BusinessMagazin

Blog

  • Rasaritul lui E2K

    Amintiti-va ca singura tara care a avut atunci suficienti programatori – si la un pret rezonabil – ca sa impiedice computerele s-o ia razna a fost India. Si amintiti-va ca aceasta vasta operatiune a lansat industria de outsourcing a Indiei – din acest motiv mi s-a parut tot timpul ca Y2K ar fi trebuit sa fie sarbatoare nationala in India. Ei, tineti minte asta: exista o oportunitate si mai mare care asteapta India chiar dupa colt. Eu ii spun „E2K“. Dupa parerea mea, E2K inseamna toata toata energia de programare si monitorizare pe care mii de companii globale o vor folosi la inceputul secolului 21 ca sa ajunga ori la compensarea totala a emisiilor de dioxid de carbon, ori mult mai eficiente energetic decat sunt astazi. India e in carti sa preia o mare parte din activitatea aceasta.
    …

    Thomas Friedman este comentator la The New York Times si detinator a trei premii Pulitzer.
    Cititi restul articolului in editia tiparita a revistei

     

    Traducerea si adaptarea de Mihai Mitrica

  • Omul din spatele Gphone

    Un scanner de retina care emite un fascicul albastru pazeste intrarea in casa lui Andy Rubin, asezata pe platoul de deasupra Silicon Valley. Daca scannerul te recunoaste, usa se deschide automat. (Sistemul il ajuta sa se descurce cu fostele prietene, glumeste Rubin. Nu trebuie sa te mai chinui sa recuperezi cheia, doar actualizezi baza de date.)

    Cei ce trebuie sa foloseasca soneria de la intrare sunt intampinati cu inca o minune a tehnicii: un brat robotizat in interiorul holului de sticla ridica un ciocanel si loveste intr-un gong urias. Desi Robin nu vrea sa spuna cat l-a costat, s-ar putea sa fie una dintre cele mai scumpe sonerii din lume. „Nu conteaza cat costa“, spune Zarko Draganic, un fost coleg de-al lui Rubin de la Apple Inc. „E o chestie clasica a lui Rubin: face ceva doar de dragul de a face si pentru ca e tare, si asta ii da o inocenta copilareasca.“

    Andy Rubin este unul dintre principalii arhitecti ai celui mai discutat produs telecom al momentului, telefonul mobil ce va fi lansat de Google (Google Phone sau GPhone). Ca director al departamentului pentru platforme mobile de la Google, Rubin supravegheaza zeci de ingineri care dezvolta softul pentru Google Phone in campusul companiei din Mountain View, California. Softul intruchipeaza promisiunea de a extinde acoperirea Google intr-un moment in care telefoanele mobile le permit consumatorilor sa se dezlipeasca de ecranele calculatoarelor, iar mobilitatea digitala crescuta ameninta dominatia Google in cautarile pe internet.

    Telefonul Google – care, potrivit unor relatari, va fi facut de partenerii Google si va fi disponibil la jumatatea lui 2008 – se asteapta sa fie in contrast izbitor cu ce au facut Apple si Microsoft pe piata telefoanelor inteligente. Google, potrivit unor oameni care cunosc direct ce se intampla in curtea sa, va oferi gratuit softul sau producatorilor de terminale mobile si apoi va folosi deschiderea Google Phone ca o invitatie pentru dezvoltatorii de software si distribuitorii de continut sa proiecteze aplicatii pentru el. Daca acest demers va avea succes, va fi cea mai spectaculoasa infirmare a convingerii Microsoft, „nasul“ PC-ului, ca Google si alti membri ai asa-numitei lumi open-source pot imita, dar nu pot inova.

    Iar in timp ce telefonul mobil se metamorfozeaza mai departe intr-un computer personal, un nou standard de software prinde contur. Oricine preia initiativa in aceasta piata poate deveni un pazitor al portilor tehnologiei, capabil sa ajunga la aceeasi forta si la aceleasi profituri cu cele oferite Microsoft de sistemul sau de operare Windows. Pe masura ce industria evolueaza in aceasta directie, Google nu vrea sa piarda pasul, iar Google Phone reflecta incercarea sa de a ramane in miezul lucrurilor. Compania are de gand sa faca aceasta, spun directorii din industrie, oferind software gratuit pentru telefoane mobile si apoi probabil incercand sa monetizeze oferta prin furnizarea unui meniu de servicii legate de acele produse, precum e-mail-urile, fotografiile, stirile si alte servicii.

