 39% din companiile mari nici macar nu au un program de legatura cu clientii sau un sistem de bonificare a acestora. Ce sa mai vorbim de comunicare online.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Dar cum pot fi cuantificate de catre firma beneficiile aduse prin comunicarea online?

     

    Felix Enescu: Din punctul de vedere al tehnologului, pot spune ca nicaieri in lume o initiativa de tip blog sau wiki care presupune investitii din partea unei companii nu atrage dupa sine un ROI (return on investment) si o spun inclusiv analistii de la Gartner. Investitiile tehnice sunt de obicei mici si nu prea exista rezultate masurabile, decat daca faci raportul numarului de articole produse de tine comparativ cu restul lumii si raportul traficului. Din punctul de vedere al proiectului, suna bine sa ai asa ceva, dar este mai degraba un experiment. Chiar daca o companie ar vrea sa cheltuiasca sume mari pentru asa ceva, nu are cum, pentru ca producatorii enterprise – Oracle, Microsoft si asa mai departe – nici nu au produse pentru comunicarea online momentan. Probabil vor aparea spre sfarsitul anului, dar cheltuielile ar fi minimale pentru o companie.

     

    BUSINESS MAGAZIN: SAP a anuntat ca va integra in produsele sale si bloguri si wiki-uri anul acesta.

     

    Alexandru Seremet: Cred ca vorbim aici de doua lucruri complet diferite. Pe de-o parte este modul in care se reflecta o companie pe bloguri in toata blogosfera si in care este privita de utilizatori, iar pe de alta parte este incercarea unei companii de a-si crea pe post de instrument de comunicare niste bloguri prin care sa atinga un anumit public. Si sunt doua chestiuni diferite atat din punctul de vedere al strategiei, dar si din cel al costurilor sau al controlului informatiei. Pentru ca una este cum te raportezi la ce se scrie despre tine pe bloguri, lucru care depinde si de spatiul online si alta este sa-ti creezi tu, companie, un blog pentru comunicare. Sa controlezi ce se vorbeste despre tine pe blogosfera este aproape imposibil, in timp ce sa iti construiesti tu propriile canale de comunicare prin care sa iti duci anumite mesaje catre public este foarte viabil. Dar este o chestiune de industrie, iar la noi este mai simplu, pentru ca in industriile care au un boom foarte mare nu se resimte neaparat nevoia sa experimentezi noi canale de comunicare, pentru ca piata este previzibila. Nu am nevoie sa investesc in alte directii, dar cand ma plafonez la un anumit nivel, incep sa-mi pun problema comunicarii diferite.

     

    Tereza Valcan: Cred ca nu este doar o chestiune de cota de piata, ci si o chestiune de target in fond, avand in vedere ca nu toate companiile au acelasi target. In cazul unei companii de telefonie mobila, atunci cand tintesti segmentul tanar, acesta este utilizatorul Internetului si al mediilor online, si atunci exista tendinta sa investesti si mai mult in aceste medii. Noi o facem, spre exemplu, iar bugetul nostru online creste de la an la an, ca si cota de piata de altfel. Cel putin 20–30% mai mult vad tendinta companiei spre online. Plus ca deja canalele traditionale sunt din ce in ce mai aglomerate si in randul tinerilor ajungi mult mai usor sa comunici online cu ei.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Ati platit bloggeri?

     

    Tereza Valcan: Nu. Noi monitorizam foarte atent mediul online – forumuri, bloguri, chat room-uri, prin oameni din agentia mea si in-house care se ocupa de partea online. Aceasta monitorizare este raportata si catre management, ceea ce arata faptul ca noi luam foarte in serios mediul online. Mie mi se pare utila nu numai comunicarea dinspre companie catre public, dar si cea in sens invers. Adica primesti foarte mult feedback, idei, semnale de alarma si asa mai departe.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Si ele sunt prelucrate si interpretate, se raspunde oficial sau neoficial la ele?

     

    Tereza Valcan: In cazul nostru se aplica ambele variante. Exista raspunsuri venite oficial din partea unui reprezentant al companiei care se si recomanda, dar si raspunsuri neoficiale. Bineinteles, acest lucru creeaza si foarte multa subiectivitate. Exista bloguri sau forumuri care deja sunt sponsorizate de companii mari care vor sa influenteze opinia publica. Noi ca si companie nu avem acest lucru in politica si comunicarea este cat mai transparenta – pentru mine ca persoana de comunicare a fost foarte util sa pot trage semnale de alarma la management despre discutii semnalizate online.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Exista cazuri concrete de astfel de probleme?

