BusinessMagazin

Blog

  • Horaţiu Mălăele revine pe marile ecrane în “Funeralii fericite” (GALERIE FOTO)

    Tot Adrian Lustig, de această dată ca scenarist şi producător, a fost cel care i-a trezit interesul şi l-a determinat pe artist să regizeze din nou, după o pauză de aproape 5 ani. Pentru “Funeralii fericite”, cei doi au reuşit să reunească o distribuţie impresionantă cu actori consacraţi de teatru şi film, dar şi cu tinere talente precum: Igor Caras-Romanov, Mihai Gruia Sandu, Dorina Lazăr, Alexandru Bindea, Florin Zamfirescu, Crina Semciuc sau Antoaneta Zaharia.

    În “Funeralii fericite”, Horaţiu Mălăele este Lionel, un român reîntors din Franţa unde a lucrat în construcţii, care luptă împotriva destinului şi a propriului viitor. Când o razie duminicală îi pune pe fugă din cârciuma “La imigrantul fericit”, Lionel şi cei doi prieteni ai lui descoperă că viaţa le-a rezervat o ultimă surpriză. Aceştia ajung lângă un teren viran unde s-a instalat o tabără de ţigani. Ca să se distreze, cei trei plătesc o ţigancă să le ghicească viitorul. Distracţia începe atunci când femeia le prezice data exactă a morţii şi modul în care vor muri.   

    Ce vedem la cinema: “Funeralii fericite” (GALERIE FOTO)

    Una dintre personalităţile de seamă ale acestei ţări, Horaţiu Mălăele este un artist extrem de complex, cu o carieră de actor impresionantă în teatru, televiziune şi cinematografie, cu numeroase expoziţii de caricatură şi pictură, dar şi cu scurte intervenţii în universul literar. Printre cele mai importante filme ale sale şi, implicit, ale cinematografiei româneşti se numără: “Muntele ascuns”, “Pentru patrie”, “Casa din vis”, “Divorţ din dragoste”, “Amen”, “Poker” şi lista poate continua.

    Din 7 iunie, Horaţiu Mălăele prezintă “Funeralii fericite”, o comedie savuroasă şi plină de răsturnări de situaţie care va putea fi urmărită în premieră în cinematografele: Hollywood Multiplex, Movieplex, The Light Cinema, Grand Cinema Digiplex Băneasa, Cityplex (Constanţa, Tulcea şi Braşov), Cinema Capitol (Oneşti), Cinema Colors 3D (Craiova), Cinema Eugen Ionescu (Slatina), Cortina (Oradea), dar şi în reţelele Cinema City şi Radef.

  • Ce-i de făcut cu euro-recesiunea. Propuneri hazlii de la François Hollande

    Zona euro a continuat pentru al şaselea trimestru consecutiv recesiunea (-0,2%, totuşi mai bine decât minusul de 0,6% din T4 2012), în timp ce pentru UE este primul trimestru de recesiune (-0,1%, după o scădere de 0,5% în T4 2012).

    Între statele care au raportat datele pentru primul trimestru, Cehia, Spania, Franţa, Italia, Cipru, Olanda, Portugalia şi Finlanda sunt în recesiune, Austria a înregistrat stagnare, iar Belgia, Bulgaria, Germania, Letonia, Lituania, Ungaria, Polonia, România, Slovacia şi Marea Britanie (0,3%) au consemnat creştere economică. Nicio economie comunitară însă n-a reuşit să atingă o creştere relevantă, adică mai mare de 1%, cu excepţia Lituaniei (1,3%) şi a Letoniei (1,2%).

    E greu de spus, în aceste condiţii, ce măsuri de stimulare a economiei ar putea decide Consiliul European din 22 mai, ţinând cont că pentru moment nu există niciun plan anunţat spre dezbatere, în afara îndemnurilor obişnuite la reformă sau, după caz, la o relaxare a austerităţii.