    „In loc sa faca bani din software, ca altii, cei de la Google vin si spun ca vor sa faca bani din servicii“, spune Michael Kleeman, expert in strategii pentru tehnologie la Institutul pentru Telecomunicatii si Tehnologia Informatiei de la Universitatea California din San Diego. „Intrebarea interesanta este daca operatorii vor permite telefoanelor Google sa se conecteze la retelele lor.“

    Compania refuza sa comenteze cu privire la Google Phone, dar responsabilitatile lui Rubin, la fel ca si recentele scurgeri de informatii despre o inca neanuntata alianta pe care Google o pune la punct pentru a-si dezvolta softul, arata ca firma are in plan sa faca mai mult decat doar sa dezvolte un sistem de operare pentru telefoanele mobile: are de gand sa isi croiasca drum prin inima acestui business, intr-un moment in care oamenii din toata lumea pot sa caute pe internet aproape de oriunde se nimeresc sa se gaseasca.
    Oamenii folosesc telefoane inteligente ca sa se orienteze, sa se intalneasca cu prietenii si sa localizeze magazinele, restaurantele si cinematografele din apropiere. Aceasta schimbare culturala hraneste goana dupa aur a erei informationale, unde Google, competitorii sai pe zona de cautare, producatorii de terminale mobile si operatorii de telefonie mobila se zbat cu totii sa-si marcheze pozitia pe terenul internetului mobil.

    Anul acesta, Apple a redefinit deja ceea ce oamenii asteapta de la un mobil, introducand iPhone, la fel cum facuse anterior cu computerul Macintosh. Microsoft face la randul sau progrese, estimand ca anul viitor vor fi vandute 20 de milioane de telefoane avand instalat softul Windows Mobile. Nokia, Palm, Research in Motion si alti producatori de telefoane pun la punct terminale tot mai axate pe transmisia de date.

    Avand in fata astfel de repere, Google si-a pus miza pentru universul mobil in mainile lui Rubin, un inginer de 44 de ani, care s-a dovedit potrivit la desenarea puternic integratelor ansambluri hardware si software ce caracterizeaza companiile din Silicon Valley. Dar chiar daca el e responsabil pentru implicarea Google in internetul pe telefon al viitorului, Rubin este un tip de moda veche. In timp ce Silicon Valley e in mijlocul unei frenezii antreprenoriale Web 2.0, cu accent pe idei istete de business ce atrag rapid milioane de utilizatori de internet, Rubin este un membru al unui grup mai timpuriu de ingineri deveniti antreprenori, care au o pasiune pentru construirea de sisteme digitale complete.

    „Astazi, Silicon Valley este plina de antreprenori care depind de efectul de retea (unde valoarea unui bun sau serviciu depinde direct de numarul celorlalti consumatori care il folosesc – ca in telefonia mobila sau in industria online, n. red.), dar Andy reprezinta o generatie care se simte la fel de bine cu un pistol de lipit, scriind liniile de cod ale unui program sau imaginand o afacere noua“, spune Steve Perlman, un alt fost inginer de la Apple care a fost cofondator al WebTV si al altor companii axate pe tehnologie. Din acest punct de vedere, Rubin s-ar putea sa fie una dintre cele mai evidente legaturi intre trecutul recent al industriei computerelor si viitorul ei care se dezvolta rapid si o reprezentare a modului cum Google spera sa uneasca aceste doua zone.

    In primavara lui 2002, cofondatorii Google, Sergey Brin si Larry Page, au inceput sa se afiseze purtand la brau telefoane inteligente si spectaculoase, care le ofereau acces la internet si la popularul lor motor de cautare oriunde se aflau. Cu un ecran din spatele caruia isi facea aparitia o tastatura in miniatura, telefonul – cunoscut sub numele de Sidekick („Asistentul“) – a devenit un accesoriu pentru pantalonii cu talie joasa si pentru elita din Silicon Valley. Mai versatil decat BlackBerry-urile concentrate pe e-mail-uri, acesta a fost unul dintre primele telefoane inteligente care avea la un loc navigare pe internet, mesagerie instant, e-mail si alte aplicatii ale unui calculator personal.

    Sidekick a fost facut de Danger Inc., un start-up din Palo Alto, California. Rubin, unul dintre fondatorii companiei, a botezat firma dupa un robot cu capul din sticla din vechiul serial SF „Pierduti in spatiu“ (in film, robotul ruleaza peste o suprafata similara cu cea lunara, trimitand avertismente de „Pericol!“ – „Danger!“ – catre echipaj).

    Rubin a gasit o cale sa treaca dincolo de tensiunea dintre operatorii de retele si producatorii de telefoane mobile. Pana atunci, cele doua grupuri erau puternic divizate: producatorii de telefoane doreau sa vanda gramezi de telefoane scumpe, in vreme ce operatorii voiau sa controleze accesul la aceste echipamente si sa-i lege pe clienti de un singur dispozitiv pentru perioade indelungate.

    Designerii de la Danger au venit cu un alt model, unul pe care Apple si AT&T l-au urmat partial prin intermediul intelegerii incheiate cu privire la iPhone. In loc sa intre in competitie cu operatorii de telefonie mobila, Danger a anuntat scopuri solidare cu ale lor, impartind veniturile generate de taxele de conectare si evitand ca succesul sau financiar sa depinda de vanzarea telefoanelor. „Ofeream telefoane si luam o parte din venituri“, spune Rubin.

    Totusi, desi a capatat un soi de statut de cult, Sidekick nu a generat niciodata vanzari masive. La Google, Rubin incearca acum sa reinventeze telefonul mobil din a doua incercare. El a refuzat sa ofere vreun detaliu cu privire la strategia sa si nici nu va fi clar pentru inca un an – poate mai mult – daca are un raspuns pregatit. Google are o capacitate enorma de a se dezvolta rapid, iar serviciul sau de cautare este un magnet imens pentru clienti. In acelasi timp, operatorii de retele isi pazesc cu strasnicie frecventele si se ingrijoreaza constant cu privire la posibilitatea de a pierde controlul in fata unor potentiali competitori, precum Google.

