BusinessMagazin

Blog

  • Social-Democratie a Liberalism a Partid Popular

    Scheletul a iesit din dulap. Ar putea fi inceputul unui roman de succes, dar nu e decat inceputul unei posibile transformari, dramatica pentru politica romaneasca.

     

    Scheletul a iesit din dulap si acum se lafaie fara rusine pe prima pagina a ziarelor. Cand, in urma cu doar cateva saptamani, scriam despre posibila combinatie PNL-PD-PNTCD in vederea crearii unui Partid Popular menit sa joace un rol important in viitorul parlament european, multi au crezut ca am impins speculatia nitel prea departe. N-a fost insa nevoie decat de un semnal aruncat de presedintele Basescu intr-un cotidian central pentru ca liderii mai mari sau mai mici ai Aliantei D.A. sa recunoasca, nonsalant, ca unificarea PNL-PD ar putea fi doar o chestiune de cateva luni si doua congrese care sa consfinteasca deciziile luate la varf. Am promis atunci ca voi reveni cu amanunte, daca situatia o va cere. Situatia a cerut-o mai repede decat ma asteptam. Partea mai interesanta insa de-abia de acum incepe.

     

    Scheletul va fi iesit din dulap, insa craniul a ramas, pentru moment, tot acolo, bine pitit sub declaratii aparent nevinovate. Urmarind declaratiile oficiale ale presedintilor PNL si PD, am putea crede ca asistam la un mocnit conflict de interese. Doar Tariceanu a declarat sus si tare ca vede viitoarea formatiune ca pe o puternica forta liberala, cata vreme Boc l-a contrazis, sustinand ca PD nu isi va pierde identitatea – prin urmare noua formula politica va imbina fericit virtutile liberalismului cu cele ale social-democratiei. Sa dea Voiculescu, de ciuda, cu sapca-n caini, ca n-a brevetat la OSIM reteta social-liberala sau – iertata-mi fie alaturarea – Dimitrie Cantemir ca n-a brevetat-o pe cea a struto-camilei!

     

    In realitate – o stiu si ei, o stim si noi – jocul acesta al declaratiilor contradictorii nu are drept scop decat crearea unei perdele de fum care sa mai estompeze din evidenta situatiei – si anume ca decizia unificarii a fost luata de multisor, iar castigarea alegerilor a transformat-o in realitate imediata. De ce? Pentru ca din acel moment, partidele Parlamentului European au devenit si ele brusc interesate de coloratura politica a celor vreo 33 de parlamentari pe care-i vom trimite, cu drept de vot, inaintea alegerilor europene din 2008. Membrii PNL si PD mai importanti din esaloanele doi si trei au fost si ei deja informati (ba, in treacat fie spus, unii dintre ei s-au apucat binisor inaintea lui Basescu sa o discute, in cercuri mai mult sau mai putin private) pentru a se evita cacofonia declaratiilor. Pentru a arunca insa un aer de onorabilitate peste intreaga poveste era inca nevoie de un mic program artistic de genul „mai ar vrea, mai nu se lasa“. Sa fie primit.

     

    In dulap mai ramane craniul – de care, pana la ora la care scriu aceste randuri, n-a apucat sa vorbeasca decat Dinu Patriciu, care, mai larg de gura, cum il stim, a declarat ca „mirele va fi PNL, iar nasul Partidul Popular European“. De unde si pana unde „popular“, va veti intreba. Doar in Parlamentul European exista si liberal-democrati, or, ce poate fi mai natural, dupa unificarea liberalilor cu democratii, decat un partid… liberal-democrat? Poate parea la mintea cocosului – si este, in masura in care cocosul nu cunoaste rezultatul alegerilor europene din 2004.

     

    Liberal-democratii n-au apucat decat vreo 88 de locuri, cata vreme popularii se bucura de majoritate relativa cu 268 de fotolii parlamentare (fiind si singurii cu reprezentanti din toate statele uniunii) din totalul de 732, urmati de socialisti, cu 200. Iar cine-mparte, parte-si face. Popularii sunt prezenti ca si grup de sine statator si in Comisia Regiunilor, si in Comisia Europeana, si in Consiliul Europei, ba chiar si in NATO. Acum vine si se leaga de ce Basescu insista cu axa Bucuresti-Londra-Washington si de ce popularii europeni au fost printre primii care au salutat, alaturi de Casa Alba, victoria lui Iuscenko in Ucraina. Pentru moment, viitorul nu mai suna roz – suna portocaliu.

     

    Bine, bine, vor intreba carcotasii, si ce legatura ar fi intre liberalism, social-democratie si populari? Nici una. In toata Europa, partidele populare sunt declarat conservatoare, de sorginte crestin-democrata (de altfel, Partidul Popular Italian a fost fondat in 1919 de catre Luigi Sturzo, un… preot sicilian). Legatura insa o poate foarte bine mosi – dupa cum scriam data trecuta – PNTCD, recunoscut de popularii europeni si disperat dupa atata stat pe marginea campului politic (ba chiat presat, ar spune unii, neoficial, de catre colegii europeni in aceasta directie). Din aceasta perspectiva, ar fi interesant de stiut ce gandeste Ciuhandu la aceasta ora.

