BusinessMagazin

Blog

  • Bill Gates da bani pe internet in Romania

    Pana la sfarsitul anului viitor, Bill & Melinda Gates Foundation va cheltui in jur de un milion de euro pentru a aduce internetul in bibliotecile publice din Romania.

    Fundatia lui Bill Gates a acordat 1,4 milioande de dolari (0,96 milioane euro) organizatiei non-profit IREX pentru a dota cu calculatoare cu acces la internet bibliotecile publice din Romania. Finantarea nerambursabila face parte dintr-un program pilot care se intinde pe o perioada de un an ce ar putea fi continuat si in viitor prin refinantari ulterioare. Programul este parte a initiativei Global Libraries si urmareste imbunatatirea nivelului de acces la internet prin intermediul bibliotecilor vizand in special grupurile de populatie defavorizate.

    Anul trecut, William H. Gates III (51 de ani), fondatorul Microsoft, a anuntat ca se va retrage treptat de la conducerea companiei pentru a se dedica, alaturi de sotia sa, fundatiei caritabile. Sotii Gates au alocat 30 miliarde de dolari din averea personala acestei fundatii la care se adauga o suma similara din partea miliardarului american Warren Buffett, sustinator al initiativei.

  • Un masterplan mai mic

    Daca toate aceste speculatii ar fi transformate intr-un film, cea mai fidela reprezentare ar fi data de „Master Plan – About the Power of Google“, un film realizat anul acesta de catre doi studenti din Germania, Ozan Halici si Jurgen Mayer. Cei doi atrag atentia asupra puterii pe care o are acum compania inceputa de la un motor de cautare pe internet si a dependentei multora fata de serviciile oferite de Google, tradusa in informatii pe care compania le detine despre milioane de persoane, pe baza intereselor tradate de cautarile pe internet. Filmul a fost si premiat la un festival, la rubrica film de fictiune. Cert e ca cele 3 minute si 14 secunde au fost urmarite de aproximativ 300.000 de persoane, daca e sa avem in vedere doar afisarile de pe YouTube, tot unul dintre produsele Google.

    Parasind registrul SF, dar pastrand logica, planurile Google in Romania ar putea fi citite prin pasii facuti pana acum. Cel mai recent indiciu ar trebui sa fie cu siguranta vizita la Bucuresti a lui Michael Champlin, business product manager pentru Google Apps pentru regiunea EMEA, care a acordat un interviu in exclusivitate pentru BUSINESS Magazin. Grosier, Google Apps este interpretarea proprie, online, a suitei Microsoft Office. Amandoua au editor de text, de tabele si prezentari si ambele ofera cate un produs de management al e-mail-urilor. Unul se numeste Outlook, iar celalalt Gmail. Google Apps e, asadar, un pachet de produse cu care Google vrea sa se impuna si in mediul corporatist, asa cum a facut-o in cel utilizatorilor obisnuiti. In lume, 44,1% dintre cautarile pe internet se fac folosind Google – aceasta e una dintre cifrele reale din imaginile filmului mai sus amintit. Iar Kyle McNabb, unul dintre expertii companiei de analiza a pietei Forrester Research, spune, citat de presa internationala, ca „angajatii se pot intreba la un moment dat, de ce nu pot primi la serviciu aceleasi servicii pe care le folosesc si acasa“.

    Chiar in ziua interviului acordat de Champlin, Google ajungea sa mai depaseasca un record la bursa americana Nasdaq, cel de 700 de dolari pentru o singura actiune, ceea ce duce valoarea corporatiei la peste 220 de miliarde de dolari. Aceasta in vreme ce veniturile inregistrate in ultimul trimestru au depasit putin 4 miliarde de dolari, majoritatea din activitatea de baza a companiei – vanzarea de publicitate pe internet.

    Mai nou, Google Apps a intrat la randu-i in activitatea de baza, alaturi de publicitate si serviciul de cautare, spune Michael Champlin. Pentru moment, veniturile din Google Apps sunt probabil minime – analistii estimeaza o cifra de 40 de milioane de dolari din totalul celor 10 miliarde venituri anuale (la nivelul anului 2006) – incat compania nici nu le-a declarat separat in rapoartele financiare. Microsoft contrasteaza puternic cu Google din acest punct de vedere: doar divizia de business a companiei, care include pachetul Office si cateva alte programe de contabilitate pentru mici companii, genereaza anual venituri de 16 miliarde de dolari, dintr-un total de 51 de miliarde.

    Dar intre cele doua oferte pentru companii, cea a Microsoft si cea a Google, exista o diferenta importanta. In vreme ce programele Microsoft sunt rezidente pe calculator – unul singur, cel pe care sunt create -, Google incearca sa impuna un nou model. Documentele Google sunt online, pot fi accesate de oriunde exista conexiune la internet pe baza de parola si modificate in acelasi timp de mai multe persoane. Documentele la care lucreaza angajatii companiilor sunt, asadar, depozitate in versiunea Google Apps nu in calculatorul propriu sau pe serverul companiei, ci in centrele de date ale Google raspandite pe tot globul. „Unul din cele mai bine pazite secrete ale noastre este amplasarea centrelor de date. Nu pot comenta despre localizarea lor in afara de faptul ca o parte din ele sunt in Europa“, spune product managerul Google.

    Vizita lui a avut ca principal obiect intalnirea cu oameni din online si furnizori de servicii de acces la internet (asa cum sunt cablistii sau retelele de cartier) pentru a le propune sa ofere clientilor acestora pachetul de servicii Google Apps. De exemplu, partea de e-mail este acelasi Gmail pe care il poate folosi oricine gratuit, diferenta fiind faptul ca aspectul poate fi personalizat cu sigla companiei, iar domeniul poate fi de forma office@companie.ro si nu cea standard, cu terminatia gmail.com. Suita Google Apps, in versiunea premium care permite aceasta personalizare, costa 15 centi per utilizator in fiecare luna, la care se adauga alti 3 centi pentru dezactivarea aparitiei reclamelor Google in aplicatii.

    Alt indiciu legat de planurile companiei in Romania l-a oferit o pancarta pe care de putina vreme studentii de la Politehnica Bucuresti au putut sa o remarce in curtea universitatii, pe care sta scris „Google is hiring“ (Google angajeaza). „Acum avem doar o singura persoana (Radu Tudorache, country manager al Google Romania, n. red.) si faptul ca nu suntem inca foarte vizibili e doar pentru ca suntem la inceput de drum. Asa s-a intamplat si in alte centre Google. Am inceput cu o persoana si la Zürich si la München si acum avem o prezenta puternica acolo“, spune Michael Champlin. Faptul ca Google a angajat la inceputul acestui an un country consultant, pe Radu Tudorache, fost manager in cadrul ANRC, este cea mai clara dovada a interesului pe care Google l-a aratat pietei romanesti. De la numirea sa in functie, Tudorache a aparut public in functia sa doar saptamana trecuta, la prezentarea lui Michael Champlin.

