BusinessMagazin

Blog

  • Sfanta invidie

    In Europa post-comunista invidia reprezinta „virtutea publica suprema“, afirma acum cativa ani, cu evident sarcasm, un politolog maghiar. Intr-adevar, analizele asupra capitalului social din statele est-europene scot la iveala un nivel extrem de ridicat al invidiei sociale.

     

    Dupa 1989, incalcarea contractului social comunist al egalitatii in saracie a facut ca majoritatea populatiei sa suporte cu dificultate imbogatirea rapida a unui segment ingust. Au fost facute astfel de masuratori si in Romania, iar una dintre cele mai importante concluzii a fost ca frustrarea si invidia sociala constituie un indicator esential pentru determinarea profilului culturii politice post-comuniste.

     

    De ce este cetateanul post-comunist invidios peste masura? In primul rand pentru ca imaginarul egalitarist in care a fost obisnuit sa traiasca a fost scurtcircuitat de schimbarile dramatice in structura sociala produse dupa 1989, cand s-a marit inegalitatea dintre oameni, iar bogatia a devenit incomparabil mai vizibila. Cercetari de psihologie sociala facute si in alte parti de-a lungul secolului au aratat ca nivelul invidiei creste de obicei dupa evenimente dramatice, revolutionare, cand regulile jocului sunt schimbate, iar in redefinirea status-urilor si redistribuirea proprietatilor apare un joc de potentialitati in care fiecare cetatean se simte indreptatit la un profit cat mai mare.

     

    „De ce el si nu eu?“, devine intrebarea cheie in astfel de perioade in care, pana la reasezarea normelor sociale, fiecare crede ca i se cuvine cat mai mult. Lucrurile au fost accentuate in comunism, unde, cu precadere in ultimul deceniu cu lipsurile sale multiple, s-a dezvoltat o asa-numita „cultura a penuriei“ – conceptie conform careia bunurile necesare supravietuirii sunt rare, iar oricine se bucura de ele afecteaza sansele ce-lorlalti de a le obtine. Orice imbogatire devine o imbogatire in detrimentul celorlalti. Partea interesanta este ca saracia nu explica intotdeauna invidia.

     

    Frustrarea sociala este ridicata in randul perdantilor tranzitiei, dar sentimentul ca au pierdut trenul nu il au doar cei saraci, ci si multi dintre cei mai instariti. Nivelul invidiei a crescut pe masura ce statele comuniste au intrat pe o panta ascendenta de dezvoltare, iar nivelul de trai al populatiei a inceput sa creasca. Conform unui explicatii de tip marxist ar fi trebuit sa avem mai multa multumire de sine pe masura imbunatatirii calitatii vietii. Or, vedem ca frustrarea creste concomitent cu aceasta imbunatatire. Acesta este paradoxul invidiei sociale: este boala perioadelor de ameliorare, cand situatia se imbunatateste, dar oamenii devin, pe fondul cresterii standardelor si al asteptarilor, tot mai nemultumiti.

     

    Teoria deprivarii relative explica mai bine acest paradox. Deprivarea relativa este perceptia ca nu avem destul in comparatie cu ceilalti, despre care credem ca nu au nici un motiv sa fie mai bine situati decat noi. Comparatia este pacatul si nenorocirea omului modern, observa profetic Rousseau, care spunea ca aceasta este sursa nesecata de frustrare intrucat va exista mereu cineva mai bogat, iar daca nu va fi existand, se va gasi cineva mai frumos sau mai inteligent. In perioada comunista, populatia traia in deprivare absoluta: mai nimeni nu avea cele de trebuinta, dar situatia era mai usor de tolerat intrucat starea de saracie era generalizata. Intrarea in faza deprivarii relative a adus furtuna in acest paradis apatic: oamenii au inceput sa se compare, sa se ia la intrecere, sa dea vina unii pe altii pentru insuccesele proprii.

     

    In mod normal, nu ne comparam cu oricine, ci mai ales cu cei asemeni noua. Hesiod spunea ca „olarul se compara cu alt olar, cantaretul cu cantaretul, cersetorul cu cersetorul“, iar Bacon completa ca „regii sunt invidiati doar de alti regi“. Masuratorile de psihologie sociala din Occident au scos la iveala ca invidia apare, in general, fata de persoane din proximitate, din grupul de referinta sau cu pozitionare ierarhica apropiata, care reusesc inaintea altora asemeni lor, avand aceleasi potentialitati. Din acest motiv, invidia sociala este limitata. Statele post-comuniste se afla intr-o situatie particulara pentru ca au iesit dintr-o lunga perioada bazata pe tirania egalitatii, iar dupa 1989, pe fondul ravasirii normelor ascendentei sociale, fiecare se compara cu oricine, se crede indreptatit la orice si astfel invidia sociala s-a generalizat.

     

    La randul ei, invidia generalizata, difuza este mai usor de suportat decat cea focalizata. Pana acum, au fost injurate categorii abstracte – „fosta nomenclatura“, „securistii“ care s-au convertit la capitalism pentru a pastra controlul asupra economiei si a puterii politice. Nomenclaturistii si securistii sunt, ca sa spunem asa, reformuland observatia lui Bacon amintita mai sus, regii din imaginarul nostru politic, cei pe care nu-i poti invidia prea tare pentru ca par o fatalitate, au avut privilegii si inainte si dupa. Invidia de acest tip provoaca mai degraba lamentatie si placiditate.

     

    Lucrurile se schimba pe masura ce intra in scena noile generatii, noii politicieni, noii imbogatiti, cand lupta incepe sa se dea nu intre „ei“ si „noi“, intre „fostii comunisti“ si „democrati“, ci doar  intre democrati, cand conflictul intre generatii este inlocuit de o incomparabil mai sangeroasa confruntare intre lupii tineri, cand noii imbogatiti si noii politicieni raman fata in fata. Atunci invidia exacerbeaza tensiunea, nervozitatea si frustrarea. Avem aici o explicatie pentru faptul ca guvernarile de centru-dreapta sunt mai turbulente si provoaca scandaluri mai mari decat guvernarile „fostilor“.

     

    Cat au fost la putere Iliescu, batranii nomenclaturisti si fostii securisti, romanii s-au resemnat ca in fata unui blestem. „Fostii“ sunt „ceilalti“ cu care nimeni nu se compara. Cand vin la putere „ai nostri“, adica baietii buni asemeni majoritatii populatiei de bine, democratii, tinerii, noii, situatia este mai greu de gestionat. Comparatia opereaza mai atent, mai focalizat, iar invidia ajunge sa faca ravagii. Am putut constata ca tinerii ajunsi in Parlament sau numiti in diferite functii in guvern sau structurile locale sunt priviti cu intransigenta tocmai de catre tineri. „Democratii“ sunt judecati cu extrema severitate tocmai de tabara „democrata“. Noii politicieni se tolereaza tot mai greu intre ei, la fel ca si noii imbogatiti. Invidia a devenit, din apatica ce era, nevricoasa, vigilenta, frustrata. Ceea ce, respectand argumentatia de pana acum, ar fi de bun augur, fiind semnul ca lucrurile se misca.

     

    Pacat biblic, invidia a fost, in general, valorizata negativ de-a lungul timpului, fiind vazuta ca un mare viciu, ca un defect, ca un derapaj fata de norme religioase, etice sau publice. Au fost si ganditori care i-au gasit virtuti (Descartes, de exemplu).

     

    Cativa economisti si sociologi din spatiul anglo-saxon au elaborat, dupa al doilea razboi mondial, teorii din care reiesea ca invidia sociala ajuta capitalismul si democratia, pentru ca stimuleaza competitia.

    Sa vedem daca in Romania post-comunista stimuleaza ambitia sau declanseaza nebunia colectiva.         

  • Facem un deal auto?

