BusinessMagazin

Blog

  • Politica unui dezastru demografic: China declanşat o criză fără precedent, care lasă în urmă o populaţie mult prea bătrână să mai conteze pentru sistemul economic şi prea puţini tineri care să ţină în viaţa economia

    În China, scăderea natalităţii şi îmbătrânirea populaţiei s-au dovedit mai grave decât se anticipase, iar temerile de un colaps demografic se înmulţesc rapid. Gestionarea consecinţelor economice va fi şi mai greu de realizat, pentru că sistemul se bazează pe o serie de calcule şi concepţii, care nu se mai pliează pe realităţile demografice şi economice actuale, şi care au stat la baza politicii demografice chineze pentru ultimii 40 de ani, scrie The Wall Street Journal.

    Problema demografică cu care se confruntă în prezent a doua economie a lumii, nu a fost prevăzută de arhitecţii politicii chineze a unui singur copil- unul dintre cele mai mari experimente sociale din istorie, care a luat startul în 1980. La acea vreme, guvernele din întreaga lume se temeau că suprapopularea va opri creşterea economică.

    Un cercetător în domeniul rachetelor, care a studiat la Moscova, a fost cel care promovat instituirea unei politici demografice care să încurajeze familiile să se rezume la mai puţini urmaşi.

    Cu toate acestea, politica avea o problemă fundamentală: Era bazată pe o serie de calcule care aplicau modele matematice folosite pentru calcularea traiectoriilor rachetelor la creşterea populaţiei.

    Patru decenii mai târziu, China îmbătrâneşte mult mai devreme decât se anticipase şi începe să se confrunte cu probleme economice. Trecerea la mai puţine naşteri şi o populaţie care îmbătrâneşte rapid ameninţă să frâneze creşterea economică. Într-o generaţie care a crescut fără fraţi şi surori, femeile tinere sunt din ce în ce mai reticente în a avea copii – şi sunt tot mai puţine în fiecare an, iar Beijingul nu reuşeşte să schimbe mentalitatea adusă de această politică.

    Naşterile în China au scăzut cu peste 500.000 anul trecut, potrivit unor date guvernamentale recente, accelerând declinul a populaţiei care a început în 2022. Oficialii au citat o scădere rapidă a numărului de femei de vârstă fertilă – cu peste trei milioane mai puţine decât cu un an mai devreme – şi au recunoscut că au loc „schimbări în mentalitatea oamenilor cu privire la familie, amânarea căsătoriei şi a copiilor”

    Unii cercetători susţin că guvernul subestimează problema, iar populaţia a început să se micşoreze chiar mai devreme.

    În urma publicării datelor, cercetătorii de la Universitatea Victoria din Australia şi de la Academia de Ştiinţe Sociale din Shanghai au prezis că China va avea doar 525 de milioane de oameni până la sfârşitul secolului. Această cifră este în scădere faţă de previziunile lor anterioare de 597 de milioane şi marchează o scădere abruptă faţă de 1,4 miliarde în prezent.

    Pe măsură ce au trecut deceniile, un număr tot mai mare de specialişti în demografie şi economişti au calificat această politică drept depăşită şi eronată. Potrivit acestora, rata de fertilitate din China ar fi scăzut de la sine, pe măsură ce speranţa de viaţă a crescut şi condiţiile economice s-au îmbunătăţit.

    Un factor care a lipsit din calculele demografice ale lui  Partidului era comportamentul uman. Aplicarea uneori brutală a politicii unicului copil de către guvern, care presupunea inclusiv avorturi şi sterilizări forţate, precum şi propaganda răspândită timp de zeci de ani despre beneficiile unei familii mici, au transformat opţiunea de a avea cât mai puţini urmaşi în singura realitate a chinezilor.

    Chiar şi atunci când Beijingul a renunţat la politica copilului unic în 2015, liderii nu au abolit cu totul restricţiile privind naşterea. În schimb, au trecut doar la o politica celor doi copii. Acum, Beijingul îi îndeamnă pe oameni să aibă trei, trâmbiţând necesitatea de a reveni la o „cultură favorabilă familiei”.

    Antreprenori, economişti şi demografi au încercat să tragă un semnal de alarmă cu privire la cât de importantă este rederesarea situaţiei demografice pentru eocnomie.

    Specialiştii în demografie au estimat că ţara trebuie să aloce 5% din produsul său intern brut – aproximativ echivalentul cheltuielilor pentru educaţie – pentru subvenţii directe în vederea promovării naşterilor şi a reducerii costurilor de creştere a copiilor pentru ca rata de fertilitate să revină la 1,4, rata medie a economiilor avansate.

  • Delia Brasfalean, Director Certifications and Official Publications in Patent Intelligence: „Deţinerea de brevete şi mărci comerciale în etapa de iniţierea sau în etapa de creştere timpurie este asociată cu o probabilitate mai mare de finanţare”

    INTERVIU

    Într-un peisaj economic marcat de o creştere semnificativă a numărului de start-up-uri din România, un factor esenţial pentru succesul acestora îl reprezintă proprietatea intelectuală. Conform declaraţiilor Deliei Brasfalean, Director Certifications and Official Publications in Patent Intelligence, deţinerea de brevete şi mărci comerciale în etapele de iniţiere şi de creştere timpurie reprezintă un catalizator esenţial pentru obţinerea finanţării. Care este rolul drepturilor de proprietate intelectuală în dezvoltarea unui start-up? 

    ·     Start-up-urile din România au înregistrat o creştere semnificativă a volumului de tranzacţii cu capital de risc între 2017 şi 2022. Cum pot drepturile de proprietate intelectuală să sprijine această creştere şi să maximizeze oportunităţile pentru startup-urile româneşti?

    ·      Companiile nou-înfiinţate care deţin brevete şi mărci comerciale încă din perioadele  de iniţiere sau de creştere timpurie au de 10 ori mai multe şanse de a obţine finanţare, arată studiul. Astfel, deţinerea de brevete şi mărci comerciale în etapa de iniţiere sau în etapa de creştere timpurie este asociată cu o probabilitate mai mare de finanţare. Acest efect este deosebit de important la început, probabilitatea de finanţare fiind de 4,3 ori mai mare pentru companiile nou înfiinţate care deţin drepturi de proprietate intelectuală (DPI) şi mărci comerciale şi de 6,4 ori mai mare pentru companiile nou înfiinţate care deţin brevete şi drepturi de proprietate intelectuală (DPI). Companiile nou-înfiinţate care deţin atât mărci comerciale, cât şi brevete prezintă cea mai mare probabilitate de finanţare atât în etapa de iniţiere, cât şi în etapa de început. Mai mult decât atât, startup-urile care deţin brevete europene sunt asociate cu o probabilitate de 5,3 ori mai mare de finanţare în faza iniţială, în comparaţie cu numărul mai redus al celor care deţin doar brevete naţionale, unde probabilitatea este de doar 3,8 ori mai mare.  Oficiul European de Brevete sprijină startup-urile din Europa şi nu numai, făcând sistemul de brevete cât mai accesibil şi mai transparent posibil. De exemplu, pe lângă platformele specifice de cunoaştere, există noul Deep Tech Finder, un instrument gratuit, care îmbină informaţiile de afaceri cu datele privind brevetele, ajutând investitorii să detecteze şi să evalueze startup-urile europene cu cereri de brevete europene care aduc pe piaţă invenţii disruptive în domenii tehnologice critice. Oficiul European de Brevete a lansat Observatorul privind brevetele şi tehnologia pentru a permite Oficiului şi partenerilor săi să răspundă adecvat unor provocări precum sunt schimbările climatice şi necesitatea de a face tranziţia către sisteme energetice mai curate şi mai sigure, astfel încât să poată sprijini inovarea în Europa şi în străinătate în următorii 50 de ani.De asemenea, Oficiul European de Brevete sprijină direct companiile  nou-înfiinţate, oferindu-le resursele necesare pentru a le ajuta să înţeleagă dacă şi cum ar trebui să solicite un brevet, toate informaţiile fiind uşor de accesat în secţiunea New to Patents a site-ului nostru. 