    Champlin lasa sa se inteleaga ca anuntul de angajare este pentru ingineri care ar putea lucra in centre europene ale Google, Romania nefiind inca o tinta pentru deschiderea unui centru tehnic. De altfel, si anunturile publicate pe serviciul online romanesc de recrutare Bestjobs precizeaza ca sunt cautati ingineri software si manageri tehnici pentru a lucra la centrul polonez din Cracovia.

    Apoi, in ultimul an, Google a adaugat noi produse la seria celor localizate (traduse) in limba romana. Pe langa motorul de cautare Google.ro, cel mai mare gigant online a adus alte trei produse importante. Ultimul lansat dintre acestea e platforma pentru scrierea de bloguri numita chiar Blogger. Platforma este utilizata de 29,94% dintre cei mai mult de 100.000 de scriitori romani de bloguri, conform singurului studiu ce are ca obiect blogging-ul, realizat de firma Timsoft. Platforma Google este a doua ca numar de utilizatori conform acestui studiu, dupa platforma open-source WordPress, cu o cota de piata de 43,66%.

    Tot anul acesta, cu o luna anterior lansarii Blogger, Google a venit cu iGoogle in limba romana, practic motorul de cautare caruia i se adauga in plus cateva casute personalizabile cu informatii sau aplicatii pur decorative. Acesta e primul contact al Google cu editorii de presa si realizatorii de aplicatii din Romania, pentru ca fiecare casuta cu informatii are la baza contracte incheiate cu acestia. La nivel mondial, au existat de-a lungul timpului frictiuni intre marile trusturi de presa si Google pe marginea subiectului drepturilor de autor si a cat de mult ar trebui sa incaseze editorii de continut din publicitatea obtinuta de Google. Reclamele sunt de departe cel mai mare generator de bani pentru Google, dupa un model relativ simplu. Paginile de internet generate de folosirea motorului de cautare si spatiile pe site-uri cu care Google lucreaza reprezinta tot atatea locuri unde Google poate pune reclame.

    Cumparatorii de publicitate pot folosi aceste spatii pentru promovare pe baza de licitatie pentru cuvinte-cheie, iar banii sunt impartiti intre Google si proprietarul site-ului. Cumparatorii de publicitate folosesc AdWords pentru a se promova pe spatiile Google, iar proprietarii de site-uri intra in reteaua Google AdSense, pentru a obtine venituri. AdWords a fost tradus in limba romana inca de anul trecut, iar AdSense in luna aprilie a acestui an. Veniturile Google de pe piata romaneasca de publicitate nu sunt publice – o singura tara, Marea Britanie, obliga compania prin prevederi legislative sa o faca -, dar oamenii care lucreaza in mediul online si sunt concurati astfel de gigantul american pe piata de publicitate spun ca s-ar afla in jurul valorii de un milion de dolari anual.

    BUSINESS Magazin: Sunteti primul manager al Google care viziteaza oficial Romania.
    Michael Champlin: Probabil da. Dar au mai fost vizite cu alte ocazii, cele pentru a sprijini eforturile noastre de recrutare in Romania. Avem un important centru pentru ingineri Google la Zürich si mai multe birouri pe tot cuprinsul Europei. Tot pentru ingineri avem centre in Norvegia, in München si Londra. Crestem foarte mult si pentru a sustine dezvoltarea suntem implicati in parteneriate cu universitati locale. Chiar ieri eram cu Radu (Radu Tudorache, country consultant al Google Romania) la Politehnica, aici in Bucuresti, unde se poate vedea un panou publicitar pe care scrie „Google is hiring“.

    BM: Microsoft, unul dintre concurenti, e foarte activ in recrutarea de talente in Romania si mai vizibil decat Google in acest proces.
    MC: E drept, dar suntem prezenti de putina vreme aici. Momentan ne construim biroul, prezenta locala. Acum avem doar o singura persoana si faptul ca nu suntem inca foarte vizibili e doar pentru ca suntem la inceput de drum. Asa s-a intamplat si in alte centre Google. Am inceput cu o persoana si la Zürich, si la München si acum avem o prezenta puternica acolo.