     

    Tereza Valcan: Da, sunt multe sesizari referitor la serviciile noastre, la Infocost spre exemplu. Exista topicuri pe Softpedia despre asta. Atunci cand sesisezi anumite tendinte sau probleme care se repeta, incepi sa le analizezi si sa incerci sa redresezi problema. Practic, trebuie sa tinem pasul. De fapt, trebuie sa fim cu un pas inainte. Pana la urma, Romania este una dintre tarile cu rata mare de penetrare in regiune. De ce sa omitem acest mediu?

     

    Mihai Musatoiu: Intr-adevar, sunt de acord ca se poate cuantifica destul de greu, dar cred ca problema se poate pune si invers. Rezultatele negative pot fi cuantificate mult mai usor. Vorbesc de rezultatele negative ale lipsei de prezenta online. Sunt deja exemple in SUA, unde opiniile unor bloggeri au creat o avalansa cu rezultate directe in cadrul companiei.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Probabil te referi la Apple, care a pierdut 4 miliarde instantaneu pe bursa.

     

    Mihai Musatoiu: Au fost cazuri in care companiile au fost pur si simplu nepregatite, neavand o structura si niste oameni care sa stea sa monitorizeze sau sa citeasca independent si sa raporteze o astfel de situatie daca o vad. Iar cand au fost pusi in fata situatiei, nu au putut face decat sa stea legati de maini si de picioare si sa priveasca scaderea valorii actiunilor sau a cotei de piata.

     

    Alexandru Seremet: Dar din cate am inteles, voi (Cosmote, n.red.) folositi comunicarea online mai mult ca un instrument prin care sa fiti mai aproape de clienti, prin care sa simtiti pulsul acestora si mai putin de a crea o imagine generala despre cum se reflecta compania.

     

    Tereza Valcan: Cred ca pot sa te contrazic si sa spun ca folosim mediile de comunicare online pentru amandoua si in mod proactiv, atunci cand am lucruri noi de comunicat despre companie. I-mode este un simplu exemplu. Eu incep sa lansez topicuri pe forumuri ca sa simt pulsul, mai mult, comunic pe aceste canale tocmai pentru ca ma adresez tinerilor care sunt cei mai buni utilizatori ai Internetului.

     

    BUSINESS MAGAZIN: User-ul Tereza Valcan apare si pe alte bloguri?

     

    Tereza Valcan: Mai degraba pe cele ale jurnalistilor. In mod neoficial mai am si alte nickname-uri. Ideea este ca noi suntem si intr-o politica de crestere a cotei de piata si atunci trebuie sa ating un public cat mai larg. Prin urmare, de asta aleg cat mai multe medii de comunicare disponibile. Bineinteles ca 80% din buget  merge catre mediile clasice si acestea vor ramane mereu in prim-plan.

     

    Mirela Ciucur: Cred ca si asta tine mult de industrie si de target si de zona de dezvoltare. De exemplu bancile, in ultima vreme existand necesitatea de online banking, au tendinta sa se concentreze pe comunicarea online pentru a-si atrage clientii.

     

    Felix Enescu: Referitor la online banking as vrea eu sa fac o remarca. Anul trecut, un director de IT la o banca mare imi spunea ca ei vor pune Internet banking pentru pozitionarea in piata, ca sa aiba si ei, dar ca investitia nu se justifica de nicio culoare, brutal vorbind. S-a facut cercetare online, dar, ban pe ban, raportul veniturile din tranzactii versus costurile sistemului este foarte mic si nu justifica investitia.

     

    Alin Zainescu: Cred ca nu e folosit de o masa foarte mare. Uitati-va in strainatate la sucursale de banci unde merg companiile. Nu este nimeni. In schimb, la noi este coada peste tot. Eu ma duc doar o data pe luna la banca, cand iau extrasul tiparit, pentru ca asa cere legea, dar ca mine nu stiu cati sunt. Si nu vorbesc de cei de aici.

