In Media&Advertising vorbeste industria publicitatii. Pe bune. Ganduri, pareri, premii, nemultumiri, pitch-uri, filme, vacante, petreceri, simpatii – au rezervate aceste pagini. In fiecare numar. Doar ca nu se accepta citate si declaratii oficiale, ci speech-ul vostru autentic, de zi cu zi, asa cum ati povesti unui prieten. De aceea am gandit rubrica aceasta ca pe un schimb de scrisori.
In acest numar, M&A va propune o incursiune in corespondenta electronica dintre Cosmin Ezaru, Senior Art Director GMP si Diana Cristea, Art Director Graffiti BBDO
Corespondenta intre Cosmin Ezaru si Diana Cristea
Draga Cosmin,
Sunt intr-un punct de rascruce al existentei mele, simt. M-am tot gandit la jobul asta al nostru de art directori care stau tot timpul peste program in timp ce copywriterii sunt la beri, familii si scris romane politiste. Eu as vrea sa iau o pauza. Sa fac altceva. Sa nu mai caut poze si referinte de ilustratie si sa misc mouse-ul pe ecran si sa ma enervez ca n-am fonturi sau memorie la mac. Cum ar fi sa ma apuc de alta meserie? Ceva total diferit. De maine sa fiu
patinatoare in Alaska! (O sa se supere mama ca nu mai sunt director, parca vad.) Ce zici?
Diana
Cum vrei tu. Am putina treaba acum.
Cosmin
Ar fi genial sa-mi gasesc in sfarsit ceva palpitant. Dar poate nu tocmai patinatoare, ca e ceva sezonier. Si nici nu e de viitor: cu incalzirea asta globala nu se stie. Mi-ar placea mai degraba sa fac ceva pentru oameni. Stiu sa acord primul ajutor. Asta e foarte bine, pot oricand sa salvez o femeie lesinata sau sa-i fac respiratie gura la gura unui nene calcat de autobuz. Nu ca ai intalnit prea multi proaspat spalati pe dinti cand traverseaza strada in locuri nepermise. Sau sa ma angajez politista de circulatie, sa previn astfel de accidente nefericite? Iti dai seama cate claxoane o sa aud in fiecare zi? N-o sa mai putem vorbi la telefon niciodata. Tu ce crezi, cum putem opri claxoanele?
Plutonier Diana
Draga Diana, si eu simt aproape acelasi lucru. mie imi place sa fiu artdirector. dar parca as incerca si altceva pe langa asta. altceva care sa nu fie chiar cu picioarele pe pamant. mi-as lua un avion. un avion argintiu. sa luceasca in soare. si sa zbor. cand am eu chef de putina inaltime sa ma sui in avionul meu argintiu si sa decolez. daca noaptea la ora 2 vreau sa vad orasul de sus, de ce nu. dimineata cand ma duc la servici, in loc sa ma sui in masina, ma sui in avion. sa nu mai stau la semafoare care claxoneaza incontinuu. avioanele nu au claxoane. de sus orasul se vede mult mai frumos. pare mai curat. oare pt ca nu se vad oamenii? cine stie. O singura problema cred ca ar fi. nu se poate decola sau ateriza decat de la otopeni. baneasa e inchis pt. o vreme. si decat sa merg cu masina pana acolo, mai bine ma gandesc la altceva ce pot face ca sa uit de artdirectoring.
Cosmin
Daca tu zici ca nu avem cum sa evitam calvarul claxoanelor si putem doar sa le survolam de la o inaltime sigura, eu te cred pe cuvant. O solutie la drumul pana la Otopeni ar fi sa te parasutezi direct deasupra biroului, dar sunt si multe pasari in Bucuresti, deci trafic si-n aer. Vad ca n-ai cum sa scapi. Eu as prefera sa-mi gasesc o meserie in care sa n-am deloc contact cu exteriorul. Sa fie si fara batai de cap. Cum ar fi plasatoare la cinema. E o slujba in care oricum lucrurile sunt stabilite de dinainte: oamenii inalti sau cu palarii o sa primeasca invariabil locuri numai in fata. Plus ca vezi filme pe gratis. Iar daca o sa am chef de carti, o sa ma fac xeroxista. Si daca o sa vreau ceva care sa-mi stimuleze emisfera stanga, ma fac lipitoare de preturi la un hypermarket imens, care sa-mi satisfaca pofta de numere. Iar cum n-o sa castig mare lucru, seara o sa-mi iau un al doilea job: incercator de paturi. E?