  • Se cauta un Corso

    In cativa ani, probabil va fi inghesuiala pe Lipscani si pe strada Covaci. Deja caut sa inchiriez un spatiu in zona, chiar cu riscul de a-l tine inchis un an“, afirma Oana Mizil, proprietarul si designerul atelierului de moda Deverra. Cu un singur magazin de 33 de metri patrati, la hotelul Marriott, in care vinde rochii de seara, pantofi si bijuterii creatii proprii, Mizil se arata convinsa ca in viitorul apropiat, mai exact in trei sau patru ani, magazinele deschise de brandurile de lux si cele premium vor popula centrul Bucurestiului.
    Dan Barbulescu, presedintele Consiliului de Administratie al Cocor, e de acord in privinta zonei, doar ca el vede viitorul comertului de lux de pe Victoriei, Magheru sau Dorobanti in centre comerciale, nu in magazine de sine statatoare ale brandurilor. Exemplul lui e propria viziune despre schimbarea magazinului Cocor: „In decembrie 2008, Cocor va fi un shopping center tip Luxury Department Store, pentru care mai trebuie investite inca 18 milioane de euro“, promite Barbulescu, cu toate ca nu este prima data cand dezvaluie acest plan, pe care l-a amanat la fiecare termen cu inca doi sau trei ani. In afara de faptul ca suprafata de inchiriat va fi mai mare decat in prezent cu 3.000 de metri patrati, adica pana la 9.000 de metri patrati de spatii de vanzare, galeriile comerciale vor fi recompartimentate, iar cladirea va fi imbracata in panouri publicitare multimedia, afirma Barbulescu. Ambitia celor de la Cocor este ca aici sa se concentreze branduri de lux care acum nu sunt prezente inca pe piata din Romania, intre care Vertu, divizia de lux a Nokia, sau Vera Wang, cu produse destinate nuntilor.
    Daniel Rosner, director de vanzari la Alsa Boutiques, companie care detine franciza pe piata locala pentru brandurile Max Mara, Ermenegildo Zegna, Pal Zileri, La Perla, saluta initiativa conducerii Cocor, insa se declara sceptic in privinta succesului asteptat de la proiect. „La ora actuala cred ca in Romania sunt doar 10-15 branduri de lux. Este oare suficient ca sa «mobileze» un magazin intreg?“, se intreaba Rosner. In schimb, crede ca Lipscaniul, de exemplu, va fi transformat intr-adevar intr-o artera comerciala a luxului, dar nu mai devreme de trei sau patru ani, din cauza lucrarilor de reabilitare a zonei, dar si a numarului mare de cladiri aflate inca in litigiu.
    Dar ce inseamna de fapt lux? Definitiile sunt diferite, in functie de domeniul la care se refera si de felul in care percepe fiecare luxul. O poseta Birkin, de exemplu, este un simbol de lux veritabil, pentru ca in afara de faptul ca are un pret de cateva mii de dolari, e fabricata in atat de putine exemplare, incat listele de asteptare se intind pentru circa doi ani. In Romania, din cauza absentei marcilor de lux, notiunea de lux se identifica insa de multe ori cu ceea ce peste granite inseamna de fapt premium, adica produse de calitate superioara, dar nu atat de scumpe pentru a fi accesibile doar unei clase restranse de clienti. Un astfel de exemplu sunt hainele Stefanel, un brand italian care si-a castigat faima ca vinde haine stilate la preturi accesibile, dar totusi destul de scumpe pentru clientul roman.
    Cu o retea de 11 magazine, plus inca unul care va fi deschis la Cluj pana la sfarsitul anului, Stefanel se asteapta la vanzari de 5,5-6 milioane de euro pentru 2007, cu 20% mai mult decat anul trecut. Primul brand de moda care a intrat in tara cu reprezentanta dupa Revolutie, Stefanel a ales de la bun inceput sa-si aseze magazinul pe Calea Victoriei, in virtutea ideii ca „un magazin exclusiv produce de fapt imagine“, cum spune directorul general Florin Oprea. Tot pe Victoriei aveau sa se deschida mai apoi si magazinele Max Mara, Hugo Boss, magazinele creatoarelor Irina Schrotter sau Kiki Roman sau cel al importatorului de cosmetice de lux Estée Lauder. Tot aici a ales Solmar Grup sa deschida in acest an, cu o investitie de peste un milion de euro, magazinul multibrand Victoria 46, cel mai mare de acest fel din Bucuresti (600 mp), cu colectii ready-to-wear si accesorii marca Balenciaga, Roberto Cavalli, Chloe sau Givenchy. Si tot aici, Solmar si-a anuntat intentia sa deschida un magazin de accesorii – Victoria Accesories.
    Dovedesc toate acestea ca luxul de azi se concentreaza pe vechile artere ale centrului? „Centrul vechi este deocamdata un santier, iar arterele traditionale, gen bulevardul Magheru, Piata Romana, Calea Victoriei sau Calea Dorobantilor au spatii putine si scumpe si cel mai adesea situate la parterul unor blocuri de locuinte“, comenteaza Costel Alecu, directorul diviziei de spatii comerciale a agentiei imobiliare Regatta. „In fiecare tara din lume exista o artera comerciala scumpa, Bucurestiul are o strada in devenire – Calea Victoriei, care nu este imbietoare pentru shopping“, este de parere Daniel Rosner de la Alsa Boutiques. „Acum nu vrei sa te plimbi pe Calea Victoriei, pentru ca este poluare, trafic aglomerat, sunt cladiri in constructie, nu sunt locuri de parcare. Oamenii care vin la cumparaturi pe Calea Victoriei vin tinta la un magazin anume, nu sa faca o plimbare“, considera Rosner.
    Ipoteza stramutarii „luxului traditional“ in centrul istoric este sustinuta si de Artur Silvestri, director general al SGA Romania – Institutul de Consultanta Imobiliara. „Ar fi fost solutia cea mai inteligenta pentru salvarea cladirilor in paragina din centru. Am avea si noi un «sanctuar comercial» la fel ca si capitalele europene din Occident“, apreciaza Silvestri, comparand centrul istoric actual al Capitalei cu „un Bronx de Dambovita“, dar care in acelasi timp e o zona ce ar putea sa rivalizeze pe viitor cu Kohlmarkt din Viena ori cu Old Bond Street din Londra. „Cand privesti in Viena la localnicii ce se misca alene, desi activitatea citadina nu-i lenta, si se intalnesc la o cafea pe Graben, la Lehmann, cum faceau bunicii si parintii lor, intelegi ca numai prin continuitate in geografia luxului exista echilibru istoric si stabilitate in a inainta spre viitor“.
    Consultantul opune acestei viziuni orientarea actuala spre mall-uri si centre de shopping a comertului pentru clasa medie si peste medie, care foloseste aceste spatii tocmai pentru plimbarea si recrearea oferite in urma cu cateva generatii de arterele centrale traditionale ale Capitalei. Asa sa fie? Daniel Rosner spune ca in principiu brandurile de lux nu au ce cauta in mall-uri. Totusi, „cochetam cu ideea de a intra in anumite mall-uri, in anumite conditii, cu anumite linii“, spune el, referindu-se la faptul ca brandul Max Mara, de exemplu, va fi vandut in cel putin patru alte orase din tara: „Suntem in faza in care cautam amplasamente, in special stradale, dar Max Mara poate intra si in mall-uri cu o serie de linii“. Compania estimeaza pentru anul in curs vanzari nete de 2,5-3 milioane de euro, din care Max Mara, primul brand din portofoliu, are o contributie de 45-50%.
    Cine vrea sa castige bani din comertul cu vestimentatie de marca e nevoit sa riste si sa faca investitii care nu pot fi amortizate, in general, mai repede de cinci ani. Solmar Grup a riscat, mizand tocmai pe situarea magazinului de pe Calea Victoriei: „Suntem pe piata de sase luni si avem motive sa credem ca ne vom amortiza investitia in doi ani“, estimeaza Katerina Arvaniti, director de marketing pe divizia de lux a Solmar. Arvaniti spune ca „pilonul de sustinere, atunci cand ne-am hotarat sa deschidem magazinul, a fost un amplasament de top pentru iesirea pe piata de retail. Prin pozitionare aratam ca exista o diferenta intre noi si magazinele din mall-uri sau cele plasate fara sa urmeze o strategie de vanzare“. A deschide un magazin pe Victoriei nu garanteaza insa automat succesul: cel al Escada Couture a fost inchis, pentru ca nu aducea profit. Romanita Iovan, detinatoarea francizei, a pus esecul boutique-ului pe seama chiriilor exorbitante.
    Potrivit companiei imobiliare Regatta, pe Calea Victoriei sunt chirii de pana la 120 de euro lunar pe metrul patrat. La fel si pe Calea Dorobantilor. „Pe strazi ca Magheru spre Piata Romana, pretul ajunge pana la 180 de euro“, afirma Costel Alecu. Pentru centrele comerciale de tip mall, chiriile variaza intre 30 si 70 de euro pe metrul patrat, dar pot urca si la 100 de euro pentru spatii mici amplasate in zone cu trafic mare, potrivit companiei americane Jones Lang LaSalle. Spre comparatie, la Milano, de exemplu, chiriile pentru spatiile comerciale nu trec de 70-80 de euro pe metrul patrat, iar la Paris ajung cel mult pana la 90 de euro pe metrul patrat, arata un studiu al Jones Lang LaSalle. Bucurestiul ocupa, potrivit aceluiasi studiu, a treia pozitie in topul oraselor din Europa ca nivel al chiriilor pentru spatii comerciale, fiind devansat doar de Moscova (200 euro/mp/luna) si Bruxelles (150 euro/mp/luna).
    Chiar si in conditiile in care nivelul chiriilor din Bucuresti a ajuns la astfel de cote, lipsa spatiilor comerciale este unul dintre factorii care au tinut departe brandurile de high fashion internationale. Numarul magazinelor multibrand din Capitala care vand exclusiv marci premium si de lux nu trece de trei: Victoria 46, Jolie Ville Galleria din Baneasa si The Place Concept Store, deschis pe Calea Dorobantilor de catre Iulia Dobrin, creatoarea brandului ID Sarrieri. Iar mari case de moda precum Armani, Dolce & Gabbana, Valentino si-au manifestat interesul de a vinde in Romania in sistem de franciza, dar totul a ramas la stadiul de intentie. Reprezentantii Armani, de exemplu, au venit la Bucuresti pentru a cauta un loc potrivit pentru un magazin propriu, dar fara succes. „Ca sa deschida aici, cu siguranta ca Armani nu vrea mai putin de 400 de metri patrati“, explica Oana Mizil, proprietarul si designerul atelierului de moda Deverra. „Iar altii, ca Chanel, Dior, Hermčs, nu acorda francize si decid asupra extinderii pe o piata numai dupa ce acea piata are deja marcile de top, precum Prada, Dolce Gabbana, Armani sau Yves Saint Laurent“, completeaza Oliver Petcu, managing partner la firma specializata in industria luxului CPP. Dintre cei care au prospectat piata pentru deschiderea unui magazin propriu, doar Louis Vuitton vine anul viitor in Romania, in cadrul hotelului JW Marriott.