    Cresterea importanta a vanzarilor de autoturisme obliga importatorii fie sa deschida reprezentante proprii, fie sa caute dealeri parteneri. Care sunt insa conditiile pentru a te inscrie in cerintele lor?

    La inceput a fost fuziunea dintre o idee si capitalul initial, ca in orice afacere, povesteste directorul general George Balan cum a luat fiinta Cardinal Motors, dealer constantean de autoturisme. Ideea pe care s-a bazat afacerea, inedita la acea vreme, a fost aceea de a deveni dealer monomarca. Capitalul initial, 500 de mii de dolari. De ce dealer monomarca? Pentru ca, atunci cand te concentrezi pe specificul unei singure marci de automobile, poti atinge mai repede o calitate a serviciilor care sa te diferentieze de ceilalti competitori. Poti fideliza clientela. Poti cunoaste mai in amanunt pro-blemele cu care se confrunta clientii tai.  

    Dupa 11 ani, Cardinal Motors isi propune pentru 2005 o cifra de afaceri de 15 de milioane de euro din vanzarea a circa 1.200 de autoturisme VW, Audi si utilitare VW si din activitatile de service conexe. Profitul net estimat de Balan se cifreaza in jurul valorii de 700.000 de euro.

     

    Firma este unul dintre cei 65 de dealeri agreati ai firmei Porsche Romania, liderul pietei importurilor auto. „Pana la sfarsitul lunii iunie am vandut deja 500 de automobile, cat in tot anul 2003. Crestem cu 93% anul asta“, spune Balan.

     

    E o superafacere in ziua de azi sa fii dealer auto? Vanzarile au crescut in ultimii ani constant, dar ceea ce s-a intamplat in acest an a surprins pana si cele mai optimiste aprecieri. Cifra de 130.000 de autoturisme vandute in primele sase luni ale anului inseamna o crestere de 63% fata de perioada similara a anului trecut si echivaleaza vanzarile pe intreg anul 2004.

     

    Cresterea i-a surprins intrucatva pe importatori. Meridian, cel mai mare concesionar al Dacia Groupe Renault, a inregistrat pe primul semestru al anului o cifra de afaceri de 16 milioane de euro, cu 78% mai mare fata de aceeasi perioada a anului trecut. Profitul companiei pe primele sase luni ale anului curent a atins 2,1 milioane de euro, cu 75% mai mult fata de perioada similara a anului 2004.

     

    „Chiar daca am anticipat aceste momente bune atunci cand am deschis cel de-al doilea complex auto in partea de vest a Capitalei, evolutia pietei auto, bazata pe succesul marcii Logan si pe implementarea programului guvernamental pentru reinnoirea parcului auto, ne-a adus o crestere peste asteptari“, spune Catalin Bultoc, director general al Meridian.

     

    Pentru a putea face fata comenzilor, importatorii sunt nevoiti acum sa isi extinda rapid reteaua de dealeri. „Trebuie sa marturisesc ca explozia pietei auto ne-a prins putin pe nepregatite, industria a ramas usor in urma pietei“, spune Brent Valmar, director general al Porsche Romania.

     

    Daca aveti cateva milioane de euro pentru o afacere, acum e momentul sa-i investiti intr-un showroom cu atelier de service, reprezentanta a unei marci. Usor de zis, insa fara sprijinul importatorilor sansele de reusita se diminueaza. A cam trecut vremea in care puteai sa iti deschizi un mic atelier de service si sa dai lovitura reparand multimea de masini second-hand care au invadat piata romaneasca in anii ‘90.

     

    Dar, daca ai deja macar o spalatorie auto, ai indeplinit un criteriu pentru a fi selectat ca dealer al unui importator de marca. Conditia de baza este insa aceea ca in zona de resedinta sa existe potential.

     

     Acest lucru se poate stabili doar cu studii de piata bine documentate, pe care le pot comanda doar firmele importatoare sau producatorii. Una dintre primele investitii pe care Renault le-a facut cand a venit la Dacia a fost intocmirea, in anul 2000, a unui astfel de studiu de geomarketing.

     

    „Am elaborat o organizare teritoriala a retelei de dealeri in asa fel incat aceasta sa tina cont de dezvoltarea viitoare a pietei“, explica Jacques Abot, directorul comercial pe Romania la Dacia. Ca in multe alte afaceri, e destul sa plateasca unul. „Timpul a confirmat valabilitatea studiului nostru. Celelalte marci incep sa isi deschida reprezentante in jurul centrelor noastre“, afirma Abot. Asadar, ochiti un teren liber langa un dealer Dacia sau Renault, cumparati-l si asociati-va cu cineva care sa aiba experienta in domeniul auto. In scurta vreme, un importator va va propune sa deveniti dealerul marcilor pe care el le aduce in Romania.

     

    N-ar fi frumos sa fie atat de simplu? Pe langa cele de mai sus trebuie sa poti prezenta un plan de afaceri pe cel putin zece ani. „Un dealer al unei singure marci trebuie sa dispuna de cel putin 10.000 de metri patrati“, spune Valmar. Se adauga costurile de viabilizare a terenului, cu utilitatile, amenajarea si costructia propriu-zisa.

     

    Cele mai mari vor fi costurile cu constructia si amenajarea showroom-ului. „In cazul marcilor pe care le reprezinta Porsche Romania – VW, Audi, Seat, Skoda si Porsche, aceste costuri se ridica la circa 1.000 de euro pe metrul patrat“, explica directorul general al importatorului.

     

    Spatiul de expunere trebuie sa prevada 35 de metri patrati pentru fiecare model expus. Marimea atelierului de service trebuie calculata in functie de numarul mediu zilnic de treceri, adica de clienti care trec pragul reprezentantei.

     

     Evident ca secretul acestor formule il cunosc doar importatorii oficiali, pe baza experientei lor de pe alte piete. Iar capitalul initial trebuie sa fie al dumneavoastra – importatorul vine cu know-how-ul, cu pregatirea personalului, piesele de schimb si automobilele. Este, daca vreti, un fel de franciza la care nu se plateste taxa de franciza.

     

    Care ar fi investitia finala? De exemplu, e nevoie de numai 300.000 de euro pentru un service Dacia, de aproximativ 800.000 pana la 2 milioane de euro pentru un showroom Dacia sau Dacia-Renault, de 3,5-4 milioane de euro pentru un dealer trimarca Dacia-Renault-Nissan ori de cel putin 2,5 milioane de euro pentru a fi dealer Porsche Romania.

     

    Marginile de profit din vanzari sunt foarte mici, circa 5%, de aceea nu iti poti permite sa dai gres. Cu cat ai deasupra capului o umbrela mai mare, cu atat mai bine.

     

    Nici la activitatea de service nu se castiga inca foarte bine, spun importatorii. Pretul unei ore de manopera este de circa 20 de euro, mult sub ceea ce se practica in Vest, unde o ora de service ajunge la 80 de euro. Aceasta in conditiile in care competitivitatea impune servicii la un standard calitativ comparabil. Deocamdata, profitul unui dealer vine in mod egal atat de pe urma activitatii de vanzare, cat si de pe urma celei de postvanzare. In Occident, raportul este de circa 60 la 40 in favoarea serviciilor postvanzare.

     

    Pentru compania Meridian, doar 38% din cifra de afaceri pe primele sase luni a fost realizata din comercializarea de autovehicule noi. 20 de procente au venit din activitatea de service, 18% din vanzarea de piese de schimb si restul de 25% din comercializarea de automobile second-hand.

     

    Aceasta activitate, vanzarea de masini la mana a doua, ramane inca una destul de raspandita in Romania si e o sursa destul de importanta de venituri pentru dealerii auto.

     

    In schimb, tiriac Auto, al doilea mare importator de pe piata romaneasca, care comercializeaza 10 marci de autovehicule, a realizat circa 75-80% din cifra de afaceri din vanzarea de autovehicule, spune Adriana Ichim, directorul executiv al companiei, doar 20-25% fiind veniturile realizate in urma activitatilor de service si comercializarii pieselor de schimb.