     

    Alexandru Seremet: Cred ca este un break-even point de clienti, dar atata timp cat nu cunoastem cifre, nu cred ca ne putem pronunta.

     

    Mihai Musatoiu: Chiar daca nu s-a ajuns la un break-even point, bancile stiu ca trebuie sa fie acolo.

     

    Alin Zainescu: Si mai este un lucru. Versiunile de software folosite de banci sunt vechi, de doi sau trei ani. Vorbesc de ceea ce au cumparat bancile romanesti din afara.

     

    Nina Bratfalean: De fapt cred ca tema nu ar trebui sa fie nevoia de comunicare, pentru ca toata lumea comunica in fel si chip. Ne-am indepartat, iar mai interesant este subiectul comunicarii online in sine. O data ca firmele comunica online prin metode neconventionale, ca imita, ca moda, acolo unde directorii generali vorbesc pe la o serata si adopta o anumita politica numai pentru ca o au altii; si apoi unii sunt proactivi si vad niste lucruri si inteleg. Referitor la ce spunea Alexandru putin mai devreme, stiti vreo companie mare, din Romania sau din strainatate, care comunica prin blogul ei? Eu nu stiu niciuna.

     

    Felix Enescu: La nivel mondial, sunt destule exemple: Google, Microsoft, Sun, Dreamhost si asa mai departe.

     

    Nina Bratfalean: Eu vorbesc despre firme care nu au un domeniu de activitate orientat sau legat de IT.

    Alexandru Seremet: Boeing este un exemplu destul de bun in aceasta situatie. Ei au facut un blog inchis, in sensul ca utilizatorii nu puteau comenta despre cum au construit o generatie de avioane. Si postau parerea inginerilor in urma unui test sau tot felul de chestii similare. Pe industrie a prins foarte tare.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Particularizand pe industrii, care este perceptia unei companii despre comunicarea online?

     

    Ciprian Stavar: Una eronata pe orice fel de industrie. De ce eronata? Pentru ca am impresia ca, dincolo de motivele expuse anterior ca este la moda, ca s-au facut studii, ca se importa politica, companiile nu vad acest canal de comunicare ca fiind bilateral. Companiile incearca sa impuna anumite mesaje, primesc un oarecare feedback de pe bloguri si in momentul acela canalul de comunicare se inchide, pentru ca nu exista cineva care sa analizeze cererile sau feedback-ul si sa ia o anumita masura.

     

    Nina Bratfalean: Pe de alta parte, noi am luat diferite  initiative. In momentul in care compania investeste sute de mii de euro sa-si cladeasca imaginea pe partea de corporate si iti vin doi sau trei care iti distrug totul dintr-o chestie subiectiva, total emotionala… Cu toate ca e boom in industria auto, atunci cand cineva din jurul nostru isi cumpara o masina este evenimentul anului sau al unei parti din viata si o parere rautacioasa pe forum sau pe blog poate sa ne strice cat nu merita investitia si eforturile intr-un an intreg. Este insa necesar si am vazut ca merge bine, am mers la un nivel mai inalt si acum incepem sa facem lideri de opinie,, parteneri, freelanceri, care monitorizeaza. Nu sunt autorizati sa raspunda in numele nostru, dar ne transmit semnale de alarma si noi, compania, luam o decizie.

     

    Alexandru Seremet: Cel mai bun exemplu pentru noi este Volkswagen Forum, care este cel mai mare forum dedicat unui grup de marci, forum independent facut de utilizatori. Sunt cam 6.000 de oameni activi acolo si noi am inceput sa  construim o relatie de comunicare cu moderatorii forumului si cu reprezentantii acestuia. Avem evenimente impreuna, cand exista probleme incercam sa le solutionam impreuna. Au inceput sa se implice si dealerii, cu toate ca aici e putin mai greu, pentru ca avem o retea de peste 90, dar incepe sa se formeze o procedura de raspuns si o anumita atitudine fata de acest forum. Noi incepem sa construim o comunicare mult mai elaborata din punct de vedere al rigorilor pe forum, rigori in sensul ca exista persoane oficiale care reprezinta compania, exista mai multa atentie privind refularile pe forum, astfel incat problemele sa fie directionate si solutionate.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Discutam recent cu un director de comunicare, care spunea ca angajatii ii cer permisiunea de a raspunde la anumite informatii postate pe forumuri sau bloguri despre companie. Cum este in cazul Porsche? As avea dreptul sa intru intr-o polemica online?