  • Un islandez la Odorhei

    Trei saptamani sunt in Romania, una in Islanda. Sunt navetist, dar nu iau masina pana la serviciu, ci avionul“, spune Birgir Jonsson. Islandezul este presedintele si directorul executiv al Infopress Group, cel mai mare grup de tipografii din sud-estul Europei, format in prezent din Infopress Romania si Delta Plus Bulgaria si la care se va adauga in curand o a treia tipografie, din Ungaria. S-a mutat in Romania pentru a pune in aplicare planul pe care l-a conceput pentru dezvoltarea in regiune a grupului sau, ce va incheia anul cu afaceri de 80 de milioane de euro, din care cea mai mare parte de pe urma activitatii din Romania. Tocmai din acest motiv, fondul de investitii Kvos International, ce detine tipografii ca Infopress, Oddi, OPM si Gutenberg, a stabilit centrul de administrare a afacerilor europene la Bucuresti.

    Deocamdata, programul sau e dominat de intalniri cu oameni de afaceri, sedinte, planuri de dezvoltare, rapoarte pe care le are de intocmit pentru Islanda. La biroul din Otopeni ajunge deci destul de rar, cam de 10 ori in aceste doua luni de cand a venit in Romania, pentru ca este mai mereu pe drumuri, fie spre Odorheiul Secuiesc, unde este situata tipografia, fie spre Islanda. Jonsson este in continuare managing director in cadrul Kvos International, iar prezenta lui la Helsinki este necesara mai ales pentru a citi si aproba rapoartele privind dezvoltarea Infopress Group, venite de la directorul executiv din Romania. „Poate parea ciudat, dar sunt propriul meu sef. Potrivit ierarhiei din companie, directorul executiv din Romania trebuie sa raspunda in fata managing directorului din Islanda, iar eu sunt cel desemnat in ambele functii“, explica Birgir Jonsson.

    Decizia de a se muta in Romania cel putin pentru urmatorii cinci ani, pentru a conduce activitatile din Romania, Bulgaria si Ungaria ale grupului, i se pare fireasca. Jonsson este obisnuit cu afacerile in alte tari – sase ani a locuit la Londra, trei ani la Hong Kong. Acum, primul pas important pe care il are de facut in noua functie este extinderea afacerilor grupului in Romania, principalul obiectiv fiind dublarea capacitatii de productie in urmatorii doi ani, astfel incat Infopress Group sa faca fata cererii tot mai mari de tiparituri. La varianta luata in calcul inca de la inceputul acestui an – achizitionarea unui principal competitor din piata – se pare ca nu s-a renuntat in principiu, dat fiind ca in ultimele doua luni, de cand a venit la Bucuresti, Jonsson a purtat discutii cu majoritatea proprietarilor de tipografii mari din tara: „In acest moment nu as cumpara nimic pe piata din Romania. Dar nu exclud pe viitor posibilitatea unei achizitii, pentru ca nu se stie niciodata cum se pot schimba coordonatele pietei“.

    Cel mai important competitor al Infopress pe piata din Romania, tipografia Megapress, cu afaceri estimate la 27 de milioane de euro anul acesta, si-a anuntat intentiile de vanzare inca din 2003, cand o serie de investitori s-au aratat interesati de companie, iar de atunci oferta a ramas deschisa. Ceilalti competitori sunt FedPrint, Coprint, Real sau Monitorul Oficial. „Dupa calculul meu insa este mai ieftin sa pleci de la zero decat sa cumperi si sa investesti unde mai este nevoie“, spune Jonsson. Despre ce sume ar fi vorba? Sumele angajate in total de principalele companii din industrie anul acesta sunt echivalente cu cele 25 de milioane de euro prevazute de Infopress pentru aceeasi perioada. Cea mai mare investitie in randul competitorilor a fost facuta de Megapress – 14 milioane de euro, „suma necesara pentru cresterea capacitatii de productie si a productivitatii muncii, corelata cu reducerea numarului de personal necalificat, caracterizat la nivel de piata de o mare fluctuatie“, dupa cum explica Sorin Penes, proprietarul si seful companiei. Insa anumite tipografii, cum ar fi Coprint, nu au investit deloc, „pe fondul investitiilor anterioare care au sustinut fara probleme afacerile estimate la 16 milioane de euro pentru anul acesta“, potrivit lui Radu Nita, directorul companiei.

    Pentru Infopress Group, Ucraina sau Croatia ar putea fi urmatoarele destinatii de dezvoltare si poate chiar Letonia si Estonia. Pana atunci insa, compania a inceput cautarile pentru un teren in nordul Bucurestiului, unde sa construiasca o a doua fabrica, prin care nu numai sa atinga o capacitate de productie mai mare, dar si sa scada costurile cu transportul tipariturilor de la Odorheiul Secuiesc pana in Capitala sau in orasele din sudul tarii. Planurile sunt cu atat mai avansate cu cat au fost purtate deja si discutii cu dezvoltatorii, astfel incat constructia fabricii sa inceapa chiar de anul acesta. In functie de pretul terenului, investitia in acest proiect va fi intre 25 si 30 de milioane de euro, in conditiile in care fabrica va fi mai mica decat cea de la Odorhei, care se intinde pe 2,5 hectare. Productia in sine va incepe cel mai probabil in a doua jumatate a anului viitor, afirma Jonsson.

    Tipografia din Odorhei a fost infiintata in 1990 de omul de afaceri Albert Andras, iar in actionariatul ei a intrat ulterior fondul de investitii Baring Central European Fund, care a ajuns sa detina aproape 80%. In 2005, Kvos a cumparat integral pachetul de actiuni al tipografiei, pentru o suma estimata de surse din piata la 25 de milioane de euro, iar Albert Andras a ramas director general al Infopress Romania pana acum doua luni, cand Jonsson a venit definitiv in Romania, iar el a decis sa paraseasca firma. „Decizia i-a apartinut in totalitate. Ma gandesc ca a fost influentat si de faptul ca am impus directorilor un contract pe un termen de minim cinci ani, perioada poate prea mare din punctul de vedere al lui Andras. Personal, regret decizia acestuia“, comenteaza islandezul.

