BusinessMagazin

Blog

  • Sange proaspat la Siveco

    Siveco, firma de software si servicii IT – cunoscuta pentru contractele mari cu statul roman, a atras doua fonduri de investitii. Intel Capital si Enterprise Investors au devenit actionari minoritari la Siveco, printr-o investitie de 12 milioane de dolari, con- stand in achizitie de actiuni si majorare de capital.

    Vestea intrarii Intel Capital si Enterprise Investors, prin Polish Enterprise Fund (PEF) V, in actionariatul Siveco a venit la o saptamana dupa ce compania de software, condusa de Irina Socol, si-a rezolvat problemele cu Ministerul Educatiei si Cercetarii (MEC), unul din  clientii sai actuali cei mai importanti. Renegocierea contractului cu MEC (a se citi pastrarea sa), contract in valoare de 96 de milioane de dolari, le va asigura o viata linistita proprietarilor Siveco, vechi si noi. Pe langa Ministerul Educatiei, Siveco mai are in portofoliu si alte institutii de stat precum Casa Nationala a Asigurarilor de Sanatate, Agentia Nationala pentru Ocuparea Fortei de Munca, Ministerul Finatelor, Ministerul Apararii Nationale, Autoritatea Nationala a Vamilor, Ministerul Afacerilor Externe etc. Compania de software are si clienti companii private; unul dintre acestia este Petrom (fosta companie de stat preluata de OMV).

    Existau zvonuri ca Intel Capital si Polish Enterprise Fund sondeaza terenul la Siveco inca din primavara acestui an, insa putini le-au dat credit. Managerii unor companii importante din industria de software au refuzat sa creada ca doua fonduri de investitii vor deveni actionare la o societate care s-a dezvoltat mai ales datorita relatiei privilegiate cu fostul guvern Nastase. Cel mai mare scandal in care a fost implicat numele Siveco a fost legat de contractul cu MEC, castigat prin incredintare directa in timpul ministeriatului lui Alexandru Athanasiu.

    Noua conducere a ministerului (de dupa noiembrie 2004) a analizat contractele cu Siveco si firma germana de leasing AGV Leasing GmbH (finantatorul proiectului). Potrivit unui comunicat al Ministerului Educatiei, ministrul Mircea Miclea avea doua posibilitati: fie sa rezilieze contractul, fie sa schimbe datele acestuia. Prima varianta a fost eliminata pentru ca „rezilierea era sinonima cu stoparea SEI (Sistemul Educational Informatizat), privarea a cel putin 2.700 de scoli de retele de calculatoare si inceperea unui lung proces juridic international, la Frankfurt – Germania, care s-ar fi finalizat dupa estimarea unor specialisti, cu plata de catre minister a unor penalizari de peste zece milioane de dolari si o decizie juridica incerta“, potrivit MEC. Prin urmare, s-a ales varianta a doua, care a adus ministerului avantaje de 22,7 milioane de dolari (prin renegocierea contractului cu Siveco) si inca 3,7 milioane de dolari din renegocierea contractului cu firma de leasing. Siveco, practic, nu a taiat din sume, ci s-a angajat sa ofere mai multe servicii, mai mult software si hardware in contul acelorasi bani.

    Imediat dupa ce a fost rezolvata problema cu MEC (coincidenta sau nu!), cele doua fonduri de investitii, PEF V si Intel Capital  au anuntat o investitie de 12 milioane de dolari, reprezentand achizitia unui pachet de actiuni, la care se adauga o majorare de capital. La finalizarea tranzactiei, noii actionari vor detine aproximativ o treime din companie. Inaintea deal-ului actionarii companiei erau un grup de investitori israelieni – 63%, managementul (inclusiv Irina Socol) – 32% si angajatii – 5%. De ce doua fonduri de investitii au cumparat actiuni intr-o companie acuzata ca a castigat contracte cu statul datorita unor legaturi politice cu fosta putere? Pentru ca „Siveco Romania este o companie care se dezvolta rapid si care si-a castigat o reputatie solida in Romania si pe piata vest-europeana si americana“, afirma Dariusz Pronczuk, partener in cadrul Enterprise Investors, responsabil cu aceasta investitie. 

    Dezvoltarea companiei a fost cu adevarat rapida, in ultimii doi ani avand cresteri de 50% si 30%, spre uimirea multinationalelor si competitorilor romani din industria de software. Cat despre „reputatia solida“, se mai poate discuta. 