    ·      Care sunt planurile concrete ale Observatorului privind brevetele şi tehnologia, menţionate în comunicat, pentru a sprijini start-up-urile cu tehnologii noi şi inovatoare? Ce resurse şi informaţii pot fi oferite potenţialilor investitori?

    ·      Observatorul de brevete şi tehnologie, lansat recent, va îmbunătăţi, prin studii şi analize, înţelegerea peisajului tehnologic, punând accentul pe cartografierea şi vizualizarea datelor privind brevetele în raport cu alte date ştiinţifice de înaltă calitate. Tablourile de bord, care sunt accesibile şi uşor de utilizat, îi ţin la curent pe inovatori, investitori, cercetători, publicul larg, precum şi pe specialiştii în proprietate intelectuală.Prin valorificarea paletei ample de date şi a perspectivelor de sustenabilitate ale Oficiului European de Brevete, Observatorul acţionează, de asemenea, în direcţia unei mai mari diversităţi şi incluziuni în ecosistemul de inovare. Publicarea periodică a datelor privind subiecte precum paritatea de gen în rândul inventatorilor contribuie la stimularea incluziunii grupurilor subreprezentate. Un alt obiectiv cheie este stimularea interesului tinerilor pentru ştiinţe, inginerie, tehnologie şi matematică, precum şi pentru inovare şi antreprenoriat.

    ·      Aflăm că Europa se află în urma altor regiuni ale lumii în ceea ce priveşte finanţarea start-up-urilor. Ce măsuri propune Oficiul Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) pentru a intensifica eforturile şi a consolida proprietatea intelectuală ca instrument de acces la finanţare pentru companiile din UE, în special pentru IMM-uri?

    Această întrebare este deosebit de relevantă în prezent, în condiţiile în care reducerea cheltuielilor cu capital de risc şi previziunile de creştere mai slabe pun capăt unei ere de acces facil la capitalul de risc. Prin urmare, drepturile de proprietate intelectuală merită o atenţie deosebită ca mijloc nu numai de a capta potenţialul de valoare a activelor intelectuale, ci şi de a semnala investitorilor această valoare. În acest scop, Oficiul European de Brevete a lansat noul Deep Tech Finder, care îi ajută pe investitori să găsească startup-uri “deep tech” cu brevete europene, şi viceversa. Acest instrument face parte din oferta mai largă de servicii a noului Observator pentru brevete şi tehnologie al Oficiului. 

    ·      Care sunt principalele provocări cu care se confruntă startup-urile “deep tech” atunci când dezvoltă tehnologii revoluţionare şi cum pot drepturile de proprietate intelectuală să le ajute să depăşească aceste provocări?

    ·      Asigurarea finanţării poate fi dificilă pentru start-up-urile “deep tech”, care dezvoltă noi tehnologii şi abordări tehnice, deoarece astfel de companii au, de obicei, o intensitate ridicată de cercetare şi dezvoltare (R&D) şi o intensitate ridicată a activelor. Prin urmare, necesită sume mari de capital pe termen lung pentru a introduce pe piaţă tehnologii noi, iar puţini investitori sunt pregătiţi să accepte astfel de riscuri. După cum am informat în studiul nostru recent, drepturile de proprietate intelectuală bine gestionate pot genera o gamă largă de beneficii, cum ar fi stabilirea de colaborări şi acorduri de licenţă, asigurarea de investiţii şi facilitarea tranzacţiilor tehnologice. Aceste beneficii sunt deosebit de importante pentru companiile inovatoare nou-înfiinţate, pentru a compensa limitările de resurse. Astfel de startup-uri pot beneficia în special de brevete şi mărci comerciale pentru a atrage investitori “răbdători”.

    ·      Care sunt obiectivele pe termen lung ale Oficiului European de Brevete, care sprijină inovarea şi creşterea economică în Europa prin intermediul drepturilor de proprietate intelectuală?

    ·      Oficiul European de Brevete contribuie la construirea unui viitor bazat pe sustenabilitate, susţinut de practici de afaceri diligente şi de un simţ şi mai puternic al responsabilităţii sociale. În peisajul tehnologic global curent aflat în schimbare rapidă, Oficiul European de Brevete trebuie să se asigure că stăpâneşte creşterea rapidă a stadiului tehnic al cunoaşterii şi complexitatea tot mai mare a invenţiilor. Finalizarea unei reorganizări recente în cadrul Oficiului, orientată mai mult către  un proces integral de acordare a brevetelor complet digitalizat, a creat oportunităţi pentru îmbunătăţiri suplimentare în ceea ce priveşte calitatea şi eficienţa. Ca parte a angajamentului continuu al Oficiului de a oferi acces la informaţii, au fost adăugate noi instrumente de traducere în bazele de date, pentru a elimina barierele lingvistice.  În mod similar, Observatorul va răspunde nevoii de analize empirice, rapoarte şi studii mai multe şi mai bine coordonate, necesare pentru a oferi părţilor interesate o evaluare exactă a sistemului actual de proprietate intelectuală. De asemenea, în acest an a avut loc lansarea unei alte etape importante din istoria brevetului european – şi anume brevetul unitar.  Subliniază angajamentul de a simplifica şi raţionaliza procesul de brevetare pentru inovatori şi companii.  Oferă un singur brevet, cu o singură taxă de reînnoire, într-o singură monedă, în cadrul unui sistem juridic unic, în faţa unei singure instanţe unice de brevete, pentru cele 17 ţări participante în prezent, care vor ajunge, în timp, la un număr potenţial de 27 de ţări şi la orice alte ţări care se vor alătura familiei Uniunii Europene. Deşi România nu a aderat încă la acest sistem, brevetul unitar este deschis companiilor româneşti care doresc să profite de avantajele acestuia.

  • ADVERTORIAL: Oamenii, motorul oricărei organizaţii?

    Plus 14% a cifrei de afaceri în primele nouă luni ale anului trecut faţă de perioada similară din 2022, EBITDA mai mare cu 90% în acelaşi interval şi un profit de 4,5 ori mai mare creionează „PORTRETUL” financiar a grupului Farmavet. În 2023, compania a recrutat 240 de angajaţi, mai mult de jumătate prin intermediul platformei OLX Locuri de Muncă.