    Probabil cea mai comică iniţiativă a venit din partea preşedintelui francez François Hollande, care a cerut ca Banca Centrală Europeană “să pompeze lichiditate, cum s-a întâmplat în Japonia, ceea ce a permis deprecierea yenului şi a ajutat exporturile”, Hollande nu pare să ştie că Banca Japoniei a urmat exemplul Fed, al BCE şi al Băncii Angliei când a decis să ia calea relaxării monetare cantitative şi nu pare să ştie nici că operaţiunile BCE nu au cum să fie identice cu cele ale Băncii Japoniei, pentru că BCE sterilizează sumele de bani generate, nu face pur şi simplu tiparniţă de bani, pentru că se fereşte de inflaţie (în timp ce problema Japoniei este să iasă din perioada de deflaţie şi să impulsioneze creşterea preţurilor).

    A doua fază a programului, la fel de comică, ar fi ca el, Hollande, să iniţieze un plan de investiţii pe 10 ani la scară europeană, concentrate pe IT, energie, infrastructură, sănătate. Planul ar urma, în concepţia lui Hollande, să fie finanţat prin vânzarea unora din corporaţiile franceze de stat, a căror capitalizare bursieră totală ajunge la 60 mld. euro, dar – atenţie – “fără ca statul să cedeze controlul sau influenţa asupra companiilor din sectoarele vitale”.

    Pentru moment, cum au dovedit-o lucrările Ecofin de săptămâna trecută, liderii europeni se concentrează însă strict asupra uniunii bancare europene, cu micul conflict între Bruxelles şi Germania, reprezentată de ministrul de finanţe Wolfgang Schaeuble (foto): în timp ce Bruxellesul ar dori o singură instituţie şi un singur fond de salvare a băncilor cu probleme, Schaeuble insistă că actualele tratate europene nu oferă baza legală pentru aşa ceva şi că trebui schimbat Tratatul de la Lisabona pentru a putea fi impuse reguli comune pentru restructurarea şi supravegherea unitară a băncilor.
     

  • Cum se conservă cu bani puţini un parc naţional

    Aceasta este soluţia adoptată de unele parcuri naţionale din SUA, care trimit echipe de voluntari, însoţiţi de experţi, pentru stârpirea plantelor invazive, scrie San Francisco Chronicle. Sarcinile voluntarilor sunt, spre exemplu, smulgerea cenuşarilor (oţetari falşi) sau a usturoiţei ori curăţatul apelor de plante acvatice ca hydrilla verticillata.

    Stârpirea invadatorilor din Statele Unite, pentru a permite plantelor autohtone să crească nestingherite, este organizată de către anumite organizaţii ecologiste, care se bucură de succes, deoarece, spun şefii lor, starea actuală a economiei le permite oamenilor să aibă mai mult timp liber şi, în plus, multă lume nu mai e dispusă să cheltuiască bani pe vacanţe scumpe.

  • Cine mai coabitează cu cine dacă i se rupe USL. Perlele politice ale săptămânii

    “Vreţi să ne predăm un candidat domnului Voiculescu să fie analizat pe toate părţile timp de doi ani? Noi nu facem aşa ceva!” – Cezar Preda, vicele PDL, sugerând că PDL nu-şi desemnează mai repede un candidat la prezidenţiale ca să nu fie criticat la televiziune

    “Cei care îşi fac un titlu de mândrie din capacitatea lor de a coabita cu domnul Băsescu, acuzându-i pe alţii că nu au acest dar al coabitării, ar trebui să se gândească la faptul că marea coabitare, marea reuşită în materie de coabitare este totuşi aceasta, în USL” – Crin Antonescu, liderul PNL

    “Ianus şi feţele lui Ianus” – Mihail Neamţu, liderul Noii Republici, solicitat să-i facă o caracterizare scurtă preşedintelui Traian Băsescu