    In ceea ce priveste Bulgaria si Ungaria, planul lui Jonsson este intr-o faza ceva mai avansata. In ianuarie a fost finalizata tranzactia prin care grupul a achizitionat 51% din Delta Plus, cea mai mare tipografie din Bulgaria. Compania, care va trece printr-un proces de rebranding in urma caruia se va numi Infopress Group Bulgaria, estimeaza pentru anul acesta o cifra de afaceri de 15 milioane de euro. In Ungaria, Infopress va cumpara in urmatoarele luni o companie care avea in plan sa deschida prin investitie de la zero o tipografie, ceea ce inseamna in total aproximativ 25-30 de milioane de euro. Dar spre deosebire de Romania si Bulgaria, unde Infopress Group se situeaza pe locul intai in topul tipografiilor, intrarea in Ungaria va pozitiona compania pe locul al treilea sau chiar al patrulea in piata, data fiind competitia mare. „Piata din Romania este de aproximativ 100 de milioane de euro anul acesta, iar competitia este cat de cat definita. In Ungaria vorbim de o piata a tipografiilor aproape dubla, unde implicit si competitia este mai puternica“, spune Jonsson. In ce priveste Infopress Romania, firma asteapta pentru acest an venituri de 65 de milioane de euro, fata de 50,2 milioane in 2006.

    Cum se impaca pentru islandez doua functii extrem de importante in companii aflate la mii de kilometri distanta? Pentru Jonsson, secretul managementului la distanta tine de calitatea echipei de conducere. „Daca gasesti oamenii potriviti, compania merge inainte fara sa simta lipsa sefului“, crede el. „In Islanda, spre exemplu, nu mai sunt chiar atat de implicat, cu toate ca functia de managing director presupune destul de multe responsabilitati. Ma concentrez acum mai mult pe Europa Centrala si de Est, care inseamna cam 70% din afacerile grupului Kvos.“

  • Departament, divizie, firma

    CONTEXTUL: Intrat in afaceri dupa Revolutie, omul de afaceri Octavian Radu isi dezvoltase afacerile mai ales in sectoarele de papetarie si mobilier de birou, sectoare in care distributia era realizata prin intermediul unui departament de transport integrat in cadrul aceluiasi grup.

    DECIZIA: Antreprenorul a decis la finalul anului 2002 sa transforme departamentul de transport intr-o afacere separata – TCE Logistica, bazandu-se pe reteaua de distributie la nivel national deja stabilita pentru a satisface cerintele grupului si pe parcul de masini existent, toate aflate in proprietatea sa.

    EFECTELE: Noua companie, integrata in RTC Holding, a inregistrat anul trecut o cifra de afaceri de 8,46 milioane de euro, estimarea pentru acest an fiind de 11,5 milioane de euro. De la un singur client – grupul din care se desprinsese – compania a ajuns la un portofoliu de peste 600 de clienti si si-a marit flota de masini de peste cinci ori.

    Grupul RTC ajunsese din 2002 cel mai important jucator pe piata de papetarie din Romania, avand afaceri si in distributia de software sau productia si distributia de mobilier pentru birou. Inca din momentul intrarii in afaceri, Octavian Radu, proprietarul RTC Holding, isi transportase produsele cu propriile masini. Parcul auto al grupului a crescut astfel direct proportional cu afacerile RTC, ajungand la finalul anului 2002 la un total de 58 de masini.

    Omul de afaceri a decis in acel moment sa transforme departamentul de transport intr-o companie independenta de curierat – TCE Logistica, care sa faca parte din acelasi grup. „Decizia a fost logica. Departamentul avea deja 50 de puncte de lucru, iar reteaua de distributie acoperea toata tara“, explica Sorin Sofian, actualul director al companiei. Conform lui Sofian, se ajunsese deja la o dezvoltare suficienta a departamentului incat sa se analizeze posibilitatea de a avea si clienti, nu doar de a satisface necesitatile de transport ale grupului: „Daca vrei sa faci eficinta activitatea de transport si ai si volume mari, iti faci propria companie de transport“.

    Compania si-a inceput oficial activitatea in primele luni ale anului 2003, primul client al companiei fiind grupul din care facea parte. Cifra de afaceri inregistrata in primul an a fost de 1,9 milioane de euro, bazandu-se aproape in totalitate pe activitatile prestate pentru compania-mama. Un portofoliu de clienti a inceput sa prinda contur de la finalul anului 2003; Sorin Sofian spune ca nu a fost foarte greu sa atraga clienti, deoarece piata de curierat era destul de slab dezvoltata incat sa permita aparitia unor noi companii de profil. Primul client al companiei, care se mai afla si astazi in portofoliul TCE Logistica, a fost distribuitorul de produse IT&C Tornado Systems.

    Sorin Sofian spune ca dezvoltarea companiei de la momentul infiintarii poate fi cel mai bine exemplificata prin ponderea grupului RTC in afacerile TCE, pondere care a scazut de la 100% in primele luni de existenta ale companiei la 30% in acest moment. „Avem apoi majorarea parcului auto si inmultirea punctelor de lucru. Am pornit la drum cu 58 de masini, iar acum avem 250, plus 50 de tiruri inchiriate, iar punctele de lucru au ajuns la 210, de la 50 la momentul infiintarii“, spune Sofian.

    Compania a incheiat anul 2006 cu o cifra de afaceri de 8,46 milioane de euro, intr-o piata a curieratului cu o valoare estimata la 200 de milioane de euro pentru acest an. Cele mai mari companii autohtone, Fan Courier, Cargus si Curiero, precum si cele patru multinationale prezente in Romania – TNT, DHL, FedEx (prezent printr-un parteneriat cu Fan Courier) si UPS, care opereaza prin agentul autorizat Trans Courier Service – estimeaza cresteri semnificative ale cifrelor de afaceri in acest an. In aceeasi situatie se gaseste si divizia de curierat a RTC Holding, care estimeaza ca va incheia anul cu o cifra de afaceri de 11,5 milioane de euro. Directorul TCE Logistica isi bazeaza estimarea pe faptul ca doar 10% din companiile autohtone si-au externalizat activitatile de depozitare si distributie. „Outsourcingul logisticii va creste eficienta firmelor din Romania – logistica trebuie lasata pe mana specialistilor“, sustine Sofian. Compania membra a RTC Holding a incheiat insa anul precedent cu o pierdere de aproximativ 779.000 de euro, cauzata, potrivit oficialilor TCE, de introducerea unui soft inadecvat in 2005, de lipsa de productivitate si administrare defectuoasa, precum si de investitiile derulate in 2006, care vor avea un impact negativ si asupra bilantului financiar din acest an.

    TCE Logistica urmeaza sa fie vanduta, Octavian Radu incluzand-o pe lista de afaceri din al caror actionariat doreste sa se retraga. Omul de afaceri a iesit deja din patru afaceri in acest an, prin vanzarea companiei de plati electronice Pay Store pentru 15,5 milioane de euro, a distribuitorului de apa in sistem de watercooler Aqua Regis pentru peste un milion de euro si prin inchiderea Depozitului de Vinuri si a Depozitului de Legume si Fructe. Pana la momentul tranzactiei, TCE Logistica ar urma sa se extinda, ca si competitorii sai autohtoni, pe pietele din regiune, prima tara urmand sa fie Bulgaria, unde TCE va urma divizia grupului specializata in distributia de produse de birotica, papetarie si articole de birou, Be Proffice.