     

    Nina Bratfalean: Cu statut oficial nu. Daca intri pe respectivul blog sau forum undercover este alegerea ta.

     

    Aura Cadis: Bine, aici vorbim un pic mai mult de customer relationship management. Si, la un moment dat, dupa customer relationship se pune problema de customer value management, adica sa stii exact despre fiecare client cat valoreaza, cat profit iti aduce, cum negociezi cu el in timp. Atat timp cat nu exista un responsabil sau un departament axat pe asta, iar in Porsche nu cred ca exista un asemenea departament de relationship management, este greu sa spui ca numai o persoana poate decide ce se comunica clientilor. Nu e vorba numai de comunicare si de un raspuns la o problema. Un client presupune sa stai langa el ani de zile.

     

    BUSINESS MAGAZIN: Mai e si o alta intrebare. Poate nu conteaza daca andreea87.blogspot.com comenteaza ceva, dar e o problema daca un blogger foarte cunoscut face o remarca?

     

    Alexandru Seremet: Se creeaza un efect de avalansa sau de bulgare de zapada, daca vreti. In cazul nostru, cu 150.000 de clienti acum cateva luni care si-au cumparat masini noi si care puteau avea o problema cu noi. Daca cineva isi manifesta nemultumirea printre cei 150.000, se vor gasi doi sau trei care sa intre in rezonanta cu el.

     

    Felix Enescu: Nu ma pot abtine sa nu comentez. Am constatat in ultima perioada ca au aparut un numar infernal de bloguri,  forumuri sau ce vreti voi, la categoria „Maraiti aici“, incat la un moment dat am zis ca dracul nu este chiar asa de negru pe cat pare. Asa ca am decis sa-mi fac si eu un site sau blog, „debine.ro“.

    Alin ZAinescu: Haideti sa fim realisti. Este ca in presa, un anumit tip de presa normal. Trebuie sa faci scandal ca sa fii citit. Daca spui lucruri frumoase si doar de bine nu vei fi atat de citit.

     

    Mirela Ciucur: Cred ca este necesar totusi sa le tinem la un anumit nivel de business si de etica. Adica nu stiu daca este cazul sa reactionam la absolut tot ce se comenteaza prin aceste medii de comunicare online. Este important sa le tinem strict de businessul nostru si de ce anume ne afecteaza si sa reactionam.

     

    Ciprian Stavar: Apropo de forum, un pas proactiv ar fi sa-ti creezi forumul tau. Voi ati mers pe acest forum Volkswagen unde sunt 6.000 de utilizatori, dar spuneati mai devreme ca aveti 150.000 de clienti de masini noi. Atunci pe forum nu sunt toti, ceea ce-ti permite sa iesi in fata lor proactiv cu un forum. Sa faceti un „maraiti aici“ la voi in casa, pentru ca se ridica intrebarea de ce ei prefera sa se duca sa maraie pe alte site-uri cand pot merge sa maraie cat vor in service, lucru care ar duce si la solutionarea problemei intr-un fel sau altul.

     

    Felix Enescu: Un exemplu… Un mare lant de hoteluri din Irlanda si Franta, cred. In Irlanda am cerut un tip exotic de bere, si cand am ajuns in partea cealalta, la acelasi hotel, cei de acolo m-au intrebat daca nu vreau acelasi tip de bere, fara ca eu sa spun ceva.

     

    Aura Cadis: Da, dar daca coboram in plan real si cu picioarele pe pamant romanesc, aici serviciile mai au foarte mult de munca pana acolo. Din punctul meu de vedere, concluzia mea ar fi sa privim problema mai la baza putin. Inclusiv in Europa si apoi la noi, cel putin din portofoliul de clienti prin care am trecut ca si consultant, nu gasesc nicio companie care sa faca asa. Si vorbesc de clienti mari, cu afaceri de sute de milioane de euro si care nu au ajuns la nivelul mentionat in exemple. In SUA este cazul, dar la noi ar trebui sa ne gandim mai intai cum sa imbunatatim serviciile.

