BusinessMagazin

Blog

  • Faceti loc pentru plasme

    Integrarea in UE ne va aduce si putina democratie a luxului: vor scadea cu 28% taxele vamale la electronicele de lux importate din Asia. Asta e vestea buna. Vestea proasta e ca, pana la integrare, aceasta veste buna ar putea sabota vanzarile producatorilor si retailerilor.

     

    Daca e bine promovata, o scadere de pret de cateva zeci de procente poate crea o animatie greu de stavilit printre cumparatori. Marturie sta si ultima dintre busculadele create recent in Bucuresti, cand in fata ultimului magazin Media Galaxy inaugurat (cel din complexul Unirea Shopping Center), cateva zeci de bucuresteni se asezasera la coada inca din noaptea precedenta, pentru ca Altex, detinatorul Media Galaxy, anuntase reduceri consistente la anumite produse.

     

    Daca efectul imediat al unei promotii este o psihoza trecatoare in randul cumparatorilor, din pricina careia oamenii cumpara si lucruri pe care nu si le doresc neaparat, eliminarea sau reducerea unor taxe care se regasesc in pretul final are un efect pe termen lung: cresterea pietei. Asa s-a intamplat in momentul in care au fost eliminate accizele pentru camerele foto digitale, incepand cu 1 ianuarie 2005. Dupa primele trei luni fara accize, vanzarile de camere digitale au inregistrat cresteri de 300-500%, in functie de categorie, constata atunci Valentin Negoita, presedintele Asociatiei Producatorilor si Distribuitorilor de Echipamente de Tehnologia Informatiei si Comunicatii (APDETIC).

     

    Este probabil ca o astfel de tendinta sa se inregistreze si dupa ce taxele vamale pentru electronicele din categoria de lux (in special plasme, televizoare LCD, proiectoare etc.) importate din Asia se vor fi redus de la 42% la 15%, dupa integrarea in UE. „Ne asteptam sa creasca cererea pentru electronicele de lux dupa scaderea taxelor. Oricum apetitul pentru aceasta categorie are o evolutie ascendenta“, spune Catalin Savulescu, director general al Panasonic Romania. „Este insa greu de estimat la cat se va cifra cresterea exacta generata de reducerea taxelor vamale“, adauga Savulescu. Circa 10 procente din cifra de afaceri a Panasonic Romania provin din vanzarea electronicelor de lux. Anul trecut compania a vandut in Romania de 42 de milioane de euro, pentru anul in curs directorul general estimand ca aceasta cifra sa creasca la 45 de milioane de euro.

     

    Cele 28 de procente care se vor scadea din nivelul actual de taxare vor da vant in panze cererii de electronice de lux, chiar daca nu toata diferenta se va regasi si in pretul final. Insa expectativa cumparatorilor, care vor astepta o iminenta ieftinire, ar putea reduce vanzarile pentru produsele de lux pana la 1 ianuarie 2007.

     

    „Este cert ca din toamna, mai ales in decembrie, vor actiona doua forte: vor fi clienti care vor cumpara electronice eventual pentru a le face cadou cu ocazia sarbatorilor de iarna, insa va fi si o categorie care va astepta scaderile de pret aduse de integrare“, crede Alexandru Dragoiu, director de vanzari la Rosal Import Export, producatorul marcii E-boda. „In luna decembrie facem circa 30-40% din cifra noastra de afaceri“, adauga Dragoiu, care estimeaza pentru 2006 vanzari de 4,1 mil. euro. Si Dan Ostahie, presedinte si director general al grupului Altex, este de parere ca piata electronicelor de lux va fi stimulata de reducerea taxelor la importurile din Asia. Totodata, el se asteapta ca o parte din clientii pietei de televizoare CRT (cu tub catodic) sa migreze catre piata televizoarelor cu plasma sau LCD. Ostahie estimeaza ca anul acesta in Romania se vor vinde circa 800.000 de televizoare cu tub catodic, in vreme ce vanzarile de LCD-uri si de plasme se vor cifra la circa 20.000 de unitati.

     

    Avand in vedere ca pretul mediu pentru un televizor cu tub catodic este de circa 100-130 de euro, o piata de 800.000 de unitati inseamna un volum de afaceri de aproximativ 80-100 mil. euro. Cifrele sunt mult mai modeste in cazul LCD-urilor si plasmelor. Dana Iorga, director general al IT&S – importator si distribuitor -, declara pentru ZF ca piata locala de plasme va fi anul acesta de 9.800 de bucati, adica circa 10 milioane de euro. IT&S distribuie plasme Nec si proiectoare Nec si Canon. Tot Iorga estima piata proiectoarelor la 8.800 de unitati – 7 mil. euro.

     

    Migratia spre piata electronicelor de lux are loc si multumita ieftinirii tehnologiei. In cazul plasmelor, inca de la sfarsitul lui 2004 au aparut primele produse cu preturi de sub 100 de milioane de lei (circa 2.500 de euro).

     

    Aceeasi tendinta de ieftinire incepe sa se manifeste si la televizoarele cu cristale lichide (LCD). Pe de alta parte, majoritatea producatorilor mari nu mai fabrica televizoare cu tub catodic decat pentru pietele mai sarace, iar disparitia acestei tehnologii va impulsiona cererea de televizoare cu plasma si LCD. Reducerea taxelor vamale va genera cresteri de vanzari si pe alte segmente de produse (DVD playere, de exemplu), insa aici impactul va fi mai mic, pentru ca astfel de electronice se vand deja la preturi accesibile. Un DVD player intra in marja de pret a 50-200 de euro, in functie de producator.

