BusinessMagazin

Blog

  • Coaching in cifre

    La nivel global, piata de executive coaching totalizeaza 600 de milioane de dolari. In Statele Unite, aceasta industrie are cea mai mare dinamica dupa IT.  

    NUMAR DE SPECIALISTI: In 1998, in SUA lucrau 5.300 de „antrenori“, iar in 2003, aceasta cifra ajunsese la 15.000. Conform Harvard Business Review, numarul total al celor care lucreaza in acest domeniu va ajunge la 50.000 pana in 2007. 

    CLIENTII: Potrivit revistei Fortune, in anul 2003, 40% din companiile din Fortune Top 500 foloseau un executive coach. Intrucat nu presupune transfer de cunostinte, coaching-ul se preteaza la orice industrie. 

    TARIFELE: In Romania, tarifele pentru o sedinta variaza intre 50-100 si 200 de euro.

  • Triunghiul Bermudelor

    Peste 3.000 de observatori din intreaga lume si o armata de ziaristi. Acesta a fost desantul  occidental la Chisinau, in ziua alegerilor. Explicatia: gustul pentru revolutii portocalii in fostii sateliti ai Moscovei. A fost o revolutie? Sau doar intrarea intr-un Triunghi al Bermudelor din care Chisinaul este obligat sa iasa?

    Presa occidentala s-a grabit sa traga concluzii spectaculoase: Moldova a devenit cea de-a treia fosta republica sovietica ce intoarce spatele Rusiei, in decurs de 18 luni, au scris, aproape in aceeasi termeni, publicatii precum The Times, The Independent sau The New York Times, in vreme ce Le Figaro a titrat ca, „la Chisinau, ca si la Kiev sau la Tbilisi, Europa are vant din pupa“. 

    Dincolo de entuziasmul occidental usor fortat, raman cifrele: Partidul Comunistilor, PCM, a castigat detasat alegerile din Republica Moldova, asa cum era anticipat, obtinand 56 de mandate, din 101 (in legislatura trecuta avusese 71). A rezultat un parlament tricolor alcatuit din deputatii acelorasi trei partide din legislatura 2001-2005,  Blocul Moldova Democrata – BMD (35) si Partidul Popular Crestin Democrat – PPCD (11). Un triunghi al Bermudelor, dupa cum l-a denumit liderul PPCD Iurie Rosca. 

    Deocamdata, lucrurile sunt clare doar in ceea ce priveste guvernul: comunistii au suficiente voturi incat sa-l numeasca de unii singuri. Le lipsesc insa cinci voturi ca sa aleaga presedintele. Pentru a le obtine, deci control asupra tuturor puterilor din stat, comunistii au doua variante: fie sa faca o alianta cu BMD sau PPCD, fie sa negocieze direct si neoficial cu cativa deputati. Prima varianta este respinsa categoric de toata lumea. BMD si PPCD au exclus orice colaborare cu comunistii. Cat despre acestia, liderul lor, Vladimir Voronin, a dat o declaratie enigmatica: „Aceste lucruri pot fi rezolvate, pur si simplu, din motive cetatenesti, de responsabilitate fata de interesul tarii“. Anumiti deputati ai opozitiei ar putea fi convinsi sa voteze cu noi, a mai spus el, aducand aminte ca in legislatura recent incheiata, jumatate din deputatii Aliantei Braghis, parte componenta a Blocului, au trecut de partea comunistilor. 

    In acelasi timp, BMD si PPCD refuza sa ia in calcul si colaborarea intre ele. Si chiar daca s-ar alia, tot n-ar reusi sa adune mai multe voturi decat PCM. „A fi prieteni impotriva comunistilor este interesant, dar neproductiv“, a declarat Rosca. E adevarat, cele 46 de voturi insumate ale opozitiei n-ar fi suficiente nici pentru presedintie, nici pentru guvern.  Prin urmare, exista doua solutii pentru iesirea din criza: fie tradarea procomunista, fie consecventa proanticipate. Cel putin la nivel declarativ, atat BMD cat si PPCD merg pe cea de a doua. „Numai prin organizarea alegerilor parlamentare repetate, rezultatele vor fi devastatoare pentru partidul de guvernamant“, a declarat Serafim Urechean, liderul BMD. Este solutia cea mai potrivita, a afirmat si Rosca. Pare si cea mai avantajoasa pentru partidele din opozitie. Un nou scrutin s-ar desfasura in cu totul alte conditii decat cel de la 6 martie.

    Majoritatea observatorilor au spus ca ziua alegerilor a fost OK, dar ca rezultatul scrutinului a fost influentat de o campanie electorala incorecta. Practic, comunistii au controlat discretionar mass-media din Basarabia, au avut parte de vizibilitate maxima in mediul rural si in micile orase, blocand, totodata, accesul partidelor din opozitie. „Posturile publice de radio si televiziune au functionat practic pentru un singur candidat“, a declarat Cristian Parvulescu, presedintele Asociatiei Pro Democratia, care a avut numerosi observatori in Moldova. Pozitii similare au adoptat si reprezentantii OSCE, care au punctat toate neregulile si au cerut remedierea lor in campaniile viitoare. Oricum, UE isi va numi in aceste zile, in premiera, un trimis special in Republica Moldova.

    Cu atatia ochi atintiti pe Chisinau, este de presupus ca, la capatul ei, scorul electoral sa fie cu mult mai echilibrat. Mai ales ca exista presiuni europene puternice, inclusiv din partea Consiliului Europei si a OSCE, privind coborarea pragului electoral, unul dintre cele mai ridicate din Europa. Un  prag mai scazut ar duce la un parlament mai divers, deci la mai multe variante de obtinere a unei majoritati.

