BusinessMagazin

Blog

  • Hotelul Watergate fara cumparatori

    Dupa cum afirma Paul Cooper, vicepresedinte al Alex Cooper Auctioneers, 10 persoane din intreaga lume s-au aratat interesate de cumpararea imobilului, depunand garantii de cate un milion de dolari, informeaza CNN. Cu toate acestea, hotelul a ramas in mainile creditorului, PB Capital, dupa ce nimeni nu s-a aratat dispus sa plateasca pretul minim cerut de 25 milioane de dolari.

    In noaptea din 17 iunie 1972, au fost gazduiti in hotel oamenii angajati de presedintele american Richard Nixon sa intre prin efractie in biroul Partidului Democrat, din timpul campaniei de re-alegere. Arestarea hotilor a fost punctul de pornire al anchetei care a dus, doi ani mai tarziu, la demisia lui Nixon. Printre oaspetii hotelului s-au numarat si fostii agenti FBI si CIA, G. Gordon Liddy, respectiv Howard Hunt, ulterior arestati datorita implicarii lor in infractiunea de la Watergate.

    Complexul Watergate a fost construit la finalul anilor 60 si include un hotel, doua cladiri de birouri si 3 imobile de apartamanete. CNN adauga ca arhitectii considera ca hotelul Watergate ar avea nevoie de renovari in valoare de 100 milioane de dolari.

     

  • Profit peste asteptari pentru Apple

    Vanzarile noilor versiuni de telefoane iPhone, computere Macintosh precum si popularele iPod-uri au adus venituri de 8,34 miliarde de dolari in ultimul trimestru, anunta the Telegraph. Apple a vandut 5, 2 milioane produse iPhone, fata de cele 3,79 milioane comercializate in primul trimestru al anului.

    Wall Street Journal     sustine ca veniturile rezultate din vanzarea dispozitivelor iPhone s-au triplat la 1.69 miliarde de dolari comparativ cu anul trecut, eclipsand castigurile aduse din comertul cu dispozitive iPod. Ba mai mult, cererea tot mai mare de de terminale iPhone a determinat o scadere de 7.3 procente a veniturilor aduse de vanzarea de iPod-uri. In timp ce unii analisti sustin ca atitudinea conservatoare a gigantului Apple este una prudenta, avand in vedere, mai ales, economia actuala, Andy Hargreaves a atentionat ca vanzarile ar putea scadea, dat fiind faptul ca le este foarte usor consumatorilor sa anticipeze produsele ce urmeaza a fi introduse pe piata de catre companie.

    De la lansarea din 2007, mai mult de 21 milioane unitati de iPhone au fost vandute, totalizand impreuna cu numarul de dispozitive iPod o suma de 37 milioane. “Apple este una dintre putinele companii a carei afacere a rezistat tumultoasei economii actuale” a declarat Eric Kuby, director de investitii al Northstar Investment Management. Gigantul are planuri mari: mai nou, vrea ca din anul urmator sa inceapa comercializarea de produse iPhone si in China.
     

     

  • Bursa pe minus

    Titlurile celor cinci societati de investitii financiare (SIF) au scazut in medie cu 0,7%, iar indicele extins al Bursei, BET-XT, care analizeaza evolutia primelor 25 de titluri in functie de lichiditate, inclusiv SIF-urile, era cotat la inchidere cu 4,5% sub referinta.

    Ultimele tranzactii cu cele mai lichide zece actiuni de la BVB au fost realizate la preturi care au scazut in medie cu 1,5%, iar titlurile companiilor din sectorul energetic au adus o scadere a indicelui BET-NG cu 2,3%.

    Actiunile SIF Oltenia (SIF5) au fost cele mai lichide din piata, cu o valoare cumulata de 3,8 milioane lei , iar ultimele tranzactii au fost efectuate la un pret de 0,885 lei, in scadere cu 1,1%. Titlurile SIF Moldova (SIF2) au incheiat ziua in scadere cu 1,9%, fiind cotate la un pret de 0,77 lei, iar pretul actiunilor Banca Transilvania (TLV) au fost de 1,18 lei, in crestere cu 1,7% fata de referinta.