    Mai mult, piata este deja aglomerata. Microsoft a luat un start bun cu platforma sa Windows Mobile in urma cu cinci ani, iar anul trecut a luat viteza, convingandu-i pe producatori de telefoane mobile, ca Motorola, Palm si Samsung, sa incorporeze software-ul in telefoanele lor. Se asteapta ca Microsoft sa investeasca masiv ca sa previna o stirbire de catre Google a pietei sale.

    O ironie in toata povestea este, bineinteles, ca Google, desi nu detine pozitia dominanta in aceasta piata, ar putea reproduce strategia pe care Microsoft a folosit-o ca sa scoata din carti Netscape la mijlocul anilor ’90. La fel cum Microsoft a luat oxigenul Netscape oferind browserul Internet Explorer ca parte a sistemului sau de operare Windows, Google ar putea sa dea la o parte Windows Mobile daca Google Phone este oferit gratuit producatorilor de telefoane.

    Si daca strategia functioneaza, va fi din cauza ca un fan al roboticii pe nume Andy Rubin si echipa lui vor fi dezvoltat cu succes telefonul inteligent al viitorului. Aceasta e ceea ce Rubin spune ca inseamna cel mai mult pentru el.

    Traducere si adaptare: Mihai Mitrica

  • Anonimul londonez

    Artistul, zis Banksy, al carui nume adevarat se crede ca este Robin sau Robert Banks, este foarte discret, ferindu-se de ochii publicului. Cu toate ca au mai aparut fotografii care il infatiseaza, de curand a aparut insa una in care a fost surprins chiar in actul creatiei, atunci cand picta in graffiti un zid ca riposta la faptul ca autoritatile din Tower Hamlets, un cartier din estul Londrei, vor sa curete zona de picturile sale. Autoritatile sustin ca, desi unele lucrari in graffiti sunt considerate arta, multi dintre locuitorii zonei sunt deranjati de prezenta lor in cartier. Totusi, intrebata daca persoana imortalizata in poza este chiar Banksy, o purtatoare de cuvant a acestuia a refuzat sa-i confirme identitatea, afirmand: „Noi nu confirmam si nici nu infirmam prezenta lui Banksy in fotografii“.

    La randul sau, consiliul local din Hackney, alt cartier londonez, va dispune curatarea lucrarilor lui Banksy de pe ziduri, considerand ca nu este in masura sa decida daca o astfel de creatie este opera de arta in graffiti sau doar mazgaleala. In plus, sustin reprezentantii consiliului, „guvernul ne judeca dupa numarul zidurilor curate“. In afara de graffiti, artistul este renumit pentru farsele sale, printre care se numara lansarea unei papusi gonflabile ce inchipuia un detinut de la Guantanamo la Disneyland, o piatra numita Banksyus Maximus pe care era zugravit un vanator din epoca pietrei cu un carucior de cumparaturi (si pe care se spune ca British Museum a identificat-o ca fiind o farsa abia dupa opt zile) sau un cerc in stil Stonehenge creat din toalete portabile la Festivalul de la Glastonbury. Banksy este atat de misterios incat, pe langa fanii sai care cheltuiesc o multime de bani sa-i cumpere lucrarile, nici macar impresarul sau nu se poate lauda ca stie cum arata sau ce varsta are artistul pe care il reprezinta. Excentricul a ajuns unul dintre artistii preferati ai vedetelor hollywoodiene, Brad Pitt si Angelina Jolie, de exemplu, cheltuind mai mult de 1,4 milioane de euro recent pentru a cumpara la o licitatie in Soho opere ale acestuia. Anterior, un american al carui nume nu a fost dezvaluit platise suma de 414.000 de euro pentru lucrarea „Space Girl and Bird“, castigand in aprilie o lupta indarjita la o licitatie londoneza. Parerea artistului despre preturile lucrarilor sale este insa exprimata limpede pe site-ul sau: „Fraierilor, nu-mi vine sa cred ca dati banii pe asemenea porcarii“.

  • Viata dubla a domnului Brooks

    Personajul care da titlul filmului este un om de afaceri de succes, un filantrop, sot iubitor si tata, un adevarat stalp al comunitatii. Toata lumea spune ca este omul perfect. Totusi, domnul Brooks ascunde un secret sinistru – e un criminal in serie atat de destept, incat nu l-a suspectat nimeni niciodata. Onorabilul Earl Brooks este in acelasi timp faimosul ucigas in serie numit Thumbprint Killer.