     

    Pe piata DVD playerelor, de scaderea taxelor vamale vor beneficia in primul rand producatorii consacrati (Sony, Panasonic, Philips) in detrimentul producatorilor locali. Totusi, directorul de vanzari de la Rosal Import Export nu se teme de momentul aderarii. „Produsele noastre nu sunt cu mult mai ieftine decat brandurile straine. In plus, noi facem electronice special pentru piata romaneasca si suntem atenti cum evolueaza gustul clientilor locali“, explica Dragoiu. Pe langa DVD playerele E-boda (produse care genereaza 65% din cifra de afaceri a companiei), Rosal mai vinde sisteme surround si televizoare LCD.

     

    O alta consecinta a ieftinirii electronicelor de lux va fi eliminarea importurilor ilegale din UE. Pana acum au existat importatori de televizoare LCD sau cu plasma care aduceau din Ungaria produsele fara a le declara la vama, facand astfel o „economie“ de 60%. Diferenta rezulta din neplata taxei vamale (42%) si din rambursarea TVA la iesirea din Ungaria. Catalin Savulescu de la Panasonic Romania afirma intr-un interviu anterior ca aceste importuri ilegale sunt una dintre cauzele pentru care compania sa a avut vanzari mai mici in vestul tarii.

     

    Putem insa fi siguri ca scaderea taxelor vamale se va regasi integral in pretul final? Nu cumva e natural sa existe distribuitori tentati sa transfere diferenta de 28 de procente direct in profitul propriu? Nu este exclus sa existe asemenea intentii, insa regulile jocului le fac principalii jucatori. Or, acestia deja au anuntat ca aderarea Romaniei la UE va insemna reducerea taxelor vamale. Totusi, reducerea de pret nu va fi egala cu minusul aplicat taxei vamale: electronicele de lux nu se vor ieftini chiar cu 28%, ci cu circa 20-25%. Diferenta poate fi explicata prin jocul adaosurilor puse la pretul de import de distribuitor si retailer. Dar chiar si asa, mica teorie din randurile de mai sus ramane valabila.

  • Socoteala pretului

    Desi nu ne putem astepta ca intreaga scadere a taxelor vamale la electronicele de lux importate din Asia sa se regaseasca in pretul final, ieftinirile vor fi semnificative.

     

    PANA LA ADERARE: Un produs care costa la producator 1.000 de euro va costa, dupa plata taxei vamale, 1.420 de euro. Daca adaugam adaosul distribuitorului (10%) si pe cel al retailerului, rezulta un pret estimativ de 1.870 de euro.

     

    DUPA ADERARE: La pretul de import de 1.000 de euro se vor adauga doar 14% ca taxe vamale. La cei 1.140 de euro se vor adauga aceleasi marje comerciale ale distribuitorului si retailer-ului (10 si 20%). Pretul final va fi de 1.500 de euro.

     

    DIFERENTA: O reducere de pret cu circa 370 de euro pentru un produs care costa acum 1.870 de euro este suficient de importanta pentru a crea un declic in mintea consumatorilor, mai ales in situatiile in care acestia vor sa cumpere cu banii jos.

  • Autocarele isi muta traseul. In aer

    Cei mai mari transportatori de pasageri cu autocarul din Romania, Atlassib si Eurolines, au decis sa nu mai lase companiile aeriene low-cost sa le fure clientii: si-au lansat propriile oferte de transport cu avionul.

     

    Pentru Ana-Maria Rusu, o tanara de 32 de ani care lucreaza de cinci ani intr-un orasel de langa Madrid si e la un pas de obtinerea permisului de munca, luna iunie a fiecarui an este speciala: atunci vine in tara, la Iasi, sa-si vada mama si copiii, Elena si Dani, elevi de generala. Dar anul acesta n-a mai venit cu unul dintre autocarele Atlassib, ca de obicei, ci cu o cursa Blue-Air, pana la Bucuresti. A dat pe biletul de avion o suma comparabila cu cea pentru autocar – doar ca a ajuns la Iasi mai repede si mai odihnita, chiar daca dupa cele trei ore cu avionul a mai mers alte cinci cu trenul.

     

    Ana-Maria Rusu e unul dintre cei aproximativ 10% dintre pasagerii curselor aeriene low-cost care au schimbat traditionala cursa cu autocarul pe una cu avionul. O scadere a numarului de pasageri pentru cursele cu autocarul a fost semnalata pentru prima data in 2005, odata cu intrarea in Romania a unor companii aeriene low-cost precum Blue-Air, MyAir si, mai la sfarsitul anului, SkyEurope.

     

    Asa se face ca pentru 2005 compania Eurolines, condusa de oamenii de afaceri Dragos Anastasiu si Cristian Baciucu, a raportat venituri in scadere cu peste trei milioane de euro, pana la 14,5 milioane de euro, pe fondul scaderii generale cu circa 30% a sectorului de transport international de persoane din Romania, dupa cum declara la inceputul acestui an Dragos Anastasiu. „Din scaderea generala a numarului de calatori, apreciez ca 5-7% s-au indreptat spre companiile aeriene low-cost“, estima atunci Anastasiu.

     

    Asadar, o strategie de viitor apropiat care sa includa si calatorii cu avionul catre cele mai cerute destinatii a fost solutia pe care Eurolines a ales-o pentru a contracara migratia clientilor proprii catre cursele aeriene low-cost deja existente, dar si pentru a face fata momentului 1 ianuarie 2007 (cand „open-sky“ va atrage catre Romania marii operatori low-cost europeni).