    Cele mai mari cresteri ale pretului de tranzactionare au fost inregistrate de Farmaceutica Remedia Deva (RMAH) cu 10,5% si Condor Group Arad (CGC) cu 9,7%. Casa de Bucovina-Club de Munte (BCM) a avut o scadere a pretului de tranzactionare cu 6,5%, iar Amonil (AMO) cu 5,9%.

    Evolutia pietei de la Bucuresti a fost diferita de cea a marilor burse europene, care au incheiat sedinta de miercuri in crestere cu 0,1% – 0,6%.
     

  • Biden: SUA susţin Ucraina în drumul spre NATO

    Vizita lui Biden în regiune – care a avut loc la numai două săptămâni după întâlnirea dintre preşedintele SUA, Barack Obama şi omologul său rus, Dmitri Medvedev – a avut scopul de a risipi temerile în Georgia şi Ucraina cu privire la posibila decizie administraţiei Obama de a îşi retrage sprijinul pentru ţările cu viziuni pro-vestice, cu scopul de a îmbunătăţi relaţiile Washingtonului cu Moscova. Furia oficialilor ruşi este în creştere din cauza adâncirii alianţelor vestice în ceea aşa-numita „zonă a intereselor privilegiate”, dar şi din cauza propunerii extinderii NATO prin aderarea Ucrainei şi Georgiei, ţări din fosta Uniune Sovietică.

    Biden a lăsat să se înţeleagă foarte clar că Statele Unite sunt entuziaste în legătură cu această propunere. „Dacă alegeţi să luaţi parte la integrarea euro-atlantică, ceea ce eu cred că faceţi, atunci vă vom sprijini puternic”, a declarat Biden după întâlnirea cu preşedintele ucrainean Viktor Yushchenko.Pe de altă parte, purtătorul de cuvânt al Ministerului de Externe de la Moscova, Andrei Nesterenko, consideră că este dreptul suveran al Ucrainei să îşi aleagă aliaţii, dar că este foarte important ca acest lucru să fie implementat în mod transparent, fără jocuri de culise şi fără a prejudicia interesul altcuiva.

    În tot acest timp, în Ucraina şi Georgia, problemele sunt departe de a se rezolva. La Kiev, preşedintele în exerciţiu, pro-europeanul Viktor Yushchenko, nu este cotat cu prima şansă la alegerile din ianuarie. Urmăritorii săi, Yulia Tymoshenko şi Viktor Yanukovich, sunt mai puţin entuziaşti cu privire la aderarea la NATO, la fel ca majoritatea ucrainienilor. Preşedintele Georgiei, citat duminică de Wall Street Journal, declara că „speranţele ţării de a se alătura NATO sunt aproape nule” şi că „dacă Rusia ar reuşi să blocheze şansele Georgiei de a intra în alianţă, ar avea loc o mare tragedie pentru ţara sa”.

    Mai multe puteţi citi în NYTimes: www.nytimes.com.
     

  • Afacerile Gerocossen au crescut cu 10% la 6 luni, pana la 2,6 milioane euro

    Compania de cosmetice a benficiat de pe urma migrarii consumatorilor din segmentul produselor cu pret ridicat, spre cele cu pret mediu, tendinta stimulata si prin promotiile oferite de producator.

    Produsele Gerocossen sunt distribuite in proportie de 69% in sistemul de comert traditional si de 29% prin canale moderne ca supermarketurile si hypermarketurile, dar si prin canalul farma.

    Reprezentantii Gerocossen mizeaza pe o crestere a vanzarilor ce va depasi ritmul pietei de 5-10% in 2009, bazandu-se pe faptul ca femeile nu vor renunta la consumul de produse pentru infrumusetare.

    Competitorii locali ai Gerocossen sunt Farmec Cluj-Napoca, Genmar Bucuresti, Gerovital Cosmetics si Ivatherm.
     