     

    Marea necunoscuta insa n-o reprezinta PNTCD-ul. Marea necunoscuta o reprezinta alegerile anticipate. Pentru ca, apud intelepciunea populara, pe toate nu le poti avea, chiar daca te poti stradui. Si cu alegerile anticipate-n pod, si cu unificarea liberal-democrata sub palarie populara nu se poate. Dar despre toate acestea si despre alte posibile scenarii, saptamana viitoare. Doar un schelet iesind din dulap presupune si putin suspans.

  • Bursa valorilor literare

    Publicul larg cunoaste notiunea de scriitor, parcurge si asimileaza diferite opere produse de categoria respectiva, si e familiarizat cu cateva figuri ale breslei, dintre acelea care apar mai frecvent pe sticla televizorului.

     

    Cu totii am trecut prin scoala si am avut un set de lecturi obligatorii, astfel ca, la orice sondaj cu problematica literara facut pe strada, primul nume de scriitor care ne va veni in minte va fi acela al lui Eminescu. Un top recent publicat in revista Romania literara, ca rezultat al unei anchete la care au raspuns 34 de critici literari, consfinteste regalitatea eminesciana: autorul Luceafarului este pe locul intai, la mare distanta de Arghezi si Bacovia, ceilalti ocupanti ai podiumului.

     

    Sunt insa mai putini aceia care pot raspunde la intrebarea: cum ajunge un scriitor intr-o asemenea pozitie onoranta, in centrul tare al canonului literar, pe creasta omologarii critice si a recunoasterii publice? Cititorul obisnuit nu are datele pentru a intra adanc in maruntaiele istoriei literare si a vedea cum anume se deruleaza descoperirea, legitimarea si consacrarea unei valori artistice.

     

    Acest proces desfasurat pe mai multe decenii si ramas, cumva, in penumbra profesionala a specialistilor, ii pare la fel de enigmatic ca si activitatea Bursei, pe care o contemplam, din afara, cu un sentiment de adanca perplexitate. E limpede ca ne lipsesc vocabularul tehnic, codul intregului ansamblu, miza activitatii la care asistam. Si intr-un caz, si in celalalt, acceptam rezultatele finale, ierarhiile configurate, fara sa intelegem cu adevarat dinamica proiectiei si consolidarii lor. Altfel spus, pentru publicul larg, valoarea exceptionala a lui Eminescu si a altor mari creatori este un dat, iar nu un rezultat al propriilor cautari, al lecturilor intinse si aprofundate.

     

    Aceasta e, de fapt si de drept, meseria criticilor si istoricilor literari. Oricat ar parea de frustrant, nu publicul decide finalmente locul unui scriitor, ci acesti insi carcotasi, incapabili parca de altceva in viata decat sa citeasca si sa scrie carti. G. Calinescu vorbea despre cercul celor douasprezece spirite cultivate si fine care ofera, intr-o epoca, verdictul axiologic suprem. In ce-l priveste, el a facut singur cat o intreaga elita critica, fixand, prin monumentala Istorie a literaturii romane de la origini pana in prezent (1941), canonul literar pentru jumatate de secol si mai bine. Si astazi operam cu valorile si categoriile calinesciene, iar cele cateva injustitii comise de „divinul critic“ (in cazul unor Mateiu I. Caragiale, M. Blecher, Mihail Sebastian) au ramas, si ele, parca sapate in piatra…

     

    Ce se intampla daca publicul pretuieste un autor pe care critica il desconsidera? Autorul respectiv e citit si admirat pe timpul vietii, dupa care, treptat, iese din raza de interes a cititorilor. Alecsandri era pe buzele tuturor contemporanilor sai; astazi, supravietuieste problematic, si mai mult prin teatru si proza decat prin versurile sale. Cezar Petrescu era, in perioada interbelica, o silueta mult mai pregnanta decat Camil Petrescu, inteles si gustat de putini. Azi, locurile s-au inversat, critica ridicandu-l pe al doilea si plasandu-l pe primul unde ii era locul. In fine – ca sa dau si un exemplu mai comic – Pavel Corut era, in primii ani de dupa Revolutie, omniprezent pe tarabele de carti, fiind citit cu lacomie pentru fantasmagoriile sale cu „bubulii“ conducatori ai planetei si tot restul. Dupa un deceniu, il privim ca pe o simpla curiozitate extraliterara.

     

    Cum se explica pretuirea publicului pentru un scriitor greu de inteles? Sa ne gandim la Nichita Stanescu, autor vizionar, cvasiermetic, modernist abstract care rastoarna toate tiparele si contrariaza toate asteptarile. Cati au inteles cu adevarat ceva din urmatoarele versuri: „Sunt bolnav. Ma doare o rana/ calcata-n copite de cai fugind./ Invizibilul organ,/ cel fara nume fiind/ neauzul, nevazul/ nemirosul, negustul, nepipaitul/ cel dintre ochi si timpan,/ cel dintre deget si limba, -/ cu seara mi-a disparut simultan“ (Elegia a zecea)? Nu au inteles de la inceput si pe cont propriu; comentatorii avizati, exegetii veritabili i-au ajutat sa inteleaga. Succesul de public a fost consecutiv girului critic, si nu invers.