     

    „Aceasta proportie in venituri are legatura si cu faptul ca tarifele pe care le practicam pentru serviciile postvanzare nu sunt inca la nivelul tarilor din UE, in timp ce preturile masinilor sunt relativ la acelasi nivel“, explica Adriana Ichim.

     

    „In functie de specificul fiecarei marci apreciem, ca medie, ca tarifele practicate in reteaua companiei noastre pentru serviciile postvanzare reprezinta intre 40-50% din cele practicate in tarile occidentale“, sustine oficialul de la tiriac Auto.

     

    si totusi, merita sa fii dealer auto, chiar si un dealer independent, partener al unui importator. Acestia insa se feresc sa comunice care este comisionul acordat dealerilor. In functie de marca si modelul comercializat, procentele acordate dealerilor difera.

     

    „Intelegerile cu dealerii sunt foarte clare, incluzand si criterii de performanta, de aceea comisioanele pe care acestia le primesc sunt variabile. Ca  regula, importatorul pastreaza un procent care asigura imaginea si reprezentarea marcii si ii acopera costurile operationale“, spune Adriana Ichim.

     

    Dar nu e la indemana oricui sa realizeze un business plan pe cinci sau zece ani, cum cer importatorii. si nu poti fi sigur cum va evolua piata auto. Dar faptul ca inca suntem pe penultimul loc in Europa la gradul de motorizare (adica la numarul de masini pe cap de locuitor) arata ca loc de crestere pe piata mai exista destul.

     

    Planul de afaceri al unui dealer auto este rezultatul influentei combinate a mai multor factori. „In primul rand, plecam de la obiectivele noastre pe termen lung, care sunt bazate pe istoricul vanzarilor interne si pe cel al evolutiei pietei auto locale. Apoi, in conformitate cu capacitatea de vanzare si cu obiectivele de dezvoltare, Dacia Groupe Renault ne acorda un anumit obiectiv de vanzari, care sta la baza estimarilor valorice ale planului de afaceri“, afirma Catalin Bultoc de la Meridian.  

     

    Pana la urma, cresterea de peste 60% a pietei se va regasi in activitatile de postvanzare, unde serviciile oferite clientilor merg tot mai departe, pentru a face diferenta. Autoitalia, importator al marcilor Fiat, Alfa Romeo, Lancia, SsangYong si Maserati, ofera cate o cafea tuturor clientilor care se opresc la reprezentanta sa din vestul Capitalei.

     

    Nu zambiti: micile „fleacuri“, de la amabilitatea mecanicului si pana la promptitudinea livrarii pieselor de schimb vor face diferenta. „In showroom-ul nostru de la Ploiesti vom avea doua hostese care sa conduca clientii, sa le ofere cafea sau suc, vom avea si Internet“, spune George Balan de la Cardinal Motors. „La fel, suntem printre putinii dealeri care ofera masina la schimb gratis pentru perioada de service. Asta pentru ca, in general, prima masina o vinde consilierul, restul service-ul“.

     

    Paradoxal sau nu, in Romania, unul dintre cele mai mari costuri este cel cu instruirea personalului. „Investim circa 10.000 de euro pentru pregatirea unui mecanic“, spune Brent Valmar.

     

    De ce e nevoie de atat de mult? „Lipseste scolarizarea la nivel de liceu. Nu exista personal cu o buna pregatire tehnica“, explica Jacques Abot de la Dacia. „In 2005 avem planificate nu mai putin de 150.000 de ore de pregatire cu personalul.“

     

    Faptul ca producatorii sau importatorii nu ofera sprijin financiar partenerilor, ba mai cer si indeplinirea unor volume anuale de vanzari impartite pe luni, ii poate face pe multi sa strambe din nas la gandul de a deveni dealer auto. Dar ideea ca toate costurile de pregatire a personalului calificat sunt suportate de importator sau producator le poate ridica moralul.

     

    In plus, unii dealeri, cum sunt cei ai Porsche Romania, mai pot beneficia de linii de credit sau finantare din partea bancii specializate a grupului, Porsche Bank. „Intr-o astfel de afacere, cand ai aprins lumina, lucrurile trebuie sa se invarta imediat“, sustine Dana Cortina, director general de retail al firmei Porsche Romania.

     

    Iar cresterea sustinuta a vanzarilor imprima lucrurilor un ritm alert. „In reprezentantele noastre asiguram servicii pentru circa 300 de masini pe zi. Impreuna cu dealerii parteneri asiguram servicii pentru circa 100.000 de autovehicule in fiecare an“, spune Dana Cortina.

     

    Totusi, mai sunt si alte avantaje de care dealerii beneficiaza de pe urma importatorului. „Reteta succesului cuprinde un cumul de facilitati si servicii pe care in mod uzual il oferim partenerilor nostri, cateva din cele mai importante fiind know-how, training, suport de marketing, finantare leasing, sistem de trade-in sau acces la stocuri tampon“, explica directorul executiv al tiriac Auto.

     

    Aproximativ jumatate din volumul vanzarilor de autoturisme de import este acoperit de Capitala, astfel incat cele mai mari investitii, atat in reprezentante proprii, cat si in retelele de dealeri parteneri, se vor derula in acesta zona.

     

    Dupa Renault-Dacia si Autoitalia, Porsche Romania este cel de-al treilea importator care va ataca si zona de vest a Capitalei, cu o investitie de 28 de milioane de euro in doua reprezentante, una pentru Audi si Seat, cealalta pentru VW si Skoda. Dupa finalizarea acestora, in decembrie in primul caz si in martie 2006 in al doilea, cele doua reprezentante vor putea asigura un volum anual de vanzari de 3.000 de unitati si 30.000 de treceri pe an in atelierele de service.

     

    Daca in cazul acesta avem de a face cu o politica de dezvoltare in paralel a unor reprezentante mari de vanzari dublate de o retea puternica de dealeri independenti, care sa ofere servicii complete pentru autoturismele importate de Porsche Romania, in cazul Dacia-Renault strategia de extindere este usor diferita. Nu toate reprezentantele ofera servicii complete, iar unele fac asistenta postvanzare si pentru alte marci.

     

    Motivul? Clientul plateste pentru o ora de service la Dacia circa 4 pana la 12 euro. O plaja foarte larga, structurata in functie de calitatea serviciilor oferite, dar totusi ceva sub pretul pietei.

     

    Pentru a completa veniturile, service-urile Dacia asigura interventii si pentru automobilele altor marci. „Daca in apropierea unui service de-al nostru exista o flota de 10 masini, cum sa nu profiti? Cei care au activitati de service sunt obligati sa ofere servicii si pentru alte marci, pentru ca altfel nu rezista financiar“, mai spune Abot.

     

    Dacia are in teritoriu 70 de puncte de vanzare, dintre care 22 sunt dealeri si pentru Renault si Nissan, si 20 de puncte de service. Extinderea retelei ia in calcul „principiul placilor“, copiat dupa reteta Renault din Franta. „Adica fiecare reprezentanta dispune de dealeri sateliti“, explica Jacques Abot.

     

    si in acest caz, principiul „mai bine unul bun decat doi prosti“ se aplica, spune directorul comercial al Dacia. Cu alte cuvinte, nu ai nici o sansa sa devii dealer Dacia daca in zona exista deja unul.

     

    Dar si pentru Dacia, presiunea pietei asupra serviciilor isi va spune cuvantul. Productia uzinei de la Pitesti aproape s-a dublat, cresterea fiind de 95% in primul semestru comparativ cu perioada similara a anului trecut. Mare parte din vanzari, peste 62.000 de unitati, din care mai mult de 47.000 de Logan, au mers pe piata interna.