    Una peste alta, ambele parti (atat fondurile, cat si Siveco) sunt multumite. Fondurile vor asista si in anii urmatori la o crestere spectaculoasa a cifrei de afaceri, iar Siveco nu mai are nici o problema de imagine, din moment ce si-a rezolvat problema cu MEC si a reusit sa atraga investitori straini de incredere. Iata si opinia Irinei Socol, linistita ca Siveco a primit girul investitorilor: „Suntem optimisti ca aceasta infuzie de fonduri va contribui la dezvoltarea afacerilor noastre pe piata locala si internationala“. Toata lumea este multumita, iar Siveco incepe o noua etapa, spre nelinistea competitorilor. 

  • Invitatii Club Business

    La dezbaterea BUSINESS Magazin de saptamana trecuta, care a avut loc la JW Marriott si a fost sponsorizata de BRD si de Zapp, au participat:

     

    MIHAELA CAPOTA director de cabinet la Ministerul de Finante

    MARA RIMNICEANU secretar de stat pentru politici fiscale in Ministerul de Finante

    FLORENTINA CODREAN analist studii, compartimentul audit fiscal BRD-GSG

    ANGELA ROSCA Senior Manager Taxation Services Ernst & Young

    MIHAELA POHACI Senior Manager Tax & Legal Deloitte & Touche

    ALEX MASSACI Senior Tax Manager Price-waterhouseCoopers

    NADINA HORNIANSCHI Taxation Services KPMG

    FLORIN POGONARU presedintele Asociatiei Oamenilor de Afaceri din Romania (AOAR)

  • Tango fiscal

    Ar fi oamenii de afaceri dispusi sa plateasca factura unui Cod fiscal intocmit de o firma de consultanta specializata, care sa rezolve problema cronica a instabilitatii legislative? Si daca da, cat ar costa un Cod fiscal nou-nout?

     

    Codul fiscal, modificat de doua ori in decurs de cateva luni prin ordonanta de urgenta, amendat apoi din nou la adoptarea ordonantelor in Parlament, a intrat in fine in vigoare – dar oamenii de afaceri inca isi mai tin rasuflarea. Teoretic, noul Cod fiscal ar trebui sa stearga instabilitatea fiscala de pe lista angoaselor oricarui manager. Practic insa, oamenii de afaceri continua sa se astepte la surprize costisitoare care sa le dea peste cap strategiile, unele construite cu ani inainte.

     

    Se asteapta chiar la schimbari „destul de dese pe termen scurt si mediu“, dupa cum spune Marius Ionescu, Manager Tax Advisory Service la Ernst & Young. Previziunea se bazeaza pe o concluzie pe care orice specialist o invoca: „lipsa unei strategii fiscale clare pe termen lung“, la care se adauga, inevitabil, schimbarile pe care integrarea Romaniei in UE le presupune – de exemplu taxa pe valoarea adaugata, impozitul cu retinere la sursa pe dobanzi si dividende, pentru a aminti doar cateva.

     

    Asadar, oamenii de afaceri nu cer decat o strategie fiscala coerenta pe termen lung. Ar fi de acord sa plateasca factura unui proiect de Cod fiscal care sa le ofere asta? Un Cod fiscal intocmit de o companie privata, specializata in consultanta fiscala, si predat la cheie Ministerului de Finante?

     

    „Cu siguranta“, spune Florin Buligoanea, Chief Financial Officer la A&D Pharma, o companie farmaceutica. „Am fi dispusi sa contribuim la un fond prin care sa fie platit un consultant care sa elaboreze un Cod fiscal coerent si un sistem stabil“, adauga el. Cu o conditie insa: sa fie sigur „ca banii se folosesc chiar pentru scopul propus“. Si cei de la Accor Services, companie care emite tichete de masa, ar contribui, desi firma nu a fost afectata intr-o masura mare de ultimele schimbari fiscale.

     

    „In principiu am fi de acord sa contribuim cu o suma de bani la acest fond“, spune directorul financiar Ileana Preda. Gilda Lazar, reprezentanta Japan Tobacco International, lasa sa se inteleaga ca nu ar fi de acord cu o astfel de solutie, desi instabilitatea legislativa ii provoaca aceleasi dureri de cap ca si reprezentantilor celorlalte companii. „Ca platitori de taxe, noi contribuim la bugetul statului cu sute de milioane de dolari“, motiveaza ea. Statul e cel care trebuie sa se ocupe, iar Shachar Shaine, presedintele producatorului de bere United Romanian Breweries Bereprod (URBB), se arata optimist si pare sa prefere o solutie clasica.

     

    El se declara convins ca „exista in cadrul Ministerului de Finante persoane bine pregatite si capabile sa realizeze o strategie fiscala coerenta si previzibila“ – in ciuda faptului ca a fost nevoie de cinci luni pentru numirea noului secretar de stat pentru politici fiscale in Ministerul de Finante, Mara Rimniceanu.

