BusinessMagazin

Blog

  • CEI PATRU URIASI

    Intentia esuata a Microsoft de a cumpara SAP demonstreaza interesul pentru piata de soft pentru afaceri. Gates a intervenit de asemenea pentru ca Microsoft sa „ajute“ PeopleSoft sa ramana independenta fata de Oracle. A esuat in ambele cazuri. 

    SAP* 
    INCASARI: 10 miliarde de dolari
    PROFIT NET: 1,7 miliarde de dolari
    INVESTITII IN CERCETARE/DEZVOLTARE: 1,3 miliarde de dolari 


    Microsoft**
    INCASARI TOTALE: 34,27 miliarde de dolari
    PROFIT: 8,8 miliarde de dolari
    INCASARI DIN SOFT PENTRU AFACERI: 750 de milioane de dolari
    INVESTITII IN CERCETARE/DEZVOLTARE: 7 miliarde de dolari 


    IBM
    INCASARI TOTALE: 96,5 miliarde de dolari
    PROFIT: 12 miliarde de dolari
    INCASARI DIN SOFT: 15,1 miliarde de dolari
    INVESTITII IN CERCETARE/DEZVOLTARE: 5,7 miliarde de dolari 


    Oracle & PeopleSoft
    INCASARI TOTALE: 10,1 miliarde de dolari
    PROFIT: 3,8 miliarde de dolari
    INVESTITII IN CERCETARE/DEZVOLTARE: 1,3 miliarde de dolari

    *In 2004; **rezultate pe anul fiscal 2004  (Incheiat la 30 iunie 2004)

  • Internetul si lumea in 2014

    Nu este atat de important ce anume facem in Internet, ci faptul ca acel comportament pe care-l avem online poate servi ca un model pentru schimbari comportamentale in viata reala.

    In urma cu vreo zece ani, Larry Ellison – presedintele companiei Oracle – prevedea moartea PC-ului. In viziunea sa, computerul personal urma sa fie in scurt timp inlocuit de „terminale usoare“ pentru acces la retea iar procesarea va migra spre servere de mare putere. Desi extrem de atractiva si bine argumentata, proorocirea sefului marelui Oracol s-a dovedit falsa. Au trecut zece ani si in loc sa devina mai suple, computerele de pe birourile noastre au devenit de zece ori mai grele.

    Alaturi de profetiile lui Ellison, multe altele au fost brutal infirmate de realitate. Insa tentatia de a cunoaste sau macar de a intrezari viitorul este prea adanc ancorata in firea omeneasca pentru a putea fi descurajata de esecuri. Prezicerea a fost rebotezata prognoza iar iluminarea a fost inlocuita de statistica. Un studiu realizat de Elon University si Pew Internet & American Life Project si-a propus sa prevada evolutia Internetului in urmatorii zece ani centralizand raspunsurile la un chestionar pe care l-a adresat unui numar de aproape 1.300 de specialisti si experti cu mare greutate in lumea IT.

    Alaturi de raspunsurile seci, studiul – al carui rezumat se intinde pe 60 de pagini – consemneaza si o selectie dintre argumentatiile oferite de respondenti. Rezultatele sunt cel putin interesante, avand in vedere ca majoritatea expertilor considera ca evolutia Internetului va avea o influenta determinanta asupra intregii societati. Un prim rezultat interesant se refera la impactul Internetului asupra sistemului institutional, iar domeniul in care se asteapta cele mai radicale schimbari este cel editorial, cu precadere in zona diseminarii stirilor. Pe de-o parte, expertii considera ca informarea va avea un caracter mult mai personal, atat din partea receptorului cat si din partea emitatorului, ceea ce va eroda bazele difuzarii in masa prin evitarea intermediarilor si folosirea mijloacelor de agregare personalizate. Expansiunea weblog-urilor este considerata simptomatica in aceasta directie, iar noii titani ai domeniului vor semana mai degraba cu Google si Starbooks decat cu cei de azi.

    Al doilea domeniu in privinta impactului este considerat cel al educatiei, unde se prevede ca invatamantul la distanta va conduce la personalizare si la diversificare la nivel pre-universitar, in vreme ce adultii vor avea la dispozitie un sistem continuu si dinamic de specializari. Si la locul de munca se prevad schimbari importante, prin continuarea descentralizarii organizationale si printr-o accentuare a dinamicii organizarii pe orizontala combinata cu scaderea pana la disparitie a conditionarilor legate de spatiu si timp. Modul de organizare a proiectelor open source pare sa devina mainstream peste zece ani. Importante sunt considerate si mutatiile care vor surveni in domeniul asistentei medicale, a politicii si administratiei, a artelor si divertismentului… Ceva mai rezistente la schimbare par zonele mai personale ale societatii, cum ar fi familia, comunitatile locale si, mai ales, religia.