    Cu o experienţă de peste 65 de ani pe piaţa veterinară din România, Grupul Farmavet a confirmat că este un partener de nădejde în domeniul veterinar. Având un model de afaceri integrat (producţie, distribuţie şi retail), Grupul deţine în prezent aproximativ 200 de farmacii şi magazine veterinare în toată ţara şi mai multe unităţi de producţie pentru medicamente, produse biologice şi nutraceutice dedicate animalelor. Între rezultatele din primele 9 luni din 2023, se numără deschiderea de noi farmacii şi magazine veterinare şi modernizarea celor existente, implementarea primelor proiecte de fabricaţie sub contract pentru clienţi europeni şi depunerea primelor dosare de produse pentru înregistrare în UE. „Iar rezultatele financiare confirmă toate acestea: am înregistrat creşteri de 14% a cifrei de afaceri, de 90% a EBITDA şi de 4,5 ori a profitului net faţă de aceeaşi perioadă din 2022. Pentru perioada următoare, principalele obiective asupra cărora continuăm să ne concentrăm sunt îmbunătăţirea constantă a proceselor interne, extinderea capacităţilor de producţie, precum şi creşterea vizibilitatăţii profesiei de medic veterinar în România”, declară Alexandra Vlăduţ,Talent Acquisition Manager, Farmavet.

    Tot ea adacugă că resursa cea mai importantă din orice economie sau organizaţie este capitalul uman. „Punem foarte mult accent pe echipele noastre; oamenii au fost şi vor fi mereu cei care ne ajută să depăşim orice moment dificil şi cu ajutorul lor fructificăm momentele bune de pe piaţă în ceva cu adevărat valoros pentru companie. În ultimii 4 ani, Grupul Farmavet a dovedit că investiţia în oameni este cea mai sigură metodă de a garanta nu doar supravieţuirea organizaţiei, ci şi de a asigura competitivitatea şi viitorul nostru într-o piaţă în creştere, dar cu o extremă volatilitate. Am încetat să mai privim resursa umană ca o simplă cheltuială şi continuăm să ne canalizăm atenţia nu doar pe expansiune, ci şi pe dezvoltare de capital”, afirmă Alexandra Vlăduţ.

    În legislaţia din domeniul veterinar au apărut multe schimbări, cu impact direct pentru organizaţie. Business-ul Farmavet este în plină expansiune, astfel că recrutarea de noi talente este esenţială, fie medici veterinari sau specialişti din domeniu, iar compania colaborează de ani buni cu OLX Locuri de Muncă. „Este o platformă prietenoasă care ne ajută în organizarea proceselor de recrutare pe care le desfăşuram lunar. Având destul de multe roluri deschise, aproximativ 30-40 lunar, pentru noi cel mai important aspect a fost dat de rapiditatea cu care putem posta un job nou pe platformă, comunicările în timp real pe care le primim ca status, precum şi comunicarea facilă pe care o putem avea cu candidaţii. Aceştia ne pot lăsa mesaje, date de contact, fără să mai fie nevoie să încarce documente în prima etapă. Este o platformă care ne avantajează atât pe noi, precum şi pe candidaţi din perspectiva rapidităţii în comunicare, având în vedere că trăim în secolul vitezei”, consideră Alexandra Vlăduţ. De-a lungul timpului, Farmavet a apelat la mai multe platforme de recrutare, care însă şi-au păstrat modalitatea tradiţională de abordare – încărcarea unui CV într-un anumit format, aplicări clasice, fără a exista o comunicare imediată candidat-angajator.

    Folosirea platformei OLX Locuri de muncă are un impact uriaş asupra afacerii, declară reprezentanta Farmavet. „Fiind vorba de o interfaţă intuitivă, ne ajută pe noi, echipa de Talent Acquisition, să identificăm rapid talentele şi să avem comunicări relevante cu cei care îşi doresc să facă parte din echipa noastră. De asemenea, un mare plus este cooperarea constantă pe care o avem cu Key Account-ul nostru, ne consultăm întotdeauna pentru a găsi cele mai bune soluţii astfel încât să acoperim în timp util nevoile de capital uman ale organizaţiei”. Anul trecut, povesteşte Alexandra Vlăduţ, „a fost unul extrem de provocator, având o medie de aproximativ 240 de angajări, dintre care mai mult de jumătate le-am efectuat prin intermediul platformei OLX Locuri de Muncă. Ne aşteptăm ca şi anul acesta să fie unul interesant pentru echipa de recrutare şi sunt convinsă că ne putem baza în continuare pe parteneriatul construit cu OLX”.

    Angajaţii buni nu pică din cer. Dar sunt mulţi pe OLX Locuri de Muncă. Omul potrivit la locul de muncă potrivit.

  • Rareş Bogdan, despre comasare: Important e să fie reprezentativitate şi să oprim extremismul

    „Avem la ora 16 şedinţă de coaliţie la Guvern pentru a alege cea mai bună decizie pentru organizarea alegerilor din acest an. (…) Pentru noi este important să fie o cât mai bună reprezentativitate. Dacă eu aş fi sigur că românii nu şi-ar pierde apetenţa pentru ultimele două duminici de alegeri şi vor participa într-un număr cât mai mare la toate alegerile, sincer… Nu e o problemă de bani, fiindcă democraţia costă. Acum că plătim 800 de milioane, ori că plătim 600 sau 650 de milioane nu acolo stă marea economie a României. Important e să fie reprezentativitate şi să oprim extremismul, pentru că ăsta e cel mai mare pericol în România”, spune Rareş Bogdan.

    El afirmă că România are nevoie de stabilitate, „cheia următorilor ani”.

    „PNL este obligat de istoria sa, suntem un partid cu blazon, chiar dacă uşor blazat în acest moment, sper să le scot blazarea colegilor mei din ţară şi să înţeleagă că avem o şansă foarte importantă, nu se pune problema unui candidat (la prezidenţiale – n.r.) altul decât al PNL, pentru că este exclus”, adaugă Bogdan.

    Întrebat dacă este exclusă varianta candidaturilor comune, el spune că nu este exclus nimic, dar „dacă vor înţelege cu toţii că Nicolae Ciucă e cea mai bună variantă pentru România”.

  • Ţara unde un politician aflat în închisoare a câştigat alegerile

    Un politician aflat în închisoare a câştigat alegerile parlamentare din Pakistan. Este vorba despre fostul premier Imran Khan, ai cărui susţinători au obţinut cele mai multe voturi. Aceştia au candidat drept independenţi deoarece simbolul partidului lui Khan a fost interzis.

    Rezultatele finale ale alegerilor naţionale din Pakistan i-au plasat pe primul loc pe independenţii susţinuţi de fostul prim-ministru Imran Khan. Aceştia au obţinut 93 din totalul de 264 de locuri din Parlament, potrivit Reuters.

    Susţinătorii lui Khan au candidat în calitate de independenţi, deoarece comisia electorală le-a interzis din motive tehnice să participe la alegeri sub simbolul electoral al partidului său. Dezavantajul independenţilor este că la distribuirea locurilor din Parlament partidele vor mai primi câteva poziţii. Pentru a forma guvernul, un candidat are nevoie de o majoritate simplă de 169 de locuri în Adunarea Naţională. De aceea, independenţii vor fi nevoiţi să caute aliaţi pentru a ajunge la putere.