     

    si Dacia trebuie sa isi extinda reteaua de dealeri pentru a face fata cererii. Dar mai ales trebuie sa-si extinda reteaua de service, care va trebui sa inghita plusul de acum al vanzarilor cu servicii postvanzare.

     

    Numai ca importatorii incep sa fie prudenti in ceea ce priveste evolutia vanzarilor. Dupa euforia primelor sase luni urmeaza previziuni ceva mai moderate. „Cand ai de a face cu o crestere de aproape 70%, ca in primele cinci luni din acest an, va urma in mod sigur stagnare sau recul al vanzarilor; nu se poate mentine un asemenea ritm de crestere“, apreciaza Brent Valmar, care este in acelasi timp si presedintele Asociatiei Producatorilor si Importatorilor de Automobile din Romania (APIA).

     

    Anul acesta este cel de-al cincilea consecutiv de crestere a vanzarilor de automobile. „Decalajul fata de pietele din Europa Centrala si de Est incepe sa se reduca“, apreciaza Valmar. „Faptul ca am reusit sa depasim Ungaria cu 18.000 de unitati comercializate este un lucru extrem de bun.“

     

    La sase luni, Dacia se mentine liderul incontestabil al vanzarilor. Chiar daca Solenza a parasit liniile de fabricatie, noul Logan a inlocuit deja cu succes fostul model.

     

    In schimb, celalalt producator, Daewoo Automobile Romania, a consemnat o diminuare a productiei cu 8%. Impreuna, cele doua marci fac insa legea pe piata romaneasca, cu o cota cumulata de aproape 60% (47,7% Dacia si 11,8% Daewoo). La importuri, primele pozitii ale topului vanzarilor sunt aceleasi ca si cele din primul semestru al anului trecut. Lider este Renault, urmat de marcile Skoda si Volkswagen.

     

    Cele mai mari cresteri ale vanzarilor, cu peste 90%, le-au inregistrat automobilele mici si cele compacte. La fel, vanzari mult imbunatatite, cu un plus de 71%, au inregistrat si autoturisme-le din clasa SUV – care im-bina caracteristicile off-road cu cele de strada.

     

    In comparatie cu anul trecut, vanzarile de autoturisme diesel au inregistrat un recul, din cauza incetarii productiei modelului Solenza pe motorina. Cresterea, in acelasi interval, pana la o cota de 55% a importurilor de masini cu motorizari diesel nu a putut compensa situatia.

     

    Probabil ca de abia din septembrie, o data cu lansarea Daciei Logan cu motor diesel, ponderea acestor autoturisme in totalul vanzarilor va creste semnificativ.

     

    De altfel, Logan este si vedeta incontestabila a exporturilor, modelul debutand inclusiv pe pietele din Franta, Germania, Spania si Cehia. Pe ansamblu, exportul industriei auto romanesti a crescut cu 157%, iar exportul de autoturisme s-a triplat fata de pri-ma jumatate a anului trecut.

     

    Rezultatele vanzarilor de pe piata auto romaneasca sunt si mai valoroase daca le privim in contextul pietei europene.

     

    Estimarile APIA arata o scadere a vanzarilor de autoturisme in vestul Europei cu do-ua procente si o diminuare a productiei cu 2,5%. Iar aceasta, cu siguranta, va atrage in continuare privirile producatorilor straini catre piata romaneasca. Piata pentru care vor scoate din buzunare ceva bani in plus, concretizati in investitii.

  • Soarta Rafo a ramas tot in ceata

    Un sir de afirmatii contradictorii au razbatut in ultima perioada dinspre Rafo Onesti. Mai intai a fost declaratia lui Marin Anton, reprezentantul Balkan Petroleum, care a sustinut ca firma si-a vandut la 12 iulie participatia de 98% din actiunile Rafo catre Alfa Oil, un grup format din trei companii straine (Expanet, Calder-A si Raglam Overseas), despre care informatiile disponibile public sunt inexistente.

     

    Ulterior, presedintele Balkan Petroleum, Marian Iancu, a afirmat ca de fapt Rafo n-a fost vanduta nimanui si ca daca rafinaria se va vinde, „va fi pe bani multi“ – vrand sa sugereze, probabil, ca n-a intalnit inca investitorul capabil sa-i ofere pretul dorit de BkP. In fine, acelasi Anton a revenit, declarand ca de fapt in spatele celor trei firme necunoscute care au cumparat Rafo s-ar afla grupul financiar austriac Vienna Capital Partners si ca, mai mult, una din cele trei firme (Raglam) s-ar afla in negocieri avansate pentru preluarea creantelor Petrom-OMV in raport cu Rafo si a actiunilor ce ar rezulta din conversia datoriilor rafinariei.

     

    Cand totul parea sa se fi terminat cu bine, autoritatile au readus lucrurile la punctul initial: Autoritatea pentru Valorificarea Activelor Statului a precizat ca fara acordul sau este imposibila o cesiune de actiuni ale Rafo, iar Parchetul Inaltei Curti de Casatie si Justitie a pus sechestru asigurator pe actiunile BkP la Rafo, incepand cu 23 august, ceea ce impiedica vanzarea actiunilor. Oficialii AVAS au clarificat si eventuala intentie de cumparare a Rafo din partea unui investitor strain, precizand ca singura oferta a venit din partea firmei Calder-A International BV (una din misterioasele trei pomenite de oamenii BkP), dar ca AVAS nu poate aproba vanzarea pana nu primeste documentele care sa certifice bonitatea respectivei firme.

  • Cum v-am spus, mizati pe leu

    Ultimele iesiri in public ale guvernatorului BNR contureaza un peisaj ideal al sistemului financiar romanesc, cu depunatori care vin la banca sa economiseasca, atrasi de dobanzile bune la depozite (in loc sa se imprumute ca sa cumpere marfuri din import), cu credite ieftine in lei si cu bancheri care colaboreaza cu clientii lor sa finanteze (in lei) proiecte de investitii in economia reala. Mai mult chiar, in afara de constrangerile administrative fara precedent pentru creditarea in valuta, pe care BNR le impune acum bancilor, guvernatorul apeleaza deschis la o anumita responsabilitate fata de economie a bancilor – sau cel putin a celor mai mari banci din sistem, cele cu retea extinsa, mai interesate sa atraga economiile populatiei decat bancile mici, simple relee pentru intrarile masive de acum de valuta din strainatate.

     

    Spre acele banci mari si responsabile ar urma deci sa migreze, in timp, si economisirile populatiei, si doritorii de credite accesibile in lei, in timp ce restul bancilor ar ramane intr-un soi de ofsaid moral, vinovate de a urmari exclusiv castiguri rapide din plasamentele de lei la BNR. De aceea, Mugur Isarescu li s-a adresat acum doua sapatamani cu ironica amenintare ca BNR nu-i va mai sterge la gurita pe cei care „nu stiu sa pape laptic fara sa se pateze“ – adica nu va mai atrage automat din piata excesul de lei rezultat din vanzarile de valuta ale bancilor. Isarescu le-a recomandat bancilor patate de laptic sa rascumpere pur si simplu valuta vanduta in loc sa caute un plasament bun la BNR pentru leii lor.

     

    Socoteala micilor banci in cautare de profit rapid e corecta, atata vreme cat ele stiu ca BNR are tot interesul sa sterilizeze respectivul exces de lei, ca sa nu alimenteze inflatia. Numai ca, in cazul de fata, si mai hranitor pentru inflatie ar fi ca banca centrala sa se muleze pe asteptarile dealerilor si ale bancilor straine, ceea ce ar atrage si mai multe fonduri speculative din afara, imposibil de absorbit in economie. Cum am vazut in ultimele saptamani, BNR are la dispozitie aici doua parghii, ambele cu eficienta relativa: sa nu mai depoziteze leii excedentari din piata monetara si sa intervina cat mai putin previzibil pe piata valutara, cu achizitii de euro, ca sa strice socotelile celor ce pariaza pe o apreciere continua si constanta a leului.