    Insa, in ansamblu, optimismul este destul de temperat. Doua treimi dintre experti considera ca cel putin un atac devastator va surveni asupra infrastructurii retelei informationale sau energetice iar unii atrag atentia ca pe masura ce dependenta de Internet a intregii societati va creste, acesta va deveni o tinta tot mai atractiva pentru organizatii radicale sau teroriste. Chiar daca nu agreeaza scenariile catastrofice, mai multi respondenti considera ca securitatea deficitara a Internetului, invazia de spam, pornografie, virusi si viermi va descuraja adoptarea sa in multe domenii si ca impactul va fi mult mai mic decat se estimeaza. Pe de alta parte, chiar cantitatea imensa de informatie vehiculata prin retea poate constitui un dezavantaj, deoarece cu cat circula mai multe date – adesea contradictorii – cu atat este mai greu de extras informatia semnificativa. Dar, cred altii, acest neajuns poate fi combatut prin integritate si discernamant, mai intai la nivel institutional si apoi la nivel personal.

    Desi printre specialistii care au luat parte la ancheta se afla nume legendare precum Bob Metcalfe sau Vinton Cerf, am selectat ca incheiere o observatie a profesorului Douglas Rushkoff: „Ca intotdeauna cand apare un mediu nou, cele mai mari schimbari vor fi metaforice. Nu este atat de important ce anume facem in Internet, ci faptul ca acel comportament pe care-l avem on-line poate servi ca un model pentru schimbari comportamentale in viata reala“.

  • De ce avem nevoie de browser?

    Internetul a devenit in ultimii ani un stil de viata. Milioane de oameni folosesc reteaua mondiala pentru a comunica sau pentru a se informa.

    Sa intri pe Internet este extrem de simplu, tot ce iti trebuie e un calculator, un modem si o conexiune – dial-up, cablu, fibra optica sau una wireless, prin unde radio, caz in care cablurile devin inutile. Insa pentru a accesa informatiile de pe Internet, organizate sub forma de pagini web si pentru a naviga in voie, e nevoie de o aplicatie speciala numita in engleza browser – navigator. Multi, cand aud de browser, se blocheaza si isi inchipuie ca e ceva extrem de complicat. Lucrurile sunt insa simple. Aceste programe fac transferul de informatii de la serverul unde se afla gazduite paginile si transmit datele la cel ce acceseaza Internetul, sub forma de texte, poze, animatii sau clipuri video. Browser-ele afiseaza informatia pe ecranul calculatorului clientului, transformand experienta intr-una similara cu urmarirea programelor TV sau lecturarea unei carti. Pe mai bine de 95% din computerele lumii, respectiv cele operate de Windows, browserul este preinstalat, respectiv binecunoscutul Internet Explorer. Exista acum si browsere alternative la Internet Explorer, precum Firefox de la Mozilla sau Opera, insa sunt cu mult mai putin cunoscute.

    O pagina de web seamana cu pagina obisnuita de carte, cu o fila de album sau de catalog, numai ca spre deosebire de acestea poate fi animata. Mai multe pagini de web adunate intr-un sistem tematic – care au un anumit element in comun – poarta numele de site web. O pagina de web poate contine orice, de la text simplu pana la filme. Elementele unei pagini web care fac trimitere spre alte pagini web poarta numele de „links“ – legaturi. De fiecare data cand doriti sa navigati pe Internet trebuie sa accesati aceasta aplicatie: browserul. Odata lansat programul, puteti naviga oriunde.

    Din punct de vedere istoric, browserul nu este o aplicatie atat de veche pe cat s-ar putea crede. Desi Internetul exista din anii ‘60, o data cu popularizarea acestuia se foloseau diverse alte aplicatii. Aparitia primului site si a ideii de browser a dus de fapt la explozia Internetului. 

    Prima aplicatie a fost realizata de inventatorul World Wide Web, Timp Berners-Lee, in 1990, iar lansarea lui nu a avut loc in SUA, cum probabil cred 99% dintre americani. Browserul si reteaua mondiala si-au facut debutul la CERN (Consiliul european pentru cercetari nucleare), in 1991.

    Pentru amatorii de istorie, mai merita amintit ca Mosaic a fost primul browser disponibil publicului larg (1993), insa a disparut in 1997 de pe piata.

  • Psihologia, sufletul comertului

    Oare cam ce-i trece prin cap lui Bill Gates exact in acest moment? Sau lui Donald Trump?

    Ce bine-ar fi sa existe un site pe Internet care sa publice zilnic macar doua-trei din ideile secrete ale celor mai bogati oameni din lume, poate asa vom avea si noi, ceilalti, mai multe sanse sa devenim niste oameni de afaceri de succes. 

    Insa pana cand psihologia (sau telepatia?) va ajunge la un nivel atat de performant, ne putea multumi cu un alt site – www.psychotactics.com – care isi propune sa dezvaluie doritorilor, pe gratis, cateva din misterele creierului de om de afaceri.

    Ideea apartine unui specialist cu experienta in industria de publicitate – Sean D’Souza, fost angajat al agentiei Leo Burnett. „Nu sunt psiholog“, spune el, „dar inteleg destul de multe despre cum gandesc consumatorii“. D’Souza spune ca, cu un minim efort, mecanismele gandirii oamenilor pot fi dezvaluite si „exploatate“ in folosul unei afaceri. Site-ul atrage prin tonul amuzant. Una din pagini prezinta o imagine generica a clientului – un desen cu un barbat plictisit, obosit, care striga dupa un taxi. „Acesta este clientul tau“, suna explicatia desenului. „Nu il intereseaza nimic altceva decat problemele lui. Intr-o milisecunda tu trebuie sa il faci sa nu se mai gandeasca la acel taxi, ci la o pizza.