     

    Mai apare, la final, un semn de intrebare. Daca pe scriitori ii legitimeaza critica, oare cine ii consacra pe criticii insisi, acesti judecatori ai unei inalte Curti de Casatie artistica si abili tragatori de sfori la Bursa literara? Am, fireste, un raspuns si la aceasta chestiune; dar n-as vrea sa dezvalui, dintr-o data, toate secretele meseriei…

  • Vedete pe hard-disk<br/>

    Pentru zeci de mii de de copii romani, Alba ca Zapada sau Mickey Mouse au ajuns toamna trecuta niste personaje extrem de plictisitoare, bune de aruncat la gunoi, precum o papusa jumulita. Vedeta a devenit Shrek, un simpatic mostru care eructeaza dezinvolt si e mare amator de dusuri cu noroi. Seria a doua a filmului de desene animate cu acest personaj a adus cinematografelor autohtone incasari de aproximativ 3,8 miliarde de lei. Un record pentru  Romania, spune Oana Stoenescu, directorul de marketing al Ro Image 2000, compania care a distribuit pelicula.

     

    Nebunia numita Shrek a fost una mondiala. Hollywoodul a avut inca o data confirmarea ca desenele animate, daca sunt produse si promovate cum trebuie, sunt o mina de aur. Iar cheia catre mina de aur nu mai consta doar in talentul de a trage cu creionul o linie pe plansa de desen, asa cum facea acum multe decenii Walt Disney. Gigantii mondiali ai tehnologiei informatiei se bat acum cu pumnul in piept ca au participat la realizarea cutarui sau cutarui film care a spart box-office-urile. De pilda Hewlett-Packard nu pierde nici un prilej sa aminteasca faptul ca Shrek a prins viata datorita tehnologiei sale si a rezervat monstrului un loc privilegiat pe blazonul performantelor sale. 

     

    Computerul a schimbat din temelii felul in care desenele animate sunt concepute. Principala diferenta adusa de computer fata de animatia clasica este redarea scenelor in trei dimensiuni, lucru imposibil de realizat cu creionul si acuarelele. Apoi, tehnicile de simulare a luminii naturale au fost urmatoarea provocare pentru specialistii studiourilor de animatie digitala. Nu in ultimul rand, computerul a sporit mult viteza de lucru, pentru ca le permite desenatorilor sa nu mai lucreze manual fiecare secventa. Oamenii deseneaza doar fazele cheie ale miscarii personajelor (asa numitele key-frames), iar computerul completeaza scenele intermediare. Rezultatele, vizibile in filmele de animatie ale prezentului, sunt spectaculoase, iar lucrurile nu se vor opri aici.

     

    De aproape 10 ani incoace desenele animate generate de calculator fac furori in lumea cinematografica datorita efectelor vizuale uimitoare si a scenariilor inteligente, care-i atrag ca un magnet pe copii, dar – spre bucuria producatorilor – si pe parinti. Asa ca nu-i de mirare ca in topul primelor 10 filme cu cele mai mari incasari din toate timpurile se afla doua productii recente, produse pe calculator – „In cautarea lui Nemo“ („Finding Nemo“) si „Shrek 2“.

     

    In 2003, „In cautarea lui Nemo“ a tras linie si a adunat cele mai mari incasari din industria cinematografica in acel an, 865 de milioane de dolari. Cand, un an mai tarziu, „Shrek 2“ a depasit stacheta – cu 880 de milioane de dolari colectati in toata lumea, ceea ce l-a facut cel mai profitabil film de desene animate al tuturor timpurilor – producatorii de la Hollywood si-au frecat inca o data mainile. A devenit clar ca, atata timp cat li se ofera un produs de calitate, care capata notorietate, copiii reprezinta o piata cu potential imens. De pilda, „In cautarea lui Nemo“ a adaugat celor 865 de milioane de dolari obtinuti din salile de cinematograf alte 353 de milioane numai din vanzarea de DVD-uri. Iar pe langa vizionarea efectiva, de pe urma filmelor de desene animate mai au de castigat si piata jucariilor sau cea a accesoriilor distribuite de lanturile de fast-food.

     

    Dar calitatea intr-o productie cinematografica se obtine numai prin investitii pe masura. Prin urmare, bugetele in animatia digitala au sarit si ele in aer, iar marile productii se vor calca pe picioare in cinematografe in urmatorii doi ani, anunta specialistii. Numai in 2006 sunt asteptate pe piata americana sase filme de animatie digitala, conform lui Jeffrey Katzenberg, director executiv al DreamWorks Animation. Katzenberg afirma ca bugetul companiei sale pentru o astfel de productie variaza intre 100 si 130 de milioane de dolari, insa „potentialele recompense sunt uriase“. Dupa parerea lui, veniturile aduse de un film de animatie generat pe computer sunt de doua ori si jumatate mai mari decat in cazul unui film „de familie“ obisnuit, iar vanzarile de DVD-uri si casete video sunt de aproape trei ori mai profitabile.

     

    Cum a inceput toata nebunia desenelor animate create pe calculator? Filmul care a dat startul in cursa dupa computere tot mai performante si artisti desenatori cat mai talentati, dar care sa stie sa tina si mouse-ul in mana, a fost „Toy Story“, in 1995. Produs de studiourile americane Pixar, filmul care promitea rezolvarea celei mai mari enigme a oricarui prescolar – oare ce fac jucariile atunci cand raman singure – a fost un succes fenomenal.