  • Cursa Pentagonului

    La start s-au aliniat zece finalisti care au concurat pentru un premiu de 2 milioane de dolari, dar numai cinci dintre ei au terminat cursa. Concurentii trebuia sa parcurga o distanta de 100 de kilometri, iar probele au inclus inscrierea in trafic, trecerea cu bine de un sens giratoriu, evitarea obstacolelor si iesirea din blocajele de trafic. Pe locul al doilea s-a situat „Junior“ al Universitatii Stanford, un break VW Passat „robotizat“, care a castigat un premiu in valoare de 1 milion de dolari, iar ocupantul locului al treilea, „Odin“, un SUV Ford Escape pregatit pentru competitie de o echipa de la Virginia Tech si Torc Tehnologies, a primit 500.000 de dolari. Scopul concursului, care a atras numerosi spectatori, este de a promova crearea de vehicule care pot rula fara interventia omului, ce vor permite echiparea armatei SUA cu vehicule robotizate. Pentagonul spera ca astfel de masini vor ajunge la o treime din totalul vehiculelor sale de lupta pana in 2015.

  • La soare te mai poti uita

    Un clasament intocmit recent de catre editia britanica a revistei Vogue o include pe suverana printre cele mai stralucitoare cincizeci de femei din lume, clasament din care mai fac parte Kate Moss sau Naomi Campbell. Revista considera ca regina e la fel de stralucitoare si cand poarta cizme si batic la resedinta sa de la Balmoral, si cand isi poarta bijuteriile Coroanei. O alta prezenta in top este actrita Helen Mirren, care a interpretat rolul suveranei britanice in filmul „The Queen“ din 2006 si a castigat Oscarul pentru acest rol. Vogue o descrie ca fiind „radioasa ca un bec, sexi si talentata… si se imbraca perfect“. Publicatia sustine ca stralucirea („glamour“) nu vine de la hainele pe care le porti, ci din modul cum le porti si ca nu este o calitate innascuta, spre deosebire de frumusete. Pe lista celor mai stralucitoare femei au mai fost incluse si Claudia Schiffer, Vanessa Redgrave, romanciera Zadie Smith sau arhitecta Zaha Hadid.

  • Mutati-va online

    Pentru a fi sigur ca ajunge la publicul tinta dorit, tinerii, producatorul roman de automobile Dacia a apelat la o metoda noua de marketing interactiv, publicitatea pe bloguri. Cum seria limitata Dacia Logan Kiss FM se adreseaza preponderent tinerilor, compania a investit 5.000 de euro intr-o campanie pe bloguri, frecventate in special de tineri.

    „Evolutia spre marketingul interactiv (pe internet sau pe telefonul mobil) e clara, in sensul ca nu peste mult timp mediile digitale vor fi principalele canale de comunicare si divertisment“, considera Mugur Paun, managing director MRM Partners, divizia de CRM (customer relationship management) a McCann Erickson. MRM Partners a castigat anul acesta in cadrul Internetics premiul Icon la categoria Web Promo, cu site-ul de promovare al campaniei „Nunta pe NeVe“ realizata de Radio 21. Site-ul a avut un trafic de peste 145.000 de vizitatori unici in mai putin de o luna de zile.

    In momentul de fata, cel mai utilizat instrument de marketing interactiv este bannerul publicitar pe site, urmat de „search marketing“ (publicitatea in functie de cuvintele-cheie dupa care se fac cautari pe internet) si formatele „rich media“ (combinatii de text, video, audio, grafica). Printre cei mai importanti promotori ai marketingului interactiv se numara companiile din industria auto, IT si telecomunicatii, cele din domeniul bancar si al asigurarilor si distribuitorii de produse cosmetice. „Avem clienti care pentru anul viitor si-au fixat bugete de publicitate online intre 2 si 10% din bugetul total de promovare, companii care isi dau seama ca un buget care nu asigura o vizibilitate suficienta pe TV sau presa e suficient ca sa scoata din multime un produs sau o oferta pe internet“, sustine Mugur Patrascu, managing partner la iLeo, divizia de marketing interactiv a agentiei Leo Burnett & Target.

    Cristofor Iosub, managing director la OgilvyOne & OgilvyAction Romania, spune ca o campanie online desfasurata timp de o luna sau doua costa de obicei in jur de cateva mii de euro, maximum cateva zeci de mii de euro.

    Despre nivelul de ansamblu al investitiilor companiilor romanesti in mediul online, Patrascu spune ca piata de marketing interactiv va ajunge in urmatorii cinci ani la peste 10% din totalul investitiilor in publicitate, de la doar 2% in prezent, in conditiile in care piata totala de publicitate e evaluata la circa 485 de milioane de euro, conform Initiative Media. Pentru comparatie, in Statele Unite, cheltuielile de marketing interactiv reprezinta in momentul de fata 8% din totalul cheltuielilor de promovare, iar peste cinci ani vor reprezenta 18%, potrivit unui studiu realizat de Forrester Research. Concret, cheltuielile pentru marketing interactiv in Statele Unite ar urma sa se tripleze in urmatorii cinci ani, urmand sa ajunga la 61 de miliarde de dolari in 2012.

  • The self-destructive habits of good companies

    Introducere
    De ce esueaza marile companii? De la aceasta intrebare incepe cartea lui Jagdish N. Sheth, care se situeaza la antipodul retetarelor ce isi propun sa ofere cheia succesului in afaceri. Daca analizam companiile aflate decenii la rand pe culmile succesului, vom vedea, cu uimire, ca multe dintre ele au fost detronate sau au disparut pur si simplu.