    “A uitat să îşi cumpere coroana. şi cum nu trecea nimeni pe stradă cu vreuna în mână să i-o dea lui Marinescu, a plecat aşa cum a venit” – primarul Craiovei, Lia Olguţa Vasilescu, acuzată de europarlamentarul PDL Jean Marinescu că nu l-a lăsat să depună coroană de flori la statuia lui Mihai Viteazul

    “USL nu se rupe, dar poate să i se rupă” – preşedinte PSD Vaslui, Dumitru Buzatu, spune, comentând neînţelegerile PSD-PNL generate de atacurile lui Sorin Roşca-Stănescu la adresa lui Victor Ponta

    “Elena Udrea îşi poate aduce o contribuţie serioasă la vizibilitatea opoziţiei făcute de către PDL. Deci, nu opoziţie la opoziţie, opoziţie la USL!” – Vasile Blaga, liderul PDL

  • Cine a cumpărat Blue Air. Compania a fost vândută cu 30 de milioane de euro.

    Agenţia MEDIAFAX a transmis joi că trei investitori s-au calificat pentru preluarea Blue Air, o firmă deţinută de omul de afaceri Dan Adamescu, o asociere din care face parte Medallion Air, controlată de Victor Dumitrescu, şi o companie înregistrată în Belgia, însă doar ultimii doi au depus oferte.

    Tranzacţia vizează preluarea fondului de comerţ, care include brandul Blue Air, know-how-ul şi platforma de vânzare, nu şi activele companiei, iar licitaţia a pornit de la 6 milioane lei.

    Compania aeriană low cost a transportat anul trecut 1,45 milioane de pasageri şi are afaceri anuale de aproape 150 milioane euro. Principalul competitor, Wizz Air, a transportat 2,7 milioane pasageri şi estimează 3 milioane de pasageri pentru anul acesta.

    Alte stiri pe zf.ro

     

  • Minutul de ştiri, cu Ioana Matei – 17 mai – VIDEO

    VIDEO – Cele mai importante ştiri economice ale zilei – 17 mai 2013

  • Povestea soţilor care şi-au făcut afacerea lor cu aplicaţii pentru smartphone

    Peste 250 de milioane de euro au fost cheltuiţi anul trecut de consumatorii români pentru cumpărarea unui smartphone. Şase milioane dintre dispozitivele mobile inteligente sunt conectate la internet, iar utilizatorii lor descarcă chiar şi câteva zeci de aplicaţii într-un an, petrecând în jur de o oră în fiecare zi folosindu-le, potrivit statisticilor. Mai mult, posesorii de smartphone-uri au scos din buzunar anul trecut un milion de euro pe lună pentru a cumpăra aplicaţii.

    Cifrele promiţătoare şi în continuă ascensiune de câţiva ani încoace au îndemnat mulţi antreprenori să-şi încerce norocul în acest domeniu şi să lanseze aplicaţii, fie doar pentru consumatorii din România, fie pentru cei din toată lumea, deşi aici competiţia între cele aproape două milioane de aplicaţii, câte există în prezent, este foarte dură.

    Modelul de business este destul de bănos, dar s-a dovedit că utilizatorii nu sunt foarte dispuşi să plătească în mod frecvent pentru aplicaţii, ceea ce înseamnă că mai la îndemână rămâne monetizarea prin reclamă. Companiile, în schimb, par să fie dispuse să cheltuie mult mai mult, iar perspectivele sunt destul de optimiste. „Zona de business to business este în plină ascensiune, iar în câţiva ani, dacă nu vei avea prezenţă pe mobil, nu vei exista, cu foarte mici excepţii„, spunea recent investitorul de tip business angel Andrei Pitiş cu ocazia evenimentului ZF Mobilio.

    De la premisa asta au plecat anul trecut şi soţii Corina şi Valentin Nagacevschi, împreună cu partenerul Dan Damian, când au intrat în afacerea cu aplicaţii mobile pentru companii. Sub brandul Ceva Design, cei trei responsabili de design, tehnic şi respectiv vânzări au început să creeze aplicaţii pentru clienţi din mediul de business care le folosesc în scopuri de marketing prin intermediul telefonului mobil.

