Exponatele sunt în general rarităţi adunate pentru acest eveniment din diverse colecţii de prin lume şi prezintă teme religioase, peisaje, iar în unele dintre ele se poate vedea influenţa Vestului.
Artă chinezească pentru plăcerea Europei (GALERIE FOTO)
Unul dintre cele mai importante obiecte expuse este un pigment de prin anul 900 d.Hr. folosit în epocă pentru obţinerea culorii albastre. Pigmentul, încă utilizabil, a fost descoperit odată cu rămăşiţele atelierului unui pictor din acea vreme.
Peste 16% dintre italieni nu şi-au permis anul trecut să consume alimente bogată în proteine măcar o dată la două zile, iar 9 milioane de oameni au renunţat la asistenţa medicală, fiindcă n-au bani. Economia a intrat în recesiune la sfârşitul lui 2011, iar OECD estimează că se va întoarce la o creştere modestă abia de la anul (0,4%), după ce va încheia anul în curs cu o scădere de 1,8%.
“Ocuparea forţei de muncă va continua să se reducă, punând presiune pe bugetele gospodăriilor şi limitând cheltuielile de consum, iar pierderile băncilor vor împiedica o relansare a economiei prin credite pentru investiţii şi consum”, notează OECD. Rata şomajului în Italia este în prezent de 11,5%.
Ministrul turc de interne, Muammer Guler, a susţinut că nu este vorba de morţi, ci de un număr de 26 de poliţişti şi 53 de civili răniţi, dintre care unul a fost rănit grav şi se află internat la terapie intensivă. Potrivit lui Guler, au fost arestaţi 939 de protestatari, dintre care o parte fost eliberaţi după ce au fost anchetaţi de poliţie, iar altora li se va intenta proces pentru tulburarea liniştii publice. El a afirmat că au avut loc circa 90 de proteste în 48 de oraşe din Turcia.
Manifestaţiile, începute la 28 mai, au fost declanşate de planul guvernului de a distruge parcul Taksim Gezi din Istanbul pentru a reconstrui acolo o cazarmă otomană şi a-i ataşa un complex turistic şi un mall. Militanţilor ecologişti li s-au alăturat ulterior tot mai mulţi locuitori ai oraşului, iar violenţa neobişnuită cu care a reacţionat poliţia şi declaraţiile premierului Recep Tayyip Erdogan că planul de construcţie va continua indiferent de reacţia populaţiei i-au întărâtat pe demonstranţi.
Protestele s-au transformat rapid în manifestaţii politice, cu revendicarea demisiei guvernului, iar ceea ce era iniţial un miting paşnic a degenerat în lupte de stradă. Poliţiştii au luat la bătaie demonstranţi şi i-au gonit cu gaze lacrimogene, tunuri cu apă şi gloanţe de cauciuc, iar civilii au încercat să reziste aruncând cu pietre şi sticle şi distrugând maşini ale poliţiei.
Duminică, potrivit BBC, piaţa Taksim din Istanbul a fost reocupată de sute de protestatari, care au anunţat că nu pleacă până ce guvernul nu renunţă la planul de distrugere a parcului, iar alţii continuă să ceară demisia guvernului. Premierul Erdogan a repetat că nu va renunţa la planurile de dezvoltare urbană din Taksim Gezi “numai fiindcă aşa vor nişte tâlhari”, dar a dat înapoi de la planul de construcţie a mallului, spunând că noul complex va consta probabil doar într-un “muzeu al oraşului”. El a adăugat că în zonă va fi construită şi o moschee, în condiţiile în care activiştii de mediu se plâng că deja există prea multe moschei în zona Taksim.
În cursul serii de duminică au avut loc noi ciocniri ale manifestanţilor cu poliţia la Ankara, Izmir şi Adana, precum şi la Istanbul în apropierea sediului guvernului, transmite Reuters. Camera Medicilor din Ankara a difuzat o situaţie defalcată pe spitale a bilanţului represiunii, arătând că sunt în total 414 protestatari răniţi, dintre care 15 în stare critică.
Ankara, Piaţa Kizilay, duminică:
În Piaţa Taksim din Istanbul, demonstraţia a continuat paşnic.