  • ING: “Rata rezilierilor s-a injumatatit in T2”

    "Observam in trimestrul al doilea un semnal ca, din punctul de vedere al cererilor de reziliere, piata asigurarilor de viata din Romania se stabilizeaza", spune Cornelia Aurelia Coman, directorul general ING Asigurari de Viata. Astfel, daca in primul trimestru rata rezilierilor la ING Asigurari de Viata era de 2% pe luna, din totalul contractelor in vigoare, in trimestrul al doilea acesta s-a injumatatit, la 1%. "Ca tendinta, sesizam din partea clientilor nostri o nevoie tot mai mare de garantii si de comunicare transparenta si mai intensa. Este si normal sa fie asa, in conditiile in care contractele de asigurare de viata sunt incheiate pe termen lung, in medie, 20 de ani”.

    Astfel, in prima jumatate a anului, in vanzarile noi ale ING Asigurari de Viata contractele traditionale reprezinta 76% din total (in ceea ce priveste numarul de produse), in crestere evidenta fata de perioada similara din 2008. In aceeasi perioada, produsele cu cele mai mari ponderi in vanzari au fost planurile financiare pentru copii (cu 29%), planurile financiare cu economisire (25%) si planurile financiare cu componenta de protectie (25%). O alta tendinta pozitiva se manifesta la nivelul intentiilor de achizitie, asa cum arata un studiu realizat de Mercury Research, din iulie 2009: intentia de achizitie pentru asigurarile de viata a crescut la 17%, fata de 14% in noiembrie 2008, in timp ce pentru pensiile facultative aceasta este in prezent de 13%, fata de 11%, in noiembrie 2008.

  • Europa încearcă să scape de dependenţa gazelor ruseşti

    Chiar dacă Gazprom, compania rusească de export de gaze, ar închide conducta din nou, ar trebui să existe suficient gaz pentru a continua, mulţumită planurilor gândite în această perioadă, declară comisarul european pe probleme de energie, Andris Piebalgs. Aceste planuri se aplică chiar şi pentru ţările vulnerabile din afara UE, ca cele din Balcani, adaugă oficialul.

    Totuşi, analiştii susţin că rămân întrebări profunde legate de iarna viitoare referitoare la capacitatea Europei de a putea garanta resurse stabile şi îndestulătoare de gaze naturale din Rusia, principalul său furnizor. Unele iniţitive au fost deja avansate, însă oficialii afirmă că multe dintre ele sunt de ani buni repsinse, iar analiştii cred că unele sunt imposibil de realizat din cauza sensibilităţilor politice în ceea ce priveşte controlul resurselor energetice. Piebalgs a fost nevoit să recunoască faptul că îi este imposibil să interzică oprirea gazelor, mai ales dacă discuţiile dintre Rusia şi Ucraina, de la Bruxelles, din această vară, ajung în pragul colapsului.

    Până de curând, gazele naturale erau o resursă relativ abundentă în Europa, însă resursele din Marea Nordului se epuizează rapid. Potrivit NYTimes, în timp ce Norvegia încă produce 15% din necesarul UE, Rusia alimentează deja cu 25%, iar contribuţia sa la piaţa europeană este aşteptată să crească drastic, ţinând cont de tendinţele curente care adâncesc nevoia de gaz rusesc a blocului european. Nabucco ar putea fi soluţia prin preluarea gazului non-rusesc din jurul Mării Caspice, având în plus avantajul evitării Ucrainei.

     

    Mai multe puteţi citi în NYTimes: www.nytimes.com.

  • Danone: Speram sa urmarim trendul pietei de 5-10% in 2009

    "Dupa scaderile lunare de 2-3% din ianuarie si februarie, lunile de primavara au adus o stagnare a vanzarilor. In iunie putem vorbi de o crestere a vanzarilor de peste 2%, comparativ cu luna mai", a precizat Bogdan Ioachim, director comunicare, nutritie si stiinta in cadrul Danone.

    Printre cauzele care au determinat scaderea vanzarilor de iaurt se numara reducerea puterii de cumparare a populatiei si comportamentul de consum al oamenilor, care nu considera iaurtul ca fiind un aliment de baza. In Romania se inregistreaza un consum de 6 kg pe cap de locuitor anual, in comparatie cu vecinii nostri bulgari, care consuma cate 16 kg pe cap de locuitor.

    Compania Danone a operat reduceri de preturi intre 8-10% la 3 marci de iaurturi si a apelat la promotii de tipul "cumperi 2 si primesti 1 gratis" pentru a impulsiona vanzarile. Ofertele speciale au vizat produsele din categoria de pret medie si economica.