    Pentru asta trebuie sa apelezi la instrumente psihologice, ca sa ii atragi atentia, sa o mentii si la sfarsit sa il faci sa cumpere“. „Psihologia cifrei 3“, „Cum sa faci o prezentare PowerPoint la fel de eficienta ca o reclama TV“, „Puterea intrebarii de ce?’“, sunt doar cateva dintre articolele cu idei de marketing publicate pe www.psychotactics.com. Iar daca totusi obositi si aveti nevoie de o pauza, nu-i nevoie sa parasiti site-ul. Rubrica „Fun Stuff“ contine cateva caricaturi cu tematica de business si imagini amuzante cu exemple de slujbe care va vor face sa renuntati la a va mai plange de serviciul dumneavoastra. Daca ati prins gustul, tot aici gasiti si alte linkuri spre site-uri mai specializate pe „glume de business“.

  • Casnicia la mica intelegere

    Timp de 50 de ani, la romani, banii si dragostea nu s-au prea intersectat in pregatirile pentru viata de familie.

    Din acest punct de vedere, am putea fi catalogati drept romantici incurabili, adepti ai binecunoscutului: „pana cand moartea ne va desparti!“. La prima vedere, toate cuplurile sunt pregatite sa porneasca in viata de familie dezinteresate, pe deplin hotarate sa imparta totul in mod egal. Cel putin aceasta este prima impresie, in conditiile in care in ultimii 15 ani in Romania nu a fost incheiat nici un contract prenuptial. Sunt viitori soti neinfricati in fata viitorului, nu simt nici o umbra de indoiala inainte de a spune „da“? Nu neaparat. „Pur si simplu, timp de 50 de ani, legea nu le-a permis sa semneze un contract prenuptial“, spune Paula Ivanescu, primul politician care a pus problema legislatiei asupra acestui aspect.

    „Abia la sfarsitul anului trecut, politicienii romani au reusit sa se dezlege de o serie de cutume invechite si sa inteleaga ca printr-un contract prenuptial nu se vand sentimente“, spune Ivanescu. In cazul in care proiectul noului Cod Civil va trece si de Camera Deputatilor, atunci putem spune ca va fi  readus la viata un obicei care timp de aproape un secol, intre anii 1865 – 1954, a fost in voga mai ales intre cei de vita nobila, care nu concepeau o casatorie fara semnarea unui asemenea act. Preluat de la francezi, odata cu asimilarea Codului lui Napoleon (1807) si transformarea sa in autohtonul Cod Civil, obiceiul acordului premarital era la acele vremuri in principal o solutie pentru capii celor doua familii de a face din doua averi una singura si mai mare. Tinerii nu prea aveau ocazia sa dea frau liber propriilor sentimente.

    De pilda, cu toate ca fiica sa Maria era curtata de ceva vreme de Carol Popp de Szathmari – cel care avea sa devina pictorul preferat al lui Alexandru Ioan Cuza, marele vornic Nicoale Vacarescu o marita cu fratele mai mic al lui Voda Alexandru Dimitrie Ghika, Constantin. Ii asigura fiicei in felul acesta titlul de printesa dar, in acelasi timp, prin documente bine gandite, si siguranta financiara.  Mai apoi, la 1954, Marea Adunare Nationala de atunci imprumuta integral codul sovietic al familiei, iar contractul prenuptial e scos in afara legii, fiind considerat degradant si imoral. S-au stipulat atunci si norme noi privind mai multe aspecte pe care le ridica mariajul, printre care regimul juridic al bunurilor comune ale sotilor sau proprietatea in devalmasie. Adica exact aceleasi aspecte pe care le reglementa si acordul prenuptial, dar puse intr-o alta forma. Una comunista.

    Totusi, cei care au cautat, dupa revolutie, ceva garantii linistitoare inaintea casatoriei au putut profita, cu ajutorul notarilor, si de acest regim. In cazul unui divort, una din parti putea sa pastreze mare parte din castigurile obtinute pe parcursul casniciei daca reusea sa dovedeasca faptul ca acestea au fost obtinute cu fonduri din bunurile cu care a intrat in casatorie. Lucru usor de realizat daca in ecuatie e implicat un avocat bun. Dar si asa tot nu e evitata agitatia procesului de partaj, care se putea prelungi la nesfarsit, transformandu-se intr-un razboi in care nu se pot economisi banii dati pe taxe sau nervii. 