    Imran Khan este un personaj foarte popular în Pakistan. Fost jucător de cricket şi fost premier, el a fost condamnat la închisoare pentru corupţie şi divulgarea de informaţii secrete. Khan susţine că toate acuzaţiile sunt false fiind fabricate de adversarii săi politici.

  • Realitatea dureroasă cu care se confruntă Germania: zilele sale ca superputere industrială se apropie de sfârşit

    Toamna trecută, într-o hală de producţie cavernoasă din Dusseldorf, tonurile sumbre ale unui trompetist au însoţit ultimul act al unei fabrici vechi de un secol.

    În mijlocul flăcărilor şi torţelor, mulţi dintre cei 1 600 de oameni care îşi pierduseră locurile de muncă stăteau cu faţa de piatră în timp ce metalul incandescent al ultimului produs al fabricii – o ţeavă de oţel – era netezit până la un cilindru perfect pe un laminor. Ceremonia a pus capăt unei perioade de 124 de ani care a început în perioada de glorie a industrializării germane şi a rezistat la două războaie mondiale, dar nu a putut supravieţui consecinţelor crizei energetice, scrie Bloomberg. 

    Au existat numeroase iteraţii ale unor astfel de finaluri în ultimul an, subliniind realitatea dureroasă cu care se confruntă Germania: zilele sale ca superputere industrială ar putea să se apropie de sfârşit.

    Producţia manufacturieră în cea mai mare economie europeană a avut o tendinţă de scădere din 2017, iar declinul se accelerează pe măsură ce competitivitatea se erodează.

    “Nu există prea multe speranţe, dacă sunt sincer”, a declarat Stefan Klebert, directorul general al GEA Group AG, un furnizor de utilaje de producţie care îşi trage rădăcinile de la sfârşitul anilor 1800. “Sunt cu adevărat nesigur că putem opri această tendinţă. Multe lucruri ar trebui să se schimbe foarte repede”.

    Bazele maşinăriei industriale a Germaniei au căzut ca piesele de domino. SUA se îndepărtează de Europa şi încearcă să concureze cu aliaţii săi transatlantici pentru investiţii în domeniul climei. China devine un rival mai mare şi nu mai este un cumpărător insaţiabil de produse germane. Lovitura finală pentru unii producători grei a fost sfârşitul volumelor uriaşe de gaze naturale ruseşti ieftine.

    Pe lângă volatilitatea globală, paralizia politică de la Berlin intensifică problemele interne de lungă durată, cum ar fi infrastructura care scârţâie, forţa de muncă îmbătrânită şi birocraţia înţepenită.

    Sistemul de educaţie din Germania, cândva un punct forte, este emblematic pentru lipsa pe termen lung a investiţiilor în serviciile publice. Institutul de cercetare Ifo estimează că declinul competenţelor matematice va costa economia aproximativ 14 trilioane de euro (15 trilioane de dolari) în producţie până la sfârşitul secolului.

    În unele cazuri, încetinirea industrială are loc în paşi mici, cum ar fi reducerea planurilor de expansiune şi de investiţii. Altele sunt mai evidente, cum ar fi mutarea liniilor de producţie şi reducerea personalului. În cazuri extreme – cum ar fi fabrica de ţevi a Vallourec SACA, care a făcut parte din gigantul industrial Mannesmann AG – consecinţa este închiderea permanentă.

    Germania are încă o listă de invidiat de producători mici şi agili, iar Bundesbank şi alţii resping ideea că o dezindustrializare în toată regula este pe aproape. Dar, în condiţiile în care reformele sunt blocate, nu este clar ce va încetini declinul.

    “Nu mai suntem competitivi”, a declarat ministrul german de finanţe Christian Lindner la un eveniment Bloomberg la începutul acestei luni. “Suntem tot mai săraci pentru că nu avem creştere economică. Rămânem în urmă”.

    Scăderea competitivităţii industriale ameninţă să arunce Germania într-o spirală descendentă, a declarat Maria Rottger, şefa Michelin SCA pentru Europa de Nord. Producătorul francez de anvelope închide două dintre fabricile sale din Germania şi reduce o a treia până la sfârşitul anului viitor, într-o mişcare care va afecta peste 1.500 de lucrători. Rivalul american Goodyear Tire & Rubber Co are planuri similare pentru două unităţi.

    “În ciuda motivaţiei angajaţilor noştri, am ajuns într-un punct în care nu putem exporta anvelope pentru camioane din Germania la preţuri competitive”, a declarat într-un interviu recent. “Dacă Germania nu poate exporta competitiv în context internaţional, ţara pierde unul dintre cele mai mari puncte forte ale sale.”

    Alte exemple de declin ies la suprafaţă în mod regulat. Grupul GEA închide o fabrică de pompe de lângă Mainz în favoarea unui amplasament mai nou din Polonia. Producătorul de piese auto Continental AG a anunţat în luna iulie a anului trecut că intenţionează să renunţe la o fabrică care produce componente pentru sistemele de siguranţă şi de frânare. Rivalul Robert Bosch GmbH este în curs de reducere a mii de angajaţi.

  • Parlamentul unei ţări insulare a aprobat o lege care permite castrarea violatorilor

    Actul normativ a fost aprobat de parlamentari la finalul săptămânii trecute şi acum aşteaptă ratificarea preşedintelui ţării, Andry Rajoelina. Acesta este un susţinător al demersului.

    Preşedintele şi organizaţiile locale susţin că înăsprirea pedepselor reprezintă singura variantă pentru reducerea numărului de agresiuni sexuale asupra copiilor. În 2023, în Madagascar au fost înregistrate 600 de cazuri de viol asupra unui copil, a anunţat ministrul Justiţiei, Landy Randriamanantenasoa. Alte 133 de cazuri au fost în luna ianuarie a anului 2024.

    Castrarea chimică este folosită ca pedeapsă pentru infractorii sexuali în câteva ţări din lume, inclusiv în Coreea de Sud şi SUA. Castrarea chirurgicală este o procedură mai rară, folosită în Nigeria şi Cehia.

  • Trump spune că Rusia poate face ce vrea cu aliaţii NATO care plătesc prea puţin la buget. ”Dacă Rusia ar ataca, nu v-aş proteja. De fapt, i-aş încuraja să facă ce vor. Trebuie să plătiţi. Trebuie să vă plătiţi facturile”

    Donald Trump a declarat că i-a avertizat pe aliaţii NATO că va încuraja Rusia să facă “ce vrea” dacă membrii alianţei nu reuşesc să îndeplinească obiectivele privind cheltuielile de apărare, subliniind riscul la care este supus pactul militar dacă va câştiga un nou mandat la Casa Albă, scrie FT. 

    Dar Jens Stoltenberg, secretarul general al NATO, a declarat duminică că alianţa rămâne “pregătită şi capabilă să apere toţi aliaţii” în faţa ameninţărilor militare.

    “Orice sugestie că aliaţii nu se vor apăra reciproc subminează întreaga noastră securitate, inclusiv cea a SUA, şi îi expune pe soldaţii americani şi europeni la riscuri sporite”, a declarat el. “Mă aştept ca, indiferent de cine va câştiga alegerile prezidenţiale, SUA să rămână un aliat puternic şi angajat al NATO”.