     

    Petrica Soptelea, directorul unei companii de pariuri, Stanleybet Romania, raspunde intrebarii BUSINESS Magazin tot cu o intrebare: „Credeti ca Ministerul Finantelor Publice ar accepta o consiliere finantata de operatorii privati?“. Cel mai probabil nu – dar daca ar accepta, cat ar putea costa o astfel de intreprindere? „Nu am nici cea mai vaga idee cat ar putea fi nota de plata pentru un astfel de contract de consultanta“, spune Viktor Kevehazi, senior partner la firma de consultanta KPMG Romania. El isi aminteste insa ca a transmis ministerului de mai multe ori, in trecut, observatiile sale si ale Consiliului Investitorilor Straini. Raspunsul primit? „Nici unul.“

     

    Kevehazi crede ca, de fapt, ministerul nu are nevoie, pentru a avea un Cod fiscal stabil, de interventia vreunui consultant privat. Ar ajunge sa se consulte mai mult cu mediul de afaceri cand ia o decizie „si sa supuna dezbaterii publice legile pe care vrea sa le promoveze“. Am avea astfel mai putine legi care nu pot fi aplicate sau care lasa loc de interpretari.

     

    Situatia de acum e „nefericita“, spune Mihaela Mitroi, Tax Partner la PricewaterhouseCoopers, care se declara gata oricand sa se implice intr-un proiect comun cu Ministerul Finantelor. Aduce ca argument o nu tocmai placuta experienta din perioada in care „schimbarile legislative erau lunare“ si prevederile fiscale „erau insirate in sute de legi dedicate si specifice diferitelor domenii“. Acum e mai bine, spune ea, mai ales pentru ca potrivit noului Cod fiscal orice schimbare trebuie facuta cu sase luni inainte. Cat ar factura insa Mihaela Mitroi pentru a creiona, in calitate de consultant, o strategie fiscala? „Nu ar costa nimic, pentru ca si noi vrem o lege clara si stabila“, spune ea.

     

    Si Marius Ionescu, Manager, Tax Advisory Service la Ernst & Young, se arata dispus sa ofere consultanta ministerului in redactarea unui Cod fiscal clar, dar deocamdata nu poate vorbi de costuri. „Este dificil a estima un onorariu in acest stadiu“, explica el. Asadar, unele companii ar fi dispuse sa contribuie la plata facturii unui Cod fiscal, altele nu, firmele de consultanta care l-ar putea intocmi nu stiu in cat timp l-ar putea face si cat ar putea costa, dar sunt gata sa ofere si de acum inainte consultanta statului chiar si gratuit.

     

    „Daca s-ar aduna tarifele orare pentru toti oamenii care au lucrat impreuna cu oamenii din minister pentru precedenta versiune a Codului fiscal“, a spus in cadrul BUSINESS Club-ului de saptamana trecuta Angela Rosca, Senior Manager Taxation Services Ernst & Young, „s-ar aduna o suma considerabila.“

     

    Ministerul nu ia insa in calcul varianta outsourcingului pentru Codul fiscal. Mara Rimniceanu, secretarul de stat pentru politici fiscale, a exclus repede ipoteza in cadrul intalnirii BUSINESS Magazin: „Adica noi facem numai prost, si ceilalti fac numai bine?“, a intrebat ea. Dar dincolo de un ipotetic proiect de Cod fiscal intocmit de consultanti privati si platit de oamenii de afaceri, din discutiile pe marginea unei astfel de idei si a dezbaterii BUSINESS Club se desprind doua concluzii principale.

     

    Prima, care nu mai are nevoie de vreo demonstratie, e ca instabilitatea fiscala mentine o nervozitate paguboasa in companii. A doua – si cea mai importanta – e ca atat mediul de afaceri cat si consultantii specializati cer ca observatiile pe care le transmit ministerului sa fie luate in seama si, implicit, sa se masoare de sapte ori inainte de a se taia o data. Vor, cu alte cuvinte, sa-si conduca afacerile pe un drum cu marcaje clare. Deocamdata „ne miscam in pasi de tango – unul inainte, doi inapoi“, spune Gilda Lazar, Corporate Affairs Managers la Japan Tobacco International. Iar oamenilor de afaceri nu le place deloc tangoul.

  • Viitorul IT: fara bani, dar cu idei

    Afacerile devin tot mai complexe, presiunea competitiei creste de la zi la zi, iar costurile o iau razna. Companiile sunt mai dependente ca oricand de tehnologie pentru a se pastra in top, insa cum sa ramai competitiv atunci cand bugetele pentru IT scad vazand cu ochii?