    „De altfel principalul avantaj al contractului prenuptial este ca divortul devine o formalitate facila, deoarece toate aspectele legate de aceasta chestiune se pot stipula in contractul prenuptial, iar averea celor doi soti urmeaza sa fie distribuita dupa dorinta cuplului“, spune Doina Dunca, consilier al Uniunii Nationale a Notarilor Publici. Din punct de vedere juridic, aranjamentul prenuptial poate sa fie atat de explicit si de lung cat este nevoie si poate acoperi oricate aspecte doresc cei doi viitori soti – de la conturile din banca la cartile sau DVD-urile din biblioteca. In special, insa, se refera la bunurile familiale. „Contractul prenuptial poate fi folosit pentru a conferi siguranta ca averea cuplului va fi corect impartita, ca aceasta va fi transferata de la un sot la altul, sau ca drepturile asupra ei vor fi impartite in mod egal de soti sau pe cote-parti“, spune Dunca.  

    „Lipsa unui astfel de acord s-a vazut foarte clar dupa ‘90 in multe procese, in care partenerul unui comerciant, de exemplu, se alegea in urma divortului cu o parte din datoriile pe care firma acestuia din urma le adunase in timpul mariajului“, mai spune consilierul. Au existat chiar si situatii in care una din parti a renuntat la pretentii asupra vreunui bun pentru a nu se trezi inglodata in datorii. Un alt caz influentat de lipsa unei intelegeri premaritale a fost si cel in care sotia unui om de afaceri, cu toate ca nu a contribuit deloc la situatia financiara a familiei, a cerut la divort mai bine de jumatate din averea acestuia, in lipsa unui act prenuptial. 

    „Insa contractul prenuptial nu trebuie sa se rezume doar la aspecte financiare, contractul nefiind destinat exclusiv persoanelor bogate“, spune Ivanescu. Acordul poate reglementa si responsabilitatile sotilor privind ingrijirea copiilor din casatorii anterioare cat si a celor care urmeaza sa se nasca. Pe de alta parte, poate singurul dezavantaj al contractului prenuptial e ca te poate lua prin surprindere, ca poate fi vazut ca un act cinic care prefigureaza divortul. In general, oamenii spun ca se casatoresc din dragoste si sustin ca nu se casatoresc cu gandul la avere. 

    Din acest motiv, majoritatea se simt jigniti cand partenerul aduce vorba de incheierea unui contract prenuptial. Surprinzator, insa, un studiu a scos la iveala ca in Statele Unite contractul prenuptial stimuleaza casatoriile. 

    Mai mult, in Germania unul din cinci cupluri semneaza un acord inainte de casatorie, iar in Franta multi dintre cei care urmeaza sa se casatoreasca nici nu mai apeleaza la un avocat pentru incheierea contractului prenuptial. Se pare deci ca un contract prenuptial nu mai dauneaza romantismului. 

  • Confesiunile Primei Doamne

    „Istoria traita“, biografia publicata de Hillary Clinton in 2003, a fost tradusa si in romaneste

    Va ramane oare Hillary Clinton in memoria colectiva datorita memoriilor ei? Desi exista opinii potrivit carora cartea „Living History“ reprezinta doar o insiruire de povesti autobiografice corecte politic, scrise curat, inteligibil, dar fara stil, nu putem sa nu apreciem sansa pe care ne-o ofera: aceea de a patrunde in culisele Casei Albe intr-o maniera neprotocolara, sfioasa doar cat sa nu fie indecenta, despovarata de toate acele elemente de butaforie sentimentala cu care ne-au obisnuit serialele (apreciabile, de altfel, unele dintre ele) sau filmele de lung me-traj cu presedinti ai SUA eroici, dar neaparat umani si apropiati de oameni. 

    „Istoria traita“ a aparut in rafturile librariilor din Statele Unite in iunie 2003 si a provocat, dincolo de reactiile noastre de azi si de ceea ce va ramane din ea peste ani, un adevarat seism de interes din partea publicului. Lansari „in hipermarketuri sau in librarioare obscure, la colturi de strada si in avioane, in corturi si chiar in cateva… toalete“ – cum insasi autoarea marturiseste – au insotit vanzari de sute de mii de exemplare si un profit, pentru memorialista, de aproape opt milioane de dolari. O batrana a marturisit ca volumul este primul pe care l-a cumparat vreodata, cozile la autografe au fost, peste tot in lume unde i s-a publicat traducerea, interminabile, iar Prima Doamna a dat autografe pana a fost nevoita sa-si puna bandaje elastice si pungi cu gheata pe incheieturi. Un succes care a facut el insusi istorie si care poate fi explicat atat prin natura caracterului de exemplara luptatoare al lui Hillary, cat si prin efectul de compasiune sau prin spiritul cancanier al publicului contemporan, dupa faimosul episod Lewinsky.

    Nu intamplator, gandea un comentator hatru, cartea sa a fost semnata si cu celalalt nume, Rodham, in semn de posibila despartire sau critica implicita la adresa lui Bill. Daca luam lucrurile la bani marunti, confesiunile explozive in privinta episodului respectiv nu prea exista. Autoarea face numeroase referiri la el, dar aproape numai prin prisma reverberatiilor sale juridice si politice, sau prin prisma personalitatilor implicate. Iata, bunaoara, reactia de indoielnica moralitate a unui mare adversar al lui Bill, Newt Gingrich, pe atunci presedinte al Camerei.