    Dar moldovenii ce vor? In primul rand, ei vor sa traiasca mai bine. Cum se poate ajunge la asta? Via Moscova sau via Bucuresti si Bruxelles? Aici, raspunsul omului de rand e mai greu de dat. Lipsa de informare de la Chisinau face ca orice concluzie sa fie mai degraba superficiala. Se poate spune ca electoratul moldav este, mai degraba zapacit si confuz. Este foarte dificil de defalcat cati dintre cei care au votat cu comunistii au facut acest lucru pentru schimbarea radicala a discursului, dintr-unul vadit prorus intr-unul prooccidental, si cati din inertie si pentru ceea ce stiu ei ca inseamna un partid comunist. Stim doar ca partidele care au intrat in parlament au avut platforme prooccidentale si ca acelea care n-au trecut pragul electoral au obtinut in total 15% din voturi. Si stim ca ponderea cea mai mare din aceste voturi s-a dus catre partide declarat rusofone. Dar atat. Restul e confuzie. Confuzia va creste, cu siguranta, de vreme ce PCM e gata sa-si schimbe numele si sa se declare de orientare social-democrata cu filiatie europeana. 

    Atunci cum s-ar putea orienta mai precis alegatorii? Care e turnesolul de aplicat fortelor politice de la Chisinau? Cea mai simpla cale de a afla ce hram poarta fiecare e sa vezi cum se raporteaza fata de Bucuresti si fata de Moscova, cele doua puncte cardinale concrete. Or, aici lucrurile sunt destul de clare. Orice ar face si oricum s-ar reboteza, comunistii raman comunisti. Ei sunt cei care au introdus notiunea de limba moldoveneasca, ei sunt cei care au vrut ca limba rusa sa fie limba oficiala la Chisinau si cei care au castigat, in 2001, cu o platforma care promitea alaturarea de Uniunea Rusia-Belarus.

    Acum, razvratirea lui Voronin poate fi considerata doar ceva conjunctural. Cat despre relatia cu Bucurestiul, liderul comunistilor a declarat ca „Romania este o tara vecina, iar vecinii nu se aleg, sunt de la Dumnezeu si noi suntem obligati sa avem relatii bune cu ei“. BMD ar putea sa nu se comporte ca un bloc politic unitar, intrucat reuneste forte de orientari diferite. Dominant ramane insa liderul Serafim Urechean, despre care exista informatii si suficiente lucruri in trecut care il pot plasa, alaturi de aliatii sai Dumitru Diacov si Dumitru Braghis, in directa sfera de influenta a Moscovei. De altfel, imediat dupa alegeri, Urechean avea o declaratie interesanta: „Relatiile cu Rusia trebuie sa fie prioritare pentru Republica Moldova, pentru ca cele doua popoare sunt partenere de sute de ani“. 

    In sfarsit, „triunghiul Bermudelor“ este completat de PPCD, care a luptat, de la inceputurile sale, impotriva imperialismul sovietic si care s-a manifestat constant in favoarea valorilor europene. Potrivit lui Rosca, in actualul context, formatiunii sale ii e greu sa faca vreo alianta cu vreuna dintre celelalte doua: „Alegerea e limitata intre Voronin si Putin, fara a putea sti care este mai nociva pentru Moldova“. Pana la urma, important ramane trendul portocaliu, din care Moldova n-a iesit. Iar daca  la Chisinau vor fi alegeri anticipate, atunci lucrurile se vor colora si mai mult in oranj. Vrand-nevrand, „alegatorii celei mai sarace tari din Europa doresc legaturi mai puternice cu Romania, fie si numai pentru ca va intra in Uniunea Europeana in 2007“.  Entuziasmul din The Times ar putea sa nu fie acoperit in realitate. Dar de multe ori, realitatea primeste provocari inclusiv de la ziaristi. Cu cat mai occidentali, cu atat mai bine. 

  • Infloresc bugetele

    Un proverb spune ca apele linistite sunt adanci. La fel caracterizeaza si publicitarii aceasta perioada a anului. Aparent calme, primele doua luni din an febrilizeaza intreaga industrie.

    Desi lunile ianuarie si februarie sunt lenese in graficele de vanzari, in spatele lor se lucreaza intens. Ianuarie si februarie sunt decisive pentru parcursul intregului an publicitar. Clientii isi definitiveaza planurile de marketing sau isi aleg partenerii de comunicare pentru anii viitori, iar agentiile isi tureaza motoarele la maximum. Simona Serban, client service director al agentiei Tempo Advertising, spune ca inceputul de an este prin excelenta o perioada foarte incarcata pentru agentii. Mai mult, 2005 pare sa fie un an mult mai promitator decat anii anteriori, daca luam in calcul numarul de pitch-uri organizate la inceputul acestui an. „Comparativ cu perioada similara a anului trecut, s-a triplat numarul de pitch-uri la care agentia noastra a fost invitata sa participe“, spune Serban. 

    La inceputul acestui an, agentia a castigat contul Heidi pentru creatie si media, in urma unui pitch organizat la sfarsitul anului trecut, la care au fost invitate sa participe mai multe agentii: Leo Burnett, NextCap, Cohn & Jansen, Lowe Partners si BMP Advertising. Pe lista scurta, Tempo s-a confruntat cu NextCap si Leo Burnett – agentia care a gestionat anterior acest cont. Este inceputul de an profitabil, pe cat este de aglomerat? Serban spune ca este, in masura in care participarile la pitch-uri si propunerile oferite clientilor aflati deja in portofoliu se transforma in business. Altfel, totul ramane la stadiul de exercitiu.