     

    Intr-un astfel de context, limitarea creditelor in valuta, cu scopul de a frana influxul de bani din strainatate si a forta scaderea dobanzilor la creditele in lei, e o masura de ultima instanta prin care BNR lupta cu „valutizarea“ economiei romanesti. In numarul de fata al BUSINESS Magazin, economistul Mircea Cosea sustine ca BNR n-ar trebui sa faca o diferentiere asa de neta intre creditele in lei si cele in valuta, fiindca Romania tinde catre UE. E o teorie inrudita cu cea sustinuta de cine spune ca Romania ar trebui sa adopte acum direct euro, ca sa scape de necazurile aduse de variatiile de curs valutar. Numai ca drumul spre UE si spre euro trece obligatoriu prin reperul unei monede nationale functionale. BNR nu poate avea politica monetara si cu atat mai putin poate urmari dezinflatia (conditie de baza pentru intrarea in UE) intr-o economie dependenta exclusiv de jocurile dintre euro si dolar, unde leul nu conteaza decat ca teren pentru speculatiile valutare ale strainilor.

     

    Desigur, liberalizarea conturilor de capital continua, in aceeasi perspectiva a aderarii la UE, dar BNR trebuie sa gaseasca echilibrul intre deschiderea pietei si rezistenta unei economii unde „stabilitatea preturilor“ inseamna de fapt un leu viabil. De aici si idealul sugerat de banca centrala, al unei economii unde preturile, salariile, creditele si planurile de afaceri sa se exprime in lei. Nu inseamna ca un asemenea ideal e neaparat realizabil, cel putin nu in orizontul de timp pe care l-ar dori BNR; dar asta nu inseamna ca nu e dreptul si datoria ei sa-l propuna sau, dupa caz, sa-l impuna bancilor.

  • In numele integrarii europene

    Pe ultima suta de metri inainte de prezentarea faimoasei strategii fiscale pe termen mediu, viziunea autoritatilor despre cum ar trebui sa arate sistemul de taxe si impozite pare mai confuza ca oricand. Confuzia vine, mai intai, din schimbarea ministrului finantelor.

     

    Fostul ministru Ionut Popescu apare acum ca un martir al justitiei sociale, prin faptul ca a sustinut aproape singur ideea de impozitare suplimentara a proprietatilor considerate de lux (imobile si masini). Noul ministru, Sebastian Vladescu, n-a dat nici un semnal ca ar vrea sa aplice aceasta prea putin liberala masura menita sa trimita mai multi bani la buget si sa descurajeze consumul pe credit in valuta. Iar daca impozitarea luxului nu se va face, cu atat mai mult ar capata justificare majorarea TVA, repede aducatoare de bani la buget, dar respinsa pana acum atat din ratiuni politice, cat si pentru ca ar stimula inflatia.

     

    Despre Sebastian Vladescu s-a spus ca s-ar opune majorarii TVA, iar pana ca el sa-si precizeze pozitia, PNL a comunicat ca nu s-a luat nici o decizie in privinta acestei masuri si ca obiectivele fiscale ale partidului sunt cota unica si reducerea CAS. Cat de delicata politic e decizia s-a vazut si din afirmatia neintemeiata economic a vicelui PNL Rusanu, dupa care daca anul acesta n-ar fi fost inundatii, „s-ar fi renuntat la majorarea TVA“, pastrandu-se in schimb numai ideea reducerii CAS. Mai nou, cu un argument altfel corect, unii politicieni au inceput deja sa-si justifice opozitia fata de marirea TVA tocmai prin sustinerea fata de politica BNR de tintire a inflatiei, sub cuvant ca Romania trebuie sa intre in UE cu o inflatie cat mai mica si nu cu preturile umflate de majorarea TVA.

     

    Cel putin premierul Tariceanu n-a mers chiar asa de departe atunci cand s-a declarat de parere ca marirea TVA n-ar creste veniturile la buget, ci le-ar scadea, fiindca ar descuraja excesiv si productia, si consumul. Fata de aceasta dovada de onestitate relativa, aproape nici nu mai conteaza ca premierul acceptase nu cu mult timp in urma cresterea TVA.

  • Cum sa devii dealer

    Cel mai important lucru in dealership-ul auto e sa reusesti sa faci un volum cat mai mare de vanzari. Mai tarziu, acesta iti va aduce clienti pentru activitatile de post-vanzare, cum ar fi service-ul, reviziile sau vanzarea de piese de schimb.

     

    CERINTE: Experienta in domeniu, teren de minim 10.000 de metri patrati, capital initial, business-plan pe 5 sau 10 ani.

     

    CE PRIMESTI: Importatorii iti ofera know-how, acces la finantare, la stocuri de rezerva si asigura instruirea personalului.

     

     

    CE DAI: Comisionul perceput de importatori din fiecare masina vanduta difera destul de mult in functie de marca, model si criteriile de performanta ale fiecarui dealer.

     

    CU CE RAMAI: La noi, incasarile din serviciile postvanzare, care nu sunt comisionate de importator, sunt inca mici, intre 20 si 40% din cifra de afaceri.

  • PAZA: Cine sperie hotii si numara banii

    Stiti cat cantaresc 100 de miliarde de lei vechi gata ambalate? Adica echivalentul a mai putin de trei milioane de euro? Cam 300 de kilograme. Asta inseamna mai mult de 100 de kilograme pentru fiecare milion de euro exprimat in lei vechi.

     

    Ce rost au asemenea calcule? Au, daca am sti ca au fost facute, poate, si de marii spargatori de banci, care tocmai din acest motiv au intarziat sa intre pe „piata“ romaneasca de profil. „Leul vechi nu este atractiv pentru marii spargatori de banci. Ca sa fure o suma impresionanta, ar trebui sa care un camion de bani“, spune Liviu Tarsea, directorul reprezentantei in Romania a Group 4 Falck, al doilea furnizor mondial de servicii globale de securitate.

     

    Cu trecerea la leu greu insa, crede Tarsea, se va „schimba treaba“. „Daca in tarile occidentale sunt atacate frecvent bancile, nu vad de ce la noi va fi altfel“, sustine el.

     

    In aceste conditii, este clar ca segmentul serviciilor de paza si securitate are potential. Interesant a inceput sa fie inca de acum trei ani, cand Group 4 Falck a platit peste doua milioane de dolari pentru compania romaneasca de securitate Valahia, detinuta de Liviu Tarsea, fost ofiter SPP. Valahia, care incheiase anul 2002 cu o cifra de afaceri de 3,5 milioane de dolari, a fost prima companie romaneasca de profil cumparata de un investitor strategic strain.

     

    Mai mult decat atat, la sfarsitul lunii august a anului in curs, fondul de investitii GED Eastern Fund II, administrat de grupul spaniol GED impreuna cu liderul pietei spaniole a serviciilor de paza si securitate, Prosegur, a achizitionat 51% din actiunile firmei romanesti de securitate si paza Dragon Star Guard.

     

    Un comunicat oficial al GED Eastern Fund II anunta ca valoarea totala a achizitiei se ridica la aproximativ 7 milioane de euro si ca „preluarea companiei Dragon Star Guard se va desfasura in etape prin achizitie si prin majorare de capital“. Potrivit unui raport initial al Prosegur, din 24 august, publicat pe site-ul Comision Nacional del Mercado de Valores (Comisia Nationala a Pietei de Valori din Spania), „preluarea a implicat achizitionarea a 51% din actiuni contra a 1,2 milioane de euro. Totodata, va fi contractat un imprumut de trei milioane de euro, care va fi folosit pentru realizarea planurilor financiare si strategice ale companiei“. Acelasi document, semnat de Prosegur si citat de mai multe publicatii spaniole la sfarsitul lunii trecute, anunta ca Dragon Star a incheiat anul trecut cu o cifra de afaceri de 7,3 milioane de euro si un profit inainte de amortizare (EBITDA) de 700.000 de euro.