     

    Cei doi pasi din strategia pe care a gandit-o Dragos Anastasiu au fost, pe de o parte, ieftinirea biletelor la transportul cu autocarul si, pe de alta, un parteneriat pentru transporturi cu avionul in cooperare cu Eurolines Spania. „Cursa aeriana Bucuresti – Madrid se efectueaza in parteneriat cu Eurolines Spania, iar avioane am inchiriat de la Air Europa, deoarece este o companie de renume international si au avioane de capacitate mare (Boeing 767, de 186 de locuri), care ne permit sa oferim bilete la preturi mici. Cu avionul acoperim cererea intre Bucuresti si Madrid, iar cu autocarul preluam pasagerii de pe intreg teritoriul Romaniei (48 de locatii)  catre 17 destinatii din Spania“, spune Anastasiu. Primele curse din parteneriatul cu Air Europa au zburat din 30 iunie, gradul mediu de ocupare fiind de 65%.

     

    Acum, gradul de ocupare a ajuns la 85%, iar pentru urmatoarea perioada compania estimeaza sa ajunga la 100%. „Parte dintre clienti au migrat de la autocar la avion, dar am atras si clienti noi, astfel reusind sa atragem in agentiile noastre mai multi pasageri comparativ cu anul trecut, acestia avand acum posibilitatea sa aleaga“, mai spun oficialii Eurolines, care raporteaza, de la inceputul anului pana acum, o crestere cu 20% a numarului de pasageri pe rutele internationale si cu 9% a veniturilor realizate.

     

    In contextul in care ofertele companiilor aeriene se dezvolta si devin din ce in ce mai atractive,  dezvoltarea curselor cu autocarul pe distante mai mari de 1.500 km nu mai este viabila pentru viitor, asa ca Eurolines spune ca va continua parteneriatul cu Air Europe, fara a se gandi deocamdata la infiintarea propriei companii aeriene: „Politica Eurolines a fost si va ramane o politica a parteneriatelor. In acest moment consideram ca in Europa sunt suficiente companii de zbor (inclusiv low-cost), iar prioritatea noastra nu este o companie proprie, ci un parteneriat solid cu companii existente. Strategia noastra este ca potentialii clienti sa ne perceapa ca un brand pentru transport, inclusiv aerian“, explica Dragos Anastasiu.

     

    Daca Eurolines ofera deja curse cu avionul in parteneriat, competitorul lui de la Sibiu, Atlassib, vrea sa atace cu propriile aeronave piata de aviatie inca din aceasta toamna. Ilie Carabulea, proprietarul firmei Atlassib, a anuntat saptamana trecuta ca a obtinut deja licenta de transportator aerian, a pus la bataie 2 milioane de euro, a cumparat un avion in leasing (ATR 72, cu o capacitate de 52 de locuri) si are de gand sa mai cumpere inca doua in viitorul apropiat.

     

    Ilie Carabulea a declarat pentru Ziarul Financiar ca serviciile de transport aerian vor avea costuri rezonabile, venind in completarea serviciilor de transport rutier pe care le dezvolta compania Atlassib. Pentru preturi dupa modelul low-cost a optat si Eurolines: „Optand pentru un avion de capacitate mare, am urmat politica companiilor low-cost, tarifele fiind construite incat sa asigure un grad cat mai mare de umplere a capacitatii in conditii de profitabilitate a curselor“, spun oficialii Eurolines.

     

    Pentru cursa Bucuresti-Madrid, pretul unui bilet porneste de la 198 de euro si ajunge la 340 de euro (fara taxe de aeroport), in functie de data achizitionarii lui, preturile mai mici fiind aferente biletelor cumparate din timp.

     

    Singura problema pe care Dragos Anastasiu o vede in legatura cu vanzarea de bilete la curse low-cost in Romania este dezvoltarea insuficienta a Internetului, principalul canal de vanzare pentru aceste companii in Vest: „Modelul low-cost se potriveste foarte bine unei tari ca Romania in care in acest moment traficul intens este generat de pasageri care se duc la munca in strainatate sau in vizita la rude. In acelasi timp, conditiile actuale din Romania (acces redus la Internet) pun anumite piedici modelului low-cost“.

     

    Asteptata deja de mult timp, reorientarea clientilor si a oamenilor de afaceri catre curse aeriene in detrimentul autocarului era inevitabila si asteptata de intreaga piata, mai ales de mari companii aeriene ca Ryanair si EasyJet, care asteapta de dupa colt, mai precis din tarile vestic-vecine, inceputul lui 2007 pentru a veni sa opereze si din Romania.

  • Unii si-au luat deja zborul

    Ambele companii care si-au castigat un nume pe piata facand transporturi cu autocarul si au trecut acum la transportul aerian, Eurolines si Atlassib, au fost infiintate la inceputul anilor ‘90 si au capital initial romanesc.

     

    Atlassib

    Cele mai importante afaceri din holdingul Atlassib sunt Banca Carpatica si SC Atlassib SRL, infiintata in urma cu 13 ani de Ilie Carabulea si Corneliu Tanase. Compania a transportat in anul trecut peste jumatate de milion de persoane.

     

    Eurolines

    Grupul Eurolines este format din aproximativ 16 firme cu activitati diverse, de la agentie de turism, transport marfa si de persoane si pana la leasingul auto, taximetrie, curierat. Din grupul Eurolines fac parte si saloane de infrumusetare.

  • Pe cerul romanesc

    Din 2007, piata de transport aerian se va aglomera si in Romania, asa cum s-a intamplat in 2004 in majoritatea statelor central-europene care au aderat atunci la UE, atrase de intrarea in alianta cerurilor deschise.