    "In ultimul timp s-a constatat o migrare a clientilor din categoria medie de preturi spre cea cea de jos, de aceea am intervenit cu promotii pentru a pastra clientela de pe acest segment", a mai adaugat Bogdan Ioachim.

    Cele mai mari vanzari le-au inregistrat marcile din categoria inferioara de pret, in timp ce brandurile din categoria de pret mediu au scazut cel mai mult.
    Marcile premium, cum ar fi iaurturile probiotice sau cele cu beneficii suplimentare, si-au mentinut vanzarile constante in perioada de scadere acuta a pietei, beneficiind de o clientela fidela.

    Producatorul de lactate Danone Romania a obtinut in anul 2008 afaceri de circa 125 milioane de euro. Danone Romania face parte din Grupul Danone, unul dintre liderii mondiali din industria alimentara, detinand primul loc in lume in domeniul produselor lactate proaspete si locul doi in domeniul apelor minerale imbuteliate, a alimentatiei pentru copii si a nutritiei clinice.
     

  • Nabucco in vremea crizei – GALERIE FOTO

    Parafrazandu-l pe Von Clausewitz, cineva a spus la un moment dat ca politica externa este o continuare a razboiului. E corect si in cazul gazoductului Nabucco, un proiect despre care se vorbeste de opt ani, dar care nu a avansat prea mult de la stadiul analizelor, al semnarilor oficiale si al studiilor de fezabilitate; ultima semnare, la care au participat oficiali din Turcia, Bulgaria, Romania, Ungaria si Austria, a avut loc la 13 iulie la Ankara si priveste acordul de tranzit pe teritoriul statelor participante.

    Conform declaratiilor oficiale, conducta Nabucco reprezinta, pentru Europa, o alternativa la gazul rusesc, care asigura un sfert din consumul european. Cel putin la nivel declarativ, conducta Nabucco nu creeaza probleme nimanui: o sursa diplomatica rusa declara saptamana trecuta agentiei Interfax ca Moscova a intampinat semnarea acordului interguvernamental de realizare a proiectului “cu calm” si ca problema constructiei “este partial politizata in mod nejustificat”. Diplomatul rus a adaugat ca proiectele de acest gen nu trebuie sa aiba fundamente geopolitice, ci rationalitate din punct de vedere economic, “ceea ce nu este deocamdata cazul Nabucco”. La fel de pasnic s-a aratat si premierul roman Emil Boc, care declara la semnarea de saptamana trecuta ca Nabucco va asigura securitatea energetica la nivelul UE, in conditiile economiei de piata si fara presiuni politice, nefiind indreptat impotriva vreunui stat.

    Nu-i induiosatoare politica, la nivel de declaratii mai mult sau mai putin oficiale? Nu in toate cazurile, pentru ca in zilele ce au urmat semnarii de la Ankara, Comisia Europeana a adoptat un nou regulament pentru ameliorarea securitatii aprovizionarii cu gaze in Uniune; documentul solicita guvernelor sa fie pregatite si sa coopereze in cazul unor intreruperi viitoare ale aprovizionarii cu gaze. “Cresterea securitatii energetice va fi una dintre una dintre prioritatile anilor urmatori. Europa trebuie sa invete din lectiile crizelor trecute si sa se asigure ca cetatenii europeni nu vor mai fi lasati sa sufere de frig fara a avea vreo vina”, a declarat presedintele Comisiei, José Manuel Barroso.

    Crizele la care se refera Barosso sunt intreruperile survenite in livrarea de gaze din Rusia de la inceputul acestui an si din urma cu doi ani, cand niste aparente conflicte comerciale intre Gazprom si Ucraina au lasat in frig consumatorii din mai multe state europene. Abordarea directa, lipsita de nuante diplomatice, a presedintelui Comisiei Europene se poate traduce, in viitor, atat prin sprijin financiar si politic consistent din partea Europei pentru Nabucco, cat si pentru orice alte proiecte de diversificare a alimentarii cu gaze naturale sau de stocare a acestora.