     

    Contactat de BUSINESS Magazin, Francisc Bodo, director de investitii la GED Capital Development, care reprezinta interesele fondului de investitii spaniol in Romania, a refuzat sa faca orice comentariu despre Dragon Star, sustinand ca „abia in doua saptamani vom putea discuta despre acest subiect“. De asemenea, nici reprezentantii  unei alte companii importante din domeniu – Cobra Security – n-au putut fi contactati pana la ora inchiderii editiei.

     

    „Exista informatii in piata care arata interesul unor firme straine de a patrunde in Romania in domeniul pazei si protectiei“, sustine si Dumitru Nicolae, directorul gene-ral al companiei de profil Bidepa, care a incheiat anul trecut cu o cifra de afaceri de 270 de miliarde de lei vechi (aproximativ 6,7 milioane de euro). Bancile, argumenteaza Nicolae, isi externalizeaza o parte din servicii, obiectivele de interes national si international vor creste ca numar si importanta, Romania este membra NATO si se pregateste pentru aderarea la UE, acestea fiind doar cateva din argumentele care arata ca piata este in plina dezvoltare si ca are nevoie de investitii si investitori.

     

    Daca primele doua companii de pe piata, ca volum al cifrei de afaceri, sunt detinute acum de investitori straini, cea de-a treia, Bidepa, care are capital privat integral autohton, va fi si ea vanduta? Aici lucrurile sunt mai nuantate, precizeaza oficialii firmei.

     

    „Bidepa nu este interesata de oferte de cumparare din partea unor investitori, fie ei romani sau straini, ci de un parteneriat cu un investitor strain pe termen lung in beneficiul ambelor parti si pentru a dezvolta noi servicii“, spune Dumitru Nicolae. Cand se va realiza acest parteneriat? „Foarte curand“, raspunde seful de la Bidepa, refuzand insa alte comentarii pe aceasta tema.

     

    Deci este clar ca strainii incep  sa devina interesati de acest domeniu, mai ales ca, din ceea ce spun firmele din domeniu, piata a crescut permanent in ultimii ani. Liviu Tarsea de la Group 4 Falck estimeaza ca, daca anul trecut afacerile in domeniu la nivel national s-au invartit in jurul valorii de 85-90 de milioane de euro, pentru acest an se asteapta un volum de 120-125 de milioane de euro, adica o crestere de peste 40% a pietei. Cand vorbim de piata, ne referim la tot ce inseamna protectie, paza, monitorizare, administrare de numerar si transport de valori.

     

    Motivele acestei cresteri – cea mai mare din scurta istorie a domeniului – sunt mai multe: investitiile straine facute anul trecut, care au dus la cresterea nevoii de securitate, dezvoltarea sectorului rezidential, care a crescut si el numarul de contracte de paza si monitorizare, dar si retragerea jandarmilor de la paza diverselor institutii, fapt ce le-a facut pe acestea sa apeleze la firmele private.

     

    Oricum, si in acest domeniu, ca in majoritatea cazurilor, inceputul a fost anevoios. Pana sa se ajunga ca piata sa depaseasca 100 de milioane de euro, au fost sute de companii de profil care au aparut si disparut peste noapte. In prezent, pe piata activeaza peste 650 de firme de paza si protectie licentiate – pentru care lucreaza cam 100.000 de agenti. Dar mai putin de 10 dintre ele au afaceri care depasesc un milion de euro pe an. Printre acestea, BGS, infiintata in 1995 de catre Bogdan Oprea. Printre primele contracte ale BGS a fost cel cu centrul comercial Massa din comuna Glina, de unde se fura ca-n codru.

     

    „Acolo era patria hotilor. In fiecare zi aveau loc furturi din standuri si talharii“, povesteste Costin Oprea, directorul general al BGS. El adauga ca prestatia buna a companiei a dus la castigarea in perioada imediat urmatoare a altor contracte importante. Pentru ca, spune Oprea, in acest domeniu, multi dintre clienti te cauta in urma unor recomandari. Acum, BGS are in derulare peste 100 de contracte de paza doar in Bucuresti, plus alte peste 1.000 de contracte de monitorizare. Practic, monitorizare inseamna urmatorul lucru: in orice tip de obiectiv, fie el o casa, un magazin sau orice alt spatiu se monteaza un sistem de alarma „legat“ la un dispecerat al companiei de paza, care semnalizeaza orice atentat la securitate.

     

    Contractele companiilor cu beneficiarii se calculeaza in functie de numarul de ore lucrate. „La BGS, pentru un contract de paza, taxa este intre 1,5 euro si 10 euro de om pe ora, in functie de tipul obiectivului“, spune Oprea. Cele mai scumpe tarife, adica 10 euro, se cer in cazul garzilor de corp.

     

    Nici investitiile nu sunt de neglijat, pentru ca in domeniu trebuie sa fii permanent in pas cu tehnica, atat pentru sistemele de monitorizare, cat si in ceea ce priveste armele, munitiile si, mai ales, parcul auto.

     

    O masina blindata pentru transportul de valori costa, in medie, 40.000-50.000 de euro. Group 4 Falck Romania are in prezent o „flota“ de 150 de blindate. Doar intre iunie 2002 si decembrie 2003, grupul a investit in Romania peste 10 milioane de euro in masini, echipamente si sisteme de comunicatie. Anul acesta, investitiile in innoirea parcului auto trec de 3,5 milioane de euro.

     

    In unele cazuri se investeste si in caini de paza. „Un caine de paza bun poate costa chiar si 2.000-3.000 de euro“, spune directorul BGS. Investitiile sunt cu atat mai necesare cu cat si companiile beneficiare sunt din ce in ce mai pretentioase. British American Tobacco (BAT), de exemplu, apeleaza de peste 10 ani la serviciile companiilor de paza si securitate. „Investim atat in securitatea fizica a angajatilor, cat si in securitatea transportului de produse. Agentii de paza mai urmaresc si desfasurarea contractelor in derulare“, spune Cristian Alecu, director de securitate la BAT. El nu a vrut sa dezvaluie valoarea contractului pe care-l are cu compania care asigura serviciile de securitate.

     

    Oricum, daca acum 10-12 ani clientul cerea doar simpla paza, pentru a evita furturile, acum cerintele sunt mult mai diverse: zone de acces controlate, perimetre securizate, supraveghere video, servicii integrate.

     

    „De asemenea, daca acum 10 ani, clientul avea o viziune limitata a posibilitatilor de a-si proteja bunurile si valorile – atat din punct de vedere tehnic, cat si financiar, in zilele noastre clientii se conving ca asigurarea securitatii nu este o cheltuiala tolerata sau o excentricitate, ci o investitie pe termen lung“, spune Dumitru Nicolae, directorul general al companiei Bidepa.

     

    Valoarea unui contract de securitate, in functie de numarul de ore prestate, poate pleca de la cateva zeci de mii de euro pe an si poate ajunge spre un milion de euro.

     

    La transportul de valori, tarifele se calculeaza altfel, adica pe numarul de kilometri parcursi. „La noi, un kilometru parcurs, cu masina noastra blindata, benzina si oamenii inarmati costa 1,2 euro pe kilometru“, spune seful de la Group 4 Falck.

     

    Acest segment al pietei este in crestere, mai ales ca atacurile la masinile blindate cu valori, in Occident la ordinea zilei, incep sa-si faca aparitia si la noi.