     

    DEOCAMDATA: Pe piata romaneasca de low-cost exista deja trei operatori: Blue-Air (cea mai mare din cele existente, cu capital integral romanesc), MyAir (care ofera curse spre Italia) si SkyEurope (care ofera curse spre toata Europa cu escala la Bratislava).

     

    WIZZAIR: Compania ungara opereaza o cursa de la Targu-Mures, iar de la 15 ianuarie 2007 va oferi zboruri de pe Bucuresti Baneasa (Dortmund – trei zboruri pe saptamana, Budapesta – 3, Barcelona – 3, Londra Luton – 3, Roma – 4), din Arad (Milano Bergamo – 3) si din Targu-Mures (Barcelona – 3 si Roma – 3).

     

    RYANAIR: Compania britanica domina piata europeana de low-cost alaturi de principalul sau rival EasyJet (au impreuna peste 58% cota de piata) si au obtinut autorizatie pentru a zbura din 2007 din Romania.

  • Businessul de tonaj greu se misca vioi

    Microbuze, dube, camioane, autosasiuri, tiruri, basculante – o piata fara sex-appeal la publicul larg, dar fara de care afacerile din marile industrii nu s-ar invarti. Dealerii stiu cel mai bine asta, asa ca isi tureaza la maximum motoarele pentru un business de cursa lunga.

     

    Vede cineva vreo legatura intre camioane, fotbal si femei? Foarte probabil ca nu. Si totusi, exista una: pentru ca afacerilor din constructii, retail, transport, alimente sau logistica le-a mers bine in ultima perioada, si business-ul dealerilor de autovehicule mari – printre care se numara utilitarele de santier, dubele sau camioanele – a mers corespunzator.

     

    Asa se face ca Luiza Marin, reprezentant comercial pe gama Light (sub 6,5 t) la Pro Truck International a ajuns sa vada finala mica dintre Germania si Portugalia la Campionatul Mondial (Pro Truck e unul dintre cei mai mari dealeri ai marcii Iveco in Romania, cu o cifra de afaceri ce circa 17 mil. euro in 2005).

    Cum? Luiza Marin, care are 29 de ani si este singura femeie din departamentul de vanzari al Pro Truck, a castigat o competitie interna care viza atragerea unui numar cat mai mare de clienti pe o perioada data si care avea ca miza un bilet la finala mica.

     

    Nu ar fi exclus ca toti colegii ei de vanzari sa o invidieze mai degraba pentru asta, decat pentru rezultatele obtinute: depasirea business plan-ului cu 208% in cel de-al doilea trimestru al acestui an (primul fiind dedicat prospectarii). Iar pentru trimestrul al treilea, ea prevede o crestere cu cca 150%. „Nu e vorba de stabilirea unui target de vanzari prea mic“, explica Luiza Marin depasirea obiectivelor de vanzari, „ci de cresterea cererii pentru autovehiculele comerciale, in special in gama Light“, spune ea.

     

    De notat ca piata autovehiculelor mari se imparte in trei segmente: segmentul Light (sub 6,5 tone) – aici intrand microbuzele sau dubele; segmentul Medium (6,5 t – 18 t) – include camioanele de marfa si segmentul Heavy (peste 18 t) – la randul sau impartit in doua: autovehiculele On-Road (pentru transport international, categorie la care intra tirurile) si cele Off-Road (pentru santier).

     

    Carmen Stefan, marketing manager la aceeasi companie, spune la randul ei ca segmentul Light – unde Pro Truck se numara printre cei mai mari jucatori – are cea mai mare crestere. „Orice firma are nevoie de transport – fie ca activeaza in constructii, retail, amenajari interioare sau termopane“, explica Stefan, in paralel conditionand cresterea segmentului Heavy de evolutia afacerilor in constructii.

     

    Boom-ul pe segmentul usor a fost in 2002, isi aduce Stefan aminte, cand a inregistrat o crestere de 63% fata de 2001. Si anii care au urmat au fost buni, continua ea: piata in cauza a crescut cu 37,4% in 2004 fata de 2003, iar anul trecut a fost de 26,4% versus 2004. Prognoza pentru 2006? Costin Lupu, director de operatiuni comerciale la Pro Truck, spune ca la sfarsitul lui 2005, compania prognozase o crestere de 10% per total piata. Dar e probabil ca procentul sa fie depasit, din moment ce in primele sase luni cresterea a fost de 27,7%.

     

    „E un business direct legat de politic“, explica Lupu volatilitatea pietei: daca fonduri europene pentru anumite constructii (de pilda cazul autostrazilor) sunt blocate din diverse motive, acest lucru se simte in conturile companiilor distribuitoare de autovehicule mari. La fel se intampla si in cazul reducerii rutelor de transport in comun urban/interurban, o situatie cu care Bucurestiul s-a confruntat recent. Concluzia? „A face forecast-uri in acest business nu este neaparat greu, dar este o provocare“, admite Carmen Stefan, directorul de marketing al Pro Truck.

     

    Ce poate stimula vanzarile de microbuze, camioane, tiruri sau utilitare de santier? Reprezentantii Romcar (distribuitorii Ford) spun ca in urmatorii trei ani cresterea vanzarilor ar putea avea ca motoare tendinta de reinnoire a parcului de utilitare in acord cu standardele UE; dezvoltarea activitatii comerciale, dar si competitivitatea. Porsche Romania, Volvo Trucks si Roman Brasov (singurul producator din Romania) nu au comentat pentru acest articol.