     

    A fost pelicula cu cele mai mari incasari in acel an, peste 360 de milioane de dolari, iar regizorul John Lasseter a primit in 1996 un premiu Oscar special din partea Academiei, pentru „conducerea inspirata a echipei Pixar in producerea primului film de lung metraj realizat integral prin animatie computerizata“.  Semnalul fusese dat. Au urmat la scurt timp productii precum „Aventuri la firul ierbii“ („A bug’s life“), „Furnicute“ („Antz“), „Toy Story 2“. Intrarea in secolul XXI a marcat si trecerea spre productii mai complexe, care incepeau sa necesite computere mai performante si investitii mai mari. „Monster’s Inc.“ a deschis drumul, in 2001.

     

    Au urmat „Ice Age“, „Shrek“ si „In cautarea lui Nemo“, titluri care au facut deja istorie. Succesul genului a fost confirmat anul acesta, cu o avalansa de superproductii: „Shrek 2“, „Incredibilii“, „Povestea unui rechin“ („Shark Tale“), „Polar Express“. Astazi, conform revistei Variety, filmele animate pe computer aduc 44% din totalul incasarilor industriei de desene animate, adica 2,4 miliarde de dolari pe an.

     

    Banii vin insa in schimbul unor eforturi cu atat mai complicate cu cat industria trebuie sa inoveze la fiecare pas. Pentru „Povestea unui rechin“, specialistii in software ai DreamWorks Animation au creat 10-15 software-uri speciale, cu peste 2.300 de functii dedicate. Mai mult, cei de la DreamWorks au brevetat doua din cele mai mari descoperiri tehnice in domeniu ale ultimilor ani, destinate crearii iluziei vizuale a luminii reflectate. Este vorba in primul rand de algoritmul informatic intitulat „stralucirea din spatele unei suprafete“, care le-a adus creatorilor si un premiu Oscar.

     

    Softul le permite desenatorilor sa creeze iluzia unei raze de lumina vazute prin suprafata pielii sau printr-o alta substanta translucida (de exemplu, marmura). A doua tehnica brevetata de DreamWorks este „iluminarea globala“, un efect care recreeaza in mod natural felul in care lumina se reflecta intr-o camera, „alunecand“ de pe un obiect pe altul sau pe diverse suprafete dintr-un decor dat. Pentru „Povestea unui rechin“, echipa de efecte vizuale a folosit aceasta tehnica pentru a da iluzia luminii naturale si a umbrelor in scenele care au loc sub apa.

     

    Totodata, in timpul lucrului la „Shrek 2“, DreamWorks a inovat inclusiv in ceea ce priveste modalitatea de achizitionare a computerelor. De fapt, studioul a inchiriat calculatoare de la Hewlett-Packard in ultimele trei luni ale proiectului, cand nevoia de putere de procesare devenise extrema. Totusi, spun analistii, costurile cele mai mari in aceasta industrie nu sunt cu hardware-ul, ci cu forta de munca. Nu e totusi mai putin adevarat ca, cu cat efectele vizuale sunt mai complexe, cu atat mai puternice trebuie sa fie computerele care le genereaza. Pentru „Povestea unui rechin“, desenatorii de la DreamWorks au creat mai bine de 300.000 de cadre digitale, fiecare dintre ele necesitand peste 40 de ore de lucru. Filmul a avut nevoie de 30 de terabiti de spatiu de stocare, echivalentul a 54.000 de CD-uri.

     

    In aceste conditii, a devenit oare desuet sa vorbim despre succesul desenelor animate clasice? Isi mai aminteste cineva de Alba ca Zapada, „stramosul“ desenelor animate de lung metraj, produs de Disney in 1937? Vor cadea in uitare, spre exemplu, cursele de urmarire continua dintre Tom si Jerry? Dar dalmatienii aceia simpatici, cati erau? Parca 101…

     

    Parerile raman impartite. „Desenele realizate pe computer inca n-au castigat razboiul“, crede Ladislau Kocsis, director executiv al companiei distribuitoare de filme pe piata romaneasca Glob Com Media. „Studiourile vor continua sa produca animatii clasice, pentru ca acestea au farmecul lor aparte“, spune Kocsis. „Nici peste 30 de ani nu cred ca desenele clasice vor disparea, asa cum n-au disparut nici romanele clasice. „Alice in Tara Minunilor“ n-o sa dispara din cauza lui Harry Potter. De fapt, in ciuda ofensivei computerului, compania Disney a pastrat in functiune un studio dedicat productiei de desene traditionale, realizate in doua dimensiuni. Ultimii ani au prezentat titluri de succes precum „Regele Leu“, „Frumoasa si Bestia“, „Pocahontas“, „Aladin“. Iar pentru 2006 se anunta o noua varianta a desenului animat „Bambi“.

     

    Oana Stoenescu, director de marketing la Ro Image 2000, este mai putin increzatoare in viitorul desenelor traditionale. „Desenele pe computer le vor elimina pe cele clasice, cel putin daca vorbim despre superproductii. De ce? Pentru ca sunt 3D, sunt mai spectaculoase, personajele se misca mai natural“, spune Stoenescu. In cazul lui „Shrek 2“, spune ea, au fost specialisti care au studiat luni de zile felul in care se misca parul Motanului Spadasin in diverse scene. In astfel de conditii, e normal ca miscarile personajelor sa fie mult mai reusite atunci cand sunt asistate de computer. Dincolo de controverse, un lucru e sigur: computerul este aliatul de nadejde in satisfacerea nevoii de fabulos al oamenilor. Iar crearea unei actrite care sa suceasca definitiv mintile spectatorilor, desi locuieste in maruntaiele unui calculator, este o chestiune de timp si de software.

  • SFARSIT DE EPOCA?