TRANSMISIE LIVE din Piaţa Taksim
Premierul Erdogan a recunoscut că “au avut loc greşeli şi poliţia a reacţionat excesiv”, dar a dat vina pe opozanţii săi, care profită de protest în încercarea de a-l înlătura de la putere. Cine sunt aceşti opozanţi? În principiu, e vorba de principalul partid de opoziţie (Partidul Republican, social-democrat) şi de toţi cetăţenii dezamăgiţi de alunecarea ţării spre autoritarism, manifestată într-o serie de iniţiative din ultima vreme (interzicerea vânzărilor de alcool după ora 22, pregătirea unei legi care va interzice avorturile şi declaraţiile lui Erdogan că fiecare familie ar trebui să aibă cel puţin trei copii), politica dură de cenzură din media sau o serie de planuri de dezvoltare urbană iniţiate fără consultarea cetăţenilor şi care au în vedere profitul unor oameni de afaceri apropiaţi regimului (de pildă, compania care va transforma un cartier sărac din Istanbul într-o zonă rezidenţială de lux este deţinută de Çalik Holding, al cărei CEO este ginerele lui Erdogan).
La acesta se adaugă şi ceea ce opoziţia percepe drept proasta gestionare de către guvern a situaţiei de la graniţă în contextul conflictului cu Siria, care a făcu posibil atentatul terorist de la Reyhanli din 11 mai, în care au fost ucişi 51 de civili turci. Guvernul a pus atentatul pe seama regimului lui Bashar Al-Assad, cu care Turcia este în relaţii foarte tensionate, însă pe parcurs au apărut informaţii că forţele de securitate turce ar fi ştiut că rebelii sirieni ar fi plănuit atacuri în Siria. Relaţiile turco-sirine s-au deteriorat după începutul rebeliunii, în primăvara anului trecut, când Ankara a devenit unul dintre principalii critici ai cruzimii regimului lui Assad, în timp ce acesta i-a acuzat pe turci că le oferă sprijin rebelilor.
La 16 mai, premierul Erdogan a vizitat Washingtonul spre a se întâlni cu preşedintele Barack Obama, căruia i-a cerut să ia măsuri mai agresive pentru a înlătura de la putere regimul lui Assad. Administraţia americană însă a refuzat să ia astfel de măsuri, incluzând instituirea unei zone de interdicţie aeriană deasupra teritoriului Siriei, având în vedere că şi SUA, şi ţările occidentale rămân reticente faţă de o escaladare a conflictului din Siria soldată cu ascensiunea la putere a unui regim islamist format din rebelii anti-Assad.
În context, Obama a insistat pentru o reconciliere între Turcia şi Israel, vitală pentru echilibrul de putere din Orientul Mijlociu, în contextul în care relaţiile turco-israeliene rămân tensionate după criza din 2010, când israelienii au atacat o flotilă navală cu ajutoare pentru Gaza, ucigând opt cetăţeni turci. În replică, Erdogan a declarat că îşi menţine planul de a vizita în iunie Gaza şi Cisiordania, în ciuda opoziţiei din partea SUA, a Israelului şi a Autorităţii Palestiniene, care se tem că o astfel de vizită ar întări poziţia grupării Hamas.
“În loc să ajute Autoritatea Palestiniană, Erdogan ajută rebelii dn Hamas, care promovează genocidul contra evreilor şi distrugerea Israelului”, a declarat Barry Rubin, director al centrului GLORIA de cercetări în relaţii internaţionale de la Herzliya, citat de Jewish Press. În privinţa Siriei, Rubin distinge între grupările de rebeli contra lui Assad, explicând că Israelul şi Turcia au în comun faptul că nu vor ca Al-Qaida să preia puterea în Siria, însă “Erdogan vrea ca Frăţia Musulmană să preia puterea acolo şi probabil nu ar fi deranjat nici dacă radicalii salafişti vor învinge. Israelul pur şi simplu nu vrea să fie atacat, fie că e vorba de rebeli sau de regimul Assad. Or, Erdogan a anunţat că nici nu se va consulta cu Israelul în privinţa unei coordonări a politicilor faţă de Siria”.
Acesta este contextul în care au apărut pe reţelele sociale teorii ale conspiraţiei, conform cărora inflexibilitatea lui Erdogan, susţinută de forţa economică remarcabilă a Turciei, care la 14 mai a reuşit inclusiv să-şi achite ultima tranşă de datorie la FMI (412 mil. dolari), punând astfel capăt unei relaţii de 52 de ani cu Fondul, ar trebui contracarată printr-o mişcare de tip “revoluţie portocalie” sau “primăvară arabă”. În presa israeliană au apărut deja comentarii care spun că în ochii tinerilor din Istanbul, Erdogan este un fel de Mubarak al Turciei şi că e prea devreme ca protestele din Istanbul să fie definite drept o “primăvară turcească”, însă ele demonstrează că poporul turc s-a săturat de autoritarismul său.