     

    O alta oportunitate a cresterii acestei nise auto – inspre care arata Luiza Marin de la Pro Truck – este cresterea business-ului de logistica: crestere asigurata atat de tendinta companiilor de a-si externaliza aceasta activitate, dar si de faptul ca din 2007 pe piata vor aparea noi firme de logistica, parte din ele o data cu clientii lor.

     

    In prima situatie – tendinta de externalizare a serviciilor de logistica – un exemplu recent ar fi Domo, care din februarie lucreaza cu firma olandeza KLG Europe Logistics, special infiintata „pentru a sustine nevoile logistice ale Domo Retail“, spunea un comunicat de presa la acea vreme. Este vorba despre coordonarea transportului intre cele sase depozite regionale, magazine, precum si livrarile la domiciliu pentru clientii Domo. Astfel, KLG Europe Logistics a preluat parcul auto de la Domo – circa 200 de autoturisme mari pentru transport – cu tot cu angajati (180 – n.r.), spun acum oficiali ai Domo.

     

    Dar gasirea unui partener pentru gestionarea activitatii de logistica nu sta pe buzele tuturor. Un exemplu poate fi Vel Pitar, una dintre cele mai mari companii de panificatie (74,3 mil. euro cifra de afaceri anul trecut). „In ultimii trei ani, investitiile de modernizare a flotei comerciale – care cuprinde peste 350 de autovehicule, majoritatea in gama 3,5-6,5 t – au depasit 3,5 milioane de euro. In anii care urmeaza, ritmul va trebui intensificat pentru a putea asigura avantaje competitive in domeniul logistic“, spune Augustin Avram, director comercial al companiei.

     

    Cat a reprezentat aceasta investitie din totalul bugetului de achizitii al companiei in intervalul respectiv? „In medie, discutam de o cota intre 25 si 35% din bugetul de investitii“, a mai spus acesta. Vorbind despre componenta strategica pe care o are distributia in business-ul de panificatie, Avram spune ca pe masura ce acesta se transforma dintr-o activitate de productie intr-o activitate complexa de productie si servicii, distributia produselor devine din ce in ce mai importanta.

     

    „Companiile moderne din sectorul panificatiei inteleg ca oferta catre client trebuie sa contina si elemente competitive de customer service, succesul unei companii ajungand sa depinda in mare masura de calitatea acestor servicii.“

     

    Or, daca si alte companii simt importanta distributiei in dezvoltarea business-ului – asa cum o face Vel Pitar – acest lucru nu poate fi decat o oportunitate de afaceri pentru dealerii de autovehicule comerciale. Si ar mai insemna ceva: ca ponderea de 16% pe care acestea au ocupat-o anul trecut in totalul de masini noi vandute in Romania (dupa unele estimari) are toate sansele sa creasca.

  • Cum se imparte piata

    Iveco, Mercedes si Renault sunt singurele marci care sunt prezente pe toate cele trei segmente ale pietei autovehiculelor mari

    SEGMENTUL

    MARCI PRINCIPALE

    PRET ESTIMATIV

    LIGHT
    (sub 6,5 t)

    Citroën, Iveco, Fiat, Ford, Mercedes, Peugeot, Renault

    17-18.000 €

    MEDIU
    (6,5 – 18 t)

    DAF, Iveco, MAEN, Mercedes, Renault

    30-40.000 €

    HEAVY*
    (peste 18 t)

    Iveco, MAEN, Mercedes, Renault, Scania, Volvo

    80-100.000 €


    *SEGMENTUL SE IMPARTE IN DOUA SUBCATEGORII: ON-ROAD (TRANSPORT INTERNATIONAL) SI OFF-ROAD (PENTRU SANTIER); PRETURILE SUNT ORIENTATIVE, ELE DEPINZAND DE DOTARILE PE CARE LE VREA CLIENTUL (TIP DE BASCULANTA; SASII, ALTE DOTARI).

  • Afacerea de a face afacerile altora

    Cine merge cu metroul la prima ora in zilele lucratoare si ajunge la Pipera, ultima statie din nordul Bucurestiului, a observat probabil o schimbare majora de peisaj in ultimele luni. Altadata Pipera era o statie la care trenurile ajungeau aproape goale. Acum e din ce in ce mai animata.

     

    La suprafata, zona a atras multe companii, mai ales din IT&C, care au ca prim punct comun numarul mare de angajati: in cladirile de aici au birourile, printre altii, angajatii din call center-ul Orange, cei ai GeCAD, ai dezvoltatorului de software Akela si cei ai Softwin.

     

    Un nume nou, Genpact, va aduce insa si mai multa aglomeratie in metroul cu destinatia Pipera. Divizie a General Electric, Genpact a inceput recrutarea in august anul trecut si are, acum, 270 de angajati. Dar va avea, previzioneaza Genpact, 1.000 de angajati peste doi ani: numai pana la sfarsitul lui decembrie ar urma sa se angajeze 400 de oameni noi, spune Cristian Popescu, director de resurse umane si vicepresedinte Genpact, el insusi recrutat acum doua luni de pe un post similar la Interbrew. „Initial planul nostru era sa angajam 1.000 de oameni pana in 2009, dar cred ca vom atinge numarul acesta la sfarsitul anului viitor sau inceputul lui 2008“.

     

    Nu, Genpact nu e un nou call-center, insista oficialii companiei. „Nu vrem sa fim confundati pentru ca nu asta suntem. Avem activitatea unui call center in proportie de doar 10%“, tine sa precizeze directorul operatiunilor din Romania, Akos Csernus.