    Exista cateva diferente esentiale intre desenele animate traditionale si cele realizate pe computer.

     

    METODA TRADITIONALA

    • animatie 2D
    • scenele sunt realizate manual 
    • iluminarea se obtine cu ajutorul nuantelor diferite de culori

    METODA PE COMPUTER

    • animatie 3D
    • numai scenele cheie sunt realizate manual (de exemplu inceputul si sfarsitul unei miscari); computerul completeaza scenele intermediare
    • intensitatea si unghiul de cadere al luminii sunt simulate de software-uri specializate

  • Axel Springer, mars spre est

    Ce au in comun Bild, cel mai mare ziar european, si Fakt, principalul ziar din Polonia? Amandoua apar in format tabloid si se numara printre cele peste 180 de ziare si reviste din portofoliul celui mai important publisher din Germania, Axel Springer. Expansiunea companiei are la baza doua ingrediente: un ritm alert de lansari si interesul sporit pentru Europa de Est.

     

    Dupa caderea Zidului Berlinului, Axel Springer si-a accelerat marsul spre est, prin achizitia de reviste si ziare sau lansarea de noi titluri, precum Fakt sau Reggel, ultimul intrand pe piata din Ungaria in toamna trecuta. La acestea se adauga si intentia de a intra pe piata rusa cu versiunile locale ale revistelor Newsweek si Forbes, pentru care a incheiat recent contractele de licenta. „Prioritatea noastra pentru 2005 va ramane Europa de Est, iar prin asta inteleg Ungaria, Polonia si Cehia“, a declarat pentru Business Week, Mathias Dopfner, director executiv al Axel Springer.

     

    Tarile mentionate sunt avanpostul estic dintr-o strategie internationala menita sa ridice vanzarile din strainatate ale publisherului german pana la o treime din veniturile totale. Pentru ca incasarile din publicitate realizate in Germania au continuat sa se mentina la un nivel scazut, Axel Springer s-a orientat spre operatiunile din strainatate pentru a-si alimenta cresterea. Numai pe primele noua luni ale anului trecut, vanzarile din strainatate au crescut cu aproximativ 8% pana la 364 de milioane de dolari, adica 14,6% din veniturile totale de 2,45 miliarde de dolari. „In ultimii doi ani Axel Springer a lansat 36 de publicatii noi, si pana acum toate au mers bine“, afirma Mathias Dopfner.

     

    Ideea de baza dupa care opereaza Axel Springer la nivel international se refera in primul rand la minimizarea riscurilor. In tarile din Europa de Est, compania germana prefera sa se asocieze cu jucatori locali, alaturi de care lanseaza editii locale ale unor reviste deja cunoscute in strainatate si doar ocazional se implica in lansarea de noi publicatii. Aceasta strategie este de preferat pentru ca este cea mai eficienta din punct de vedere al costurilor, daca se ia in calcul ca pentru editiile locale din Auto Bild si Computer Bild, doua din cele mai bine vandute reviste din portofoliul Axel Springer, nu este nevoie o adaptare a continutului si fotografiilor la specificul local. „Noi nu actionam pe principii geo-strategice, ci mai degraba pe baza unor tinte de business foarte clare“, spune Mathias Dopfner. „Axel Springer se va extinde acolo unde va exista o ocazie, o nisa sau o sansa favorabila ca sa faca o achizitie“, adauga Dopfner.

     

    Si lansarea tabloidului polonez Fakt in octombrie 2003 a mers pe aceeasi idee, ziarul fiind replica poloneza a tabloidului german Bild, cea mai de succes reteta Axel Springer. Roadele au aparut repede, si la scurt timp de la lansare Fakt a depasit in tiraj prestigiosul cotidian local Gazeta Wyborcza. Cea mai recenta initiativa Axel Springer s-a produs in Ungaria, unde publisherul german a lansat in octombrie anul trecut ziarul de informare Reggel. Cotidianul a fost conceput dupa designul ziarului american USA Today si s-a proclamat drept primul ziar independent politic al tarii. Estimarile Axel Springer pentru evolutia cotidianului maghiar nu sunt deloc modeste si au ca tinta un tiraj de 55.000 de exemplare pana la sfarsitul acestui an, intr-o tara cu o populatie de 10 milioane de locuitori.

     

    Pe piata media din Romania, compania Axel Springer este prezenta prin Romanian Publishing Group (RPG), un joint-venture cu grupul elvetian Edipresse, care anul trecut a lansat in Romania revistele Sana si Joy. La inceputul anului trecut Axel Springer a avut si o tentativa de a prelua cotidianul britanic Daily Telegraph, care insa a esuat. Deocamdata pentru Axel Springer cele mai bune oportunitati sunt spre est. Asta pana cand se va decide sa „atace“ piata din SUA.

  • Ce urmeaza?

    Calupurile publicitare l-au prezentat din nou pe Mos Craciun in diferite ipostaze gratioase. Fie el imbracat conventional in rosu, fie „repozitionat“ in albastru (si zau, ma asteptam sa vad unul „sarbatoresc portocaliu“) – Mos Craciun a aparut cu generozitate in zeci de promotii si oferte speciale. Am parcurs perioada cea mai incarcata publicitar si, explicabil, cea cu eficienta cel mai usor masurabila la raft.