     

    Tereza Valcan: Eu vad ca noi suntem pe fast forward, indiferent de industrie. Incercam sa adoptam noutatile, sa fim mereu in pas cu tendintele, dar tocmai pentru ca ne grabim, facem lucrurile superficial.

     

    Felix Enescu: Am si eu o intrebare. Blogul nu este un mod de comunicare personala? Nu exista blog de companie. Exista blogul CIO-ului, blogul directorului de marketing, blog al echipei de nu stiu ce.

     

    Cristian Manafu: CEO-ul este reper de varf al firmei. Si cred ca blogul lui poate fi considerat blog al companiei, pentru ca el este cel mai in masura sa-si dea cu parerea.

     

    Felix Enescu: De acord. Dar nu cred ca CEO-ul trebuie sa scrie pe blog cuvant cu cuvant ce scrie in comunicatele de presa, ci ar trebui sa umanizeze putin blogul.

     

    Mirela Ciucur: Pai cred ca asta se si intampla. Blogul vine ca o alternativa la comunicatele de presa care sunt formale, impersonale, rigide si nu se conecteaza cu publicul. E adevarat ca nu poti inlocui un comunicat de presa.

     

    Tereza Valcan: Referitor la ce spunea Felix despre blog personal si de companie, eu cred ca in momentul in care un reprezentant oficial al firmei comunica online pe un blog, acel mediu de comunicare este atribuit automat companiei.

     

    Cristian Manafu: Mie mi se pare ca exista un „hype“ in jurul blogurilor si se vorbeste tare mult despre ele. Dar nu este chiar atat de justificat.

     

    Alin Zainescu: Da, dar companiile mari care comunica si online transmit principalul informatiilor tot pe media traditionale, cum ar fi televiziunea sau presa scrisa.

     

    Nina Bratfalean: Revenind la online, pot spune ca sunt multe companii cu bugete mari, dispuse sa aloce un procent din acest buget. Practic, ordinea este in felul urmator: televizorul, dupa care Internetul si comunicarea interactiva si in ultimul rand vine presa si radio.

     

    Alexandru Seremet: Oricum, online-ul incepe sa influenteze tot mai mult mediul de business din Romania, iar asta se simte.

  • INVITATII CLUB BUSINESS

    • Alexandru Seremet – online PR executive, Porsche Romania
    • Alin Zainescu – managing partner al New Media Agency
    • Aura Cadis – consultant management la Horvath & Partners
    • Ciprian Stavar – managing partner al New Media Agency
    • Cristian Manafu – consultant online
    • Felix Enescu – specialist in tehnologia informatiei, ex-CIO Rompetrol
    • Mihai Musatoiu – redactor-sef al DailyBusiness.ro
    • Mirela Ciucur – chief Internet evangelist al Vodanet
    • Nina Bratfalean – director de comunicare al Porsche Romania
    • Tereza Valcan – director de comunicare al Cosmote

  • Companii cu doua vieti

    Jocul video online Second Life a fost luat cat se poate de in serios de companii precum Vodafone sau BMW, care investesc timp si bani pentru a-si transpune afacerile in lumea virtuala. Zilnic sunt in joc (la modul propriu) 1,5 milioane de dolari, ceea ce explica interesul companiilor de a intra in Second Life cu intentia de a-si creste veniturile.

     

    Furnizorul american de soft Dream Tai a lansat toamna trecuta in Second Life (SL) o oferta inedita: spatii de birouri si sali de conferinta disponibile gratis pentru oricine. „Colegi si echipe din zone geografice diferite se pot intalni aici si pot sa lucreze impreuna“, a spus Sanjoy Go, CEO al firmei, laudand avantajul de a fi in atmosfera primitoare din joc, in loc de birourile plicticoase din viata reala. Go s-a declarat insa dezamagit de reactiile de care a avut parte de la directori de firme, fonduri de investitii si chiar de la CIO (chief information officers) ai unor companii.

     

    Scepticismul lor era legat cam de aceleasi idei: Second Life e doar un joc, o moda, o copilarie (sau, dimpotriva, un mediu prea putin onorabil, plin de cazinouri si distractii pentru amatorii de pornografie), nu-i un loc unde companiile serioase vin sa faca bani. In plus, n-ai siguranta tranzactiilor, nu vezi expresia fetei celui cu care sa zicem ca vrei sa inchei o afacere si cine stie ce tehnologie performanta iti trebuie ca sa poti urmari si participa la joc fara lag-uri sau alte erori.