    Astfel, cifrele spun că anul acesta companiile din România vor cheltui peste 10 milioane de euro pentru marketing mobil, în creştere faţă de nivelul de 8,5 milioane de euro din 2012 şi dublu faţă de 2010, potrivit estimărilor agenţiei Breeze Mobile deţinută de grupul Leo Burnett.

    Ideea Ceva Design a apărut în primăvara anului trecut şi s-a concretizat în urma unei investiţii de doar câteva mii de euro, prima aplicaţie fiind lansată în iunie anul trecut pentru restaurantele La Mama. De atunci, compania a mai dezvoltat alte 11 aplicaţii pentru nume precum cafeneaua Cafepedia, farmaciile Dona, Automobile Bavaria pentru modelul Mini sau Nissan Badsi.

    Concret, aplicaţiile construite pe o platformă americană cu dezvoltatorul căreia soţii Nagacevschi au încheiat un parteneriat, oferă câteva funcţii de bază precum localizarea celor mai apropiate puncte de prezenţă raportat la utilizator, restaurante sau farmacii, de pildă. La fel de bine, pot arăta meniul, lista de preţuri sau dacă un anumit medicament este disponibil într-o farmacie apropiată, dar permite totodată şi crearea unor carduri virtuale prin care consumatorul să primească diverse beneficii sau reduceri.

    Ca unealtă de marketing pe mobil, aplicaţia permite totodată companiei şi trimiterea de mesaje non-invazive pe care utilizatorii pot sau nu să le citească, în funcţie de preferinţe. Ulterior, aplicaţia poate fi personalizată cu funcţionalităţi suplimentare la cerere, pe baza solicitărilor şi necesităţilor companiei.
     

  • Opinie Iuliana Stan, Human Synergistics: Dubiul, cel mai puternic instrument de dezvoltare

    De-a lungul anilor am fost în mijlocul unei diversităţi de procese de dezvoltare, de la dezvoltare individuală până la dezvoltare la nivel macro, de organizaţie, şi am observat că indiferent de calea prin care subiectul dezvoltării ajungea să fie o preocupare, indiferent de metodologie, succesul apare numai atunci când oamenii au curajul să pună în dubiu propriile manifestări: „Dar poate nu facem chiar atât de bine pe cât ni se pare nouă că facem… sau poate se poate şi altfel… sau oare cum ar face alţii în situaţii asemănătoare? Dacă noi am fi alţii mai înţelepţi sau mai pricepuţi, ei cum ar face?”.

    Nu mă refer la dubiu ca la o nesiguranţă sau ca la o neîncredere, ci mă refer la dubiu ca la o analiză raţională a tuturor sau, cel puţin, a cât mai multor alternative posibile. Cum ştiu că decizia sau alegerea mea este cea mai bună posibilă?

    Dubiul este un instrument foarte greu de folosit. Cei mai mulţi dintre noi deprindem de foarte tineri o pseudo-formă de pseudo-încredere de sine care ne orbeşte şi care ne face să credem că ştim noi mai bine ce avem de făcut şi nu lasă nicio fărâmă de loc dubiului. Dacă la nivel de competenţe şi de abilităţi tehnice este evident că ne putem perfecţiona şi evalua obiectiv, la nivel de atitudine şi de aşezare în interacţiune cu cei din jur tindem să avem două criterii personale principale după care ne gestionăm relaţiile: realitatea şi normalitatea. Nu vorbesc despre statistici sau despre fenomene obiective, ci despre subiectivitatea personală rafinată până în cel mai fin detaliu şi despre statisticile şi realităţile personale şi unice.