    La acest ultim capitol Romania poate juca o carte castigatoare, daca Guvernul de la Bucuresti se va dovedi capabil sa colaboreze in mod real cu mediul de afaceri si sa promoveze proiecte adecvate; unul dintre acestea poate fi o idee mai veche, dar actuala, a lui Dinu Patriciu, de constituire a unor depozite subterane in foste zacaminte de gaze. O alta posibilitate este construirea unor terminale de gaz petrolier lichefiat la Marea Neagra.

    In treacat fie spus, gazul petrolier lichefiat adus din zona Africii este o alternativa de aprovizionare cat se poate de viabila pentru Romania atat pentru consumul intern, cat si pentru comert.
    Ramanand in spatiul Nabucco, sa consemnam pe scurt datele proiectului: ar trebui sa aiba 3.300 de kilometri, constructia ar trebui sa inceapa in 2011 si gazoductul sa devina operational din 2014. Costurile sunt estimate la circa opt miliarde de euro, iar cele doua mari institutii financiare europene, Banca Europeana de Investitii si Banca Europeana pentru Reconstructie si Dezvoltare, s-au aratat dispuse sa finanteze proiectul (totusi, singurii bani adevarati intrati pana acum in Nabucco au fost 200 mil. euro din partea Comisiei Europene, suma ce nu reprezinta mare lucru pentru un proiect la care numai participarea Transgaz ar sari de 400 mil. euro).

    Actionarii consortiului sunt OMV Gas & Power din Austria, MOL din Ungaria, Transgaz, Bulgarian Energy Holding, BOTAS din Turcia si RWE din Germania. Capacitatea initiala de transport a conductei este de 8 miliarde metri cubi/an si este proiectata sa creasca la 31 de miliarde de metri cubi de gaze naturale pe an pana in 2020. Consumul anual de gaze al Romaniei este de 17-18 miliarde de metri cubi, un sfert provenind din import. Trecand la furnizori, intram, fie ca Moscova este de acord sau nu, in spatiul geopoliticii si al jocurilor de interese. Potentialii furnizori sunt Irakul, Egiptul, Siria si Turkmenistanul, care s-au declarat gata sa ofere gaze inca de la inceputurile proiectului. Poate parea bine, dar aici apar primele semne de intrebare: zacamintele irakiene nu sunt cele mai competitive din punct de vedere tehnic, iar consumul intern este foarte mare pentru producerea de electricitate; in acelasi timp, distantele se pot dovedi prohibitive pentru furnizorii sirieni si egipteni.

  • Irakul, pe cont propriu

    Ma aflu in sediul administratiei regionale din Kirkuk – districtul bogat in petrol din nordul Irakului, cel mai disputat colt al tarii. Liderii provinciali – suniti, kurzi, turkmeni si crestini – au venit sa-l intalneasca pe ofiterul american cu rangul cel mai inalt, amiralul Mike Mullen, seful Statului Major Interarme, impreuna cu care sunt si eu. Toti cei 11 lideri irakieni sunt asezati de o parte a mesei de conferinta, iar oficialii americani mi-au dat un cod al culorilor care ma ajuta sa identific fiecare politician irakian, optiunile lui politice si afilierea religioasa.

    Fiecare lider irakian ii spune amiralului, prin intermediul unui translator de araba, de ce comunitatea sa merita o anume bucata din Kirkuk, pana se ajunge la reprezentantul kurd, care anunta in limba engleza: “Eu vreau sa spun un banc”. E ziua mea norocoasa. “Dupa ce Saddam a fost inlaturat de la putere in 2003”, a spus Rebwar Talabani, vicepresedintele Consiliului provinciei, “era un cetatean mai in varsta care a vrut sa scrie o scrisoare noului guvern in care sa explice tot ce suferise pe vremea lui Saddam, ca sa poata primi compensatii. Dar el era analfabet. Dupa cum stiti, in afara birourilor guvernamentale avem scriitori profesionisti de scrisori, special pentru analfabeti.