     

    Dincolo de bucuria festiva a sfarsitului de an suntem la moment de evaluare. Desaga lui Mos Craciun ne-a pregatit bilanturi generoase. Oamenii din jurul meu, fie ei clienti sau publicitari, fie jurnalisti sau pr-isti zambesc istoviti la capatul unui an prosper. Nu stiu pe nimeni care sa nu-si fi „facut cifrele“. Am parcurs un an imbelsugat, industria cuvintelor (parafrazand subtitlul unei carti savuroase recent lansate de Lucian Mandruta) a progresat decis.

     

    Publicitatea si-a consacrat creatori, relatiile publice s-au maturizat, presa a atins culmi de tiraj. Anii trecuti am ezitat sa ne bucuram de curba crescanda a cifrelor noastre de afaceri. Din superstitie sau necredinta. In 2004 ne-am confirmat aspiratiile. Teritoriul comunicarii a fost incercat de mai multi clienti, s-au consolidat branduri vechi si s-au nascut branduri noi. Bugetele au fost mai consistente si mai elastice in raport cu abordari neconventionale catre consumatori. Au aparut zeci, poate sute de mici agentii, „buticuri de creatie“, agentii de evenimente speciale, pr-isti cu vocatie de consultanti. Cu totii au supravietuit (macar). Din zecile de antreprenori ambitiosi ai comunicarii nu stiu pe nimeni care sa fi capitulat in acest an! Asadar, binecuvantat fie 2004 pentru certitudinile pe care ni le-a oferit!

     

    Ce urmeaza? Mai multe pitchuri in 2005 – caci clientii nostri au devenit mai exigenti si isi incearca asteptarile in noi coabitari. Bugete mai mari – caci vor creste preturile la media, intr-un efort de (pre)aliniere la corelatia cost/efect a confratilor europeni. Aparitia (chiar) mai multor agentii – caci din ce in ce mai multi oameni incorsetati de sistem vor indrazni…

    Urmeaza campanii mai creative – caci propria stacheta confirmata international ne obliga. Urmeaza clienti noi – caci companiile autohtone descopera miracolul comunicarii si binefacerile lui. Urmeaza sa ne aplecam mai mult asupra calitatii profesionale a celor nou intrati in industrie – caci volumul presant ne-a obligat la recrutari masive (cateodata hazardate). Urmeaza un an de crestere si mai spectaculoasa, caci nu cifrele absolute sunt importante, ci tendinta.

     

    Mihaela Nicola este matematician, presedinte Ogilvy România si lector universitar la Facultatea de Comunicare si Relatii Publice „David Ogilvy“.

  • IN THE SPOTLIGHT

    Ideea: Cand lupul a luat si el vacanta

    Client: Prodal ‘94 SRL / Granddis pentru Stalinskaya

    Agentie: Brands & Bears

    Numar difuzari TV In perioada 1-19 dec. 2004: 167 difuzari (403.690 de euro – rate card), conform Alfacont Mediatrack.

     

    In perioada Sarbatorilor si marcile care au spoturi cu un scenariu mai dramatic tind sa devina mai glumete. Vodca Stalinskaya, bautura barbatilor puternici si fara frica de lupi, a mers pe o executie care pastreaza grupul de prieteni din spoturile anterioare care insa acum sunt in vacanta la cabana. In vacanta este si lupul din spoturile anterioare, insa prezenta lui este inca suficient de „infricosatoare“ ca sa mai starneasca o gluma.

    De unde a pornit totul explica Cezar Panait, copywriter la agentia Brand & Bears: „Cristi e avertizat cu «6, lupul!» si cand colo in camera intra un bichon maltez «infricosator». Cam asa a pornit gluma Stalinskaya, dar pana la urma puiul de caine lup a fost mai rapid si a venit el primul sa-l sperie pe domnul Cristi“.

  • O industrie nascuta din lene

    Un sector economic de-a dreptul straniu: principalele companii implicate nu au habar cam cat valoreaza intreaga afacere, au probleme in a-i convinge pe romani sa le devina clienti si cu toate acestea nimeni nu se da batut. Explicatia e simpla: comertul online e viitorul.

     

    De pe Internetul romanesc poti cumpara aproape orice, de la pizza si mancare chinezeasca pana la cel mai recent roman al lui Umberto Eco sau filme precum Spiderman 2. Mai gasiti: jucarii, haine, scutece, cosmetice sau cadouri pentru toata familia, carti, jocuri de calculator, produse electronice, electrocasnice sau IT. Fiecare astfel de produs, odata comandat, ajunge direct acasa sau la birou, dupa cateva clickuri. Uneori puteti plati chiar si cu cardul.

     

    Pentru un utilizator de Internet obisnuit, comertul online nu are secrete. Pasul unu: completezi un formular de inscriere ca membru al site-ului respectiv. Pasul doi: comanzi produsele cu un simplu click. La final, tot ce ai ales intra in „cosul propriu“, iar ultimul click – de obicei cel care cu indicatia „mergi la casa“ – inseamna ca nu mai ai drum de intors: oamenii din magazinul virtual s-au apucat deja sa adune produsele pentru a le expedia direct la adresa indicata de tine.

     

    Cum spun gurile rele, comertul online este inca o inventie a omenirii inspirata de lene. Ti s-a facut foame? Intri pe un site (de ex: www.culinar.ro), alegi meniul dorit si cu un ultim click plasezi comanda. In aproape o ora, maximum, curierul va fi la usa, cu mancarea aburinda. Ai nevoie de ajutor pentru un proiect? Deschizi alt site (de ex: www.dol.ro) si comanzi cel mai nou manual de engleza pentru afaceri, care ajunge prin curier la birou.