Diana
Mie nu-mi place sa dorm prea mult. Chiar sunt dispus sa-mi iau un tramvai. ma fac vatman. sa am tramvaiul meu. si sa il tin in fata blocului. Sa-l pornesc dimineata la 5. imi trag o linie adiacenta de la metroul usor ce trece pe strada si imi parchez limuzina. de cand am venit in bucuresti, adica de vreo 20 de ani, m-a fascinat claxonul tramvaielor. intotdeauna l-am asemanat cu soneria de la scoala, clopotelul cum i se spune in literatura. oare faptul ca a ramas asa indiferent de modelul tramvaiului este ceva intentionat, pt a pastra o traditie in claxonatul de pe sine? Dar si la tramvai am o problema. in fata blocului meu exista linie, dar numai pana la unirii. si de acolo ce fac? sa-mi iau si un metrou. cam scump. si nici nu stiu daca are claxon. Un autobuz ar fi cred ca mai simplu. pt a-l conduce trebuie sa dau doar un examen de categorie. nu are cum sa fie mare lucru. cat de greu sa fie sa intorci un autobuz intr-o intersectie. daca nu te feresti tu, te feresc altii. nimeni nu vrea sa-si loveasca masina. si daca mai si claxonez… ca autobuzele astea noi au niste claxoane foarte puternice. Dar dupa aia toti colegii mei or sa vrea sa trec sa-i iau si pe iei sa-i duc la agentie. si la ce trafic e in bucuresti dimineata, si cu ditamai autobuzul…
Cosmin
Daaaa, si eu as putea sa fiu announcer de statii: sa fac o revolutie in domeniul asta. Sa existe in sfarsit o voce duioasa, care sa empatizeze cu oamenii transpirati si inghesuiti. Sa interpretez cu accente diferite in functie de cartierul prin care trecem. Sa propun jocuri de societate, pentru atunci cand e aglomeratie: fazan, ce incape intr-o valiza, tara, tara, vrem ostasi, de-a mama si de-a tata, v-ati ascunselea cu controlorii etc.
Animatoarea Diana
Ar mai fi sa-mi iau un maxi taxi. sau mai bine un smart. mic, in doua culori, simpatic, cu doua locuri, ca sa nu iau chiar pe toata lumea cu el. decat o singura persoana. ce sunt eu? ratb? si sa ma pot strecura prin traficul infernal de dimineata, sa claxonez lung de fiecare data cand un gip nu ma vede si sa-i arat avantajul de a avea masina mica, nu ditamai panzerul. Dar daca tot am trecut la categoria mica, si mai avantajos cred ca ar fi un motor. nu harley, ca nu sunt director de creatie. un enduro. ca sa trec usor peste gaurile de canal asezate alandala pe strazi. si acum e acum. ca soferul roman nu e obisnuit cu motocicletele pe langa minunatul lui logan. si nu stie sa se uite in oglinzile retrovizoare. asa ca singura solutie este degetul pe claxon. dar nu cred ca e eficient. asa ca claxonul motocicletelor s-a transformat pur si simplu in ambalarea motorului pana scoate un zgomot ce il trezeste din amorteala pe soferul atent la ce farse a mai facut buzdugan. dar nu cred ca am eu fata de motorist.
Cosmin
Crezi ca exista o legatura intre maxi taxi si fustele maxi? Cochetez si cu ideea de a fi consiliera de moda automobilistica.
Diana
Mai bine imi iau o bicicleta. cling cling.
Cosmin
Cosmin, nici nu-ti poti imagina ce idee buna mi-ai dat: cred ca realizezi cati oameni pleaca de-acasa cu bicicleta (uitand ca de-acum picioarele lor sunt cel mai vizibile) purtand o soseta de-o culoare si cealalta de alta. Ce discromii si asocieri infioratoare de modele defileaza in fiecare zi in Bucuresti! Asta o sa se schimbe. O sa fiu prima care are curajul sa faca cea mai grea meserie din lume: imperechetoare de ciorapi! Cheama presa, incepem sa facem PR!
Diana