    „Aici insa intervine si determinarea unui client de publicitate de a-si selecta efectiv o agentie partenera, pentru ca au fost si sunt multe situatii in  care pitch-ul este de fapt un «window-shopping» pentru client: se mai schimba opinii si informatii, se mai testeaza «ce se poarta» in materie de publicitate, se mai scaneaza costuri, se mai afla ce mai fac agentiile si, in final, iti multumeste frumos pentru participare cu scuza «stiti, nu avem inca buget, dar… ne-a placut foarte mult». Persista inca acea mentalitate de care ne loveam si acum 6 ani. Sunt inca putini clienti care vor efectiv campanii, sunt inca destui clienti care au decizia deja luata inainte de organizarea pitch-ului si sunt inca destule companii care vor doar «entertainment»“ a spus ea.

    Si Oana Cociasu, managing director Medic One (agentie specializata in publicitatea medicala), este de acord ca perioada de inceput a acestui an a fost mai agitata ca de obicei. „Cred ca anul acesta a venit si randul bugetelor medicale sa treaca la «dezghetat». Inca din primele zile ale lui ianuarie, am lucrat concret pe proiecte complexe, care cuprindeau – pe langa partea de strategie si creatie, si bugete de media considerabile“, spune Cociasu. Ea spune ca bugetul gestionat de Medic One pentru aceasta primavara este de nivelul sutelor de mii de euro.  

    Un semn de optimism la acest inceput de an publicitar este intentia de comunicare pe care au manifestat-o unele companii romanesti, pentru prima oara. „Aceasta tendinta se remarca inca de anul trecut. Continua sa creasca numarul companiilor locale care isi manifesta dorinta de a comunica fie prin ATL, fie prin PR sau BTL, de multe ori pentru prima data. De asemenea, clientii care au deja o traditie in comunicare incep sa lanseze produse si servicii noi, cu o viteza mai crescuta decat in anii precedenti“, spune Simona Serban de la Tempo.  

    Viteza lansarilor se vede si in bugete. Dragos Cerbu, director de cercetare al Publimedia International, spune ca primavara este a doua perioada din an ca volum al investitiilor, cele mai bune luni din an fiind, de obicei, perioada octombrie-decembrie. Comparand „primaverile publicitare“ ale ultimilor doi ani, perioada martie-mai a anului trecut a adus o crestere cu 30% a investitiilor in publicitate fata de acelasi interval al lui 2003 (rate-card). Cea mai spectaculoasa crestere au avut-o ziarele, atragand cu aproape 65% mai multa publicitate fata de anul precedent. Paradoxal, la capatul opus se afla televiziunea – vedeta consacrata a bugetelor -, aceasta crescand cu 28%. Intre cele doua canale se afla radioul, cu o crestere importanta de 48%, urmat de reviste, cu un plus de 34,7% primavara trecuta fata de 2003. „Aceasta crestere a printului se datoreaza in special campaniei electorale pentru alegerile locale, publicitatea electorala pe TV fiind interzisa prin Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale“, spune Dragos Cerbu.

    Printre categoriile de produse si servicii promovate mai intens primavara, Cerbu enumera cosmeticele pentru femei, bijuteriile si accesoriile (vanzari bune datorate lunii martisorului). Tot acum incepe si publicitatea la vopsele, inexistenta practic in lunile anterioare, varful investitiilor pentru aceasta categorie fiind atins in iunie-iulie. „De fapt, vopseaua iti sare in ochi ca produs «de sezon», fiind mare discrepanta dintre aceasta perioada si restul lunilor anului. De asemenea, publicitatea la bere – liderul la categorii de produse promovate pe parcursul unui an – incepe tot acum, atingand, evident, apogeul in lunile de vara“, a spus el. 

    Primavara este un sezon bun si pentru publicitatea medicala, dat fiind consumul ridicat de vitamine in aceasta perioada, dar si specificul afectiunilor „de sezon“, (raceala, gripa, asteniile de primavara, intoxicatiile si indigestiile in preajma sarbatorilor de Paste). Insa Oana Cociasu spune ca „prin strategiile de comunicare pe care clientii cu vitamine le adopta in ultimii ani, acestia isi propun sa schimbe acest obicei «sezonier», educand populatia inspre consumul zilnic. Deci ne putem astepta ca media sa fie invadate de aceste produse si in afara «sezonului».

    Televiziunea detine inca rolul de primadona in mixul de comunicare“. Pe de alta parte, „presa scrisa devine insa din ce in ce mai importanta, deoarece permite advertiser-ului sa educe, sa informeze si sa prezinte consumatorului de medicamente toate datele necesare unei decizii corecte“. Stimularea prin reclama a consumului unor anumite suplimente nutritive, a unor energizante si vitaminizante in aceasta perioada  „vine ca un fel de «reamintire» a faptului ca avem nevoie de asa ceva“, este de parere Cociasu. „Restul tine de decizia fiecaruia fata de de un anumit tip de produs, decizie bazata pe nenumarati alti factori: pret, nevoie specifica, distributie, sfatul medicului / vecinului / farmacistului“, a spus Cociasu. 

    Odata dezghetata comunicarea de sezon, urmeaza si relaxarea marketerilor dupa primele incasari. Andreea Mihai, director de marketing la Carrefour, caracterizeaza luna martisorului si luna Pastelui ca fiind „doua luni foarte importante pentru toti comerciantii in general“. Comparativ cu decembrie, Pastele reprezinta 50% din vanzarile sfarsitului de an, spune ea. „Iar fata de martie, in perioada Pastelui vanzarile cresc cu 20%. 

    Martie insa, comparativ cu decembrie, reprezinta doar 30% din vanzari. Totusi, cele trei momente citate mai sus sunt momente foarte importante pentru comert“, a spus Mihai. Cand publicitatea pare sa se trezeasca la viata, de partea cealalta, audiovizualul si presa scrisa se innoiesc cu programe si publicatii noi pentru a fi atractive pentru bugetele care stau sa infloreasca in martie. Lansari, relansari, promotii, campanii pe toate canalele.  Spoturi multe, panouri luminoase, fete dragute care zambesc in magazin, invitandu-te sa gusti sau sa mirosi diverse lucruri. Dimineti nebune de reclame la radio. Baloane colorate la birou si fluturasi primiti in graba pe strada. Cutii postale invadate de cataloage aglomerate de produse in promotie. E semn ca a inceput primavara comunicarii.