    Prima concluzie a autorului, in incercarea lui de a gasi un raspuns, este ca esueaza acele companii care refuza sa se schimbe, atunci cand mediul exterior se modifica substantial. Simptomele rezistentei la schimbare sunt anumite obiceiuri autodistructive pe care marile companii si le-au insusit pe parcursul evolutiei lor.

    Exista doua teorii care incearca sa explice de ce „dispar“ companiile. Prima dintre ele sustine ca doar cele mai bune reusesc. Astfel, companiile mor pentru ca apar altele mai mari sau cu oferte mai bune, inlaturandu-le pe cele care intr-un anume moment sunt lideri pe piata. A doua teorie sustine ca, la fel ca organismele, companiile se nasc si mor si nu se poate face nimic pentru a opri acest curs firesc. Totusi, Jagdish Sheth afirma ca organizatiile ar putea trai la nesfarsit daca ar sti sa recunoasca simptomele generate de obiceiurile distructive si daca le-ar infrunta inca de la inceput, caci obiceiurile sunt comportamente dobandite, nu factori determinanti si inevitabili.

    Renuntarea la rutina ce se poate dovedi fatala incepe cu recunoasterea ei. De multe ori, ne dam seama ca avem probleme doar cand se instaleaza criza. Cam ca atunci cand mancam mult, nu facem miscare si avem tot felul de obiceiuri nesanatoase: nu ne dam seama cat de periculos e stilul acesta de viata pana cand un infarct ne aduce aminte ca suntem muritori. Aproape imediat, ne promitem sa urmam un regim strict si sa parcurgem cativa kilometri pe zi. In cazul companiilor, crizele pot lua forma unui concurent, a unei pierderi in cota de piata sau a aparitiei unei tehnologii noi care ne debusoleaza. Astfel de lucruri pot dezlantui o criza care sa puna in miscare echipa de conducere, dar, in termeni medicali, este intotdeauna mai bine sa previi decat sa vindeci. Nu ne ramane decat sa vedem care sunt cele sapte simptome distructive ale marilor companii.

    PRIMUL SIMPTOM: Negarea realitatii
    In domeniul psihologiei, negarea realitatii e definita ca un mecanism inconstient de aparare utilizat pentru a reduce anxietatea, negand ganduri, sentimente sau fapte care sunt greu de suportat. In cazul nostru, aceste „ganduri, sentimente sau fapte greu de suportat“ pot fi acelea care tin de faptul ca, in mare parte, succesul unei companii tine de noroc si nu doar de pricepere sau de merite, iar intr-o zi acest succes poate disparea printr-un joc al hazardului propriu vietii.

    In multe companii, negarea realitatii incepe atunci cand sunt uitate inceputurile umile si se ajunge la o mitologie a grandorii. Acest model de conduita este surprinzator, mai ales pentru ca e bine stiut ca multe companii au triumfat in mod absolut intamplator. Un foarte bun exemplu de succes „norocos“: Daimler-Benz, proprietarul marcii Mercedes. In 1926, o masina Mercedes a fost implicata intr-un accident frontal. Soferul nu a suferit nicio rana si a fost profund impresionat de securitatea vehiculului. Era vorba nici mai mult, nici mai putin decat de Adolf Hitler, care a decis ca Mercedes-Benz sa fie masina oficiala a guvernului si ca Daimler-Benz sa construiasca toate vehiculele militare ale Germaniei. La scurt timp, Daimler-Benz a devenit cea mai mare companie privata din Germania.

    Nu e nimic rau in a reusi din intamplare. Succesul este bun, oricand ar fi sa apara. De multe ori, nu fondatorii unei companii sunt cei care decid sa ii iroseasca fondurile si sa „moara de succes“, ci generatiile urmatoare. Dupa disparitia fondatorilor, isi fac aparitia miturile. Dar, cu trecerea timpului, aceste mituri se transforma in dogma si ritualuri, care pot functiona bine atat timp cat conditiile sunt aceleasi. Dar cand conditiile se modifica, raspunsul „ortodox“ tinde sa fie negarea realitatii.

    Studiu de caz. Daca exista un exemplu de companie care a transformat mediul de afaceri in SUA prin dezvoltarea unei noi tehnologii, acesta este oferit de Xerox. Ne aflam in fata unui unei legende si a unui mit.

    Tehnologia xerografierii ii este atribuita lui Chester Carlson, fiu de barbier, care a luptat sa iasa din saracie si a devenit inventator. Din 1937, cand a avut aceasta geniala idee, a avut parte de zece ani de refuzuri. Si-a oferit inventia unor companii importante, precum IBM, RCA, GE si Kodak, de la care a obtinut doar „o entuziasta lipsa de interes“.

    Lucrurile s-au schimbat in 1947, cand Carlson a gasit asociatul de care avea nevoie: Joe Wilson, un intreprinzator care se ocupa cu vanzarea de hartie fotografica in Rochester, New York. Wilson a fost entuziasmat de ideea patentului de xerografie si si-a rebotezat compania, dandu-i numele Xerox. Dupa abia 12 ani a fost fabricat copiatorul care folosea hartie normala, ceea ce a facut ca tanara companie sa aiba toata lumea la picioare.