     

    Cine presupune ca managerii departamentelor IT au o meserie usoara ar face bine sa se gandeasca de doua ori. Ei trebuie sa imparta si capra si varza – sa investeasca in cele mai noi tehnologii care sa mentina compania in crestere, dar in acelasi timp sa pastreze un ochi atent asupra buzunarului, pentru ca bugetele destinate IT-ului nu se vor simti prea bine in urmatorii ani. Studiile arata ca firmele din intreaga lume vor avea nevoie de servicii IT tot mai complexe, ceea ce ii pune pe provideri in fata unei performante dureroase: trebuie sa se dea peste cap ca sa-si imbunatateasca oferta, in ciuda faptului ca firmele isi vor dramui mult mai atent banii pe care sunt dispuse sa-i plateasca.

     

    Bugetele pentru IT ale firmelor se vor mentine constante sau chiar vor scadea pana in 2008, conform unui raport prezentat de compania de cercetare a pietei Gartner in cadrul evenimentului anual ENSA@Work, organizat recent de Hewlett-Packard.  Evenimentul, aflat la a opta editie, a reunit 3.000 de participanti din peste 60 de tari, printre care s-au numarat Intel, Microsoft, Oracle sau SAP.

     

    Astfel, cheltuielile totale pentru IT la nivel mondial (hardware, software, servicii) vor atinge in acest an 2.600 de miliarde de dolari, din care aproape o treime (700 mld. $) vor reprezenta aportul pietelor mature din Europa de Vest. Aceasta regiune va inregistra in 2005 o crestere aproape invizibila a bugetelor (3,6% fata de anul trecut). Iar cand sumele sunt transformate in moneda europeana, obtinem 570 mld. euro care aduce, de fapt, o scadere de peste 8% fata de anul 2004. Evolutia este destul de ingrijoratoare pentru furnizorii de IT, mai ales ca pentru anul urmator se anunta inca o scadere, de 1,7% in euro, spune Nicole France, analist principal al Gartner pentru regiunea Europa, Orientul Mijlociu si Africa (EMEA).

     

    „Evolutia lumii IT poate fi cuprinsa intr-un singur cuvant: «industrializare». Companiile au din ce in ce mai multe optiuni pentru a-si realiza proiectele IT, insa costurile tind sa fie eficientizate“, a spus ea. Gartner nu a detaliat studiul si pentru Europa Centrala si de Est, insa analistul companiei de cercetare a spus ca, desi franarea investitiilor nu va fi la fel de accentuata ca in Vest, tendinta va fi aceeasi: de incetinire a cresterilor. Europa de Vest, o piata luata adesea ca exemplu in tarile in curs de dezvoltare cum este si Romania, ofera de data aceasta un model plin de scepticism: cresterea bugetelor IT pana in 2008 va fi de doar 2,6% pe an, de la 461 mld. dolari in 2004 la 510 miliarde de dolari in 2008.

     

    In pozitia privilegiata a celor care vor investi cel mai mult in IT sunt tarile din Scandinavia si Benelux (insa cu o crestere nu mai mare de 3%). Printre tarile care inregistreaza totusi crestere, chiar daca foarte mica, se mai numara Marea Britanie si Spania (aproximativ 1%). Daca in Franta investitiile in IT vor ramane identice cu cele de anul trecut, in Italia si Germania ele vor scadea cu 0,5%, respectiv 1%.

     

    „In aceste conditii, principala grija pentru responsabilii cu IT-ul din companii va fi nu doar reducerea costurilor, ci si identificarea celor mai bune strategii pentru cresterea business-ului“, a spus Nicole France de la Gartner. Cresterea afacerii a fost votata pe primul loc in topul prioritatilor de managerii chestionati de Gartner intr-un sondaj realizat in ianuarie, dupa ce in ultimii trei ani in top s-a situat grija reducerii costurilor. „Cu alte cuvinte, tehnologiei i se aplica «reglaje de finete» si este incet-incet indreptata catre alte directii.

     

    “Aceasta va fi o tendinta careia Hewlett-Packard incearca sa ii raspunda cat mai bine, a declarat pentru BUSINESS Magazin Anton Knolmar, director de marketing al diviziei de software a companiei americane pentru zona EMEA. Compania va urmari dezvoltarea conceptului propriu denumit „Adaptive Enterprise“, adica solutii care ii ajuta pe clienti sa ia decizii mai rapide, sa-si automatizeze procesele de business si sa se conformeze mai usor reglementarilor si legislatiei in vigoare.