    Intrebat de Hillary, la o receptie data in cinstea lui Tony Blair, ce parere are despre ultimele acuze aduse de Kenneth Starr, acesta i-a raspuns, fara echivoc: „Acuzatiile impotriva sotului dumneavoastra sunt rusinoase si cred ca este incorect modul in care anumite persoane incearca sa profite de acest lucru“. Surprinzator, dar pe deplin justificat raspuns, cata vreme campionul luptei republicanilor impotriva presedintelui avea sa fie demascat, peste doar cateva luni, pentru numeroasele sale infidelitati. In privinta problemei de alcov propriu-zise, Hillary ne reteaza orice speranta: „Motivele pentru care m-a inselat nu il privesc decat pe el si lui ii revine sarcina sa le istoriseasca“. Ceea ce ramane cu adevarat interesant pare mai degraba restul, adica felul in care Hillary se povesteste pe sine ca sotie de presedinte – avand ca modele pe Jackie Kennedy Onassis si pe Eleonore Roosevelt -, ca mama si ca femeie libera angajata in viata politica, de mai bine de treizeci de ani.

    O femeie care a lucrat in umbra arenei politicii (intre altele, aflam ca, in timpul administratiei Nixon, a participat la fundamentarea procedurii de „impeachment“ pe care Bill avea s-o infrunte trei decenii mai tarziu) si care, acum, se pregateste sa iasa in avanscena, sa tinteasca la presedintie si sa faca din Bill, prin ricoseu de razbunare simbolica, Primul Domn al Statelor Unite.

    Hillary Rodham Clinton, Istorie traita, Editura RAO, Bucuresti, 2004

  • Ultimul Sullivan

    ULTIMUL SULLIVAN

    Boris Vian este una dintre cele mai stranii si atipice figuri apartinand marii aventuri intelectuale franceze a secolului XX. In paralel cu romane precum „Spuma zilelor“ (pe care Raymond Queneau il numea cel mai miscator roman de dragoste contemporan), „Iarba rosie“ sau „Toamna la Pekin“, care l-au instalat definitiv in Panteonul literelor franceze, Vian a scris si trei romane scandaloase, obraznice, impulsive, dar in cele din urma simpatice, cu intriga de thriller si personaje ticnite, pe care le-a semnat cu pseudonimul Vernon Sullivan. Ultimul dar nu cel de pe urma din aceasta serie este „Moarte pocitaniilor“, publicat recent de editura Humanitas in excelenta traducere a Gabrielei Abaluta. Romanul simuleaza o intriga politista dar este, de fapt, o reflexie si o denuntare (pseudo) stiintifica asupra uniformizarii amenintatoare a modurilor de viata contemporane. 

    Boris Vian, Moarte pocitaniilor,  Editura Humanitas, Bucuresti, 2005 

     

    CORANUL PENTRU TOTI

    Qur’an-ul, cartea sfanta musulmana, a fost revelat profetului Mahomed la Medina la inceputul secolului al VII-lea si, de atunci, a ramas scriptura adeptilor Islamului, care, acum, la inceputul secolului al XXI-lea, alcatuiesc o cincime din populatia lumii, adica aproximativ un miliard de persoane. Nu aceasta impresionanta proportie este insa cea care a sporit, in ultima vreme, vizibilitatea Islamului, ci accentuata sa prezenta, adesea imbracand forme violente, din viata politico-religioasa a lumii. Pentru fundamentalistii crestini, dar si pentru cei care pun evenimente de tipul 9/11 in seama credintei islamiste, restitutiile si analizele obiective de tipul celei operate de Michael Cook, sunt absolut necesare. Cartea lui Cook dezvaluie sensuri obscure al Coranului, traseaza istoria exegetica a cartii sfinte, selecteaza fragmente de text revelatoare sub raportul apelului la toleranta, alcatuieste o scurta nota asupra limbii arabe si comunica o densa bibliografie de lucrari fundamentale despre Coran.

    Michael Cook, Coranul, Foarte scurta  introducere, Editura Allfa, Bucuresti, 2004

  • Noul Glam

    O trupa newyorkeza considerata „prea gay“ pentru Statele Unite, care a pornit la cucerirea in forta a Europei. Va prezentam „Scissor Sisters“…

    Muzica pop a ajuns din senin decadenta. Cand sa zici ca topurile au fost coplesite de muzicieni seriosi ca Dido, Coldplay sau Travis, care insista cu sinceritate ca „numai muzica e importanta“, iata ca apare un grup ca Scissor Sisters si da totul peste cap. 

    Privindu-i pe membrii formatiei, iti dai repede seama de faptul ca au invatat meserie in lumea rau famata a cabareturilor newyorkeze. Vocalista lor, Ana Matronic (pseudonim, bineinteles), a fost prezentatoare a unui spectacol decadent de cabaret din Lower East Side, anterior deprinzand diverse abilitati de o moralitate la fel de indoielnica pe scena cluburilor din San Francisco. Trupa a debutat in club, iar atmosfera deocheata a cabaretului pare sa n-o fi parasit niciodata. Formatia canta live si se napusteste pe scena ca o gasca de copii de sase ani scapati de sub control si suferinzi de sindromul deficitului de atentie, care au dat iama prin cutia de costume, spectacolele lor devenind legendare datorita acestui lucru. 