    Asa ca omul i-a spus unui scrib toate problemele sale. , si tot asa pana in ziua de azi. Scribul a notat tot. Cand a terminat, omul i-a cerut sa-i citeasca o data scrisoarea de la un capat la celalalt inainte de a o inmana guvernatorului. Asa ca scribul i-a recitit-o. Dupa ce a terminat, omul s-a lovit cu mana peste frunte si a zis: ”. Bancul lui Talabani parea sa-i vizeze atat pe colegii lui irakieni, cat si pe Mullen. Traducerea mea: “Toti de aici au cate o poveste, si cam toate sunt dureroase. Noua, irakienilor, ne place sa ne spunem povestile si de ce le spunem, de aia devin tot mai frumoase. Dar daca voi, americanii, plecati de-acum, trebuie sa ne decidem: ne mai spunem povestile sau ne dam seama cum ne depasim diferendele”.

    Si aceasta a fost concluzia cu care am parasit eu aceasta tara: irakienii stiu cine sunt si nu sunt tot timpul bucurosi de asta, dar inca nu si-au dat seama cine vor sa fie ca tara. Sunt extenuati de anii de conflict civil si nu mai vor sa revina la asa ceva. Totusi, cand vine vorba de marile probleme nerezolvate – cum va fi impartita puterea in Kirkuk, cum vor fi inglobati in guvern sunitii, cum vor fi impartite bogatia rezultata din petrol si puterea intre provincii si guvernul central – diferitele comunitati etnice nu vor sa se compromita prea tare. Sunt uimit, in urma discutiilor cu ofiterii americani de aici, cat de mult au invatat de la si despre irakieni.

    A durat mult prea mult, dar militarii nostri inteleg acum acest loc. Dar irakienii? Sunt multi irakieni impreuna cu fortele americani din Kirkuk. In sala de mese de la baza militara, imi place sa ma uit cum ofiterii irakieni privesc la amalgamul de militari americani din jurul lor – barbati, femei, negri, albi, asiatici, hispanici – si ma intreb: ce-au invatat oare de la noi? Am lasat, e drept, niste lucruri rusinoase in urma – acte de tortura si Abu Ghraib – dar am lasat si un milion de acte de bunatate. Curand o sa si aflam ce anume au invatat irakienii. Dupa cum le-a spus si amiralul Mullen liderilor adunati in jurul mesei: Statele Unite nu vor rezolva problemele irakienilor, asta e treaba unei natiuni suverane. Asa ca irakienii ar face bine sa treaca la treaba, pentru ca “potrivit actualului grafic de retragere, fortele coalitiei nu vor mai fi aici peste 18 luni”.

    Acesta este un mesaj important – altfel, irakienii vor amana la nesfarsit rezolvarea disputelor lor intrastatale. Noi nu o putem face in locul lor – dar diplomatii nostri ar fi putut face mai mult ca sa-i ajute sa ajunga la compromisurile necesare. Avem emisari speciali in Iran, Afganistan, Pakistan si in conflictul israelo-palestinian, dar pentru Irak – o tara-cheie in Orientul Mijlociu, unde am pierdut atatea vieti si am cheltuit mii de miliarde de dolari – nu exista niciun trimis special, niciun secretar de stat care sa se preocupe doar de pregatirea unei solutii decente pentru acesti oameni. Vicepresedintele Joe Biden supervizeaza politica privind Irakul, dar el are prea multe alte lucruri de facut. Irakul are nevoie de un mediator cu norma intreaga, puternic si hotarat. Oficialii de rang inalt irakieni sunt prea mandri ca sa ne ceara ajutorul si probabil se vor abtine sa faca asta public, dar irakienii obisnuiti vor spune ce vor si de ce au nevoie.

    Noi suntem singurul jucator de incredere aici – inclusiv pentru cei care ne urasc. Ei au nevoie de un mediator american, pentru ca fiecare sa se duca apoi la comunitatile proprii si sa spuna: “eu n-as fi facut niciodata aceste concesii, dar americanii aia ingrozitori m-au pus sa le fac”. Dupa ce am invadat si am stabilizat Bosnia, nu le-am dat pur si simplu apoi cheile factiunilor concurente de acolo. Presedintele Bill Clinton a organizat discutiile de pace de la Dayton si Richard Holbrooke a reusit sa obtina o intelegere valabila pana astazi. De ce nu facem si in Irak ce am facut in Bosnia – mai ales ca aici rezultatul este de 100 de ori mai important?