  • GHID DE PENSII: Cine nu e gata

    Greu de crezut, privind la rezultatele obtinute de administratori dupa doar prima luna de vanzare a pensiilor private obligatorii, ca dupa patru luni vor mai fi multi dintre cei ce ar trebui sa intre in sistemul privat de pensii care sa nu-si fi exprimat deja optiunea. Pe 15 octombrie, dupa a doua data de raportare, aproape 1,2 milioane de angajati – circa o treime din intreaga piata estimata de administratori – semnasera deja contractul cu o companie de pensii. Calculele Comisiei de Supraveghere a Sistemului de Pensii Private (CSSPP), ceva mai optimiste decat ale companiilor, estimeaza numarul total de clienti potentiali la aproximativ 4,5 milioane. Regulile „jocului“ spun ca toti angajatii cu varsta de maxim 35 de ani trebuie sa incheie un contract de pensie privata, in timp ce pentru cei de maxim 45 de ani intrarea in sistem este optionala. Pentru cei care au insa obligatia, dar nu isi exprima pana pe 17 ianuarie alegerea pentru unul dintre cei 18 administratori autorizati de CSSPP, legea prevede o redistribuire automata, prin asa-numita „loterie“.

    Repartizarea aleatorie este definita in Norma nr. 31/2007, o reglementare adoptata recent de CSSPP pentru modificarea Normei nr. 18/2007 privind aderarea initiala si evidenta participantilor la fondurile de pensii administrate privat. Potrivit acestei reglementari, „loteria“ este procesul prin care persoanele eligibile in varsta de pana la 35 de ani care nu au aderat din proprie initiativa la un fond de pensii privat in termenul stabilit de legislatie (17 septembrie – 17 ianuarie 2008) sau care au semnat mai multe acte individuale de aderare sunt repartizate aleatoriu. Pana in prezent, procentul celor ce au semnat mai multe contracte, care din acest motiv au fost invalidate de catre Casa Nationala de Pensii si Asigurari Sociale (CNPAS), este foarte mic: doar 2% din total. Cel mai probabil acest procent va ramane la cote destul de scazute, odata ce CSSPP a modificat modalitatea in care se face validarea finala a adeziunilor – conform noilor reglementari, in trei etape (noiembrie, decembrie si ianuarie) si nu doar o data, la final, cum era prevazut anterior. Chiar si asa, probabil ca indecisi vor mai ramane, asa cum va exista si un numar – oricat de mic – de contracte invalidate. In cazul celor aflati in aceasta situatie, in ianuarie CNPAS va organiza „loteria“, respectiv repartizarea aleatorie.

    Regulile dupa care se va desfasura aceasta procedura sunt descrise in detaliu in Norma 18 a CSSPP, modificata de Norma 31 – ambele putand fi consultate pe pagina de internet a CSSPP, la sectiunea „legislatie“. Potrivit lor, CNPAS va realiza o prima clasificare a persoanelor ce trebuie repartizate in functie de varsta, in doua intervale: persoane cu varsta intre 16 si 25 de ani si cele intre 26 si 35 ani. Fiecare dintre cele doua categorii de mai sus va fi apoi organizata in functie de gen (femei si barbati). In acest fel se organizeaza, practic, patru urne din care se face ulterior repartizarea aleatorie.

    Prima grupa de persoane ce urmeaza a fi repartizata catre fondurile de pensii, potrivit specificatiilor din norma CSSPP, este cea a femeilor cu varsta intre 16 si 25 de ani; a doua a barbatilor din acelasi interval de varsta, urmand in grupele trei si patru femeile, respectiv barbatii din cel de-al doilea interval de varsta (26-35 de ani). Prin aceasta procedura, cu extrageri repetate, se asigura distributia relativ egala a persoanelor cu anumite caracteristici (de varsta, de sex si, respectiv, speranta de viata) intre toti administratorii. Repartizarea se va face, pentru persoanele din fiecare categorie de mai sus, spre toti cei 18 administratori autorizati – direct proportional cu numarul persoanelor validate pentru fiecare fond de pensii in parte raportat la totalul persoanelor validate pentru toate fondurile. Altfel spus, fondurile ce vor reusi sa atraga in perioada de campanie cel mai mare numar de contributori vor primi si cea mai mare parte dintre indecisi.

    La finalizarea procesului de repartizare aleatorie, CNPAS valideaza persoanele repartizate pentru fiecare fond in parte si transmite companiilor lista de persoane ce le-a fost alocata. Compania este cea care, in maxim 15 zile de la primirea acestei instiintari, este obligata sa instiinteze contributorii.

    Indiferent de modul cum au ajuns sa intre in sistem – prin propria adeziune sau ca urmare a „loteriei“ – niciun contributor nu se poate transfera la un alt fond pana cand nu se realizeaza plata primei contributii. Ulterior, transferul intre fonduri se va putea face de patru ori pe an (respectiv in lunile februarie, mai, august si noiembrie), potrivit unui proiect de norma al CSSPP supus in prezent dezbaterii publice (disponibil la sectiunea „dezbatere publica“ de pe site-ul Comisiei, cu data finala de transmitere a comentariilor pe 26.11.2007). Pentru cei ce aleg sa se transfere de la o companie la alta, penalizarea maxima ce poate fi perceputa este de 5% din activul personal al participantului in primii doi ani de la aderare, ulterior fiind gratuita. Procentul de penalizare poate diferi insa de la un administrator la altul si este prevazut in prospectul fondului. Pentru a se feri de un eventual val de plecari, majoritatea administratorilor au optat insa pentru a pastra nivelul maxim de 5%. Un motiv in plus – chiar daca transferul nu implica o penalizare fabuloasa, procentul fiind aplicat la o contributie destul de scazuta – pentru ca fiecare angajat ce are obligatia de a intra in sistem sa o faca dupa propria alegere si in deplina cunostinta de cauza.

    Puncte cheie

    IN DISCUTIE. Transferul intre fondurile de pensii private obligatorii se va putea face de patru ori pe an, respectiv in lunile februarie, mai, august si noiembrie, potrivit unui proiect de norma al CSSPP. Penalizarea de transfer este stabilita prin lege la maxim 5% din activul personal net al participantului pentru primii doi ani, ulterior fiind zero.

    VALIDARE. Comisia de Pensii a modificat recent norma privind aderarea initiala si evidenta participantilor la fondurile de pensii administrate privat, stabilind ca validarea adeziunilor are loc de trei ori pe perioada campaniei, in mod definitiv. In forma initiala, regulile cereau ca validarea contractelor semnate sa fie facuta, definitiv, doar la finele celor patru luni ale campaniei de vanzare.