    Comentariile lui Trump au fost făcute în timpul unui miting de campanie înainte de alegerile primare republicane prezidenţiale din Carolina de Sud din această lună, care l-ar putea ajuta să obţină nominalizarea partidului său pentru a concura la alegerile din noiembrie împotriva lui Joe Biden.

    Fostul preşedinte american, care a fost mult timp un critic al NATO şi care a avut relaţii călduroase cu preşedintele rus Vladimir Putin, le-a spus susţinătorilor săi că “NATO era distrusă până când am apărut eu”. El a spus că în timpul mandatului său a insistat în faţa aliaţilor europeni că “toată lumea va plăti”.

    Trump a amintit că un preşedinte al unei ţări membre NATO l-a întrebat dacă SUA o vor apăra în cazul unui atac rusesc.

    “Nu v-aş proteja”, a spus Trump că a răspuns. “De fapt, i-aş încuraja să facă ce vor. Trebuie să plătiţi. Trebuie să vă plătiţi facturile”, şi-a amintit el că a spus.

    Comentariile lui Trump sunt un semnal că, dacă va fi ales din nou preşedinte, ar putea ameninţa angajamentul de apărare reciprocă care se află în centrul alianţei NATO, într-un moment în care temerile faţă de Rusia au crescut brusc în urma războiului acesteia împotriva Ucrainei. Fostul preşedinte a făcut recent presiuni asupra Congresului pentru a se opune aprobării unui nou ajutor pentru Kiev, care ar fi crucial pe câmpul de luptă.

    Stoltenberg a declarat că se aşteaptă ca “cel puţin jumătate” dintre membrii săi să atingă obiectivul autoimpus de a cheltui 2% din produsul lor intern brut pentru apărare. În timpul unei călătorii la Washington luna trecută, el a îndemnat SUA să-şi reafirme angajamentul faţă de alianţă şi a declarat că o NATO divizată ar însemna că “puterea SUA este diminuată”.

  • Achiziţia OTP Bank de către Banca Transilvania nu este doar o simplă tranzacţie, ci încă un pas dintr-un plan strategic discret de peste un deceniu de a creşte ponderea capitalului românesc, privat şi de stat, în sistemul bancar şi reducerea expunerii faţă de capitalul străin

    Vineri, 9 februarie 2024, Banca Transilvania a anunţat oficial că a semnat tranzacţia de achiziţie a OTP Bank România (banca plus operaţiunile de leasing şi de asset management) pentru 347,5 milioane de euro.

    Este a patra achiziţie bancară pe care o face Banca Transilvania în ultimul deceniu, după Volksbank, Bancpost şi Idea Bank.

    Preluarea OTP Bank va duce Banca Transilvania spre o cotă de piaţă de 23-24%, consolidându-şi astfel poziţia de lider în sistemul bancar românesc.

    Foarte multă lume nu ştie, dar principalul acţionar al Băncii Transilvania este Pilonul II de Pensii, unde peste 8 milioane de români au banii de pensie, respectiv contribuţia de 3,75% din salariul brut care se duce într-unul din cele sapte fonduri Pilon II de pensii.

    Achiziţia OTP are două semnificaţii:

    Prima – Banca Transilvania, o bancă românească fondată la Cluj şi condusă în continuare de la Cluj, cumpără operaţiunile din România ale unei bănci ungare – OTP, care este unul dintre cele mai mari grupuri financiare din regiune. OTP, care a intrat în România acum 20 de ani şi care pe parcurs a cumpărat două bănci – RoBank şi Millennium Bank, ar fi vrut să crească în continuare pe piaţă, dar nu mai putea să o facă prin creştere organică. Iar acest lucru s-ar putea pune pe seama poziţie Băncii Naţionale, care acum câţiva ani a respins direct achiziţia Băncii Româneşti, deţinută de National Bank of Greece, de către OTP. După numai un an, Banca Românească a fost achiziţionată de către EximBank, o bancă controlată de stat prin Ministerul Finanţelor. OTP a mai fost în discuţii să cumpere Garanti Bank, dar negocierile, care ajunseseră la faza unei oferte financiare, s-au oprit prin retragerea de la masă a OTP.

    Deşi au fost mai mulţi interesaţi de OTP – Erste/BCR, UniCredit, Raiffeisen – care a ajuns în faza finală cu Banca Transilvania, în final grupul ungar a vândut banca din România către Banca Transilvania la preţul pieţei, respectiv la un multiplu de 0,75 faţă de activele nete. Ca o comparaţie, UniCredit a cumpărat Alpha Bank România la un multiplu de 1,3, conform evaluărilor din piaţă.

    Cum a reuşit Banca Transilvania şi BNR să-i convingă pe cei de la OTP că banca din Cluj este cea mai bună soluţie pentru ei, istoria ne va spune.

    A doua semnificaţie este legată de creşterea ponderii capitalului românesc în sistemul bancar, o operaţiune care se face pas cu pas de mai mulţi ani şi fără să se bată public monedă pe acest lucru.

    În 2008, înainte să vină criza, ponderea capitalului românesc în sistemul bancar – bănci private cu capital românesc şi băncile de stat – era de numai 11,6%, în timp ce băncile cu capital majoritar străin, inclusiv sucursalele, aveau o pondere în sistemul bancar românesc de 88,2%.

    La finalul lui 2022, ultimele date agregate furnizate de BNR arată că în sistemul bancar capitalul românesc a crescut la 31,89%, în timp ce capitalul majoritar străin a scăzut la 68,11%, de la 88,2%.

    Această schimbare a avut ca motor susţinerea Băncii Transilvania în aceste achiziţii, care au permis să crească de la o cotă de piaţă de de 5,4% în 2008 (locul 7 în sistem), la 19,4% la final de 2022, susţinerea CEC Bank de a creşte organic într-un mod accelerat, banca controlată de stat reuşind să crească de la o cotă de piaţă de 4,3% în 2008 la 8,8% la final de 2022 şi, dacă mai punem creşterea de anul trecut, vom vedea CEC Bank cu o cotă de piaţă de peste 9%, cel mai probabil urcând pe locul patru, în faţa ING Bank. În 2008, CEC Bank era pe locul 9. Eximbank a reuşit să crească şi organic dar şi prin achiziţia Băncii Româneşti de la o cotă de piaţă de 0,9% în 2008, la o cotă de piaţă de 3,27% în 2022 (locul 8 în piaţă).

    Această creştere a capitalului românesc, atât privat cât şi de stat, poate fi pusă pe seama unui plan strategic care, repet, nu a fost făcut public într-un mod zgomotos, dar a fost şi este executat în fiecare an.

    Pentru a vedea cum s-a ajuns aici, trebuie să dăm puţin timpul înapoi.

    Anii ’90 au fost dezastruoşi pentru economia românească care ieşise din comunism şi o luase pe calea unui capitalism la voia întâmplării. Economia românească nu avea bani, nu avea valută, nu avea capital, în schimb avea inflaţie, deprecierea ucigătoare a cursului valutar leu/dolar, avea tensiuni sociale majore şi nici nu reuşise să se urce în trenul Uniunii Europene şi al NATO, tren în care se urcaseră fostele state comuniste.