     

    HP a inceput procesul de trecere de la statutul de companie care ofera doar tehnologie la cel de provider de solutii IT avansate, care necesita intelegerea in amanunt a afacerii clientului. „De exemplu, companii precum Amazon sau eBay au nevoie de o conexiune permanenta la Internet, pentru ca orice intrerupere aduce pierderi uriase. In astfel de cazuri, oferta de tehnologie trebuie completata de oferta de solutii IT personalizate pentru nevoile clientului“, a explicat el.

     

    Momentan, nu foarte multe companii inteleg ca nevoile lor sunt de fapt mai complexe decat simpla instalare a unei retele de computere care sa functioneze, sustin oficialii HP. Aproximativ 25% dintre companii au facut trecerea catre achizitionarea de aplicatii de management al serviciilor IT si doar foarte putine au cumparat pana in prezent aplicatiile cu cel mai inalt grad de complexitate, adica cele de management al intregului business, a mai spus Knolmar. Platforma software prin care HP isi propune sa trateze afacerea clientului in intregul sau a fost denumit „Open View“ si a generat venituri de 280 de milioane de dolari in ultimul trimestru.

     

    „Noi nu facem aplicatii sau baze de date precum SAP sau Oracle, ci mai degraba ne ingrijim ca acestea sa functioneze corect si la parametri maximi“, a explicat Knolmar. Principalul competitor al HP pe acest sector este IBM, cu platforma sa Tivoli. Conform oficialilor HP, cele doua companii au in prezent o cota de piata aproximativ egala. Pentru HP, este vorba de un sector cu o crestere foarte rapida, a spus Knolmar. In ultimul trimestru, afacerea „Open View“ a crescut cu 36% fata de perioada similara de anul trecut, in timp ce piata a evoluat cu doar 9-10% in acest timp.

     

    „Discutiile nu se mai rezuma doar la costuri, ci si la gasirea celor mai bune strategii pentru a face ca afacerea sa devina mai «agila»“, a mai spus oficialul HP. In ceea ce priveste Europa de Est, cresterea este si mai rapida. Fara sa precizeze exact viteza de dezvoltare a regiunii, Knolmar a spus ca „este o crestere din doua cifre, iar regiunea este una dintre cele cu cea mai rapida crestere din intreaga lume“. Poate si pentru ca firmele de aici se afla deocamdata in faza initiala a dezvoltarii, aceea in care incep sa inteleaga ca a venit timpul sa evolueze de la simplele investitii in infrastructura la cele in serviciile de management al afacerii. „Pentru HP, pietele din Polonia, Cehia, Romania si Ungaria sunt la fel de importante“, a spus Knolmar.

     

    O alta tendinta promovata de HP in lumea IT este asa-numitul concept „utility computing“. Compania sustine ca accesul la Internet si la resursele IT poate fi „democratizat“ si ca oricine va putea avea acces la aceste resurse, la costuri moderate. Modelul de business, in viziunea oficialilor HP, nu e cu nimic diferit fata de felul in care ne platim facturile la curent electric sau intretinere. Astfel, puterea de procesare a computerelor trebuie privita nici mai mult nici mai putin decat ca o alta „utilitate“. Cu alte cuvinte, clientii ar trebui sa aiba ocazia sa isi faca abonament sau sa inchirieze pentru un timp limitat un numar de calculatoare pe care sa le puna la treaba pentru proiectele lor.

     

    Acest model este recomandat tot mai mult in ziua de astazi, avand in vedere ca firmele descopera ca au probleme cu tehnologia la care in urma cu cativa ani nici nu se gandeau, a spus Martin Sadler, director in cadrul diviziei de cercetare si inovare HP Labs. In primul rand este vorba de infractiunile cibernetice – fie ca este vorba de hackeri, de hoti care incearca sa fure date personale sau de copii care vor sa se distreze, companiile au mari batai de cap pentru a-si proteja datele confidentiale. Apoi mai este vorba de cresterea exponentiala a complexitatii felului in care afacerea este administrata, precum si de cresterea greu de tinut sub control a costurilor, a adaugat oficialul HP.

     

    HP are deja un model de „utility computing“ functional, a spus Sadler. Este vorba de un departament care produce tehnologie de animatie 3D, aceasta fiind inchiriata de catre studiourile de film pentru productia de filme digitale de desene animate. Chiar are nevoie industria cinematografica de asa ceva? Se pare ca da, avand in vedere ca filmele de animatie computerizata se realizeaza de obicei la o calitate foarte buna (25 de cadre pe secunda), iar fiecare cadru necesita un timp de procesare (sau randare, in limbaj de specialitate) ce variaza intre 40 de minute si 12 ore, a spus Sadler.