     

    „Pe langa faptul ca este mult mai comod, comertul pe Internet aduce o economie importanta de timp“, identifica un prim argument pro Andrei Zamfira, director general Ultrapro Software, care opereaza si magazinul online al grupului IT K Tech Ultra Pro. „Prin magazinul nostru postat pe Internet raspundem cerintelor pietei pe doua directii: nevoia crescuta de informatii si scaderea timpului disponibil pentru cumparaturi“, explica la randu-i, Irina Tuturuga, administrator al Diverta Online, cel mai popular magazin online al momentului, conform statisticilor realizate de Trafic.ro.

     

    Internetul ofera si alt avantaj: posibilitatea de a compara in timp real produsele, pentru a alege cea mai buna oferta de pret sau cea mai la indemana modalitate de livrare, completeaza Cosmin Golea, fondatorul www.emania.ro, in prezent director executiv al furnizorului de servicii online First Solutions (www.fsol.net).

     

    Unde mai pui ca poti comanda din orice loc, chiar daca esti plecat din tara, un cadou pentru cei de acasa. Asta da surpriza! Mai nou, poti sa chemi chiar si un taxi de pe Internet. „Fiind o firma tanara, ne-am gandit sa aducem pe piata ceva nou“, explica Alexandru Nedelescu, general manager al Speed Taxi, singura firma care accepta si comenzi online pentru taxiuri. Compania a introdus sistemul de comanda pe site in urma cu un an. „Daca in ianuarie-februarie ajunsesem la 100 de comenzi pe zi, acum avem peste 200 de cereri de pe Internet zilnic, sustine Nedelescu. Asta inseamna 10% din comenzile totale ale companiei, dat fiind faptul ca pe telefon sunt in medie 1.800 de solicitari pe zi. „Confirmarea comenzilor online o facem deocamdata pe telefon. Pentru ca a mers, vom imbunatati insa sistemul, pentru a confirma comanda direct prin e-mail“, promite seful Speed Taxi.

     

    Putina istorie:  ideea comertului pe In-ternet a venit in Romania, ca multe altele, din Occident, o data cu primii intreprinzatori cu experienta in afara care s-au intors in tara pentru a-si dezvolta propriile afaceri.

     

    „Primul magazin online, e drept, intr-o forma rudimentara, a fost dezvoltat la scurt timp dupa lansarea site-ului nostru, in 1997. Un magazin e-commerce atunci parea o idee revolutionara si un pic SF…“, povesteste Eduard Samson, vicepresedinte Flamingo Computers. Acum, pagina este o componenta importanta a afacerii Flamingo, desi incasarile online nu depasesc 3% din vanzarile totale.

     

    In 1999-2000, comertul electronic era in plina efervescenta in SUA. Era vazut ca un domeniu de viitor, cu foarte mare potential. Tocmai de aceea, in septembrie 2000 a aparut si www.emania.ro, primul magazin online romanesc cu adevarat serios. Panourile publicitare din Bucuresti se umplusera atunci cu reclame la emania, spre stupefactia multora, care nu intelegeau nimic.

     

    A urmat insa spectaculosul crah dot-com din SUA, din cauza umflarii artificiale a actiunilor companiilor cu activitate pe www. Crahul nu a avut reverberatii pe piata locala; nici nu avea cum, data fiind dimensiunea redusa a afacerii. Asa ca industria romaneasca online a mers inainte, de-a busilea, in ciuda vestilor proaste de peste ocean. „Chiar daca nu existau conditiile necesare unui astfel de business, am adaptat conceptul la situatia din Romania, respectiv clientul platea in momentul in care marfa ii sosea la usa“, rememoreaza Cosmin Golea, fondatorul emania.

     

    Afacerile online nu sunt neaparat un moft in Romania pentru ca aduc avantaje interesante. In primul rand, orice companie prezenta pe Internet castiga o piata potentiala imensa, formata nu numai din oameni din tara, si nu neaparat din romani. In al doilea rand, afacerile online sunt mai usor de administrat si nu implica costurile unui magazin plasat intr-un mall, spre exemplu.  „Practic, cu un depozit si un site poti avea un magazin international“, spune Cosmin Golea. De asemenea, poate fi „o extensie de succes a magazinului clasic“, dupa parerea lui Dan Ostahie, presedintele grupului Altex.

     

    Dar sa coboram cu picioarele pe pamant. Dincolo de entuziasmul promotorilor, comertul online are inca destul de putini utilizatori. Desi in prezent 23% din romani acceseaza site-urile de Internet, doar 16% o fac in mod constant, iar din acestia raman maxim 7% care intra pe net aproape zilnic, deci ar exista sansa sa dea peste un magazin online. Si din aceasta cifra trebuie taiat, pentru ca multi oameni nu au incredere in sistemele de comanda sau plata online.

     

    „Cred ca nu se face comert online 100% pe mai mult de 10% din site-urile comerciale din Romania. Ma refer la un sistem de comanda si plata direct pe Internet“, spune Sorin Danilescu, director al Apropo.ro.