    In timpul anilor ‘60, la adapostul patentelor pe care le detinea, compania s-a bucurat de un monopol virtual in sectorul copiatoarelor. Mai mult, Xerox PARC, faimosul sediu al departamentului de cercetare si dezvoltare din Palo Alto, California, era plin de idei noi. Dar chiar aici, in Xerox PARC, au inceput sa apara primele simptome de negare a realitatii.

    PARC a recomandat crearea „biroului viitorului“. A fost creat un prototip de PC numit Alto. Dar in 1977, dupa cateva luni de evaluare a pietei si a efectului pe care l-ar avea introducerea primului calculator personal, Xerox a preferat sa lanseze o masina de scris electrica, „de ultima generatie“, Xerox 850. Chiar din prima zi, 850 a fost uitata, iar Xerox a pierdut sansa istorica de a fi un pionier in domeniul computerelor.

    In acelasi timp, era amenintata pozitia companiei ca lider pe piata copiatoarelor. Japonezii invadau piata cu modele mai bune si mai ieftine, iar profiturile Xerox incepeau sa scada. Solutia a parut sa apara odata cu angajarea fostului director de la IBM, Rick Thoman, prin intrarea pe piata imprimantelor cu laser si reducerea importantei pe piata a HP. Dar in 2000 a inceput criza. Dificultatile din economie au obligat compania sa renunte la mai mult de 5.000 de angajati si sa isi reduca drastic cheltuielile. Pe noua piata, Xerox parea un intrus, iar concurenta era feroce.

    Cum a fost posibil ca unul dintre cei mai importanti lideri in tehnologie din istorie sa ajunga sa fie privit ca un intrus? Raspunsul poate fi gasit, si de aceasta data, in negarea realitatii. Noua viziune introdusa de Rick Thoman a fost considerata nepotrivita intr-o cultura organizationala afectata de morbul rezistentei la schimbare. Surprinzator, noua directie a companiei s-a axat pe salvarea vechii glorii a copiatoarelor si a abandonat orice incercare de a conduce revolutia digitala a viitorului care, la inceputul secolului, era inca usor de castigat pentru Xerox.

    …

    Cititi restul articolului in editia tiparita a revistei Business Magazin

  • Ganditi in locul soferului

    Sisteme avansate de franare care functioneaza pe baza de microprocesoare ori un GPS care nu mai este util doar pentru orientarea pe drumuri necunoscute, ci ajuta soferul sa parcheze masina cu ajutorul senzorilor de parcare. Sunt tehnologii de crestere a sigurantei in trafic, dezvoltate de producatorul american de semiconductori si solutii tehnologice Freescale Semiconductor. Compania, ca si competitorii sai, a dezvoltat in ultimii ani mai multe tehnologii menite sa limiteze riscul accidentelor in trafic, sectorul componentelor auto devenind o importanta sursa de venit pentru companiile din IT&C.

    Divizia de transport si produse standard a Freescale, cea care se ocupa cu astfel de tehnologii, ar putea sa isi deschida un birou de cercetare si in Romania, potrivit lui Denis Griot, senior vicepresedinte si manager general pentru regiunea Europa, Orientul Mijlociu si Africa (EMEA). Biroul s-ar putea adauga centrului de dezvoltare de software pentru tehnologiile de comunicatii wireless, deschis in 2006. „Bucurestiul este un centru de excelenta globala pentru noi. Ceea ce se dezvolta acolo din punctul de vedere al comunicatiilor wireless si al infrastructurii 3G si 4G nu se mai dezvolta in niciun alt centru de-al nostru“, a declarat Denis Griot pentru BUSINESS Magazin cu ocazia ultimei editii a Freescale Technology Forum, organizat la München.

    Centrul de dezvoltare din Bucuresti s-a deschis cu 200 de specialisti, fiind cel mai mare de acest fel al companiei din Europa si al doilea in lume dupa cel din India, iar specializarea lui vizeaza aplicatiile pentru echipamente destinate retelelor de telecomunicatii si soft pentru platforme destinate telefoanelor 3G. Anul trecut, oficialii Freescale vorbeau de posibilitatea unei extinderi a activitatii in Romania catre design hardware. Acum, Denis Griot spune ca analizeaza posibilitatea ca in Romania sa fie deschise si centre de dezvoltare software pentru celelalte divizii ale companiei, cea a componentelor auto fiind prima pe lista. „Ramane de vazut, desigur, dar mai avem multe de realizat in Romania.“

    Divizia de transport si produse standard a Freescale a obtinut in 2006 venituri de 2,7 miliarde de dolari, din care aproape o treime a fost adusa de segmentul auto. Iar castigurile companiilor de IT&C de pe urma investitiilor in tehnologie pentru industria auto au toate sansele sa creasca, daca ne gandim ca Uniunea Europeana si-a facut un obiectiv din a reduce numarul accidentelor rutiere din spatiul comunitar la jumatate pana in 2020. „Anul trecut au avut loc aproximativ 60.000 de accidente rutiere fatale in spatiul UE, iar 95-97% dintre acestea au fost cauzate de erori umane“, spune Paul Grimme, manager general al diviziei de transport si produse standard a Freescale. Managerul companiei spune ca pentru a fi redus numarul accidentelor sunt necesare sisteme tehnologice bazate pe senzori si microprocesoare incorporate in automobile, cu ajutorul carora sa se poata evita accidentele.