     

    Intre timp, situatia pare sa se fi schimbat destul de mult. Pe langa firme mici sau antreprenori aventurosi, in SL au intrat pe rand companii precum Vodafone, IBM, Cisco Systems, Dell, BMW sau Pontiac. Fiecare dintre acestea dispune acum de un spatiu virtual de testare de strategii si de produse, bifarea prezentei in joc a unei mari companii ajungand sa para aproape la fel de banala ca deschiderea unui site propriu de Internet.

     

    Ce inseamna de fapt prezenta in SL? Primul pas este cumpararea unei insule private, separate de pamantul Second Life, care a ajuns deja destul de aglomerat si unde spatiile sunt mai mici si ceva mai scumpe, intre 2.500 si 4.000 de dolari. Inconjurata de ape, o suprafata „modesta“ de aproximativ 65.000 de metri patrati costa 1.675 de dolari, la care se mai adauga costuri lunare de intretinere de aproximativ 300 de dolari.

     

    Si de aici porneste prima oportunitate de afaceri – tranzactiile imobiliare. Rezidentii Second Life (SL) pot achizitiona insule la pretul stabilit initial de Linden Lab, compania care a creat jocul, si le pot vinde cu profit, cu conditia sa aduca o valoare adaugata – cladiri sau sedii de firma construite pe acel spatiu, care ar putea atrage atentia investitorilor. O alta posibilitate de speculatie pentru un om de afaceri ar fi sa achizitioneze o suprafata mai mare de teren in SL, pe care sa o fragmenteze si sa o inchirieze.

     

    Al doilea pas, pentru o companie care urmareste sa se extinda in lumea virtuala, este sa investeasca intr-un departament IT sau, daca nu, cel putin intr-un expert in domeniu, care sa se poata ocupa de problemele tehnice. De asemenea, este indicata constituirea unei echipe de angajati virtuali, pe principiul ca vanzarile se pot imbunatati daca potentialii clienti din randul celor peste 6,6 milioane de rezidenti ai Second Life beneficiaza de asistenta in timp real in magazinele sau in sediul virtual al companiei. Dupa care pot incepe activitatea, restul investitiilor si al cheltuielilor urmand sa fie efectuate pe parcurs, in functie de cerere.

     

    Asa si-au inceput activitatea in Second Life corporatii precum Vodafone, IBM, Pontiac si ABN Amro. Dar SL poate fi la fel de bine un punct de plecare pentru un antreprenor care are o idee de afaceri pe care nici macar n-a pus-o in practica in lumea reala, intrucat daca are succes aici, beneficiile de imagine pot fi neasteptat de folositoare ulterior.

     

    Achim Müllers, directorul diviziei din Second Life a producatorului auto BMW, explica decizia de a crea o reprezentanta virtuala: „Principalul motiv a fost dorinta de a explora aceasta platforma 3D interactiva. Aici putem sa aplicam diferite strategii noi de marketing si comunicare, pentru a le testa eficienta“. Compania a cumparat in SL o insula si a construit cateva cladiri virtuale, in care culorile predominante sunt alb si albastru. Intentia de a obtine un castig de imagine este clara; pentru BMW, SL reprezinta o oportunitate pentru cercetari de piata, inainte de a lansa un nou produs sau serviciu.

     

    Pentru ABN Amro, o banca al carei sediu virtual este inconjurat de o multime de copaci, pasul catre Second Life a fost motivat de perspectiva de marketing: „Poate nu este atat de important acum din punct de vedere al afacerilor, dar ar putea castiga importanta in viitor, motiv pentru care orice companie ar trebui sa fie in tema cu subiectul“, spune Daan Jitta, senior vicepresedinte. „Pentru noi, Second Life este acum un mediu de comunicare foarte bun cu clientii, angajatii si potentialii angajati“, sustine Jitta. Compania a experimentat in domeniul recrutarii, organizand interviuri, si sustine ca este o metoda buna de a face angajari. Numarul solicitantilor a fost destul de ridicat, o posibila explicatie fiind faptul ca oamenii aflati in cautare de slujbe sunt mult mai dezinvolti atunci cand la interviu merge avatarul lor (personajul virtual din joc). Care este insa modul prin care atrage vizitatori la sediul virtual? Raspunsul consta in organizarea de evenimente. „Un exemplu ar putea fi World Tennis Tournament, in cadrul caruia fostul jucator danez Richard Krajicek a stat de vorba cu vizitatorii prin intermediul avatarului sau“, a explicat Jitta.