    Europenii i-au imbratisat pe Scissor Sisters mult mai repede decat cei din America lor natala. Luna trecuta, au luat acasa trei „Brit Awards“ (pentru cea mai buna trupa, cel mai bun album si cei mai buni nou-veniti) din Marea Britanie, o tara in care LP-ul de debut ce le poarta numele a fost cel mai bine vandut album al anului 2004. Prin contrast, refuzul grupului de a-si tine secreta orientarea sexuala pare sa fie o problema mai serioasa in America. Trei dintre membrii formatiei sunt homosexuali, iar prestatia lor scenica este mai incarcata de simboluri homosexuale decat petrecerile lui Elton John. Chestiuni controversate. Istoria showbizului se poate sa fie plina de homosexuali nedeclarati care dau spectacole in fata unui public heterosexual, dar standardele duble din bransa arata ca nu multora le place sa li se aminteasca acest lucru.

    Mai ales daca vrei sa reusesti intr-o tara ca America, unde problema homosexualitatii (si mai ales a casatoriei intre persoane de acelasi sex) a divizat populatia, la propriu, in doua tabere care se razboiesc. Despre muzica trupei se poate spune ca este un colaj de secvente ale istoriei pop, imprumutand orice de la punk la pop, de la electro la rock. Grupul a atras atentia asupra sa cu o preluare (cover) stil disco dupa piesa clasica de rock progresiv a celor de la Pink Floyd, „Comfortably Numb“, reusind astfel sa imbine doua genuri muzicale aparent opuse. Pink Floyd cantat intr-un falsetto cumplit n-ar fi trebuit sa prinda niciodata. Dar a prins.

    Cover-uri cu elemente de noutate ca acestea, impreuna cu prestatia scenica a formatiei ar putea conduce la concluzia ca se limiteaza doar la atat. Ascultati insa cu atentie si veti descoperi ca Scissors se incadreaza intr-o traditie mult mai sobra, sursa lor de inspiratie fiind interpreti si compozitori ca Elton John. Unul din membrii trupei, Jake (e posibil ca acesta sa fie numele sau real), are o diploma universitara in „creative writing“, iar acest lucru se vede, caci piesele lor sunt adeseori niste naratiuni construite cu dragoste care confera un oarecare fond de seriozitate stilului lor incontestabil. 

    Daca exista un trecut muzical care sa-si puna cel mai puternic amprenta asupra celor de la Scissor Sisters, atunci este miscarea Glam Rock din anii ‘70, cu ai sai T-Rex, David Bowie, Alvin Stardust si Roxy Music. Glam rock-ul insemna mai ales barbati heterosexuali nu prea interesanti care se dadeau cu tus de pleoape, se imbracau in costume mulate din spandex si cochetau cu ideea de „ambiguitate sexuala“ in incercarea disperata de a agata reprezentante ale sexului opus. Din aceasta perioada dateaza dezvaluirea lui David Bowie cu privire la presupusa sa bisexualitate, care i-a impulsionat cariera. Prin contrast, Scissor Sisters par mai putin imitatori si mai mult reali. Macar de data aceasta nu trebuie sa suportam niste artisti gay care se straduiesc sa para heterosexuali sau unii heterosexuali care se straduiesc sa para gay.  

    Tom Wilson este jurnalist si DJ britanic si locuieste la Bucuresti. Este absolvent al sectiei de Studii Politice a Universitatii Oxford si a scris pentru publicatiile Dazed and Confused, The Face si The Independent.

  • Deocamdata doar pe etichete

    Aparitia celui de-al doilea pret pe etichete este un fapt care arata ca denominarea se apropie. Poate singurul.

    Macar o saptamana sa avem bani noi in casa, sa aiba timp functionarii sa se obisnuiasca cu ei“ – spune managerul care se ocupa cu proiectul denominarii in una dintre cele mai importante banci romanesti. „Daca Banca Nationala nu va da bancilor suficienta moneda noua, s-ar putea sa avem o problema serioasa“. Problema managerului respectiv tine de o discutie mai lunga intre banca centrala si bancile comerciale: cati bani noi vor primi acestea din urma la 1 iulie, momentul denominarii monedei nationale. La aceasta data, la banci vor ajunge leii noi care, in decurs de un an si jumatate, vor inlocui total banii aflati in prezent in circulatie. Pe piata vor aparea noi bancnote si monezi, prin taierea a patru zerouri din coada leului. Desi denominarea nu este, in ultima instanta, decat o masura tehnica, ea ridica o serie de probleme atat bancilor, companiilor cat si, deloc de neglijat, omului de rand. 

    In ce stadiu se afla pregatirile pentru denominare si cat de informate sunt companiile si oamenii despre schimbarile ce vor avea loc?

    „Suntem inca in grafic“, spun bancherii, „chiar daca proiectul denominarii a fost mult intarziat“. Ei reproseaza bancii centrale lipsa de coordonare si intarzierea in stabilirea regulilor dupa care se vor face transformarile in banci – cele mai afectate de aceasta schimbare. Practic, pentru a putea incepe sa lucreze cu noii bani, atat bancile, cat si companiile, in general, trebuie sa isi adapteze sistemele informatice, programele software si pe cele contabile la leul greu. 