    Calea spre dezvoltarea masinilor inteligente, in stare sa comunice intre ele si cu drumul pe care merg, este deschisa. IBM, prin laboratorul sau de la Haifa, Israel, a anuntat in urma cu cateva luni o initiativa de „collaborative driving“ care presupune echiparea cu senzori deopotriva a soselelor si a masinilor, permitandu-le sa faca schimb de informatii (exista deja in SUA, Europa si Japonia proiecte de instalare a unor senzori rutieri care sa adune informatii despre trafic si sa le transmita automobilelor) si sa le ierarhizeze dupa un anumit algoritm de selectie, in asa fel incat soferul sa poata avea la dispozitie cea mai buna varianta de depasire a unei situatii complicate sau periculoase in trafic. Si Motorola are astfel de preocupari, pariul sau fiind legat de dezvoltarea unor gadgeturi pentru soferi care sa interactioneze cu tehnologiile „smart car“.

    Freescale, la randul sau, si-a propus sa realizeze sisteme tehnologice care sa dea posibilitatea masinii de a alege singura cele mai bune solutii in trafic. Masina care gandeste va avea un singur scop: siguranta pasagerilor, explica Armin Sulzmann, senior manager in cadrul DaimlerChrysler AG. „Inchipuiti-va ca soferul unui automobil adoarme la volan. Cu ajutorul unui sistem tehnologic incorporat ar putea fi evitata coliziunea cu un automobil de pe contrasens, masina calculand singura probabilitatea unui impact si avand puterea de a vira singura.“ Sulzmann mai spune ca o alta aplicatie ar fi posibila pe timp de ceata puternica, atunci cand la o curba a drumului exista riscul ca automobilul sa iasa de pe banda sa de rulare. „Sistemul va proiecta pur si simplu linia despartitoare dintre benzi sau dintre sensurile de rulare, chiar daca este un drum in curba, si il va atentiona pe sofer ca iese de pe banda sa. Daca soferul nu va reactiona, automobilul ar putea prelua controlul directiei.“

    Astfel de tehnologii sunt testate la ora actuala pentru un automobil aflat in faza de proiect si denumit SPARC. Prototipul automobilului, realizat in colaborare de DaimlerChrysler si Freescale, ar putea evolua spre productia de serie peste cativa ani, o posibilitate mai apropiata in timp de a lansa masini inteligente pe soselele europene fiind aceea de a incorpora tehnologiile in TIR-urile producatorului german.

    Un proiect asemanator al companiei IT&C americane este realizat in colaborare cu producatorul german de componente auto Continental AG. Cele doua companii au inceput colaborarea pentru dezvoltarea unui microcontroller multi-core (MCU) denumit Space, care urmeaza sa fie integrat in noul sistem de franare EBS al Continental.

  • Nu e voie cu mobilul

    Se intampla destul de des sa sune un telefon mobil in sala de cinema cand unul dintre personaje spune cea mai buna gluma din tot filmul, in autobuzul aglomerat sau la biblioteca, unde toata lumea paseste pe varfuri. Oricine a trecut cel putin o data printr-o astfel de situatie in care vrand-nevrand a ascultat conversatia zgomotoasa a celui apelat sau, dimpotriva, s-a aflat in situatia de a-i deranja pe cei din jur.

    Exista insa o metoda mai radicala de a scapa de aceste probleme, iar pe masura ce tehnologia a avansat si preturile au scazut, a devenit din ce in ce mai populara. Este vorba despre echipamente de bruiaj de mici dimensiuni, comparabile cu cele ale unui pachet de tigari, de exemplu, care impiedica pe o anumita raza semnalul GSM, astfel incat apelurile telefonice devin imposibil de realizat. Principiul de functionare a acestor echipamente este emiterea unui semnal radio foarte puternic care acopera semnalul emis de telefonul mobil pentru a se conecta la retea. Aria de acoperire a echipamentelor de bruiaj poate varia de la cativa metri si pana la cateva zeci de metri, variabila de care depinde pretul, de la 50 de dolari (aproximativ 35 de euro) pana la cateva sute de dolari.

    Cati sunt dispusi sa plateasca aceasta suma de bani pentru o perioada de liniste? Kumaar Thakkar, un comerciant de echipamente de bruiaj din Mumbai, India, sustine ca exporta in SUA in jur de 20 de bucati lunar. La fel ca Thakkar, magazine din toata lumea primesc comenzi care se traduc lunar in vanzari de cateva sute de echipamente de bruiaj pentru telefoane mobile. Nu este vorba despre o tehnologie noua, insa cei interesati au inceput sa considere necesara folosirea unui astfel de echipament in anumite situatii. Cei mai multi dintre cumparatori sunt proprietarii unor afaceri care implica prin definitie un nivel redus de zgomot conversational, cum ar fi cinematografele sau salile de teatru, de exemplu, dar se simte si tendinta de crestere a vanzarilor in randul publicului obisnuit, mai ales oameni care circula cu transportul in comun.