    Cu câtă uşurinţă spunem, fie cu nervi, fie cu umor, fie cu năduf, că cineva nu este normal? Cât de mult nu ne place discuţia despre realitate dacă realitatea trebuie să fie ce spun ceilalţi despre mine şi nu spun chiar în termeni de perfecţiune? Şansa ca o astfel de discuţie să ne placă este mare doar în cazul discuţiilor despre cât de eronat percep ceilalţi intenţiile noastre bune sau atunci când aflăm lucruri plăcut surprinzătoare despre noi. Orice surpriză puţin plăcută însă, în loc să genereze un început de discuţie sau de proces de dezvoltare, începe de fapt un proces de raţionalizare care este tocmai pe dos faţă de ideea de dezvoltare, ba chiar blochează orice dezvoltare. Aşa fac şi oamenii, aşa fac şi organizaţiile nu din vreo rea intenţie, ci din unica intenţie bună: ştim noi mai bine cum este bine, noi suntem aici, nu voi, eu sunt în locul meu, nu tu. Adevărat în formă, dar volatil, nuanţat şi corectabil continuu în fond.

    Matriţa judecăţilor şi etichetelor personale este ultra-rafinată şi are toată statistica propriilor experienţe la bază şi, evident, este greu pentru cineva, om sau organizaţie, să se gândească că probabil filtrul cu care a acumulat experienţe poate fi greşit sau poate fi înlocuit cu altul sau că are ochiurile după cum este dispoziţia sau nevoia de moment.

    Pe de altă parte, dubiul face loc procesului, iar vestea aparent proastă este că, odată început, un proces de dezvoltare nu se termină niciodată. Vestea bună este că, început de-adevăratelea, continuă de la sine şi aduce suficiente beneficii şi energie ca să nu îl mai oprim. Vestea aparent bună este că procesul de dezvoltare este la îndemâna oricui, dar realitatea statistică este că informaţiile şi accesul sunt folosite cognitiv, fără a fi practicate şi integrate în sistemele proprii de credinţe şi de funcţionare, individuale sau organizaţionale.

    „Oare se poate şi altfel?”, este o întrebare dureros şi tulburător de grea pentru că pune sub semnul întrebării stilul şi judecata personală, chiar credinţele profunde. Dar care este universul de evenimente la care ne raportăm şi cât de reprezentativ este el ca să nu avem dubii că ne bazăm pe certitudini solide şi obiective, nu pe percepţii posibil eronate sau poate prea subiective? Se poate face statistică din percepţii subiective? Faptul că toţi oamenii m-au dezamăgit este un motiv să cred că lumea în general dezamăgeşte? Câţi sunt acei „toţi„? „Toţii„ altora câţi şi cum sunt? În alt context aş face altfel? Cum pot crea sau influenţa eu acel context?

    IULIANA STAN (OD & leadership consultant şi director general al Human Synergistics România)

  • Un e-mail trimis de Steve Jobs ar putea condamna Apple la tribunal

    Departamentul american al Justiţiei a acţionat în judecată compania Apple, pentru acuzaţii de fixare de preţuri pe piaţa de cărţi în format electronic, iar ultima dovadă ataşată la dosar este un mesaj trimis pe e-mail de regretatul CEO al companiei, Steve Jobs, scrie Business Insider.

    În mesajul destinat directorului executiv al News Corp, James Murdoch, Jobs mărturiseşte că că nu crede că se vor cumpăra cărţile electronice cu un preţ de peste 15 dolari şi recomadnă grupului media să i se alăture companiei Apple în stabilirea unor preţuri mai scăzute decât acest nivel. 
    “Poate putem reuşi împreună să stabilim o piaţă pe un palier de  preţ de 12,99-14,99 dolari pe fiecare titlu”, notează Jobs, în e-mail.

    Conform Departamentului de Justiţie, mesajul lui Jobs către Murdoch este o dovadă clară că Apple a conspirat alături de diviziile HarperCollins şi alte edituri pentru a majora preţul de vânzare al cărţilor electronice, pentru a submina modelul Amazon, care promovează un preţ de 9,99 dolari.