În paralel, Comisia Europeană le-a remis ţărilor în cauză liste cu măsuri de reformă pe care ar trebui să le ia, între care multe sunt decizii dificile electoral. Pentru Franţa a recomandat tăierea costurilor cu forţa de muncă, a ajutoarelor de şomaj şi a contribuţiilor la asigurări sociale, iar pentru Spania (aflată la a treia prelungire a termenului) a recomandat continuarea reformei pieţei muncii derulate anul trecut cu tăierea cheltuielilor de asistenţă socială şi renunţarea la corelarea între cheltuielile publice şi inflaţie, ceea ce va afecta şi mai mult puterea de cumpărare.
De altfel, chiar zilele trecute a avut probabil loc cel mai ironic protest de la începutul crizei, cu pompierii din Barcelona care s-au apucat să aprindă focuri în loc să le stingă, atrăgând atenţia că reducerile masive de personal din cauza austerităţii au ajuns să le facă imposibilă munca şi să pericliteze siguranţa publică.
Pe acest fond optimist, cancelarul german Angela Merkel şi preşedintele francez Francois Hollande au declarat la Paris că ambii susţin îndesirea reuniunilor la vârf ale zonei euro, cu un preşedinte adevărat al zonei euro, care să aibă atribuţii mai largi decât acum. în prezent, reuniunile Eurogrupului, format din miniştrii de finanţe ai zonei euro, sunt prezidate de ministrul olandez Jeroen Dijsselbloem, cel rămas în memoria colectivă prin gafele despre Cipru. “Avem nevoie de mai multă coordonare a politicilor, în special în Eurogrup”, a zis Angela Merkel.
În acelaşi timp, a ieşit la iveală că din mult discutata taxă europeană pe tranzacţiile financiare n-a mai rămas nimic: ea va fi aplicată din 2014 numai pentru tranzacţiile cu acţiuni şi va fi de 0,01% în loc de 0,1%, urmând ca taxa pentru celelalte tipuri de tranzacţii (grosul adică) să se aplice undeva după 2015.
Arta manifestată sub formă de afişe nu e o tendinţă nouă: o serie de artişti, printre care şi Toulouse-Lautrec, şi-au demonstrat măiestria prin asemenea lucrări, scrie LA Times. In ultima vreme însă, cei care creează afişe pe care le lipesc în diverse locuri de prin oraşe sunt artiştii stradali, cum ar fi Morley, specializat în autoportrete cu mesaje încurajatoare pe care le lipeşte pe firidele de branşament, refugii de autobuz şi gardurile şantierelor, Kid Acne, cunoscut pentru seria de femei cu săbii, sau ABCNT, care preferă să transmită mesaje politice prin afişele sale. Cei trei se manifestă la Los Angeles, lucrările lor fiind printre puţinele apărute în acest oraş.
Alte oraşe ale lumii în care au început să apară afişe ale artiştilor stradali sunt Londra, Berlin, Paris, Beijing, Torino sau Sao Paulo. Cei care practică acest tip de artă consideră că astfel pot să renunţe la intermediari şi să ajungă direct la publicul-ţintă în mediul unde acesta trăieşte, aşa cum explică Morley, sau încearcă să trezească interesul tinerilor pentru politică, aşa cum susţine ABCNT.
Deşi încă nu este la fel de răspândită ca graffiti-ul tradiţional, artiştii care i se dedică o aleg şi pentru că le permite să-şi creeze operele în siguranţă, iar mai apoi să le lipească repede unde doresc şi să fugă până să-i observe autorităţile. Chiar dacă nu aprobă asemenea manifestări artistice, autorităţile sunt însă mai blânde cu artiştii lipitori de afişe, pentru că munca lor e biodegradabilă, putând fi curăţată mai uşor decât nişte lucrări în graffiti.
Citigroup a eliminat din scenariul de bază de previziune pe termen mediu probabilitatea de ieşire a Greciei din zona euro, argumentând cu noua stabilitate politică, rezultatele fiscale mai bune şi faptul că statul a reuşit să ţină în frâu tensiunile sociale, după exploziile de anii trecuţi.