    Un medic terapeut din Ohio a platit 200 de dolari (aproape 140 de euro) pentru un echipament de bruiaj pentru telefonul mobil, in incercarea de a evita intreruperile telefonice in timpul consultatiilor, situatie cu care se confrunta destul de des. Echipamentul l-a gasit pe internet, pe site-ul PhoneJammer.com, un magazin online specializat in vanzarea de astfel de produse, unde cel mai scump echipament de bruiaj, dedicat companiilor, costa aproape 4.000 de dolari (in jur de 2.760 de euro). „Vanzarile au ajuns la 400 de bucati in fiecare luna, in crestere de la 300 anul trecut. Insa in perioada sarbatorilor, cererea depaseste 1.000 de echipamente“, spune Victor McCormack, proprietarul site-ului.

    Gunjan Bajoria, un tanar de 25 de ani angajat intr-o companie londoneza de import-export, este unul dintre cei ce au achizitionat un astfel de echipament. Face naveta spre serviciu zilnic si, de cel putin doua ori pe saptamana, cand se intampla sa lucreze pe laptop in tren, apasa un buton aflat pe cutiuta neagra din buzunar si ii impiedica astfel pe cei din jur sa-l deranjeze cu conversatii telefonice zgomotoase. „De multe ori reactia celor patiti este chiar amuzanta. Intai continua sa vorbeasca singuri cateva secunde, pana realizeaza ca apelul s-a incheiat, iar apoi incep sa intrebe oamenii din tren daca au semnal la telefonul mobil“, spune Bajoria. „Uneori ma simt vinovat pentru ca folosesc echipamentul de bruiaj. Ma gandesc ca poate aveau o conversatie importanta. Dar, sincer, nu as apasa butonul daca nu ar vorbi atat de tare.“

    Un alt exemplu este cel al unui arhitect american pe nume Andrew. Acesta nu a vrut sa-si dezvaluie intreg numele, pentru ca stie ca echipamentul de bruiaj pe care-l foloseste, tot in tren, este ilegal si risca astfel o amenda de aproximativ 11.000 de dolari (aproape 7.600 de euro). Andrew apeleaza uneori la dispozitiv atunci cand o discutie telefonica din jurul lui devine deranjanta. Un caz concret despre care povesteste ar fi cel al unei persoane care, in urma cu cateva luni, vorbea foate zgomotos la telefonul mobil in tren, avand de altfel un limbaj nu tocmai elegant. „Asa ca am apasat butonul. Ea a continuat sa vorbeasca la telefon inca vreo 30 de secunde, pana a realizat ca de la capatul celalalt al firului n-o mai asculta nimeni“, spune Andrew, care in acest fel nu a impiedicat-o numai pe tovarasa lui de drum sa deranjeze atmosfera din vagonul de tren, dar a blocat orice apel telefonic pe o raza de peste 9 metri.

    Pentru operatorii de servicii de telefonie mobila, popularitatea echipamentelor de bruiaj reprezinta un semnal de alarma, fiindca astfel de practici le aduc daune financiare. Orice apel telefonic blocat cu ajutorul unui astfel de echipament inseamna o suma de bani pe care operatorul nu o mai incaseaza. Pierderi marunte poate, dar operatorii nu sunt dispusi sa si le asume, mai ales in conditiile in care cheltuiesc miliarde de dolari pentru a inchiria benzi de frecventa, la care se mai adauga si costurile de mentenanta – in total 6,5 miliarde de dolari (4,5 miliarde de euro) in cazul operatorului american Verizon Wireless.

    La argumentul furnizorilor de servicii de telefonie mobila impotriva echipamentelor de bruiaj se adauga si altele. Problema nu este faptul ca un client mai zgomotos este impiedicat sa mai vorbeasca la telefon printr-o asemenea metoda ilegala, ci ca odata cu el sunt afectati si utilizatorii mai discreti de telefoane mobile, aflati pe raza de actiune a aparatului. Prin urmare, Comisia Federala pentru Comunicatii din SUA, impreuna cu cativa operatori de telefonie mobila, printre care si Verizon Wireless, a organizat investigatii pentru a depista cel putin companiile ce apeleaza la un echipament de bruiaj si a le aplica amenzi. In opinia autoritatii americane de reglementare, aparatele respective pot fi chiar periculoase daca ajung pe mana cui nu trebuie, pentru ca pot impiedica apeluri telefonice absolut necesare in situatii de urgenta.

    Specialistii sunt insa de parere ca folosirea echipamentelor de bruiaj nu poate fi oprita, chiar daca la mijloc sunt amenzi usturatoare. „O caracteristica a secolului 21 este inabilitatea oamenilor de a se controla in anumite situatii pentru binele celor din jur“, declara recent James Katz, directorul Centrului pentru studii in domeniul comunicatiilor mobile din cadrul Rutgers University, citat de The New York Times. „Un ins zgomotos considera ca are dreptul sa treaca peste persoanele din jur, pe cand posesorul echipamentului de bruiaj considera ca drepturile sale la liniste sunt mai importante.“