    În acest context, economia României pierduse 30% din valoare, multe fabrici comuniste nu-şi mai găseau nici piaţă şi nici viitor, iar noii capitalişti făceau bani preluând contractele statului sau devalizând tot ce se putea devaliza, începând cu băncile de stat, companiile de stat, instituţiile de stat şi bugetul de stat.

    Sistemul bancar românesc începuse în trombă, cu patru bănci mari de stat, dar imediat fusese încălecat de factorul politic şi de noii capitalişti. Băncile private care apăruseră fuseseră mai degrabă înfiinţate pentru a lua depozite de la români şi a da credite acţionarilor şi prietenilor lor.

    În numai câţiva ani, băncile româneşti – fie cele de stat, care dominau piaţa, fie cele private care apăruseră -, confruntate şi cu situaţia economică dificilă, au fost trimise la colţ pline de credite neperformante, pline de scandaluri, de devalizări, pline de influenţe politice (Câtă lume îşi mai aduce aminte de Bancorex, cea mai mare bancă a României în anii ’90?).

    Este adevărat că nici supravegherea bancară din partea BNR nu fusese în cea mai bună formă, pe hârtie exista, în realitate nu prea.

    Dar, odată cu schimbările politice – venirea regimului Constantinescu, începerea unui proces amplu de privatizare, apariţia investitorilor străini, perspectiva intrării României în Uniunea Europeană şi NATO -, lucrurile au început să se schimbe şi în sistemul bancar.

    Bancorex, plină de credite neperformante şi scandaluri, a fost lichiditată (nume de cod Sunset) iar partea bună a fost dată BCR, o bancă de stat pe care un preşedinte reuşise să o ţină în picioare, Băncii Agricole i se găsise pe ultima sută de metri un cumpărător – Raiffeisen, BRD se privatizase cu grupul francez Societe Generale, iar Bancpost fusese preluată de o bancă portugheză şi fondul de investiţii al gigantului american General Electric. Creditele neperformante de la Bancorex şi Banca Agricolă fuseseră preluate de către stat.

    Supravegherea bancară din partea Băncii Naţionale se schimbase în totalitate şi începea să-şi facă simţită prezenţa în piaţă.

    Mugur Isărescu, guvernatorul BNR, a făcut tot posibilul să deschidă piaţa bancară către băncile străine, să privatizeze băncile de stat, mai ales pentru a susţine intrarea noastră în UE şi NATO.

    Băncile private care erau curate au rămas în picioare, Banca Transilvania fiind una dintre ele, iar celelalte bănci private care fuseseră devalizate de către propriii acţionari începeau să fie date deoparte – închise şi lichiditate.

    Băncile străine care apăruseră în piaţă la finalul anilor ’90 şi începutul anilor 2000 au adus banii de care suferea economia şi sistemul bancar, au adus knowledge, au adus încredere, ceea ce a însemnat enorm pentru economia românească, care încerca să se refacă după deceniul ’90 dezastruos.

    Economia a început să crească prin intrarea investiorilor străini, care a atras şi capitalul românesc, aşa cum era el atunci.

    Băncile străine au început să-şi facă simţită prezenţa şi pe piaţa de retail prin credite către persoane fizice.

    Din 2000 economia României a accelerat vizibil, iar pentru sistemul bancar punctul de glorie a fost 2005, atunci când grupul austriac Erste a cumpărat pentru o sumă imensă – 3,75 miliarde de euro – 60% din BCR, cea mai mare bancă locală, care avea o cotă de piaţă de 25%. Toată banca a fost evaluată astfel  la 6 miliarde de euro, adică un multiplu de 6 ori a activelor nete, un multiplu foarte mare, care nu a mai fost atins niciodată. Aşa, pentru istorie, Erste nu şi-a recuperat niciodată banii plătiţi pentru BCR.

    Anii 2000 au fost ani excepţionali pentru sistemul bancar, intrarea noastră în NATO (2004) şi Uniunea Europeană (2007) aducând miliarde şi miliarde de euro în sistemul bancar românesc pentru a se da credite populaţiei româneşti şi companiilor din România, care niciodată nu ajunseseră în situaţia în care băncile să se roage de ei să ia credite. Toată lumea credea că această creştere exponenţială economică, bancară, de business şi nu în ultimul rând de salarii va fi nelimitată.

    BNR a încercat prin măsuri mai puţin ortodoxe să încetinească ritmul de creştere a creditării (30-40% pe an), aprecierea monedei naţionale care scăzuse de la 4 lei pentru un euro la 3 lei pentru un euro, dar a avut prea puţin succes.

    În 2008, creditele acordate de bănci companiilor şi persoanelor fizice erau mai mari cu 40% faţă de depozitele atrase, diferenţa fiind acoperită prin linii de finanţare “fără număr, fără număr” de la băncile-mamă. Plus că 70% din credite fuseseră date în euro, franci elveţieni şi dolari, faţă de numai 30% în lei.

    De nicăieri, a apărut însă criza din 2008, cea mai mare criză financiară din ultimul secol, iar toată această euforie financiară a dispărut şi din România.

    Toate liniile de finanţare externe au dispărut peste noapte, miliardele de euro plecau înapoi la băncile-mamă, cursul valutar intrase în vrie şi toată lumea se întreba când va ajunge la 5 lei pentru un euro. BNR făcea eforturi disperate pentru a ţine sub control piaţa valutară şi monetară, dar şi pentru a ţine sistemul bancar românesc sub control, care se confrunta cu ieşiri mari de linii de finanţare. Pe lângă asta, apăruseră zvonurile privind prăbuşirea unei bănci – Banca Transilvania -, lumea făcând o corelaţie cu ce se întâmpla în afară, unde mari bănci americane şi europene cădeau în fiecare zi pe burse, iar statele făceau eforturi majore pentru a le ţine în viaţă.

    În toamna lui 2008 Banca Naţională a dat peste noapte un împrumut de urgenţă Băncii Transilvania, care se confrunta cu un deficit de lichiditate, iar în acelaşi timp asigura celelalte bănci din piaţă, toate străine, că nu-i nicio problemă cu banca din Cluj şi pot face operaţiuni cu ea în continuare.

    Pentru a opri hemoragia valutară şi căderea economică care se întâmpla în fiecare zi, guvernul de atunci a fost nevoit să ia un împrumut de urgenţă de 20 de miliarde de euro de la FMI, Banca Mondială şi Comisia Europeană ca să acopere deficitul de finanţare valutară, să asigure stabilitatea cursului valutar şi să finanţeze bugetul, care se confrunta cu o scădere de venituri pentru că economia nu mai mergea.

    Pe lângă acest lucru, a mai fost nevoie de acordul de la Viena, în care băncile străine s-au angajat să nu mai retragă finanţările în valută din România.

    Sistemul bancar românesc era expus pe valută, iar dacă cursul valutar creştea şi dispăreau liniile de finanţare în valută, colapsa.

    Între 2009 şi 2012 au fost trei ani economici cumpliţi. Băncile străine nu prea mai voiau să finanţeze economia pentru că nu mai aveau linii de finanţare externe, crescuse riscul, iar sediile centrale de la Viena, Paris, Atena, Amsterdam, Londra nu mai voiau expunere pe România, ci dimpotrivă.