Erste prezice că anul acesta cel puţin două monede din Europa Centrală şi de Est au potenţial mare de apreciere – zlotul şi coroana cehă. Pentru leu, analiştii băncii îşi menţin orizontul de estimare a cursului la cca 4,4 lei/euro, cu argumentul că banca centrală va evita o apreciere sub 4,3 din raţiuni de menţinere a competitivităţii exporturilor, dar şi o depreciere la peste 4,5, a cărei probabilitate ar putea apărea doar în condiţiile unei reeditări a panicilor de pe piaţa externă legate de sustenabilitatea zonei euro.
În fine, Bank of America Merrill Lynch a redus a doua oară din aprilie încoace ţinta de preţ pentru aur anul acesta, la o medie de 1.478 dolari/uncie, cu posibilitatea ca preţul aurului să ajungă la 1.200 dolari/uncie în următoarele săptămâni. în aprilie, banca redusese ţinta de preţ de la 2.000 la 1.838 dolari/uncie.
După ce Mişcarea Populară, fundaţia consilierilor prezidenţiali, a anunţat că se transformă în partid, iar Chiliman şi Moisescu au lansat pe cont propriu o fundaţie liberală “deschisă pentru toţi cei cu valori de dreapta”, era doar o chestiune de timp pentru ca liberalii dezamăgiţi de Antonescu şi pedeliştii dezamăgiţi de Blaga să-şi unească singurătăţile.
Problema, pentru eternul proiect de unificare a dreptei, este însă că în afară de PDL, nu mai există nicio formaţiune puternică sau cu şanse de a deveni atât de puternică încât să-şi asume sarcina unei “opoziţii adevărate, de dreapta”, cum o vor cu toţii, iar lupta pentru putere şi orgoliile din micile formaţiuni noi (Forţa Civică plus PNŢCD, Noua Republică, Mişcarea Populară şi Partidul Popular) sunt la fel de mari ca şi cele din actualul PDL. Vasile Blaga a prezis că în 2016, PSD va fi înfrânt în alegeri de PDL “în coaliţie cu PNL sau separat”, însă doar ca să dea o replică ironiei lui Ponta despre o eventuală absorbire a PDL de către PNL.
În lipsa dorinţei de unire şi a posibilităţii de a atrage şi altceva decât plancton traseist, nu se profilează deocamdată mare lucru în partea dreaptă a spectrului politic, în perspectiva alegerilor din 2016, cu excepţia sforilor trase şi a loviturilor de coate date pe Facebook de numeroşii consilieri prezidenţiali sau foştii demnitari pedelişti care acum nu se-ndură nici să plece din partid până nu au un loc călduţ pregătit dinainte de alţii, nici să rămână în partid alături de Blaga, Sulfina Barbu sau, mai nou, Monica Macovei.
Cu replici îndrăzneţe, scene provocatoare şi personaje extrem de îndrăzneţe, filmul este pe alocuri şocant, însă negreşit plin de umor şi distracţie.
Livrările de tablete vor creşte în acest an cu 59%, la 229,3 milioane de unităţi, de la 144,5 milioane de unităţi în 2012, anticipează IDC. Vânzările de PC-uri vor coborî în acest an cu 7,8%, IDC înrăutăţind o estimare anterioară, care indica un declin de 1,3%.
Creşterea vânzărilor de tablete este susţinută de produse cu preţuri accesibile dotate cu sistemul de operare Android al Google. Preţul mediu de vânzare al tabletelor este aşteptat să scadă în acest an cu 11%, la 381 dolari, iar reducerile vor continua, tot mai mulţi cumpărători preferând dispozitive mai mici, precum iPad mini şi aparate produse de companii ca Samsung Electronics şi Amazon.
“Ce a început ca un semn al unei perioade economice dificile a devenit o schimbare în paradigma computerelor, principalul beneficiar fiind segmentul mobil. Pentru mulţi utilizatori o tabletă este în cele mai multe cazuri o soluţie mai simplă şi mai elegantă decât un PC”, a declarat Ryan Reith, analist la IDC. În 2017 vor fi vândute anual numai 333 milioane de PC-uri, în timp ce livrările de tablete vor atinge 410 milioane de unităţi. Pentru 2014, IDC anticipează că livrările de PC-uri vor scădea cu 1,2%.