    PIATA. Pe piata pensiilor private obligatorii se lupta 18 companii, care administreaza tot atatea fonduri, dupa ce CSSPP a dat unda verde si pentru Zepter Fond de Pensii. Potrivit estimarilor Comisiei, numarul total al clientilor potentiali pentru administratorii de fonduri – respectiv persoane cu varsta de pana in 45 de ani – este de 4,5 milioane. Estimarile companiilor sunt ceva mai pesimiste, vorbind despre o piata potentiala de 3-3,5 milioane de contributori.

    CONTRIBUTORI. In sistemul de pensii obligatorii administrate privat sunt obligati sa intre doar salariatii cu varsta de maxim 35 de ani, pentru cei cu varsta cuprinsa intre 35 si 45 aderarea fiind optionala. Dupa terminarea celor patru luni de vanzare stabilite de catre CSSPP, respectiv pana in ianuarie 2008, cei care aveau obligatia, dar nu si-au ales un fond vor fi distribuiti prin asa-numita „loterie“, care ii va imparti intre fondurile de pensii private obligatorii existente pe piata, aleatoriu si proportional cu cota de piata detinuta deja de fiecare fond. Angajatii cu varsta de pana la 45 de ani pot adera oricand in urmatorii ani, cu conditia sa nu depaseasca 45 de ani in momentul semnarii.

    VANZATORII DE PENSII. Pe lista celor ce pot incheia contracte de pensii se inscriu: agentii de marketing ai companiilor, brokerii de pensii (companii ce au ca obiect de activitate exclusiv intermedierea de pensii private), bancile, brokerii de asigurare si societatile de brokeraj de pe Bursa. Fara exceptie, pentru a putea incheia contracte toti trebuie sa fie in prealabil autorizati de catre CSSPP, iar verificarea lor se poate face pe site-ul Comisiei, www.csspp.ro, la sectiunea „registru“. Agentii de marketing pot lucra doar pentru o companie, in timp ce brokerii de pensii pot lucra pentru oricat de multi administratori. Bancile, brokerii de asigurare si societatile de brokeraj pot desfasura activitatea de marketing pentru un singur administrator sau, dupa caz, pentru un singur broker de pensii private. In prezent, aproape 250.000 de agenti sunt autorizati sa vanda produse de pensie.

  • De doua ori mai multi bani in private equity?

    "Valoarea investitiilor in private equity se va dubla in 2007 fata de 2006, a declarat Robert Luke, presedinte al asociatiei de investii private si capital de risc din sud-estul Europei (SEEPEA), la prima conferinta anuala a SEEPEA care se desfasoara marti la hotelul Howard Johnson.

    Potrivit statisticilor EVCA (European Private Equity and Venture Capital Association), in 2006 valoarea investiilor de private equity facute in Romania a fost de 110 milioane de euro. Luke "Valoarea investiilor ar putea ajunge la peste 220 de milioane de euro, numai pe baza tranzactiilor despre care stiu eu ca se afla in acest moment in negocieri". Atingerea acstui prag depinde, a completat Luke, de finalizarea negocierilor pana la sfarsitul anului. 

  • Selling Blue Elephants

    Introducere
    Ce anume face ca un consumator sa fie atras in mod deosebit de o marca si nu de alta? Cum putem afla raspunsul la aceasta intrebare, cand s-a demonstrat ca anchetele traditionale au o marja mare de eroare, multe dintre raspunsuri fiind ambigue sau false?

    RDE (Rule Developing Experimentation) este instrumentul de care mari companii, precum Hewlett-Packard sau MasterCard, se folosesc pentru a-si transforma strategia de proiectare a produselor si pentru a crea mesaje de marketing indreptate catre consumator.

    RDE este o procedura simpla si flexibila de experimentare. Cu ajutorul ei, companiile isi proiecteaza, testeaza si modifica ideile, ofertele si produsele. Cu acest instrument, in mod sistematic, ele incearca sa descopere ce il atrage pe consumator, chiar si atunci cand acesta nu isi poate exprima dorintele si nevoile.

    Spre deosebire de alte tipuri de cercetari care utilizeaza esantioane de consumatori, interviuri si sondaje, RDE exploreaza, in mod experimental, ce caracteristici suscita interesul consumatorilor, pana reuseste sa le identifice. Intre ele se numara avantajele unui card de credit, tipul de indulcitor pentru Pepsi-Cola sau culoarea si aspectul ambalajului. Participantii privesc, incearca si folosesc tot felul de prototipuri si isi exprima preferintele, dezinteresul sau indiferenta.

    Proiectarea experimentala a prototipurilor permite companiilor sa verifice relevanta unei caracteristici sau a unei trasaturi de diferentiere si astfel sa creeze o oferta atragatoare pornind de la una sau de la mai multe dintre ele. Cartea prezinta numeroase studii de caz prin care poate fi apreciat felul cum marile companii se folosesc de acest instrument eficient, RDE.

    Procedura RDE se desfasoara in sapte etape:

    1. Mai intai trebuie identificate caracteristicile care pot varia in cazul unui produs sau serviciu. Daca e vorba despre o bautura racoritoare, lista poate include cantitatea de zahar, acid sau cantitatea in care este furnizat; un card de credit poate avea un alt comision de administrare, o alta dobanda, posibile disconturi etc.
    2. Combinarea caracteristicilor in conformitate cu un proiect experimental pentru crearea unor prototipuri. Fiecare prototip ii corespunde unui tip anume de consumator.
    3. Expunerea consumatorilor la prototipuri si inregistrarea raspunsurilor acestora (intentii de cumparare, gusturi, interes aratat etc.).
    4. Analizarea rezultatelor, tinand cont de importanta fiecarei caracteristici in preferintele exprimate de clienti.
    5. Optimizarea si gasirea celei mai bune combinatii intre calitatile produsului.
    6. Identificarea segmentelor de populatie cu preferinte similare. Aceste sabloane servesc la stabilirea unor norme de productie si design pentru produse si servicii noi.
    7. Aplicarea acestor norme pentru crearea de noi produse, servicii si oferte.

    Avantajele folosirii RDE sunt foarte multe. Aportul sau cel mai important consta in aceea ca ajuta la cunoasterea factorilor specifici ce determina acceptarea sau respingerea unui produs sau serviciu de catre un consumator. Companiile sunt astfel sprijinite in cautarea directiilor pe care trebuie sa le imprime strategiei lor comerciale.

    Un alt avantaj consta in faptul ca este un instrument util nu doar in semnalarea problemelor, ci si in rezolvarea lor, generand reguli eficiente. In plus, nu cere cunostinte avansate, este accesibil si nu e limitat la productie si marketing: poate fi folosit in multe alte domenii (financiar, politic, informatic, international).

    Este un instrument care, in general, presupune o baza foarte solida pentru a castiga si pastra avantajul concurential pe termen lung al companiei care il adopta.

    …

    Cititi continuarea articolului in editia tiparita a revistei Business Magazin

  • Bursa in picaj liber

    Bursa a intrat in picaj dupa decizia Standard&Poor’s de a revizui ratingul de tara, de la stabil la negativ.
    Un val de panica a invadat jucatorii, drept pentru care ordinele de vanzare le-au depasit cu mult pe celel de cumparare. Indicii au pierdut peste 2 procente fiecare, pe fondul unei lichiditati mult superioare celei de ieri.

