Tin minte bine noaptea aceea de la sfarsitul lui 1989 cand am
asteptat filmul executiei lui Nicolae Ceausescu, explicatiile
aiuritoare ale crainicilor TV cu caseta inchisa intr-un dulap si
despre cheia aflata la cineva care era altundeva, despre
dezamagirea pe care am trait-o privind montajul de imagini stangaci
initial prezentat si incapatanarea cu care am privit ore in sir
ecranul gol al televizorului. Freamatul transmis de presa
internationala si de internet legat de poza cu Osama ben Laden ucis
mi-a adus aminte de toate cele de mai sus si marturisesc ca am
inteles in buna masura si bucuria americanilor, dar am regasit si
balbaiala autoritatilor care nu au mari tresariri cand coordoneaza
eliminarea cuiva, dar dovedesc sensibilitati cand e vorba de
relatia cu publicul.
Sensibilitati firesti ar spune unii, dar personal cred ca e o
abordare cumva ipocrita, indiferent cat de valide ar fi
argumentele: priviti filmele cu turnurile prabusindu-se si vedeti,
cu un minim de imaginatie, cele mai explicite secvente cu putinta,
care contin moartea a mii de oameni, acolo, in acele momente, abia
ascunsi de norul de praf. Cu un minim, repet, de imaginatie.
Trecand la Deveselu, sa notam doza de entuziasm legata de anuntul
amplasarii sistemului american anti-racheta, investitiile si
castigurile romanesti de imagine pe care le-ar aduce aceasta
miscare.
O fi, dar am mai auzit aceste texte repetate cam la fiecare
succes romanesc, la primirea in NATO sau la intrarea in UE, la
vizita lui Clinton sau la primirea sefiei nu stiu carei organizatii
internationale. Dar investitorii au venit, mereu, nu sub scuturi
antiracheta, ci pentru castiguri consistente, pe stabilitate
politica, pe o legislatie coerenta si o impozitare decenta. Si, in
locul anunturilor emfatice legate de nivelul de securitate al
Romaniei, as fi vrut un semnal politic, coerent si lucid, legat de
prezenta romaneasca in Afganistan, de exemplu. Poate ca ajung
zecile de soldati morti si raniti din Romania, in contextul mortii
liderului terorist; zelotilor le spun ca o mult mai mare putere
economica decat Romania, Italia adica, a anuntat ca in contextul
economic actual isi va reduce efectivele din Afganistan si se va
retrage din Kosovo. Aici nu este vorba de “respectarea
angajamentelor Romaniei”, ci de realism, verticalitate, buna-
credinta si maturitate politica, daca or fi posibile asemenea
lucruri si la noi.
Si Osama, si scutul anti-racheta au fost si sunt niste relicve
ale unei lumi care s-a prabusit, chiar daca ramasitele ii mai sunt
prezente; este lumea Razboiului Rece si a oamenilor providentiali.
Din pacate, in lumea sa, Osama mort se va constitui intr-un
motivator mult mai puternic decat Osama fugar; si aici este
inceputul acela de care vorbeam mai sus.Cum inceput este venirea
americanilor la Deveselu; implicatiile geopolitice depasesc cu mult
“valoarea investitiilor” sau “impactul economic”, intr-o lume care
se rescrie si unde influenta si rolul de lideri ai SUA si Europei
vestice palesc in fata fortei economice asiatice si
sud-americane.
Ce-i de spus acum? Ca Romania ar trebui sa se concentreze pe
crearea unui climat investitional corect si adaptat vremurilor si
sa nu viseze bazaconii cu investitii straine aduse de rachete, fie
ele si interceptoare. Turcia este printre putinele state care au
beneficiat economic de prezenta militara, dar este exceptia care
confirma si, in plus, a fost vorba de un ansamblu, de unul din cele
mai determinate, deschise si adaptabile state.
Romania ar trebui sa lupte sa pastreze investitiile straine
existente; apar semnale care, luate in ansamblu, sunt
ingrijoratoare: plecarea ING Service Center Europe sau a diviziei
de cercetare a Nokia de la Cluj sunt, pentru mediul de afaceri,
semnale mai puternice decat amplasarea de rachete americane la
Deveselu. La fel de puternic este semnalul dat de alte companii
care anunta “evaluari” ale operatiunilor locale sau zvonurile
despre tot felul de posibile iesiri din Romania ale unuia sau
altuia. Romania are nevoie de un antreprenoriat puternic si de un
mediu de afaceri sigur. Garantiile de securitate invocate de
presedintele Basescu si reluate de premierul Emil Boc nu tin locul
cresterii economice si nu vor transforma Deveselu intr-un punct pe
harta. Nici tinta adoptarii euro in 2015, nici intrarea in spatiul
Schengen nu inseamna bunastare.
Profesorul de stiinte politice Marvin Folkertsma vorbeste, este
adevarat ca intr-un alt context, de neo-leninism, un concept care
cred ca ni se potriveste si noua, acum. Concret, leninismul s-a
dezvoltat intr-o perioada in care legitimitatea politica era
asociata cu un soi de expertiza care venea dintr-o iluzorie posesie
de cunostinte superioare, expertiza asumata de liderii politici si
sustinuta orbeste de trepadusii acestora. Puritatea ideologiei si
mentinerea dominatiei politice a asa-zisei elite erau teluri in
fata carora alegerile, opinia publica, constitutia, legile,
principiile democratice sau opozitia politica nu reprezentau
nimic.
Suna cunoscut, nu? Uite ca americanii descopera asta acum si
poate ca si noi, dimpreuna cu europenii, ar trebui sa ne oprim si
sa ne analizam un pic. Oricum, suntem bine aparati.