     

    Cel mai mare operator de servicii de telefonie din lume dupa venituri, Vodafone, a pus accentul pe constructia unor cladiri de birouri impozante, presarate cu „gradini muzicale“, unde vizitatorii pot merge sa asculte muzica. „Vodafone se concentreaza pe consumatori si pe experienta pe care o au atunci cand vin pe insula companiei. Strategia noastra consta in marketing si intr-un program de comunicatii integrate, combinat cu divertisment, din care vrem sa intelegem exact ce asteapta clientii de la noi“, spune Kay Hoffman, directorul filialei Vodafone din Second Life. Cu toate ca majoritatea companiilor sustin faptul ca momentan nu se poate pune problema unor castiguri rapide de pe urma Second Life, producatorul Dell spera ca prin vanzarea online de computere sa reuseasca aceasta. Cladirea companiei, in care se afla un muzeu de PC-uri si camera de camin reconstituita a lui Michael Dell, fondatorul si directorul executiv al Dell, nu are nimic spectaculos. Insa vizitatorii au posibilitatea sa-si asambleze un computer, inclusiv dupa modele deja existente in portofoliul companiei, pentru a vedea cum arata acestea pe birou. Cei interesati au optiunea sa achizitioneze computerul, fiind redirectionati catre un website unde trebuie sa introduca datele personale si numarul cardului de credit cu care se va efectua plata, urmand ca PC-ul sa fie livrat la adresa dorita.

     

    Cele mai spectaculoase prezente corporatiste din Second Life par sa fie pana acum Pontiac si IBM. Prima si-a ridicat aici cladiri de birouri foarte inalte, realizate complet din sticla, si a creat replici virtuale ale masinilor, astfel incat vizitatorii sa aiba posibilitatea sa incerce cele mai noi modele, cum ar fi Solstice GXP. Cum era de asteptat, fiecare utilizator poate sa personalizeze modelul ales, de la motor si pana la culorile din exterior si interior. O alta idee a Pontiac este de a le oferi rezidentilor din Second Life pamant pe care acestia sa poata construi piste de curse si diverse alte proiecte personale, cu scopul de „a raspunde pasiunii pentru automobile a comunitatii“.

     

    Cea de-a doua companie, IBM, are in prezent aproape 25 de insule in SL, cu toate ca multe dintre ele sunt private, iar vizitatorii nu au acces la ele. „IBM este compania care ia cel mai mult in serios acest joc video“, crede Joe Laszlo, director de cercetare in cadrul Jupiter Research si expert in Second Life. „Ei folosesc spatiul virtual pentru sedinte de brainstorming si pentru proiecte de dezvoltare si cercetare, punandu-si astfel in legatura angajatii din mai multe colturi ale lumii.“ Si nu numai angajatii. In noiembrie anul trecut, avatarul lui Sam Palmisano, CEO al IBM, a aparut in Orasul Interzis, spatiu creat in SL de companie impreuna cu guvernul chinez, si a anuntat o investitie de circa 100 de milioane de dolari pana in 2008 pentru o divizie care sa furnizeze soft, echipamente speciale si consultanta firmelor interesate de prezenta in lumile virtuale si care vor sa-si promoveze acolo produsele ori serviciile. Sanjoy Go de la Dream Tai n-ar fi putut decat sa spere anul trecut ca viata in SL va ajunge intre timp asa de placuta.

  • Second Life in cifre

     

    Numar total de rezidenti

     6.668.688

    Numar utilizatori logati in ultimele 60 de zile

    1.737.273

    Numar utilizatori conectati in acest moment

    32.155

    Valoarea tranzactiilor din ultimele 24 de ore

    1.508.077 $

     

    Sursa: www.secondlife.com, cifre valabile la inchiderea editiei