    Valoarea totala a tranzactiilor la ora 13.00 era de aproape 17 mlioane euro, cu aproape 14 milioane euro la BVB. Cele mai multe ordine de vanzare au fost trecute in contul Rompetrol Rafinare (simbol RRC), mai mult de 23 milioane actiuni schimbandu-si proprietarul. Valoarea operatiunilor a fost de 0,75 milioane euro, cotatia inregistrand o scadere de 2,7%. Banca Transilvania (simbol TLV) a pierdut 2,8 procente din catatia de ieri, dar valoarea tranzactiilor se ridica la peste 2,5 milioane euro.
    Parerile investitorilor sunt impartite. Pe de o parte se asteapta formarea unui trend descendent de termen mediu, iar de cealalta parte se preconizeaza o crestere sustinuta odata cu atingerea unor cotatii minime pentru actiuni. De altfel, toti cei care au avut bani lichizi au cumparat astazi, preferand deschiderea unor pozitii pe termen lung.

  • Mult, foarte mult timp

    Drumul serpuit care duce spre Vallée de Joux, o regiune din Elvetia faimoasa pentru numarul mare de manufacturi pe metrul patrat, a fost mai aglomerat ca niciodata la inceputul lunii octombrie. Zeci de masini de lux i-au adus pe amatorii de ceasuri la Le Sentier, locul in care a aparut, in 1833, brandul Jaeger-LeCoultre si unde urma sa se deschida acum Heritage Gallery, muzeul propriu al companiei, inaugurat dupa doi ani de pregatiri.

    Din punctul de vedere al afacerii, muzeul reprezinta mai mult decat o simpla galerie unde sunt expuse creatii istorice. Marii fabricanti de ceasuri promoveaza cu surle si trambite deschiderea muzeelor proprii care, dincolo de valoarea lor simbolica, reprezinta detalii ce diferentiaza brandul pe piata. „Proiectul Heritage Gallery este doar unul dintre elementele unei strategii de comunicare extinse care urmareste prezentarea patrimoniului si a statutului Jaeger-LeCoultre. Sunt expuse peste 500 de obiecte, dintre care 300 de calibre diferite ce demonstreaza experienta brandului in ceea ce priveste productia de ceasuri high-end. De exemplu, putem enumera peste 120 de calibre produse intre 1860 si 1890“, spune Jérôme Lambert, CEO al Jaeger-LeCoultre.

    Jaeger-LeCoultre, fondata de Antoine LeCoultre in 1833, este prima manufactura din Vallee de Joux. Una dintre cele mai spectaculoase sectiuni din muzeu este delimitata de un zid de sticla inalt de 4,7 metri si lung de 5,4 metri unde sunt expuse aproximativ 300 de mecanisme. Dincolo de acest perete, vizitatorul este purtat pe rand printre ecrane de sticla de patru metri unde sunt expuse calibrul 101, cel mai mic mecanism inventat vreodata, ceasuri de buzunar complicate, un model inspirat de ceasul creat de Jaeger-LeCoultre pentru incoronarea reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii, diferite modele Reverso (unul dintre modelele emblema ale marcii), mostre de giuvaiergerie de lux, piese din aur pavate cu diamante si rubine. Din muzeu nu lipsesc nici modelele prezentate recent la targul de orologerie de la Geneva, precum „Reverso grande complication a triptyque“, primul ceas din lume cu trei fete. Iar la mansarda sunt expuse mai multe variante de Atmos, ceas de masa cu miscare perpetua desemnat de guvernul elvetian drept cadou oficial al statului.

    Muzeul expune si ultimele inovatii ale companiei. Master Compressor Extreme Lab (200.000 de euro), calibrul 988C, este singurul mecanism din lume care functioneaza fara niciun fel de lubrifiant, facut din materiale usoare, precum iridiu, magneziu, pudra de grafit, siliciu sau nichel. Jérôme Lambert spune ca vor fi produse 15-20 de exemplare din acest model, iar livrarea va incepe in martie 2008. Cealalta inovatie este Duomčtre Chronographe (pe care il poarta la mana Jérôme Lambert) – calibrul 389 „Dual Wing“, cu un mecanism cu doua rezerve independente, care comanda separat functiile normale ale ceasului si functia de cronograf. Astfel, in timp ce cronograful este pus in functiune, purtatorul poate consulta si ceasul fara a fi nevoit sa alterneze cele doua functii. Mecanismul clasic, cu intoarcere manuala, are o rezerva de functionare de 50 de ore, iar carcasa din aur galben (300 de piese), aur alb sau platina inconjoara un cadran alb clasic. Primul exemplar din acest ceas va fi livrat la sfarsitul acestui an.

    Pe segmentul de ceasuri pentru femei, muzeul expune noua colectie Master Compressor Diving Lady. „Daca vorbim despre brandul Jaeger-LeCoultre in general, estimam ca 50% dintre clienti sunt femei, dar in prezent diferentierea intre ceasurile pentru barbati si cele pentru femei nu mai este foarte clara, din cauza tendintei ca femeile sa cumpere ceasuri tot mai mari si foarte tehnice“, explica Lambert.

    Strategiile de lansare urmaresc, la randul lor, sa evidentieze aspectul inovatiei tehnice. De exemplu, lansarea colectiei Master Compressor Diving a avut loc pe coasta insulei Lanai din Hawaii, iar publicul a privit cum un robot a dus Master Compressor GMT la 1.000 de metri adancime sub apa in doar 30 de minute. Mai precis, ceasul a fost coborat la 1.040 de metri, iar la aceasta adancime presiunea este echivalentul a 100 de kilograme pe centimetrul patrat. Pentru a rezista in asemenea conditii, ceasurile au carcase care masoara 5 milimetri in punctul cel mai gros, aproape dublu fata de un ceas care rezista la 100 de metri adancime. Geamul ceasului are 4 centimetri diametru si 3,6 mm grosime.

    Deschiderea de muzee ale brandului, ca metoda de promovare, a fost adoptata si de alt producator de orologerie elvetian, Aude mars Piguet. Muzeul firmei este gazduit incepand din 1993 de cea mai veche cladire din satul Le Brassus, tot din Vallée de Joux, unde a functionat atelierul original al fondatorilor brandului, Jules Audemars si Edward Piguet. Muzeul cuprinde colectii care prezinta istoria Audemars Piguet din 1875 si pana astazi, cu exponate faimoase, inclusiv Grande Complication, lansat in 1882, sau cel mai bine vandut model de ceas al brandului, Royal Oak, introdus in 1972 ca primul ceas sport din gama de lux fabricat din otel inoxidabil.

    Audemars Piguet si-a vandut in 2000 participatia de 40% la Jaeger-LeCoultre catre Compagnie Financiere Richemont pentru 250 de milioane de franci elvetieni (peste 160 de milioane de euro). Compagnie Financičre Richemont, proprietarul Jaeger LeCoultre, ca si al altor branduri de lux, ca Piaget, Vacheron Constantin, Panerai, Cartier, Van Cleef & Arpels, a avut in ultimul an fiscal afaceri de 4,8 miliarde de euro si un profit net de 1,3 miliarde de euro.