    Căderea economică a dus la apariţia creditelor neperformante, iar sistemul bancar românesc s-a confruntat cu această problemă majoră. BNR a presat băncile să recunoască creditele neperformante, iar în 2014, pe vârf, creditele neperformante ajunseseră la aproape 25% din portofoliul de credite.

    După criza din toamna lui 2008, Horia Ciorcilă, preşedintele Băncii Transilvania şi principalul acţionar individual, a încercat să găsească o bancă străină care să-i aducă o stabilitate mai mare. A avut discuţii cu Société Générale, care deţinea în România BRD, a discutat cu National Bank of Greece, a discutat cu mai multe bănci străine, dar nu a ieşit nimic. Doar a reuşit să convingă Bank of Cyprus să preia 10% din acţiuni, cu posibilitatea de a-şi majora cota. Însă BNR nu a fost de acord.

    Economia s-a mai stabilizat, dar sistemul bancar suferea în continuare. Băncile străine intraseră într-un proces de reducere a expunerilor – deleveraging.

    Pe acest fond, Banca Trasilvania a început să preia o parte dintre clienţi, companiile mici şi mijlocii româneşti, care nu mai puteau să ia credite de la băncile străine.

    A fost o politică asumată, fără a şti unde va duce. Economia s-a mai îmbunătăţit, au început să crească salariile, piaţa imobiliară şi-a stopat căderea, iar programul Prima Casă a început să readucă clienţii în bănci, mai ales că preţurile apartamentelor erau la jumătate faţă de 2008.

    În 2014 pe piaţă a apărut însă o oportunitate pe care o ai o dată în viaţă: grupul austriac Volksbank a scos la vânzare banca din România, care în 2008 ajunsese pe locul 3 în piaţă, dar prin venirea crizei şi prăbuşirea pieţei imobiliare ajunsese să fie plină de credite neperformante. Băncile străine cărora li s-a oferit Volksbank au zis pas, iar printr-un concurs de împrejurări oferta a ajuns şi la Banca Transilvania, care într-o lună a luat decizia să o cumpere. A fost o tranzacţie unică pentru banca din Cluj, care pur şi simplu i-a schimbat viitorul. Preluarea cu succes a Volksbank, în urma căreia a câştigat 350 de milioane de euro, a propulsat-o în top 3 în piaţă. BNR a fost de acord cu această achiziţie şi chiar a încurajat-o, pentru a mai acoperi din golul de finanţare care exista pe piaţa bancară.

    În numai câţiva ani, pe piaţă a apărut la vânzare şi Bancpost, o altă bancă din top 10 pe care acţionarul majoritar, grupul elen Eurobank, trebuia să o vândă ca parte a unei înţelegeri europene din criza grecească din 2010. Având experienţa Voksbank şi beneficiind în continuare de susţinerea BNR, Banca Transilvania a cumpărat Bancpost, reuşind astfel să ajungă pe primul loc în piaţă, depăşind BCR, aflat în portofoliul Erste.

    BCR a fost cea mai lovită bancă de criza din 2008/2009, înregistrând cel mai mare portofoliu de credite neperformante, multe credite venind şi din istoria băncii. Erste nu a mai riscat cu BCR aşa cum a riscat în momentul achiziţiei, în 2005, aşa că a tras frâna de mână. Treptat, BCR a pierdut din cota de piaţă, ceea ce a permis Băncii Transilvania să-i ia locul.

    La fel s-a întâmplat şi cu BRD, francezii confruntându-se cu multe probleme la Bucureşti, nu au mai vrut să-şi mărească expunerea.

    Raiffeisen şi UniCredit au mai crescut faţă de 2008, dar nu suficient.

    ING a avut creşterea cea mai spectaculoasă, de la o cotă de piaţă de 3,5% în 2008 ajungând la 9% în 2022.

    Această creştere a Băncii Transilvania, dar şi a celorlalte bănci româneşti – CEC Bank şi Eximbak -, a avut în spate o schimbare fundamentală a pieţei bancare locale: depozitele au devenit mai mari decât creditele (spre exemplu, acum depozitele sunt mai mari decât creditele cu 30%), deci nu mai este nevoie de finanţare externă, scăderea spectaculoasă a dobânzilor la lei a făcut ca 70% din credite să fie date în lei şi numai 30% în valută, ceea ce a făcut să dispară riscul valutar, economia a crescut spectaculos (spre exemplu, între 2008 şi 2022 economia a crescut de aproape trei ori), creşterea salariilor de 3-4 ori a dus la creşterea depozitelor bancare, creşterea spectaculoasă a companiilor mici şi mijlocii româneşti care şi-au găsit finanţare în special la băncile româneşti, stabilitatea cursului valutar leu/euro din ultimul deceniu.

    Intrarea în Uniunea Europeană ne-a adus 80 de miliarde de euro, bani care se regăsesc şi în sistemul bancar.

    Pe lângă acest lucru, specific pentru Banca Transilvania a fost apariţia banilor din Pilonul II de Pensii, bani care au ajuns şi în capitalul băncii, Pilonul II de Pensii devenind principalul acţionar, cu peste 30% din acţiuni.

    Pentru a nu se mai confrunta cu situaţia din 2008, când au dispărut peste noapte finanţările în valută, BNR a susţinut această creştere a capitalului românesc în sistemul bancar, o creştere care te ajută şi în perioadele de criză, când pieţele financiare se blochează.

    Când a venit COVID-ul, băncile româneşti au cumpărat emisiunile de titluri de stat ale Ministerului Finanţelor deoarece băncile străine făcuseră câţiva paşi înapoi.

    Când a venit criza cu apariţia războiului din Ucraina, băncile româneşti au cumpărat titlurile de stat şi au alimentat cu euro casele de schimb valutar.

    Este mai uşor să suni în birourile de la Bucureşti decât în birourile de la Viena, Paris, Amsterdam, Milano, sau Londra.

    Aşa, ca nişte date statistice, Banca Transilvania a crescut din 2008 încoace de 8,4 ori la nivel de active, CEC Bank a crescut de 5,3 ori, iar Eximbank a crescut de 8,3 ori. BCR a crescut din 2008 până la jumătatea anului trecut cu numai 65%, iar BRD cu numai 51%. Activele sistemului bancar în toată această perioadă au crescut cu 150%.

    Aceasta este o poză pe 15 ani a sistemului bancar din România. Certitudinea este că Banca Transilvania a fost încurajată prin toate mijloacele şi susţinută să devină lider, să-şi mărească cota, iar capitalul bancar românesc, cel privat şi de stat prin CEC şi Eximbank, să câştige teren.

    Ce va fi în continuare vom vedea, dar aşa, ca nişte ţinte, îmi amintesc că Horia Ciorcilă, preşedintele Băncii Transilvania, mi-a spus după achiziţia Bancpost că banca trebuie să ajungă la o cotă de 30% pentru a face faţă tuturor vremurilor, pentru a finanţa economia românească şi când e perioadă de boom economic şi când sunt crize.

    Şi nu ştiu cine mi-a spus, dar capitalul românesc în sistemul bancar, privat şi de stat, trebuie să ajungă la 50%.