     

    Chiar la sfarsitul lunii trecute, o masina de transport de valori care colecta incasarile oficiilor postale din Oradea a fost atacata de doi insi care au reusit sa fure un sac cu 35.000 de lei noi (350 de milioane de lei vechi). Cei  doi au pandit masina oprita in spatele unui oficiu postal, i-au atacat cu un spray paralizant pe cei doi agenti care pazeau transportul si au fugit cu sacul. Respectivii agenti de paza sunt cercetati de politie pentru neglijenta in serviciu, din cauza ca nu au depus sacul cu bani in compartimentul special al masinii, ci l-au asezat in partea din fata, la picioare.

     

    Dar nimic nu se compara cu asa–numitul „jaf al secolului“ in Romania, care a avut loc anul trecut. Petru Nica, angajat al unei companii de paza, a reusit sa fure din masina blindata pe care o conducea 100 de miliarde de lei vechi. A fost prins la putin timp.

     

    Liviu Tarsea de la Group 4 Falck spune ca asemenea evenimente sunt excluse in cazul unei companii serioase de protectie si paza, pentru ca agentii sunt monitorizati permanent, iar orice abatere a masinilor de la traseul dinainte stabilit duce imediat la blocarea rotilor si a usilor.

     

    Transportul de bani merge mana in mana cu ultima moda in domeniu – procesarea de numerar, considerata de mare per-spectiva. Compania de securitate colecteaza banii de la banci, supermarketuri sau diverse alte societati si ii transporta la centrul de procesare – un buncar cu un grad ridicat de securizare. Aici are loc numararea, sortarea lor pe cupiuri (de lei sau euro), selectarea numerarului necesar pentru casetele bancomatelor, precum si selectarea bancnotele deteriorate ori false, acestea din urma fiind separate de restul banilor. Group 4 Falck, pionier in Romania in acest tip de afacere, proceseaza lunar 20.000 de miliarde de lei vechi, adica peste 570 de milioane de euro. Compania are astfel de centre in opt localitati – Bucuresti, Bacau, Baia Mare, Brasov, Constanta, Craiova, Deva si Galati, investitia pentru amenajarea si dotarea acestora depasind 10 milioane de euro. Special pentru aceasta activitate, la 4 Falck proceseaza bani 800 de angajati.

     

    Noutatea acestor centre o reprezinta echipamentele de procesare a monedelor, activitate care este previzionata sa creasca o data cu introducerea in acest an a leului greu si, mai tarziu, dupa trecerea la euro.

    Afacerea a aparut o data cu decizia mai multor banci, in special, de a externaliza acest tip de activitate. „Noi lucram pentru Raiffeisen, Volksbank, Banca Romaneasca si HVB. Piata este in mare crestere si ne asteptam sa creasca si mai mult dupa privatizarea CEC si a BCR“, estimeaza Liviu Tarsea de la compania 4 Falck.

     

    Este si normal ca grupul danez sa viseze cu ochii deschisi la potentialul acestei piete de nisa; anul trecut, din cifra de afaceri de 10,5 milioane de euro a companiei doar 4,5 milioane au provenit din servicii de paza, protectie si monitorizare, celelalte sase milioane provenind din administrarea de numerar (transport si procesare de bani).

     

    Pentru acest an, estimarile conduc la venituri de sase milioane de euro din paza si monitorizare si de opt milioane de euro din administrarea de numerar. Daca tot vorbim de procesare de numerar, ne-am putea ima-gina ca aceia care nu fac altceva decat sa stea pe miliarde in fiecare zi si sa-i sorteze in fel si chip ar trebui sa castige cat un angajat al unei banci.

     

    „Un angajat cu functie medie in segmentul procesarii de bani castiga cam 250-300 de euro pe luna. Lucrand cu atatia bani in fiecare zi, chiar nu mai au valoare pentru ei“, face haz de necaz Liviu Tarsea.

     

    Pentru ca, spune el, salariile din domeniu nu reprezimta mai mult de jumatate din media pe economie. Atat castiga, in medie, un angajat al unei firme de paza si protectie –  400-450 de lei pe luna.

     

    De fapt, aceasta este cea mai mare problema din domeniu. Seful de la 4 Falck se plange ca  rulajul de personal in domeniu este de 30-35% pe an. Adica o treime din angajati pleaca in fiecare an din firmele de paza si protectie. Bine macar ca in cea mai mare parte din cazuri nu pleaca si cu blindatele cu bani sau cu cainii din dotare.

  • Cumparaturile pe Net

    De pe Internet se poate cumpara orice: de la bilete de concert sau calatorii cu avionul pana la cadouri, carti, calculatoare, biciclete sau chiar clasicele cumparaturi de „supermarket“: bunuri de larg consum – de la apa minerala si tigari la detergent si branza. Cateva reguli:

     

    INSCRIEREA: Multe portaluri cer utilizatorilor sa se inscrie pe site. De cele mai multe ori, aceasta inscriere este gratuita.

     

    ALEGEREA PRODUSELOR: Exact ca in orice alt magazin, odata identificat produsul dorit, el trebuie luat din „raft“ si pus in „cosul de cumparaturi“. Produsele pot fi inlocuite sau se poate renunta la ele inainte de lansarea comenzii.

     

    LANSAREA COMENZII: Este echivalenta cu mersul la casa, o data ce cautarea si alegerea produselor este finalizata.

     

    CONFIRMAREA COMENZII: Este ultimul pas, ceea ce inseamna ca au fost parcurse cu succes toate celelalte etape: alegerea produselor, lansarea comenzii, stabilirea datelor de facturare si livrare si stabilirea instructiunilor speciale pentru livrare.

     

    PLATA: Suma de platit este cea afisata in cosul de cumparaturi, la trimiterea comenzii. De obicei, pentru fiecare comanda se emite prin e-mail o factura.  Pentru clientii romani care apeleaza la serviciile unor site-uri romanesti, plata se poate face prin transfer bancar, mandat postal, numerar (platile in numerar nu pot depasi suma de 30.000.000 lei / 3.000 RON, conform legii).

     

    LIVRAREA PRODUSELOR: Se face, de regula, dupa confirmarea platii. Majoritatea portalurilor asigura livrarea gratuita, la domiciliu, pentru Bucuresti. In provincie, livrarea se face prin servicii de curierat rapid (ex.: PrioriPost). In acest caz, taxele de livrare variaza, in functie de locatie si de produsele comandate. Valoarea taxelor de livrare este afisata in cosul de cumparaturi.

     

    Cumparaturile online de tip „supermarket“ fac deocamdata primii pasi pe piata romaneasca

  • SERVICII: Cand supermarketul vine la tine

    Daca n-ai timp sa mergi la magazin pentru cumparaturi, vine magazinul la tine – e drept, pentru preturi cu circa 10-15% mai mari.

     

    E-tailingul e deocamdata un termen avangardist pentru Romania. Asa era si pentru britanici acum zece ani, cand doi mari retaileri, Tesco si Sainsbury, au dat doua raspunsuri diferite la aceeasi intrebare: ne aventuram sau nu in comertul electronic?

     

    Intre cei doi retaileri britanici Tesco si Sainsbury era, la sfarsitul lui 2004, o diferenta de peste 22 miliarde de euro in termeni de vanzari anuale. In termeni de „medalii“, Tesco se clasase pe podium, ocupand locul al treilea in retailul european, dupa Carrefour si Metro, iar Sainsbury ocupa, anul trecut, abia locul al 14-lea, conform Planet Retail.

     

    Distanta dintre cele doua companii a crescut constant in ultimii 10 ani, iar decalajul isi are, printre explicatii, si felul diferit in care Tesco respectiv Sainsbury s-au pozitionat fata de ceea ce pe atunci era o forma revolutionara de a vinde paine, cascaval, detergent ori legume: comertul electronic.