  • Luptati pentru BBC“

    Respectabila corporatie britanica e din nou in fierbere, dupa demisia de anul trecut a directorului general Greg Dyke. Noua strategie cu care a venit noul director general Mark Thompson presupune, printre altele, concedierea a 10% din angajati. Iar cei circa 27.000 de salariati ai corporatiei, sustinuti de sindicate, sunt pe punctul de a declansa proteste.

    Ar trebui sa pastram BBC in forma actuala? Merita sa pastram BBC-ul? Chiar poate piata sa ofere toate radiourile si televiziunile pe care publicul si le doreste si de care are nevoie?“, se intreba Greg Dyke, fostul director general al BBC (2000-2004) in cadrul unui discurs public din noiembrie 2003.

    Tot in cadrul unui discurs public, dar la un an distanta, actualul director general Mark Thompson spunea ca „in ciuda excentricitatilor si a esecurilor sale… BBC ramane cea mai mare forta a binelui cultural de pe fata pamantului“. Un mesaj optimist, suta la suta „corporate“, pe care l-au ascultat cei peste 27.000 de angajati ai BBC. Mark Thompson, care preluase fraiele corporatiei dupa demisia lui Dyke in ianuarie 2004, prezenta noua viziune a BBC concentrata pe „excelenta“, la capatul careia BBC trebuia sa se transforme intr-un „broadcaster digital mai simplu, mai agil si mai creativ“ printr-un plan de reforma bine stabilit si, in opinia lui Thompson, necesar in contextul tehnologiei digitale care „schimba asteptarile audientei si relatia acesteia cu BBC, devenind mai interactiva si mai personalizata“.

    Daca in 2000 prima masura formulata de fostul sef de la BBC, Greg Dyke a fost sa angajeze oameni (in special freelanceri si jurnalisti proveniti din minoritatile etnice), masura anuntata de Thompson in urma cu trei luni a fost sa reduca personalul. „Mai bine de o zecime din cei 27.632 de angajati  ai BBC vor fi disponibilizati, alte disponibilizari urmand o data cu reducerea unui procent de 15% din bugetele de programe“. In total, Thompson vorbea de o reducere de 320 de milioane de lire sterline in urmatorii trei ani (echivalentul a aproximativ 640 mil. euro) – plan ce a impresionat-o pe Tessa Jowell, secretarul de stat britanic pentru cultura si media. Dincolo de reducerea costurilor, Thompson isi mai fixase ca obiectiv sa convinga guvernul sa finanteze BBC prin taxa de licenta in urmatorii zece ani. 

    Propunerile directorului corporatiei britanice nu au ramas fara ecou. Saptamana trecuta, cateva mii de angajati ai BBC, sustinuti de sindicate, au anuntat ca „vor protesta fata de propunerea lui Mark Thompson privind o reducere de personal care s-ar putea concretiza prin concedierea a peste 3.000 de salariati“, relateaza site-ul Brand Republic. Sindicatele care au sarit in ajutorul angajatilor BBC sunt BECTU (sindicat ce reprezinta interesele radio-difuzorilor, ale producatorilor de film, teatru, divertisment s.a.m.d din Marea Britanie) si Sindicatul National al Jurnalistilor (National Union of Journalists). Acestea au cerut conducerii BBC sa-si manifeste opozitia fata de reducerile de personal si privatizarea postului BBC Broadcast la inceputul lunii martie, cand Guvernul urma sa dea publicitatii o lege privind viitorul BBC.

    „Sindicatele – carora le-au fost distribuite circa 20.000 de insigne cu inscriptia «Luptati pentru BBC» avertizeaza ca vor recurge la actiuni de amploare in cazul in care vor avea loc disponibilizari suplimentare“, relateaza Brand Republic. Unele dintre masurile propuse de Thompson par sa fie insa in concordanta cu unele intentii ale guvernului britanic, scria The Economist la sfarsitul anului trecut. Printre acestea se numara planul de a disloca 1.800 de angajati la Manchester, „ceea ce se potriveste cu intentia guvernului de a muta functionari publici in afara Londrei si a sud-estului tarii“. BBC poate vinde sau se poate dispensa de doua dintre diviziile sale, BBC Broadcast si BBC Resources, iar o mare parte dintre cele 320 de milioane de lire economisite in urma restructurarii vor fi alocate imbunatatirii grilelor BBC. Iar acest lucru ar putea scapa guvernul de inca o grija, scria publicatia britanica in luna decembrie. 

    Ceea ce a si inceput sa se intample. Saptamana trecuta, la o zi dupa anuntul sindicatelor de declansare a miscarilor de protest (4 martie), BBC a anuntat ca a demarat procesul de vanzare a subsidiarei sale comerciale, BBC Broadcast Limited. Valoarea de vanzare estimata se situeaza in jurul sumei de 150 de milioane de lire sterline, iar unul dintre potentialii cumparatori este Martin Sorrell, CEO al companiei WPP (unul dintre liderii mondiali in servicii de comunicare). BBC Broadcast este, potrivit sitului BBC, expertul numarul unu in Europa in distributia si promovarea continutului multimedia (de la televiziune la telefoane mobile). „Vanzarea are loc ca urmare a revizuirii interne a activitatilor de afaceri ale corporatiei. Echipa a ajuns la concluzia ca, din moment ce serviciile oferite de BBC Broadcast sunt vitale pentru BBC, acestea nu trebuie neaparat sa ramana in proprietatea corporatiei“, se arata intr-un comunicat postat pe situl companiei. 