  • Real Estate. Inovaţie internă, ambiţii globale

    Vaunt, un start-up dedicat digitalizării proiectelor din piaţa rezidenţială lansat în 2020, a facilitat anul trecut intermedierea a 1,3% din totalul tranzacţiilor din România reprezentând o valoare totală de 760 de milioane de euro. Pe termen lung însă, ambiţiile fondatorilor depăşesc rezidenţialul românesc şi vizează transformarea platformei într-o unealtă esenţială pentru dezvoltatorii de locuinţe, oriunde s-ar afla ei. 

     

    Îi ajutăm pe dezvoltatori să digitalizeze tot procesul de vânzare. Din momentul în care ştiu câte unităţi o să vândă, specificaţiile tehnice ale apartamentelor, până când se face predarea către proprietar”, a descris Irina Constantin, CEO al Vaunt, platformă dedicată digitalizării pieţei rezidenţiale, în una dintre ediţiile recente ale emisiunii ZF Real Estate by Storia.ro. Potrivit reprezentanţilor companiei, Vaunt a fost lansat în 2020, cu scopul de a facilita procesul de vânzare în domeniul imobiliar rezidenţial printr-o abordare integrată, digitală, de către Irina Constantin, CEO, şi Răzvan Mitre, CTO. De la lansarea sa, platforma a crescut la nivel naţional; în acest moment, aproximativ 10% din proiectele rezidenţiale noi din Capitală sunt încărcate aici pe platformă. Până la finalul anului trecut, Vaunt a ajuns la 50 de clienţi, care au încărcat proiecte în valoare totală de aproape 2,1 miliarde şi care au efectuat tranzacţii de peste 760 milioane de euro, reprezentând 1,3% din totalul tranzacţiilor imobiliare din România în 2023. „Aceasta nu este o platformă de vânzare, este un tool care se utilizează intern, prin care sunt conectate şi alte servicii conexe – spre exemplu, dezvoltatorii pot să promoveze proprietăţile pe care le au pe site-uri de specialitate. Continuăm să investim în zona aceasta de inovaţie şi ne uităm mai departe şi la noile tehnologii, cum ar fi machine learning şi AI, care să îi ajute dezvoltatorii imobiliari în următoarele lor proiecte.” Clienţii sunt dezvoltatori imobiliari din piaţa rezidenţială, care dezvoltă minimum 50 de unităţi şi care au cel puţin 1-2 persoane în echipa de vânzări. Irina Constantin spune că după lansare au crescut businessul cu peste 50% de la an la an. „Ce ne ajută foarte mult este că piaţa, în special în zona de rezidenţial, încă este la început, este o piaţă nouă, construim recent, de 20-30 de ani, iar după pandemie, oamenii au fost mai deschişi la zona de digitalizare şi am putut să purtăm conversaţii mult mai uşor în această direcţie.”  Platforma funcţionează pe baza unui abonament care se plăteşte lunar de către dezvoltatori şi în prezent înregistrează venituri anuale de 200.000 de dolari. Iar dacă până acum start-up-ul a fost finanţat din sursele proprii ale antreprenorilor, pentru scalare ei şi-au propus să atragă o investiţie prin intermediul unui accelerator dedicat expansiunii pe piaţa americană.

    Carte de vizită Irina-Alina Constantin:

    1. A absolvit Facultatea de Inteligenţă Artificială şi Tehnologie în cadrul Universităţii Politehnice din Bucureşti;

    2. A avut mai multe roluri conectate de domeniul digital, cât şi de marketing şi comunicare;

    3. Parcursul antreprenorial l-a început în 2013 când a cofondat agenţia de branding Brandeer; un an mai târziu pus bazele unei companii axate pe dezvoltarea de software( Aesthetic Works).

    Sursa: LinkedIn

    În prezent, pentru Vaunt lucrează 7 persoane, iar alături de Irina Constantin se află Răzvan Mitre, CTO: „Noi venim din zona de tehnologie, iar restul echipei noastre vine din zona de comunicare şi marketing. Amândoi suntem ingineri la bază şi am lucrat înainte şi în mediul corporate în această zonă”.

    Ambiţiile lor pe termen mai lung depăşesc graniţele ţării şi vizează o abordare internaţională: „Vrem să devenim o companie globală, să fim pilonul pentru proiecte rezidenţiale la nivel global; scopul nostru este să devenim o companie publică listată, ceea ce înseamnă că în următorii 7-8 ani vrem să ajungem la un business de minimum 100 de milioane de dolari. Urmează să lansăm un produs la nivel global care va uni America şi Europa, de care vor beneficia atât clienţii dezvoltatorilor, cât şi dezvoltatorii în sine”, a descris ambiţiile start-up-ului Vaunt Irina Constantin.  Portofoliul de parteneri Vaunt include unii dintre cei mai mari dezvoltatori rezidenţiali din România, dar şi agenţii, precum: Nusco City, Hils, Akcenty City, SDC Properties, VIBE Properties, Nord One. Potrivit reprezentanţilor companiei, aceştia pot să ţină evidenţa clienţilor şi solicitărilor, să ţină evidenţa inventarului pentru portofoliul de locuinţe şi anexe, să ruleze campanii de marketing prin newsletter şi SMS, să prezinte apartamentele din portofoliu în 2D, să gestioneze aspecte financiare, să genereze statistici în timp real şi multe altele, totul într-o singură platformă colaborativă online.   

    Trei întrebări şi răspunsuri din interviul cu Irina Constantin, CEO al Vaunt:

    1. Care sunt tendinţele ce se conturează în rândul dezvoltatorilor din piaţa rezidenţială românească?

    Ce am observat este că dezvoltatorii imobiliari îşi asumă nu doar să construiască o clădire, ci mai mult, vedem dezvoltatori care găzduiesc un stil de viaţă în proiectele lor, care se uită la regenerarea urbană. Există multe proiecte care includ o infrastructură, un loc în care oamenii pot să trăiască, care includ servicii medicale, spaţii verzi  etc. Acum au o gamă de apartamente mai mari de trei-patru camere, balcoane mai generoase, spaţii verzi în în apropiere sau proiecte de case.

    2. Vor scădea preţurile în piaţa rezidenţială?

    Ce am observat la sfârşitul anului trecut într-adevăr a fost o încetinire a numărului de tranzacţii, dar preţul pe tranzacţie s-a menţinut sau a înregistrat o uşoară creştere. Situaţia Bucureştiului este una atipică, adică autorizaţiile de construire s-au oferit mai greu, dar cererea în continuare rămâne, aşa că din acest punct de vedere nu cred că piaţa o să scadă, cel puţin în zona de proiecte rezidenţiale noi. Atât timp cât o să fie cerere, dar oferta o să fie mai mică, natural o să se producă o creştere a preţurilor.

    3. Mai este loc de proiecte noi tehnologice în piaţa imobiliară?

    Întotdeauna va fi loc pentru inovaţie. Din punctul meu de vedere, niciodată n-o să fie prea multe astfel de soluţii pe o piaţă. Trebuie să te concentrezi foarte mult când dezvolţi un astfel de produs, în special într-un mediu tradiţional, cum e zona de real state, să identifici dificultăţi pe care le au clienţii, să fii acolo cu ei, astfel încât să rezolvi aceste provocări cu ajutorul tehnologiei.