     

    Greseala celor de la Sainsbury a fost ca au spus, dupa sedinte, evaluari si rapoarte, doar atat: „OK, sa facem un departament de «delivery» cu tineri care sa care cu bicicleta cumparaturile la domiciliu“. Tesco a intuit ca un departament de delivery, conceput drept o anexa prea putin sofisticata a retailului clasic, n-ar fi exploatat cum se cuvine potentialul a ceea ce avea sa capete numele de e-tailing.

     

    Si a decis sa investeasca milioane de lire sterline pentru a „construi“ un magazin virtual – de fapt, un departament de sine statator, cu logistica si angajati proprii. Iar in 2003, vanzarile Tesco prin Internet ajunsesera la 660 de milioane de dolari, conform Planet Retail, adica de trei ori mai mult decat vanzarile realizate anul trecut in Romania de Carrefour si Cora la un loc.

     

    Retailerii din Romania mai au pana la momentul in care va trebui sa ia, asemeni Tesco si Sainsbury, astfel de decizii – iar cand vremea va veni, probabil ca vor „importa“ modelul de grup. Deocamdata, nici hipermarketurile Cora sau Carrefour, nici magazinele cash & carry ca Metro si Selgros, nici supermarketurile ca Billa, Mega Image sau La Fourmi nu se gandesc la „revolutii electronice“ – si asta cel putin din doua motive.

     

    Primul motiv e ca retailul modern are inca o pondere mica in totalul comertului – circa 20% – deci retailerii sunt suficient de ocupati sa construiasca mai intai magazine clasice, iar concurenta nu este intr-atat de acerba incat magazinele sa fie dispuse sa livreze clientilor cumparaturile acasa pentru a-i pastra. Retail-ul clasic, cel „cu cosul printre rafturi“, merge intr-atat de bine in Romania incat unele magazine au chiar statut de vedete la nivel de grup. E cazul Carrefour Orhideea, care detine locul al treilea la nivel international, intre magazinele grupului, in privinta traficului de cumparatori – pe primele doua locuri si pe cel de-al patrulea plasandu-se magazine din China. Un al doilea motiv tine mai putin de disponibilitatea companiilor de a livra cumparaturile „la usa“ si mai mult de dezvoltarea Internetului in Romania: doar 24% din romani utilizau Internetul in 2004, conform datelor Ministerului Comunicatiilor si Tehnologia Informatiei (MCTI).

     

    Dar lucrurile s-au schimbat mult in ultimii ani si vor continua sa se schimbe. Conform acelorasi date, in 1998 numarul de utilizatori era de doar 2%, in 2001 de 9%, iar in 2003 de 19%; dintre cei circa 5 milioane de utilizatori romani, doar 36% isi cautau in 2004 produse pe Internet, adica circa 1,3 milioane – si doar vreo 350.000 ajungeau sa si cumpere.

     

    Chiar daca doritori ar fi, nu prea au de unde sa cumpere deocamdata. Desi unii comercianti au sistem de vanzare on- line la nivel de grup (cum este Cora, cu www.houra.fr), „este prematur in acest moment sa spunem cand am putea demara un astfel de proiect in Romania“, dupa cum spun reprezentantii Cora, care tin insa sa mentioneze ca sunt „mereu deschisi la idei noi“ si incearca sa anticipeze tendintele pietei. Pana cand retailerii isi vor construi propriile departamente de e-tailing, apar firme de sine statatoare care suplinesc lipsa acestora. Una dintre ele este Mirabilis Media, care ofera bucurestenilor serviciul No Stress de cumparaturi din supermarket. Serviciul apartine site-ului culinar.ro, lansat in septembrie 1999 ca „portal dedicat in mod special bucatariei“, explica Dragos Roua, directorul Mirabilis Media, firma care detine si opereaza site-uri ca masini.ro, porta.ro, culinar.ro, onlinetv.ro.

     

    In 2001, culinar.ro a inceput sa ofere servicii de livrare a mancarii la domiciliu, in colaborare cu o firma de livrari. Culinar.ro preia comenzile lansate pe Internet si le transmite restaurantelor prin e-mail, web sau SMS, fiind, practic, o interfata intre clienti si restaurant. Cei care n-au vreme si nici dispozitie sa se plimbe printre rafturi pot primi acum cumparaturile la usa, daca locuiesc in Bucuresti, si pot alege dintre cele peste 4.000 de produse listate pe site. Serviciul No Stress este activ de luni pana vineri intre orele 9:00 – 19:00, iar taxa de livrare este de 10 RON (100.000 ROL). Dupa lansarea comenzii, unul dintre cei patru angajati ai site-ului merge la cumparaturi „in Selgros, in aceeasi zi sau cu o zi inainte de data aleasa de client pentru livrare“, spune Dragos Roua, care admite ca pentru a fi profitabil ai nevoie de multi clienti. „Rata de profit este intre 5 si 7%“, adica pentru o comanda de 1.000.000 lei (100 RON), castigul este de 50 – 70.000 lei (7 RON).

     

    Iar apetitul romanilor pentru astfel de servicii este in crestere. Desi in prezent numarul mediu zilnic de clienti este de 100, de la luna la luna comenzile cresc cu 8-9%. „Cea mai aglomerata zi din saptamana este vinerea, iar lunar se observa datele de primire a salariilor: 1-5, si 20-25 ale lunii“, adauga Roua.

     

    Dupa modelul culinar.ro functioneaza si portalul kiosk.ro, un site pentru cadouri. Iar din septembrie, de pe site-ul masini.ro vor putea fi cumparate masini noi, serviciu despre care reprezentantul site-ului spune ca este „o noutate in Romania“.

     

    Si producatorul de pateuri Scandia a inaugurat, de curand, un magazin virtual prin intermediul caruia se pot face comenzi de peste 150.000 lei (15 RON). Produsele sunt expediate prin posta, iar plata se face la primire. De anul trecut, Posta Romana a lansat, si ea, portalul de comert electronic Postmarket, care se adreseaza atat furnizorilor de produse, cat si potentialilor cumparatori. Astfel, companiile interesate au posibilitatea sa-si expuna produsele pe pagina web, iar consumatorii le pot achizitiona la preturi de furnizor, fara adaos comercial.

     

    Dar pentru a discuta cu adevarat despre comert electronic, si platile trebuie realizate tot online. Deocamdata, aceasta piata ar putea ajunge, la finele lui 2005, la 80 de milioane de euro, ponderea covarsitoare, de aproximativ 90%, fiind detinuta de tranzactiile operate de catre clientii din afara tarii.

     

    „Se pare ca romanii nu au incredere in aceasta forma de comert“, a declarat pentru Mediafax directorul general al Camerei de Comert si Industrie a Romaniei, Cornelia Rotaru. Iar lucrurile nu se vor schimba decat prin educatie, pentru ca „platile online tin de cultura antreprenoriala“, crede Rotaru.

     

    Acum, in Romania, sunt peste 500 de site-uri care deruleaza tranzactii in sistem electronic, iar rata de crestere lunara este de 17-20%, procent cu care nu se mai poate mandri, poate, nici un alt domeniu. Asa ca era „supermarketului electronic“ nu va putea sa ocoleasca nici Romania, dupa cum n-a ocolit nici alte tari in care timpul petrecut printre rafturile magazinului a devenit fie un stres in plus, fie un lux, fie amandoua.

  • Principalii poluatori

    In prezent SUA sunt responsabile de aproape 20% din emisiile de noxe. Tot Statele Unite au refuzat sa ratifice tratatul de la Kyoto din „considerente economice“.

     

    TRANSPORT: La nivelul Uniunii Europene, circa 28% din emisiile de gaze cu efect de sera sunt degajate in aer de mijloacele de transport. 84% dintre aceste emisii sunt cauzate de transportul rutier.

     

    INDUSTRIALIZARE: Cel mai mare poluator cu emisii de CO2 este considerat sectorul energetic, in special pe baza de carbune. Urmeaza industria chimica, metalurgica, agricultura si incinerarea deseurilor.