     

    „Ca sa nu mai vorbim ca fiecare cadru este randat de cateva ori la rand pentru ca totul sa iasa foarte bine.“ Celebra lege a lui Moore (puterea de procesare a computerelor se dubleaza la fiecare an) a fost parafrazata de Jeffrey Katzenberg, boss-ul studiourilor DreamWorks, pentru a sintetiza „foamea“ de tehnologie a industriei cinematografice: „We always want more than Moore“ (noi vrem intotdeauna mai mult decat Moore).

     

    Studiourile DreamWorks au realizat anul trecut filmul de desene animate „Shrek 2“ folosind tehnologie HP. Pentru acest film, computerele au prelucrat nu mai putin de 500.000 de cadre. Daca este mult sau putin, se poate judeca din faptul ca un singur computer ar fi avut nevoie de mai mult de 100 de ani pentru a procesa exact aceeasi cantitate de informatie. Se pare ca modelul a avut succes, pentru ca HP si DreamWorks au continuat colaborarea si pentru filmul „Madagascar“, care va ajunge si in Romania la sfarsitul lunii iulie.

     

    „Acesta este viitorul industriei IT, asa va functiona modelul de business“, a spus Martin Sadler de la HP. „Vor exista provideri diferiti, care vor oferi o gama completa de servicii, iar clientii vor putea migra usor de la unul la altul.“ Deocamdata, felul in care se vor aseza „apele“ nu este foarte clar, in sensul ca jucatorii inca nu s-au decis exact ce rol vor sa joace in lantul de productie al serviciilor IT, a apreciat Sadler.

     

    Insa ceea ce este sigur este ca zone de productie pana acum foarte diverse se vor amesteca. Cu alte cuvinte, producatorii de cipuri, cei de sisteme de operare, cei de procesoare si asa mai departe vor intra in competitie directa unii cu altii atunci cand modelul „utility computing“ isi va intra in rol, pentru ca fiecare dintre ei va trebui sa vina cu o oferta completa, care sa-l faca pe client sa nu mai aiba nevoie si de o alta companie ca sa-si duca proiectele la bun sfarsit din punct de vedere al tehnologiei.

     

    Un alt punct care ramane deocamdata de stabilit este modul in care vor fi taxati clientii serviciilor de utility computing. Un exemplu este facturarea in functie de numarul de procesoare folosite si timpul pe care acestea il petrec lucrand la proiectul clientului. Astfel, a spus Sadler, pretul ar putea fi de 50 de centi sau un dolar pe procesor, pe ora de functionare. „Insa pretul va varia in functie de complexitatea proiectului“, a precizat el.

     

    Daca detaliile exacte ale lumii IT a viitorului nu sunt inca foarte bine conturate, analistii cad de acord ca unele directii sunt totusi destul de sigure. Serviciile IT vor ocupa un rol tot mai important in competitia pe viata si pe moarte dintre companii, iar cursa de reducere a costurilor le va aduce pe acestea in situatia de a adauga la lista facturilor de achitat inca una: cea pentru bitii, RAM-ul si pixelii consumati in slujba proiectelor lor de business.

  • Robotelul pictor

    „The Painter“ este un film de animatie care, in patru minute, spune povestea unui robotel pasionat de pictura. Filmul a fost realizat de un mic studio de animatie digitala, 422 South, care a primit de la HP platforma Frame Factory pentru a o testa in cadrul acestui proiect.

     

    COLABORARE Filmul a fost produs de 422 South, in cooperare cu o echipa de specialisti din laboratoarele HP din Bristol. Computerele au folosit o platforma experimentala a HP care a oferit o capacitate de procesare foarte mare.

    MAKING OF „The Painter“ a fost procesat de-a lungul a 17 zile. In total, au fost „construite“ aproape 19.000 de cadre, din care 6.000 au fost selectate pentru a compune filmul final.

    RECORDURI Cel mai complicat cadru a fost procesat in 97 de minute, iar timpul mediu de calcul pentru fiecare cadru a fost de 38 de minute. In timpul productiei, 422 South a utilizat 104 computere, care au generat o cantitate de date de 36 Gigabytes.

  • Serverul non-stop

    Dupa ce oficialii bancii germane Bank-Verlag, client al HP, au spus ca detin un server care a functionat neintrerupt in ultimii 10 ani, compania americana a prezentat noul sau server non-stop, despre care spun ca este „cel mai de incredere server din lume“.

     

    CASTIG DE DOUA ZECIMALE Serverul HP Integrity NonStop este garantat sa functioneze, de-a lungul unui an, 99,99999% din timp, adica nu poate fi defect mai mult de 3-4 secunde in acest interval. Anteriorul ocupant al primului loc in acest top era un computer al americanilor de la Stratus, functional in 99,999% din timp (timp de nefunctionare de 4-5 minute pe an).