    In cazul companiilor, lucrurile au fost clarificate din decembrie, cand Ministerul de Finante a stabilit masurile care trebuie luate, modalitatea de raportare inainte si dupa denominare, precum si modul in care se tine contabilitatea. 

    „Compania noastra este pregatita sa faca fata tuturor modificarilor pe care le implica denominarea, din punct de vedere legal“, spune Corina Teslaru, director de marketing la Selgros.  Nici adaptarea programelor soft sau a caselor de marcat „nu reprezinta o problema“, adauga ea. 

    De aceeasi parere este si directoarea de marketing de la Carrefour Romania, Andreea Mihai, care adauga ca „am comandat sertare diferite pentru noua moneda, care sa fie prezente incepand cu 1 iulie“. Pregatirea personalului pentru a face fata lucrului cu doua tipuri de bani pare a fi una dintre cele mai importante probleme in cazul marilor magazine. Comerciantii cred, insa, ca mai este suficient timp pentru a trece de momentul denominarii fara probleme. 

    „Perioada intre 1 martie si 1 iulie 2005 ne va lasa timp pentru a rezolva concret tot ceea ce inseamna implementare privind noua moneda“, completeaza Adina Timplaru, specialist relatii publice la Metro Cash & Carry Romania. 

    Din punctul de vedere al solutiilor software, o companie trebuie sa se asigure ca solutia de care dispune este capabila sa-i puna la dispozitie instrumentele necesare procesului de conversie. „Pentru reusita trecerii la leul greu, conversia trebuie sa fie facuta in termeni optimi din punctul de vedere al timpului (termenelor), al corectitudinii datelor si al fluxului de informatii“, spune Valentin Tomsa, directorul companiei de solutii de afaceri SAP Romania. 

    Comerciantii au trecut, cu bine spun ei, prima etapa din procesul denominarii – afisarea preturilor atat in moneda veche, cat si in lei noi. Legea denominarii spune ca intre 1 martie 2005 si 30 iunie 2006, preturile si tarifele bunurilor si serviciilor trebuie afisate atat in moneda veche, cat si in cea noua. 

    Afisarea dubla vrea, pe de o parte, sa obisnuiasca oamenii cu noile preturi, si pe de alta parte sa evite situatia in care comerciantii fac rotunjiri nejustificate ale preturilor.  Nu la fel de clare par a fi, insa, lucrurile pentru banci. Regulile dupa care acestea trebuie sa-si organizeze activitatea in momentul denominarii au fost date de banca centrala „cu mare intarziere“ – spun bancherii.  

    Circulara Bancii Nationale a fost trimisa catre banci la sfarsitul lunii februarie, „cand totul ar fi trebuit sa fie deja foarte, foarte clar“. Intalnirile dintre reprezentantii bancii centrale au inceput, spun bancherii, din octombrie, dar „s-au concretizat foarte greu in planuri precise, din cauza coordonarii inadecvate. Poate nu ar fi fost rau ca banca centrala sa fi angajat un consultant extern pentru a coordona intreg procesul“. 

    Una dintre problemele cele mai mari ale bancherilor este ca nu stiu inca, exact, ce cantitate din banii noi vor primi la 1 iulie. Motiv pentru care nu au definitivat inca un plan de modificare a bancomatelor. Practic, odata ce acestea vor fi modificate pentru a functiona cu lei noi, daca nu vor avea suficienti bani, vor ramane cu ATM-urile nefunctionale. Adica ultimul lucru dorit de bancheri, in conditiile in care bancomatul este inca primul loc in care merg romanii cu cardul atunci cand isi iau salariul. 

    „Populatia va dori sa schimbe vechea moneda cat mai repede si estimam cereri mult mai mari decat cantitatea de bancnote noi care vor fi puse in circulatie“, crede Maria Cristina Matei, Project Manager Denominare, la ING Bank.  „BNR ar trebui sa puna la dispozitie o cantitate suficienta de moneda noua“. Pe de alta parte, banca centrala spune ca nu vor exista probleme. 

    „Bancile vor putea sa solicite orice sume de bani noi doresc“, spune Mugur Stet, purtatorul de cuvant al BNR. El spune ca fiecare banca comerciala poate incheia o conventie bilaterala cu BNR pentru a indica datele exacte la care doresc sa primeasca banii noi si cantitatile. 

    „Exista insa si o conditie: acoperirea contravalorii numerarului in lei noi cu garantii colaterale, constand din titluri de stat emise de Ministerul Finantelor si/sau certificate de depozit emise de Banca Nationala“. Garantiile va trebui sa acopere in totalitate valoarea bancnotelor si a monedelor noi ridicate. Motiv pentru care bancile comerciale ar putea fi descurajate sa se aprovizioneze cu sume importante, avand in vedere costul pe care l-ar avea de suportat.