    De fapt, ceea ce face Thompson acum este sa schimbe mare parte din ceea ce a facut predecesorul sau. Cea mai relevanta schimbare tine de oameni. Dyke a atras multi freelanceri – miile de posturi ce urmeaza a fi restructurate acum. O alta schimbare tine de orientarea editoriala. Institutia care reglementeaza audio-vizualul britanic, Ofcom, s-a plans anul trecut ca fostul director al BBC, Greg Dyke, „alterase continutul grilelor“. Acum, BBC spune ca va investi mai mult in comedii si piese de teatru britanice si mai putin in redifuzari, emisiuni improvizate sau emisiuni tip reality TV.

    Tot Dyke a pus accent pe productia interna, ceea ce a atras nemultumirea guvernului, care isi dorea mai multa competitie intre BBC si producatorii independenti. Argumentul lui Dyke se baza, dincolo de convingerile personale, pe rezultatele unui studiu independent realizat de consultantii Oliver si Ohlbaum conform caruia numai 4% din venitul total provenit din pay TV este cheltuit pe productii britanice. „Adica 120 de milioane de lire sterline din 3 miliarde de lire. Restul de bani proveniti din pay-TV sunt cheltuiti pe programe americane, sport, reluari ale unor programe britanice si filme“, spunea Dyke la vremea respectiva. Cu toate ca acest procent este un bun indicator al preferintelor publicului britanic, Marea Britanie continua sa investeasca in productii proprii. La sfarsitul lui 2003, fostul director Dyke spunea ca Marea Britanie cheltuie anual cei mai multi bani pe cap de locuitor din lume pe productia domestica de programe TV, devansand chiar si SUA.

    Acum, Thompson are in plan sa acorde producatorilor independenti sansa de a concura cu cei interni, pe comisioane reduse la jumatate. Ceea ce ii nemultumeste pe unii producatori din BBC (oarecum in concordanta cu viziunea fostului director al BBC), argumentand ca „sectorul independent este dominat de cativa mari producatori de reality TV, care nu merita bani publici, in timp ce, dimpotriva, BBC poate stabili standarde editoriale si se poate comporta ca o scoala de training“. Conform The Economist, cei mai mari producatori independenti detin o pozitie dominanta, intr-adevar: cinci dintre acestia produc 80% din toate orele de program independente. „Dar este posibila o colaborare si cu producatorii mai mici. Channel 4 – care nu are productie in-house – lucreaza cu 300 de astfel de companii, in timp ce BBC colaboreaza cu 175“, spune Peter Bazalgatte, chairman al Endemol UK (care produce „Big Brother“), citat de The Economist. „Daca BBC va da producatorilor independenti mai mult de lucru, ar trebui sa perceapa comisioane mai mult de la cei noi pe piata, precum si de la numele consacrate“, a mai spus Bazalgatte.

    Sindicatele, angajatii BBC, opinia publica britanica si cea internationala privesc cu ingrijorare spre viitorul BBC: va prima factorul comercial sau cel uman? Vor fi mai importante valorile BBC si misiunea sa de 83 de ani in serviciul public sau reducerea costurilor si eforturile comerciale de a supravietui intr-o piata TV la a doua digitalizare?

  • Cand strategiile se ciocnesc

    La aproape un an de la demisia directorului general Greg Dyke, corporatia incepe sa-si schimbe filozofia, sub Mike Thompson. Obiective diferite, viziuni diferite asupra viitorului corporatiei.

    GREG DYKE

    • Amenintari pentru BBC: Globalizarea si Internetul
    • Focus: Umanizarea corporatiei, angajari, accent pe productii proprii
    • Viziune: Conservatoare, bazata pe valorile BBC

     
    MIKE THOMPSON

    • Amenintari pentru BBC: Digitalizarea televiziunii
    • Focus: Reducerea costurilor, o mai mare pondere a productiilor independente
    • Viziune: Pragmatica, bazata pe eficienta financiara


  • AGB-TNS, la final de fuziune

    AGB Nielsen Media Research reuneste serviciile de masurare a audientei TV din cele doua companii.

    Nielsen Media Research International, filiala a VNU Group, a anuntat saptamana trecuta ca a incheiat cu succes joint-venture-ul cu AGB Group (WPP) privind masurarea audientelor TV in 30 de state (printre care si Romania), relateaza editia electronica Daily Research News. Compania – AGB Nielsen Media Research – a fost anuntata la inceputul lunii august a anului trecut si uneste serviciile de masurare a audientei TV din cadrul celor doua companii, cu exceptia celui pe care Nielsen il are in Statele Unite (piata care genereaza aproape jumatate din totalul veniturilor VNU, de 3,9 miliarde USD). 

    La nivel mondial, Nielsen Media Research studiaza comportamentul de consum TV la mai mult de jumatate din populatia globului, oferind informatii pentru aproximativ 85% din investitiile in publicitate in intreaga lume. Conform unui studiu recent al Initiative Futures Worldwide (divizia de cercetare a agentiei media Initiative), cel mai rapid ritm de crestere in ce priveste publicitatea atrasa in 2004 l-a avut Internetul (32,8% fata de 2003).  Televiziunea a fost al doilea canal in crestere anul trecut, investitiile in acest canal crescand cu 12.1% fata de 2003 (venituri atrase de 143 miliarde USD), arata acelasi studiu.

    In Romania, parteneriatul dintre cele doua companii de cercetare este operational prin compania AGB-TNS International, unicul furnizor oficial de date de audienta TV, de la 1 ianuarie 2004. AGB-TNS a castigat acest statut in urma unei licitatii organizate de Consiliul National al Audiovizualului (CNA), in 2003.

  • In cautarea unui comandant

    Hewlett-Packard, gigantul IT din Palo Alto, a intrat in era post-Fiorina. Cine va fi noul sef? Acesta este cautat zi si noapte de „vanatorii de capete“ angajati de consiliul de administratie. Provocarile viitorului manager raman aceleasi. Cea mai importanta: cresterea profitului prin restructurarea companiei.