     

    Totusi, lucrurile se misca: anul trecut au aparut doua companii care garanteaza ca poti plati cu cardul produsul comandat pe Internet. Insa, desi numarul utilizatorilor de carduri a depasit 5 milioane in Romania, numai o mica parte dintre posesorii lor le-au activat si pentru plati pe Internet. „Dupa estimarile noastre, potentialii clienti de comert online sunt aproximativ 800.000“, spune Madalin Matica, directorul pentru operatiuni europene al DotCommerce Ltd. Boston, firma specializata in plati online.

     

    In acest moment exista pe piata locala doua sisteme de plata pe Internet, care functioneaza cu ajutorul procesatorului de carduri Romcard si care le permit vanzatorilor sa incaseze banii de la client direct de pe card. GeCAD ePayment ofera nu numai servicii de plata online, ci si solutii pentru cresterea vanzarilor pe Internet. Solutia ePayment este dezvoltata in Romania, iar implementarea ei permite inceperea activitatii unui magazin online in maximum 24 de ore, spune Razvan Prundeanu, CEO al GeCAD ePayment International. Sistemul suporta plati cu card bancar, romanesc sau international, dar si optiunea platii prin virament sau ramburs.

     

    DotCommerce, divizie a companiei americane cu acelasi nume, ofera solutii complete pentru companiile care vor sa-si extinda afacerea pe Internet. Pe langa solutia de procesare a platilor online DotAssure, compania mai ofera si servicii de webdesign si de promovare a site-urilor. Cert este ca, pentru companiile care au activitate si online si offline, comertul pe Internet are inca o pondere mica din afaceri. Firmele care activeaza pe Internet au afaceri sanatoase, dar de mici dimensiuni. Insa ambele categorii sunt optimiste in privinta Internetului si spun ca acest segment se va dezvolta puternic in urmatorii ani.

     

    „Ne gandim la deschiderea unei divizii specializate de comert pe Internet, iar ea va fi dezvoltata sub un brand propriu, asa cum Media Galaxy a iesit de sub umbrela Altex“, a precizat Dan Ostahie. El a spus ca, chiar daca afacerile pe Internet nu sunt acum mari, ele cu siguranta au perspective de crestere pe viitor.

     

    Mentalitatea cumparatorilor este alt factor care pune piedica comertului pe Internet. Oamenii simt nevoia sa vada produsele, sa le pipaie, sa le cunoasca si sa se informeze la o persoana instruita in acest sens. „Automat, in Romania au succes magazinele virtuale sustinute de o prezenta fizica, pentru ca asigura acces la stocuri fara a implica alte costuri pentru magazinul online, putand livra rapid produsele comandate“, explica Irina Tuturuga, administratorul DOL.ro.

     

    Alteori, pofta de a experimenta trece repede si oamenii se intorc la obiceiurile bine stiute. „O mare parte dintre clientii Emag sau Video4you, site-uri cu care colaboram pe Apropo.ro, au facut prima comanda online, dupa care au preferat sa utilizeze telefonul in loc de Internet“, observa Sorin Danilescu.

     

    O analiza independenta a comertului pe Internet in Romania nu exista. Sau nu a fost facuta publica. Estimarile principalilor jucatori din domeniu variaza de la 1,5 milioane de euro pe an, pana la sapte milioane de euro. Ceea ce este sigur este ca piata e fragmentata intre marile companii specializate in retail – Altex, Flamingo, Diverta – si companiile care au facut din Internet modul lor exclusiv de afaceri, emania, emag.ro si altele.

     

    Certa este si fragmentarea intre comenzi online si comert online propriu-zis. Conform studiilor DotCommerce, exista cam 650 de site-uri pe care se pot face comenzi online in Romania. Dintre acestea, doar o cincime au un sistem de plata online implementat. 

  • Cu ochii spre SUA

    Comertul online este, in Statele Unite, o industrie de 140 de miliarde de dolari. In urma cu cinci ani, in 2000 – anul crahului dot-com-urilor – comertul online totaliza doar 28 mld. dolari. 

     

    CU MULTE ZEROURI: In Statele Unite, vanzarile pe Internet sunt una din cele mai mari industrii online, care a trecut in 2004 de bariera de 140 de miliarde de dolari, conform Forrester Research.

     

    TRANZACTII: Cea mai mare parte a banilor sunt realizati prin tranzactii intre companii (B2B – business to business), in special intre furnizorii de produse si servicii si distribuitorii acestora.

     

    CONSUMATORI: Vanzarile catre consumatori insumeaza cam 10 miliarde de euro pe an.

  • Ghicitoare cu comert online

    Care este piata comertului online romanesc? O analiza independenta a comertului pe Internet in Romania nu exista, iar estimarile variaza de la 1,5 pana la sapte milioane de euro pe an.

    • „Din informatiile noastre, in 2004 incasarile totale sunt de 1,5 milioane de euro“ – Irina Tuturuga, administratorul DOL.ro
    • „Numai pe site-urile Flamingo, comenzile online au fost de 1,5 milioane de euro in 2004“ – Eduard Samson, vicepresedinte Flamingo Computers
    • „Din datele pe care le avem noi, comertul online nu trece de 3 milioane de euro pe an si maximum 500.000 de euro reprezinta plati cu card“ – Madalin Matica, director DotCommerce
    • „O aproximare corecta a industriei este undeva la 5 milioane de euro“ – Cosmin Golea, director executiv al First Solutions
    • „Estimez comertul pe Internet, produse si servicii, la 6-7 milioane de euro“ – Orlando Nicoara, director de dezvoltare Netbridge