    In plus, bancherii spun ca, pana una-alta, nu stiu foarte clar ce este cu aceste conventii, pentru ca nu au primit de la banca centrala nici un fel de indicatii. „Am solicitat un draft pentru aceasta conventie, dar am fost amanati“ – spune un director de proiect, care a preferat sa ramana anonim. 

    Totusi, purtatorul de cuvant al bancii centrale spune ca pana la finele lunii martie aceste conventii vor fi incheiate. 

    In privinta preschimbarii banilor de la populatie, banca centrala spune ca aceasta se va efectua in timp, folosind ca argument exemplul Turciei. „Banca centrala a Turciei a avut un program de retragere accelerata a banilor vechi; si-au propus ca pana la sfarsitul lui ianuarie sa schimbe 80% din banii aflati in circulatie“, spune Mugur Stet. Cu toate acestea, pana la sfarsitul lui februarie nu se schimbasera decat 39%. 

    Reprezentantii bancilor spun, totusi, ca explicatia ar putea tine mult si de faptul ca acolo oamenii au fost bine informati si nu s-au grabit din teama.

    De temut nu au de ce sa se teama nici romanii. Pentru ca denominarea nu va implica pierderi pentru oameni. Banii vechi se vor schimba, prin circulatie pe piata, pana la sfarsitul anului 2006. Iar pentru cei care raman si dupa aceasta data cu lei vechi, preschimbarea se va putea face cel putin pana in 2009. Mai mult, banca centrala vrea acum sa prelungeasca termenul de preschimbare a banilor chiar si dupa acest moment, pe termen nelimitat. Ramane doar sa comunice si oamenilor, coerent, acest lucru.  Pentru ca, cel putin pana la acest moment, o campanie de informare a bancii centrale lipseste. BNR a mizat, se pare, mult pe faptul ca oamenii se vor lamuri, cel putin partial, ce este cu denominarea odata cu inceperea afisarii duble. 

    „Cand oamenii vor vedea in magazine cele doua preturi vor intreba ce-i cu ele si, in timp, se vor lamuri“ – crede guvernatorul BNR, Mugur Isarescu. 

    Dar cine ar trebui, oare, sa ii lamureasca? Comerciantii? Vanzatoarea de la casa? Vecinul de la rand? Pentru ca, in mod oficial, campania de informare a publicului va incepe abia la sfarsitul lunii aprilie, cand vor fi prezentate public si noile insemne monetare. In urma unui parteneriat incheiat cu televiziunea si cu radioul de stat, pe 20 aprilie va incepe campania de informare in mass-media. Tot atunci, vor aparea – in scoli, licee, facultati, la unitatile de politie, la institutiile de cultura si cele militare – cele 600 de afise si 1,5 milioane de pliante despre denominare pe care le va tipari banca centrala. De ce atat de tarziu? „Am discutat si cu psihologii si am ajuns la concluzia ca o campanie facuta prea mult timp ar fi plictisit si poate chiar ar fi enervat“. Pe cine? In nici un caz, probabil, pe cei care au vrut sa plateasca la 1 martie „pretul mai mic“ in magazine. 

  • CALENDAR PENTRU FIRME

    Primul pas – afisarea preturilor atat in moneda noua cat si veche – a fost facut la 1 martie. Denominarea leului mai impune, insa, o serie de schimbari care se vor realiza in mai multe etape. Firmele isi vor desfasura activitatea dupa cum urmeaza: 

    1 MARTIE – 30 IUNIE 2005: Facturile emise de furnizorii de utilitati se intocmesc in lei vechi, iar totalul de plata se inscrie atat in lei vechi, cat si in lei noi. Contabilitatea tuturor firmelor se tine in lei vechi.  1 MARTIE 2005 – 30 IUNIE 2006: Comerciantii trebuie sa afiseze preturile si tarifele bunurilor si serviciilor atat in moneda veche, cat si in moneda noua.  

    30 IUNIE 2005: Raportarile contabile semestriale la aceasta data se vor intocmi in lei vechi. Situatiile financiare anuale pentru 2005 se vor intocmi insa in moneda noua, la nivel de leu, fara subdiviziunile leului. 

    30 IUNIE SI 1 IULIE 2005: Sunt declarate de BNR zile lucratoare nebancare in relatiile cu publicul (decizia privind activitatea cu clientii in cele doua zile ramanand la latitudinea fiecarei banci).  

    1 IULIE 2005: Apare pe piata leul nou. Persoanele juridice realizeaza conversia in lei noi a soldurilor initiale, a rulajelor si a soldurilor finale cuprinse in balanta de verificare la data de 30 iunie 2005. Incepand cu aceasta data, contabilitatea se tine in lei noi iar agentii economici care sunt obligati sa utilizeze aparate de marcat electronice fiscale vor elibera clientilor bon fiscal si, la cerere, factura in lei noi, indiferent daca plata se face in moneda veche sau in moneda noua. 

    31 DECEMBRIE 2006: Pana la aceasta data la care moneda veche isi inceteaza puterea circulatorie companiile intocmesc registrul de casa in moneda noua. Soldul se scrie in moneda noua, iar monetarul se face atat in moneda noua, cat si veche.