    Cu putin timp inainte ca „doamna de fier“ a Hewlett-Packard, Carly Fiorina (foto), sa fie inlaturata luna trecuta din functia de presedinte si CEO s-a petrecut un lucru care a trecut aproape neobservat: divizia de imprimante a HP (cea mai profitabila, de altfel) s-a unit cu divizia de computere personale.

    Cu alte cuvinte, restructurarea gigantului IT – cu o cifra de afaceri de 80 mld. $ – a inceput inainte ca Fiorina sa spuna adio companiei din Palo Alto. Ce semnificatie are combinarea celor doua divizii, care reprezinta 60% din vanzarile totale ale HP? Dincolo de declaratiile oficiale, decizia tradeaza ingrijorarea consiliului de administratie vizavi de profiturile HP. Concret, logica noii divizii este sa transforme echipamentele de imprimare intr-un motor care sa traga in sus si business-ul cu computere. Pentru ca HP are o problema ramasa cronica chiar dupa megafuziunea cu Compaq: niciodata nu e sigura ca va ramane si urmatorul trimestru lider mondial la vanzarile de computere. Dell ii sufla tot timpul in ceafa. 

    Hewlett-Packard, o corporatie cu o activitate diversificata (poate prea diversificata, dupa unii analisti), are o componenta eterogena in ceea ce priveste performantele financiare. Inainte de decizia din ianuarie, cuprindea patru mari divizii: imagine si tipar digital; computere personale; servicii & consultanta si servere, dispozitive de stocare si software. Dintre acestea, doar divizia de imprimante este pe gustul actionarilor. Cu o marja a profitului de 16% si cu vanzari anuale de 24 de miliarde de dolari, poate fi considerata fara rezerve vedeta HP-ului. 

    Celelalte trei divizii nu arata insa la fel de prospere. Activitatea de computere personale aduce venituri considerabile, insa rata profitului este infima. Ca sa nu mai amintim ca software-ul aduce pierderi companiei, ceea ce reprezinta o ciudatenie, daca ne raportam la concurenti ca IBM care fac bani buni din soft.

    Ideea e ca Hewlett-Packard s-a extins in prea multe domenii si a ajuns sa nu mai faca nimic sau aproape nimic cu adevarat bine, spun cei mai acerbi critici. A doua zi dupa anuntul ca Fiorina a devenit istorie pentru HP, actiunile companiei s-au apreciat cu 7% tocmai in speranta ca noul sef al companiei va gandi o restructurare, cel mai probabil o separare a entitatilor profitabile de celelalte.

    In aceste conditii, pastrarea deciziei de unificare a celor doua divizii (imprimante si computere) este destul de surprinzatoare pentru analisti si pentru investitori. Intentia HP este de a „insanatosi“ business-ul cu computere personale, prin combinarea cu performanta divizie de imagine si tipar digital. Exista insa si un risc: partea mai putin performanta sa o contamineze pe cea sanatoasa. Surpriza este cu atat mai mare cu cat IBM – principalul concurent HP pe solutii pentru afaceri – si-a vandut recent divizia de computere personale catre producatorul chinez Lenovo. Oficialii HP sunt de parere ca scaderea drastica a marjelor pe piata PC-urilor nu este un motiv pentru care sa vinzi. Mai mult decat atat: probabil cred ca aceasta criza generalizata a industriei IT va lua sfarsit si marjele vor creste iar.

    Managerii HP resping din start scenariile pesimiste privind viitorul companiei. „In primul rand, marele avantaj al noii entitati va fi ca toate produsele noastre adresate utilizatorilor individuali si micilor afaceri vor fi promovate impreuna“, a explicat pentru BUSINESS Magazin Fritz Abraschek, vicepresedinte HP. „La originea acestei decizii nu a stat intentia de a face reduceri de costuri. Problema e de promovare. Practic, se vor crea niste linii de divertisment digital pe care clientul le va cumpara la un loc“, adauga Abraschek.  Unificarea s-a produs deja in Statele Unite, urmand ca modelul sa fie exportat atat in Asia, cat si in Europa. Dupa toate probabilitatile, lucrurile se vor intampla la fel si in Romania. Deocamdata HP Romania nu poate face declaratii oficiale, dar exista destule semne ca estul Europei nu va face nota discordanta. Herbert Kock, vicepresedinte al grupului de imagine si tipar digital, spune ca unificarea se va face si in zona din care face parte Romania. „Trebuie sa combinam cele doua grupuri“, a afirmat Kock.

    Indiferent de mijloacele folosite, entitatea nou creata va trebui sa fie profitabila, pentru ca altfel, reactia investitorilor nu va fi deloc eleganta. Rata profitului in industria IT are totusi niste limite. Viata inlocuitorului lui Fiorina, dupa care alearga acum „vanatorii de capete“ angajati de HP, nu va fi deloc usoara. Dupa interimatul directorului financiar Robert Wayman, va incepe o restructurare a intregului business. Chiar presupunand ca noua divizie va merge struna, viitorul CEO nu va fi lipsit de probleme. Va trebui sa analizeze cu atentie serviciile si produsele pe care HP le vinde corporatiilor. Atat pe partea de hardware, cat si pe cea de software, compania are concurenti extrem de agili care, pana acum, s-au descurcat pe alocuri mai bine decat gigantul din Palo Alto. Este vorba, in principal, de „Marele Albastru“, numele sub care mai este cunoscuta compania IBM.

    Pana la urma, care au fost principalele capete de acuzare pe care board-ul le-a pus in fata Carlei Fiorina in momentul in care a fost inlaturata? In primul rand, faptul ca HP a dezamagit, trimestre la rand, investitorii prin rezultate sub asteptari. In opt din cele 21 de trimestre cat a fost Fiorina la carma companiei, estimarile de profit nu s-au adeverit, ceea ce a dus, pe termen scurt, la scaderea titlurilor companiei.