    CINE FOLOSESTE ASA CEVA? „In primul rand, bursele de valori“, spun oficialii HP. Insa si alte organizatii sau companii din industrii care nu permit nici cele mai mici intreruperi pot cumpara astfel de supercomputere. De pilda, bancile, operatorii telecom, agentiile guvernamentale.

    CUM A FOST CONSTRUIT? Cu mari eforturi. Intregul proces a durat patru ani si a costat cateva sute de milioane de dolari.

    CAT COSTA? Se vinde la pachet de doua bucati, pentru a asigura clientul ca practic nu va exista nici o intrerupere, niciodata. Un „set“ costa cel putin 250.000 de dolari, dar poate ajunge pana la 500.000 de dolari, cu alte aplicatii si servicii aditionale instalate.

  • Cateva cifre

    Cresterea bugetelor IT in Europa de Vest va fi sub asteptari pana in 2008, potrivit unui  raport prezentat de compania de cercetare a pietei Gartner

     

    2.600 mld. $ Nivelul cheltuielilor pentru IT in lume anul acesta.

    700 mld. $ Aportul pietelor mature din Europa Occidentala la totalul cheltuielilor mondiale pentru IT din acest an.

    3% Cresterea cheltuielilor IT in 2005 fata de 2004 in cele mai dinamice regiuni din Europa de Vest (Scandinavia si Benelux). In Franta, cheltuielile vor ramane la fel ca anul trecut, iar in Italia si Germania vor scadea.

    25% Procentul aproximativ al companiilor interesate de oferta de servicii IT complexe.

  • Computerul-sabie

    Asa-numitele „blade servers“ (servere de tip „lama“) sunt o combinatie de hardware si software care asigura companiei care le foloseste o flexibilitate mai mare in realocarea resurselor IT pentru propriile proiecte.

     

    CUM ARATA? Dupa cum spune si numele, ca niste sabii. Acestea se introduc in niste locatii speciale din interiorul serverelor si intra in functiune imediat.

    LA CE FOLOSESC? Monitorizeaza si realoca resursele (puterea procesoarelor, spatiul de stocare, memoria etc.) in functie de necesitatile de moment.

    UN BUSINESS IN CRESTERE Oficialii HP spun ca „blade serverele“ au reprezentat 2% din cifra de afaceri a diviziei Servere si Echipamente de Stocare in urma cu un an. In prezent, ele aduc 5% din veniturile diviziei, iar procentul va creste la 50% in 2008

  • IT pentru Formula 1

    Una din cele mai clare exemplificari ale conceptului de „adaptive enterprise“ se gaseste in functionarea unei echipe de Formula 1, spun oficialii companiei americane. De pilda, Williams F1 aduce la fiecare doua saptamani masinile de Formula 1 pe pista in urma efortului a peste 500 de oameni, a spus Alex Burns, director de operatiuni al echipei.

     

    Williams F1 este sponsorizata de HP si foloseste aproximativ 300 de servere ale companiei americane pentru a procesa cantitatea enorma de date care trebuie analizate inainte si in timpul curselor. „Industria Formulei 1 este dominata de reguli. Numai ca in ultimul timp regulile s-au schimbat in fiecare an, iar noi a trebuit sa ne adaptam pentru a ne putea indeplini unicul scop: sa facem masinile mai rapide“, a spus Burns. Pentru a descoperi care este cea mai buna combinatie intre software si hardware la bordul masinii, specialistii trebuie sa simuleze pe computer nenumarate modele.

     

    Insa cum cantitatea de date de analizat este uriasa, adesea inginerii Williams F1 trebuie sa lase computerele sa lucreze timp de mai multe ore sau chiar pe durata intregii nopti pana cand obtin rezultatele. De cand au instalat noile servere, specialistii britanici au reusit sa reduca timpul de procesare al celui mai complex model de la trei zile la 12 ore. Este drept ca tranzitia nu a fost deloc simpla, ci a durat patru ani. In acelasi timp, ei au reusit sa mareasca dimensiunile modelului maxim care poate fi procesat de 35 de ori, sustine Burns. „Si toate acestea au fost realizate fara a mari bugetul alocat IT-ului“, a spus el.

  • Transplant de cord

    Apple a anuntat ca va folosi procesoare produse de Intel. Dupa ce a reusit sa dezvolte un sistem de operare extrem de apreciat, Apple va trebui sa-l porteze pe noua platforma. Steve Jobs are un as in maneca.