     
     
     
     

  • Marcel Bărbuţ porneşte fabrica de la Oradea

    “Unitatea de la Oradea este cea de-a doua fabrică de polistiren din portofoliul nostru industrial, după cea de la Ploieşti, care include şi o linie de polistiren grafitat de 150.000 metri cubi pe an. în iunie vom porni încă o unitate similară la Roman. Practic, cu cele trei noi fabrici de polistiren expandat şi cu linia de polistiren grafitat vom ajunge la o capacitate de producţie de 2.250.000 metri cubi anual. Dezvoltarea celorlalte platforme industriale de la Ploieşti şi Roman continuă pe tot parcursul acestui an, pentru iulie având programată deschiderea fabricii de vopsele de la Ploieşti”, declară Marcel Bărbuţ, CEO AdePlast.
    Programul investiţional pe care AdePlast l-a demarat anul trecut a avut în vedere o împărţire strategică a unităţilor sale de producţie.  Astfel, graţie celor cele trei platforme, care sunt susţinute cu o investiţie de peste 22 de milioane de euro, AdePlast şi-a optimizat fluxurile de livrare în aşa fel încât fiecare zonă geografică beneficiază de acoperire totală. Indiferent dacă livrarea se face la un partener din România sau la unul din afara ţării, marfa este produsă pe platforma cea mai apropiată şi este distribuită la client într-un timp foarte scurt.
    Dincolo de avantajul competitiv pe care îl are acum AdePlast, datorită acestor investiţii, compania devine un angajator cu peste 250 de salariaţi la nivelul întregii ţări. “Angajaţii AdePlast sunt o resursă extrem de importantă pentru că nivelul de tehnologie din fabricile noastre este unul extrem de avansat. Deci fiecare persoană care intră în fabricile noastre trebuie să-şi însuşească un nivel important de cunoştinţe pentru a face faţă fluxului de producţie. Finalizarea întregului proiect din 2013 va creşte, cu siguranţă, numărul de angajaţi ai AdePlast” declară Marcel Bărbuţ.
    Odată cu deschiderea noii fabrici de la Oradea, AdePlast şi va consolida poziţia pe piaţa din Ungaria şi din Vestul Europei. „Exportul este o direcţie strategică pe care ne dorim să dezvoltăm puternic în următorii ani. Bulgaria, Moldova, Ucraina, Ungaria, Austria, Germania sau Libanul sunt pieţe pe care vom fi din ce în ce mai prezenţi cu produsele noastre, în primele 4 luni, având deja o creştere a exporturilor de 49 procente faţă de aceeaşi perioadă a anului trecut”,  precizează Marcel Bărbuţ.
    AdePlast este cel mai important producător român materiale de construcţii cu trei platforme industriale situate în Oradea, Ploieşti şi Roman.
    Oradea. Capacitatea de producţie este de 250.000 de tone adezivi şi mortare uscate, 20.000 de tone de vopsea şi tencuieli decorative pe un schimb şi 700.000 metri cubi de polistiren expandat (EPS), având inclusă şi capacitatea de producţie de polistiren grafitat în coobranding cu firma BASF.
    Ploieşti. Pe platforma industrială de la Ploieşti se află o fabrică de adezivi şi mortare uscate cu o capacitate de 450.000 de tone, o fabrică de polistiren expandat (EPS) de 700.000 de metri cubi, o line de producţie de polistiren grafitat de 150.000 de metri cubi, iar de la jumătatea anului intră în producţie fabrica de vopsea, tencuieli decorative şi lacuri şi emailuri pe bază de apă.
    Roman. AdePlast deţine o zonă industrială care include o fabrică de adezivi şi mortare uscate cu o capacitate de 450.000 de tone şi în amenajare  o linie de producţie de polistiren expandat cu o capacitate anuală de 700.000 de metri cubi. Astfel, Adeplast devine producătorul de termosistem numărul 1 din România, având toate materialele componente realizate în fabricile proprii.