     

    Genpact e, in concluzie, un service-center. Diferenta vine si din natura muncii, si din nevoile interlocutorilor de la capatul firului: nu e vorba de clienti care au nevoie de asistenta in folosirea unui produs sau serviciu, ci de angajati ai companiilor care transmit cerinte specifice proiectelor in derulare.

     

    Business Process Outsourcing (BPO), cum este numit generic tot conceptul, inseamna externalizarea proceselor care nu reprezinta activitatea de baza a companiei. Angajatii Genpact, de exemplu, se ocupa de contabilitatea, serviciile IT sau managementul lantului de distributie pentru companiile client. Iar pentru a-si duce la bun sfarsit planurile, cei de la Genpact au nevoie de multi, multi oameni, de procese standardizate si de cicluri continue: acum, de exemplu, circa o treime dintre angajati sunt in perioada de training, iar procentul nu va scadea prea devreme, avand in vedere angajarile masive.

     

    La sediul din Pipera, de altfel, mai toate dau impresia de proces in derulare: cladirea e inca inconjurata de muncitori in salopete, de gramezi de nisip, de ciment. Din cele trei etaje ale cladirii, doar in primul se lucreaza. „La doi“ sunt doar birouri si computere care-si asteapta utilizatorii, iar etajul al treilea e inca in curs de amenajare. La primul etaj, insa, e activitate: ti se raspunde insa la salut in felurite limbi – asa ii recunosti repede pe trainerii Genpact din alte tari.

     

    Sutele de angajati ce urmeaza sa se invarta prin birourile Genpact vorbesc la telefon cu clienti europeni in 14 limbi, unii asigurand, in schimburi, servicii non-stop 24/7 – iar comunicarea e facuta, pe langa telefon, si prin e-mail, si prin intalniri directe. Lipseste, insa, agitatia strict controlata specifica unui call-center, cu monitoarele imense pe care se vede cati clienti asteapta sa intre in legatura cu un operator, cat timp este alocat fiecaruia si care sunt indicatorii satisfactiei clientului.

     

    Pentru ca aici nu se pune accentul in primul rand pe contactul direct cu clientii; complexitatea muncii e superioara, pentru ca necesita si alta pregatire pe langa fluenta intr-o limba straina. Aici, se mandresc oficialii Genpact, 90% dintre angajati au studii superioare.

     

    „Nu este un business in care conteaza in primul rand volumul, este unul cu cerinte specifice, in care conteaza foarte mult input-ul pe care il au angajatii si de aceea nu vrem sa stoarcem tot de la ei“, spune Akos Csernus. Tocmai din acest motiv aici se si munceste in regim similar programului de 8 ore, spre deosebire de unele call-centere unde fiecare angajat lucreaza 4-6 ore pe zi cu castile pe urechi. „Varsta medie in companie e sub 26 de ani.

     

    Cu o populatie atat de tanara, trebuie sa faci in asa fel incat serviciul sa fie «fun»“, spune directorul de resurse umane. Ce clienti are Genpact Romania? In total sase, cel mai mare fiind in continuare, cu 40% din activitate, General Electric, compania-mama. Un alt client e Linde Still, un producator german de camioane si masini industriale care si-a externalizat aproape integral departamentul contabil catre centrul din Romania intr-un contract de 50 de milioane de euro, incheiat pe o perioada de mai multi ani.

     

    Service-centerele au inceput sa fie preferate de cei din industria de outsourcing call-centerelor pentru ca, presupunand servicii mai complexe, castigurile sunt mai mari. Cel mai bun exemplu e India, tara cu cel mai mare numar de angajati in outsourcing, care lucreaza in special pentru clienti din SUA. In 2000, relatiile cu clientii reprezentau 85% din totalul pietei externalizate in aceasta zona. Acum, procentul a scazut la 35%, conform cifrelor furnizate de Nasscom, asociatie a companiilor indiene de outsourcing.

     

    „Piata europeana de BPO a inceput doar de trei ani sa se dezvolte, iar in general suntem cu sapte ani in urma Statelor Unite in ceea ce priveste externalizarea“, spune Patrick Cogny, managerul operatiunilor europene al Genpact. Tot el adauga ca, pentru compania sa, de aici vine oportunitatea. „Pana acum totul era in regula cand clientul era din SUA: puteai livra servicii din India sau China fara probleme. Dar acum, cand clientii vorbesc franceza, germana, spaniola sau limbi chiar si mai rare, sunt foarte putini oameni care vorbesc aceste limbi in India.“

     

    Pana la mijlocul anului trecut, managerul pentru Europa al Genpact conducea practic un singur birou: cel din Ungaria, unde sunt acum 700 de angajati. Surse din companie spun ca amprenta europeana va fi completata, pe langa Romania, cu Polonia, unde un centru pentru clientii vorbitori de limba germana – dar mai mic decat cel din Romania – va fi anuntat oficial in septembrie.

     

    Cum atrage Genpact forta de munca din Romania? Un proaspat angajat al companiei are un salariu mediu net de pornire de 300 de euro, la care se adauga un „premium“ de 30-50% pentru vorbitorii limbilor exotice, cum ar limbile nordice. „Cel mai greu ne-a fost sa gasim vorbitori de limba finlandeza sau norvegiana. De aceea am «importat» cativa oameni din Estonia carora le vom face training si apoi se vor intoarce la ei in tara. Dar tot sunt mai usor de gasit decat in Ungaria“, spune Cristian Popescu, directorul de resurse umane al Genpact.