     

    De curand, Apple a reusit din nou sa uimeasca intreaga comunitate IT. In data de 6 iunie 2005 a inceput Worldwide Developer Conference (WWDC) – o manifestare anuala organizata de Apple – si, in cadrul cuvantului inaugural, Steve Jobs a anuntat ca Apple va renunta la procesoarele PowerPC pe care le foloseste in toate computerele pe care le produce si va adopta in viitor procesoare de tip x86 produse de Intel. Planul migrarii prevede ca primele modele de „MacIntel“ – cum au fost repede poreclite – sa fie livrate pe la jumatatea anului 2006, urmand ca pana la sfarsitul lui 2007 intreaga gama sa fie disponibila si in varianta Intel.

     

    Stirea a tinut capul de afis al paginilor de tehnologie din intregul web, urmand ca in zilele urmatoare sa genereze nenumarate comentarii, reactii, speculatii si controverse in presa scrisa sau electronica. Walt Mossberg noteaza in Wall Street Journal ca evenimentul a fost descris cu epitete ca seismic, epic sau stupefiant. Tot ce face Apple este urmarit de intreaga industrie, pentru ca de aici au venit multe dintre inovatiile care definesc informatica moderna.

     

    Se spune, pe jumatate in gluma, ca Apple are mai multa influenta decat cota de piata. Primii care si-au aratat satisfactia au fost reprezentantii lui Intel, dar si reprezentantii Microsoft si Adobe s-au aratat la fel de entuziasti si s-au angajat sa furnizeze cat de curand versiuni ale produselor lor atat pentru varianta cu Intel cat si pentru PowerPC. Cei de la Sun Microsystems s-au aratat si ei interesati si chiar au lansat o propunere de colaborare. Insa nu toata lumea s-a aratat la fel de incantata iar analistii au inceput sa caute motivele pentru care Apple a facut aceasta miscare si sa puncteze dificultatile pe care le vor intampina.

     

    In privinta motivelor, se pare ca cei de la Apple au fost nemultumiti de intarzierea IBM-ului in privinta noilor procesoare G5 si incalzirea acestora la frecventele sporite pe care le dorea Apple. Problema este delicata, deoarece noul MacOS X Tiger poate trage foloase importante din arhitectura pe 64 de biti a lui G5 insa, datorita temperaturii inalte, Apple nu le poate folosi decat in servere.

     

    Acesta este motivul pentru care atat iMac si Mac Mini (care nu au ventilatoare) cat si portabilele PowerBook si iBook sunt construite in continuare cu versiunea G4. Pe de alta parte, IBM a cucerit o piata excelenta pentru procesoarele PowerPC: masinile pentru jocuri. Toti marii producatori – Sony (PlayStation), Microsoft (Xbox) si Nintendo – folosesc cantitati mari de procesoare si nu au pretentiile celor de la Apple…

     

    In privinta dificultatilor tehnologice, schimbarea procesorului echivaleaza de obicei cu un veritabil transplant de cord din per-spectiva softului. Insa Apple a dovedit in trecut ca se pricepe la aceasta operatie, reusind fara mari probleme tranzitia de la procesoarele Motorola la PowerPC in urma cu zece ani. Pe de alta parte, Jobs a mai furnizat o surpriza la WWCD, prezentand o masina Intel ruland MacOS X. Zvonul conform caruia Apple MacOS X a fost mereu dezvoltat in paralel si pentru procesoare x86 s-a adeverit. Insa trebuie remarcat ca nucleul open source Darwin pe care se bazeaza sistemul de operare MacOS X ruleaza de mai multa vreme pe masini Intel.

     

    Pe de alta parte, celalalt predecesor al sistemului, OpenStep, a fost dezvoltat si el intr-o maniera multi-platforma. In fine, mediul de dezvoltare Xcode se bazeaza pe compilatoarele GCC, care pot produce cod binar pentru diverse procesoare. Mult mai serioasa apare dificultatea comerciala. E posibil ca utilizatorii Mac actuali sa nu-si mai inoiasca computerele, preferand sa astepte aparitia modelelor bazate pe procesoare Intel. Apple s-a angajat sa furnizeze inca cel putin doi ani toate softurile noi si in varianta pentru PowerPC, insa este evident ca pentru multi potentiali cumparatori perspectiva unui produs aflat „pe linie moarta“ nu va fi atractiva.

     

    Pentru utilizatorul obisnuit, Apple este de fapt ceea ce se vede pe ecran, asa ca tranzitia nu se va simti. Insa pentru producatorii de software, multe intrebari inca sunt deschise. Va folosi oare Apple placi de baza si chipset-uri Intel sau (mult mai probabil) va opta pentru o arhitectura proprie? Va rula MacOS X pe PC-uri standard? Dar Windows pe masini MacIntel? Cert este insa ca Mac-ul devine din ce in ce mai putin exotic, pastrandu-si insa farmecul inconfundabil.