    Strategia de imbunatatire a ratei profitului implica produse noi: daca pe zona de camere digitale HP va continua sa se adreseze amatorilor, in materie de camere foto se va axa si pe produse premium, pentru profesionisti, care se vand, de regula, in volume mai mici, dar cu marje superioare.

    In sine, nici vanzarea de echipamente de imprimare nu este foarte profitabila. Marjele cele mai bune se obtin la consumabile: hartie fotografica sau cartuse de cerneala. Un client care cumpara o imprimanta HP este practic nevoit sa foloseasca un cartus de aceeasi marca, intrucat cele produse de alti fabricanti pun probleme de compatibilitate. In urma cu trei ani, cand HP a preluat pentru 19 miliarde de dolari producatorul de computere personale Compaq, toata lumea vorbea de „un nou HP“. Nu este exclus ca, dupa venirea unui nou CEO, sa apara sintagma „noul-nou HP“.  

  • NOUA FRATIE HP

    Dupa demiterea lui Carly Fiorina, actiunile HP au crescut cu 7%, investitorii sperand in separarea diviziilor profitabile de cele cu rezultate slabe. Dar ce s-a intamplat, de fapt?

    RETRAGERE: In ianuarie, Duane Zitzner, directorul grupului de computere personale, in varsta de 57 de ani, s-a pensionat.

    CUMUL DE FUNCTII: Nou sef la divizia de computere personale a fost ales Vyomesh Joshi, directorul grupului de Imaging & Printing, un veteran cu o vechime de 24 de ani in cadrul HP, care in prezent cumuleaza doua functii.

    UNIFICAREA: In acest fel, prin desemnarea aceluiasi director pentru doua divizii – cea de imagine si tipar digital si cea de computere personale – s-a produs, in aparenta din „motive naturale“, unificarea. Observatorii spun ca divizia mai putin performanta ar putea s-o „contamineze“ pe cea profitabila.


  • Patru pentru 100 de miliarde de dolari

    O piata de peste 100 de miliarde de dolari pe an, cea a aplicatiilor soft pentru afaceri, va fi dominata peste cinci ani de doar patru mari jucatori: Microsoft, IBM, SAP si Oracle. Analistii cred ca au planuit ca jucatorii mici sa dispara sau sa le devina parteneri. Simplu, nu?

    Aplicatiile software pentru business transforma conducerea unei afaceri aproape intr-un joc video pentru calculator. La fel ca intr-un joc de strategie, directorul executiv primeste zilnic informari despre ceea ce se intampla in companie: cat s-a cheltuit si cati bani s-au incasat, care produse/servicii se vand cel mai bine si unde s-au luat decizii gresite. Si mai ales, de ce sunt aceste decizii eronate. Aplicatiile pentru afaceri au devenit un fac totum in economia moderna – tin contabilitatea, se ocupa de resurse umane, contorizeaza in timp real evidenta resurselor companiei, gestioneaza relatiile cu clientii sau urmaresc desfasurarea proiectelor. 

    Desigur, nimic nu merge de la sine. Pentru ca fiecare sistem de raportare, integrat sau nu, depinde de datele pe care le introduc subalternii, de viteza si usurinta cu care acestea ajung in sistem. Iar de complexitatea integrarii depinde calitatea rapoartelor pe care managerul le primeste, explica oficialii corporatiei germane SAP, cel mai mare producator de soft pentru afaceri din lume.

    Exista si firme – si probabil vor mai exista ceva vreme – ai caror manageri fac toate aceste statistici si analize cu creionul pe hartie sau in cel mai bun caz intr-o aplicatie de tip Word sau Excel. Dar ce te faci cand ai cateva mii sau zeci de mii de angajati? Sau zeci de puncte de lucru? Depozite uriase cu zeci de mii de produse? Atunci situatia se complica si numai un astfel de soft poate ajuta afacerea sa mearga mai departe.

    Anul trecut s-au cheltuit in lumea intreaga aproximativ 213 miliarde de dolari pentru aplicatii software. Sunt incluse aici sisteme de operare (Windows mai ales) – aplicatii antivirus si alte produse soft pentru companii si pentru utilizatorii casnici, pe langa aplicatiile strict pentru business, care – spun unii analisti – ar ocupa jumatate din aceasta piata. 

    Dintre aplicatiile pentru business, cea mai mare importanta o au cele pentru planificarea resurselor companiei (ERP – enterprise resource planning), cu incasari totale de 73 de miliarde de dolari in 2003. Aplicatiile care se ocupa de relatiile cu clientii (CRM – customer relationship management) au acumulat doar 11 miliarde de dolari anul trecut. Piata mondiala de software este si acum dominata de giganti. Microsoft, cel mai mare producator de soft, al carui Windows opereaza 95% din computerele lumii, este tot mai activa pe segmentul companiilor si si-a lansat propriile produse in acest domeniu.

    IBM Software tinteste companiile de ani de zile cu produse destinate afacerilor, iar faptul ca gigantul american a devenit cel mai mare consultant din lume pe probleme de afaceri si IT&C il pune in pozitia excelenta de a recomanda propriile solutii marilor companii.  Oracle a cheltuit recent 13 miliarde de dolari pentru a cumpara principalul sau rival, compania PeopleSoft, care in urma cu doi ani a inghitit la randul sau unul din marii producatori de soft pentru afaceri din America, J.D. Edwards. Seful Oracle, Larry Ellison, un miliardar excentric, a declarat ca declanseaza „razboiul tehnologic“ contra SAP, liderul pietei, pentru a cuceri prima pozitie la nivel mondial.