     

    Intr-un studiu anual numit Black Book of Outsourcing, elaborat de Brown Wilson-Group, in dreptul Genpact figureaza o rata de profitabilitate la nivel global de 12,25%. Francezul Cogny evita zambind subiectul profitabilitatii filialei din Romania. „Nu as putea sa va spun costurile mele, pentru ca le-ar afla clientii. Cand un client ne incredinteaza o sarcina, exista un avantaj al costului pe care noi putem sa i-l oferim. Acest avantaj e acum cel mai mare in Romania.“ Motiv suficient pentru el sa construiasca atatea etaje de cate este nevoie in sediul din Pipera, vreme in care la etajele deja gata se munceste non-stop.

  • Metamorfoza Genpact

    Daca in Romania Genpact a angajat, in 11 luni, 270 de oameni – unul in fiecare zi lucratoare – la nivel international ritmul de angajari e de 1.000 de oameni noi pe luna.

     

    PLANURI PENTRU ROMANIA: In cel de-al doilea centru care va fi deschis ar urma sa lucreze pana in 500 de angajati, dar o decizie finala va fi luata doar la sfarsitul acestei veri. Pe lista oraselor vizate figureaza orase ca Brasovul, Clujul, Iasul si Sibiul.

     

    INVESTITIA: In urmatorii 2-3 ani Genpact spune ca va investi in Romania – care ar urma sa devina cel mai mare centru european al companiei – 20 mil. $. Celalalt sediu european, cel din Ungaria, a fost deschis in 2002, numara acum 700 de angajati, dar reprezentantii companiei spun ca ritmul de crestere din Budapesta este mai mic decat cel din Romania.

     

    TARGET: Miza Genpact ramane diversificarea clientilor, General Electric (GE), compania din care a luat nastere, aducand si acum, la nivel global, peste 75% din activitatea din centrele functionale in sapte tari (India, China, Mexic, Statele Unite, Filipine, Ungaria si Romania).

    CATEVA CIFRE: Numarul angajatilor Genpact este de circa 30.000, iar veniturile au atins un miliard de dolari anul trecut si o marja de profit de 12,25%. In 2004, General Electric a vandut cate 30% din actiuni fondurilor de investitii General Atlantic Partners si Oak Hill Capital Partners intr-o tranzactie care a evaluat compania la 800 de milioane de dolari, pastrand insa 40% din actiuni.

  • MANAGEMENT: Ce carti de business citeste un CEO si ce recomanda

    Daca ar fi sa recomande cuiva o carte de business, trei CEO din Romania – Liliana Solomon (Vodafone), Calin Dragan (Coca-Cola Hellenic Bottling Company) si Theodor Alexandrescu (AIG Life) – ar alege „Execution, The Discipline of Getting Things Done“, de Larry Bossidy si Ram Charan.

     

    Despre cartile de business se spune ca, in proportie de 90%, sunt maculatura. In primul rand pentru ca autorii lor repeta ce au spus, inaintea lor, si asa prea multi autori de carti de business. Criticii literaturii de business isi exprima deseori indignarea in presa straina fata de acest fenomen, prin afirmatii de genul „nu exista lectura despre leadership la fel de buna ca opera lui Shakespeare“ sau „oricum, Peter Drucker a spus totul despre management acum 40 de ani“.

     

    Prezenta cifrelor in titluri („Sapte reguli de aur“, „Zece cai catre succes“) e luata de asemenea in deradere de critici din cauza frecventei acestora pe copertile cartilor de business, la fel cum animalele au fost obiectul amuzamentului unui editorialist de la The Economist („How 51 Gorillas Can Make You Seriously Rich“), dupa ce, anul trecut, au contaminat titlurile din raioanele de literatura de afaceri.

     

    Intr-o piata cu atat de multe carti de business – The Economist estimeaza ca numai in Statele Unite apar anual circa 3.000 de titluri in acest segment – recomandarile devin absolut necesare. Publicatiile de business straine ofera frecvent recomandarile de lectura ale celor mai cunoscuti CEO. BUSINESS Magazin va recomanda acum, cu ajutorul a zece CEO romani, cateva carti care merita citite. Dintre cartile pe care le-a citit in ultimul timp, Liliana Solomon – CEO Vodafone Romania – ar recomanda doua, fara a le da insa atributul de carti preferate: „The Smartest Guys in the Room: The Amazing Rise and Scandalous Fall of Enron“, de Bethany McLean si Peter Elking.

     

    Liliana Solomon argumenteaza: „Este cea mai buna carte pe care am citit-o referitor la frauda comisa la Enron. E extrem de bine documentata, bazandu-se pe interviuri cu peste 1.000 de angajati si parteneri de afaceri ai firmei Enron. Cu toate ca acopera multe aspecte financiare legate de modul in care a fost comisa frauda, cartea este scrisa intr-un mod care face lectura foarte interesanta si accesibila unui segment larg de cititori“. A doua carte recomandata de CEO-ul Vodafone este cartea preferata atat a lui Calin Dragan, country manager al Coca-Cola Hellenic Bottling Company (CCHBC), cat si a lui Theodor Alexandrescu, general manager AIG Life: un best seller editat de Financial Times – „Execution, The Discipline of Getting Things Done“, de Larry Bossidy si Ram Charan.

     

    Liliana Solomon descrie cartea drept „pragmatica si cu o intelegere aprofundata a subiectului. Larry Bossidy a fost CEO-ul Allied Signal in perioada 1991-1999 (dupa 34 de ani petrecuti la GE, in timpul lui Jack Welsh). El a transformat compania intr-una dintre cele mai de succes si mai admirate business-uri americane ale anilor ‘90. Larry Bossidy spune ca: «Cea mai importanta sarcina a unui lider – cea de a alege si a evalua oamenii – nu ar trebui niciodata delegata». Personal, sunt intru totul de acord cu acest punct de vedere“.

     

    Calin Dragan de la CCHBC a remarcat aceeasi carte „pentru ca este foarte aproape de realitatea din business-ul de fiecare zi si legata de dilemele unui manager intr-o companie mare. Pune mult focus pe importanta implementarii strategiilor si mai cu seama pe importanta calitatii oamenilor din organizatie care fac lucrurile sa se intample“.

     

    Patrick Lencioni este un alt autor favorit al lui Dragan, cu „The Four Obsessions of an Extraordinary Executive“. Radu Georgescu, presedintele grupului GeCAD, a preferat „Get Real“, de Mahan Khalsha. „Dupa parerea mea e cea mai buna carte de vanzari. Si, pana la urma, business-ul este despre vanzari: trebuie sa vinzi o idee oamenilor pe care ii conduci, sa vinzi un plan celor care trebuie sa-l aprobe, sa vinzi un produs clientilor. Si morala acestei carti (dupa ce iti explica ce important este sa vinzi) este ca nu vanzarea este importanta, ci ceea ce livrezi «dupa». Senzational si de un mare adevar“.

     

    Nikolaos Tsolas, CEO al Cosmote Romania, spune ca s-a simtit inspirat de cartea Don’t Sweat the Small Stuff – and it’s all small stuff, de Richard Carlson, o carte care te face sa apreciezi lucrurile in viata chiar atunci cand te confrunti cu presiuni si responsabilitati legate de job-ul de CEO“.

     

    Autorii preferati de Dan Ostahie, presedintele Altex, sunt Jack Welch, Robert Kaplan, Larry Bossidy si Ram Charan. Ostahie defineste cititul ca pe „un dialog in care eu emit o opinie proprie, referitor la tema dezbatuta, pe care o opun teoriei autorului cartii respective. Pentru mine a citi o carte este ca o negociere continua intre mine si autor, cu argumente, opinii, demonstratii logice. Uneori cadem de acord, alteori nu. Cam ca in board-ul Altex, probabil.

     

    Dragos Simion, presedintele Flamingo, recunoaste ca a fost influentat profesional de cartea „Principles of Corporate Finance“, de Richard Brealey si Stuart Myers, „o carte care excede substantial barierele unei carti pur financiare si care suscita pasiunea pentru business facut in mod sistematic, nu insa rigid“.

     

    Doru Lionachescu de la Capital Partners spune ca evita cartile de „popularizare manageriala sau investitionala. In locul unor opinii personale despre cum ar trebui sa ne investim banii sau ce ar trebui sa facem fiecare cu viata si cariera noastra, prefer sa citesc relatari faptice, precise si verificabile, sau studii despre a) oameni pe care ii admir (de exemplu Warren Buffett), b) companii pe care le admir (de exemplu am savurat recent doua istorii memorabile ale bancilor de investitii JP Morgan si Goldman Sachs) sau c) sectoare economice care ma fascineaza (de exemplu acum citesc tot ce prind pe partea de comportament financiar, un sector la granita dintre psihologie, sociologie si economie).

     

    Paul Pop, CEO al Rompetrol Downstream, s-a oprit la „parintele marketingului“, Philip Kotler: „Urmarindu-l pe Kotler in «Marketingul de la A la Z», am apreciat modul simplu si eficient de explicare a conceptelor, cu exemple debordant de elocvente“.

     

    Cartea preferata a lui Nikos Coumettis, Coca-Cola Region Manager, Adriatic & Balkan Region, este „Winning“ a lui Jack Welsh, fost CEO al General Electric. „Este o carte exhaustiva in ce priveste leadership-ul dar intr-o abordare foarte pragmatica, vorbeste despre viziune, pasiune si energie“. Din aceasta carte, Nikos Coumettis sustine ca a invatat cum sa inspire si sa invete oamenii intr-un mod foarte pragmatic.

     

    Cartile de business, zice-se, nu influenteaza prea mult stilul managerial al unui CEO, dar sunt bune pentru ca, o data la cateva sute de aparitii, reusesc sa articuleze o idee care le explica managerilor ceea ce incercau sa faca.

     

    „Mi s-a intamplat de multe ori sa citesc o carte si sa descopar ca multe dintre tehnicile si strategiile descrise sau sugerate sunt lucruri pe care eu deja le-am facut, dar pe care nu am avut inca timp sa stau sa le gandesc intr-un mod teoretic si abstract“, confirma presedintele Altex, Dan Ostahie.

     

    In schimb, Radu Georgescu, presedintele GeCAD, accepta ca o carte poate influenta stilul managerial al cuiva, dar nu mai mult decat o face un training. „Parerea mea este ca cel mai important factor care influenteaza stilul de management este experienta, apoi mentoring-ul si abia la urma training-ul… Deci cartea poate influenta, dar intr-o masura foarte mica“.

     

    Theodor Alexandrescu, general manager al AIG Life, considera ca aceste carti pot influenta stilul managerial „daca sunt citite si aplicate pe parcursul momentelor de dezvoltare profesionala individuala si mai ales in momentele cand te afli in pozitia in care poti pune in practica ceea ce ai invatat sau citit“.

     

    Cel mai convins de utilitatea cartilor de business pare a fi presedintele Flamingo, Dragos Simion. El considera ca „un manager bun al zilelor noastre este acela care combina in proportii apropiate experienta personala, cu experienta altora, regasita in literatura de specialitate“. Simion atrage insa atentia asupra pericolului de a adopta anumite modele din carti nepotrivite mediului de afaceri local. Poate ca e timpul sa apara primele carti de business inspirate de mediul de afaceri local.