    SAP afirma ca nu are deocamdata de ce sa se teama. „Noi ne vom continua treaba si de rest nu ne intereseaza“, a declarat pentru BUSINESS Magazin seful SAP, Henning Kagerman, la sediul central al companiei, la Walldorf, in Germania. Datele neauditate pe care le invoca producatorul german: SAP are o cota de piata pe segmentul aplicatiilor de afaceri de 22% la nivel mondial, in timp ce Oracle, chiar dupa achizitie, nu are mai mult de 11 procente. „De fapt, cifrele arata ca dupa achizitia PeopleSoft, Oracle a pierdut patru puncte din cota de piata, in timp ce noi am castigat mai bine de sase. Deci diferenta a crescut la peste 10%“, sustine Leo Apo-theker, presedintele diviziei de operatiuni globale a companiei si membru in boardul executiv al SAP.

    Mai ramane de spus ca Microsoft are acum o cota de 2% pe aceasta piata, iar producatorul american Siebel Systems ocupa circa 3%, restul de 61% fiind fragmentat intre producatori locali sau regionali, care nu detin, luati in parte, o cota de piata demna de luat in seama la nivel mondial.

    Dar acest model se va schimba in urmatorii ani, sustin oficialii SAP.

    In urmatorii cinci ani, gigantii industriei soft vor arunca in joc o strategie noua, considerata singura solutie pentru sporirea cotei lor de piata. „Creatia de aplicatii pentru afaceri se va muta pe platforme standard, elaborate de mai-marii industriei“, sustin oficialii companiei germane. Altfel spus, „coloana vertebrala“ a software-ului de afaceri va fi creata de gigantii industriei. Cei mici isi vor dezvolta aplicatiile pe baza a ceea ce primesc de la cei mari. Astfel, se vor elimina de pe piata solutiile dezvoltate pe sisteme proprii de companiile mici, care fie se vor adapta la piata, fie vor disparea. Unele cu siguranta vor fi cumparate de marii jucatori, in special cele care au dezvoltat tehnologii inovatoare, insa oficialii SAP nu mai vad posibila o mega-achizitie in urmatorii ani.

    SAP a urcat de-a lungul anilor in topul celor mai mari companii ale lumii, iar fondatorii sai au devenit si ei miliardari. Valoarea de piata a producatorului german de software este estimata la 34,9 miliarde de dolari de Forbes. Despre Hasso Plattner, unul dintre fondatorii SAP, se spune ca este fiul unor sasi din Transilvania, de pe langa Sibiu, care au ajuns in Germania probabil in timpul celui de-al doilea razboi mondial. Bineinteles, oficial, nu se discuta despre asta. Cert este ca el s-a nascut la Berlin, in 1944 si nu a facut niciodata lumina asupra originii sale. De altfel, parintii sai au divortat pe cand avea 15 ani, iar el a fost trimis la un camin pentru copii din Bavaria. Acolo s-a lovit pentru prima oara de greutatile vietii, invatand cum sa se apere de colegii mai mari. „M-am luptat pentru supravietuire si am invatat sa lupt“, spunea Plattner.

    In primavara lui 2003, Plattner a parasit conducerea executiva a producatorului de software. El nu s-a retras din activitate, ci din contra a preluat conducerea comitetului care supervizeaza activitatea companiei, functie parasita de un al fondator SAP, Dietmar Hopp. Pasionat de vasele cu panze, Plattner a participat la mai multe competitii de gen. A castigat de asemenea numeroase concursuri, reusind odata chiar sa isi repare barca defecta si sa castige cursa cu un timp record. Ba chiar a concurat de mai multe ori cu rivalul sau din domeniul software, Larry Ellison, seful Oracle. Cand a pierdut in fata acestuia una din cursele din Sardinia, Plattner nu a uitat sa ii reaminteasca ca il intrece pe partea de aplicatii pentru afaceri. „Practic de asemenea surfingul, ma dau cu snowboardul si uneori joc golf“, a marturisit el.

    Averea lui a oscilat de-a lungul timpului, insa Plattner a fost prezent in topul celor mai bogati oameni din lume realizat de Forbes inca din 1996. Pe atunci avea 1,8 miliarde de dolari, iar punctul maxim l-a atins in 2001: 5,4 miliarde de dolari, suma la care a ajuns din nou anul acesta (dupa 2,9 miliarde $ pe 2003). 

  • CEI PATRU URIASI

    Intentia esuata a Microsoft de a cumpara SAP demonstreaza interesul pentru piata de soft pentru afaceri. Gates a intervenit de asemenea pentru ca Microsoft sa „ajute“ PeopleSoft sa ramana independenta fata de Oracle. A esuat in ambele cazuri. 

    SAP* 
    INCASARI: 10 miliarde de dolari
    PROFIT NET: 1,7 miliarde de dolari
    INVESTITII IN CERCETARE/DEZVOLTARE: 1,3 miliarde de dolari 


    Microsoft**
    INCASARI TOTALE: 34,27 miliarde de dolari
    PROFIT: 8,8 miliarde de dolari
    INCASARI DIN SOFT PENTRU AFACERI: 750 de milioane de dolari
    INVESTITII IN CERCETARE/DEZVOLTARE: 7 miliarde de dolari 


    IBM
    INCASARI TOTALE: 96,5 miliarde de dolari
    PROFIT: 12 miliarde de dolari
    INCASARI DIN SOFT: 15,1 miliarde de dolari
    INVESTITII IN CERCETARE/DEZVOLTARE: 5,7 miliarde de dolari 


    Oracle & PeopleSoft
    INCASARI TOTALE: 10,1 miliarde de dolari
    PROFIT: 3,8 miliarde de dolari
    INVESTITII IN CERCETARE/DEZVOLTARE: 1,3 miliarde de dolari

    *In 2004; **rezultate pe anul fiscal 2004  (Incheiat la 30 iunie 2004)