Blog

  • In asteptarea ofertei

    La schimbul cartilor de vizita dinaintea inceperii interviului cu BUSINESS Magazin, Mircea Vescan a aratat fara cuvinte ce inseamna pentru el sintagma „afacere de familie”: in schimbul unei carti de vizita, a dat doua – una a lui si una a sotiei sale, Calinita Vescan, director general adjunct la Armax Gaz, unul dintre producatorii de echipamente pentru industria gazului cu cea mai mare cota de pe piata romaneasca. „Din 1990 incoace am avut un singur aliat corect si cinstit, pe sotia mea”, explica Mircea Vescan.

    Dupa opt ani de cand detine afacerea Armax Gaz, Mircea Vescan a decis insa ca mai are nevoie de un partener de afaceri. Raspunsul la intrebarea „de ce” este mai lung si, din punctul de vedere al lui Mircea Vescan, incepe in 1990, cand Romania a iesit, mai mult sau mai putin voit, de pe piata CAER, care cuprindea tarile fostului bloc socialist. Or, Rusia si toate tarile care se termina cu “stan” – Kazahstan, Kirgizstan, Uzbekistan, Afganistan, Turkmenistan sau Tadjikistan -, dupa cum le enumera pe nerasuflate omul de afaceri, reprezinta cea mai ravnita piata pentru o companie ca Armax Gaz, deoarece sunt printre cele mai mari producatoare de gaz din lume si au nevoie de foarte multe echipamente.

    „Fiind cei mai importanti producatori de gaze, volumele pe care as putea sa le vand acolo sunt foarte importante, iar pe de alta parte e de ajuns sa intru, pentru ca as avea succes cu siguranta”, spune Vescan. Iar succesul nu ar fi datorat doar calitatii produselor, despre care Vescan vorbeste tot timpul, ci mai ales preturilor cu care ar putea duce produsele acolo. Omul de afaceri exemplifica prin faptul ca anul trecut, la un targ in Kazahstan, a gasit o piesa ce se vindea acolo cu 800.000 de euro, in conditiile in care aceeasi piesa costa in catalogul Armax 100.000 de euro.

    „Am vinde foarte bine pe piata ruso-asiatica, dar producatorii de acolo nu discuta cu noi, deoarece nu suntem pe lista de furnizori pe care le-o dau colaboratorii lor, cum ar fi Gazprom”, spune Mircea Vescan. Insa nu e totul pierdut, considera omul de afaceri. Sansele ca Gazprom sau companiile din Asia Centrala sa se uite si la ei ar fi mai multe: „In primul rand, ar putea fi o reconciliere la nivel guvernamental”, spune Vescan, care considera ca Romania ar putea deveni un partener bun al Gazprom daca ar sti cum sa isi vanda principalele atuuri, cum ar fi faptul ca poate depozita o cantitate de 25-30 de miliarde de metri cubi de gaze pe an.

    Vescan considera ca aceasta problema ar trebui separata de cea a pretului gazelor, care incinge constant spiritele intre Gazprom si tarile UE. De fapt, omul de afaceri considera ca declaratiile guvernamentale privind o viitoare intelegere cu Gazprom pentru un pret mai bun al gazului importat de la ei in viitor pornesc de la o teorie falsa. „In mod traditional, Gazprom nu lucreaza cu guverne si vinde gazul catre companii agreate, dintre care o parte vand si in Romania (cum este compania germana Wintershall – n.red.), iar declaratiile acestea nu sunt decat metode de a proteja companiile care aduc gaz din Rusia pe piata romaneasca”, isi expune Vescan teoria.

    O alta metoda de a ajunge pe piata ruseasca ar fi, din punctul de vedere al lui Mircea Vescan, vizibilitatea cat mai buna. „La mijlocul acestui an vom incepe demersurile pentru a ne lista pe o bursa externa, la Oslo sau la Londra, cele mai importante burse pentru noi, listare care ne-ar putea ajuta financiar, dar ne-ar putea ajuta si sa fim vazuti de mai multa lume”, explica Vescan, care spera sa vada simbolul ARAX la bursa de la Oslo in primele luni ale lui 2009. Armax este listata la bursa de la Bucuresti (deocamdata pe Rasdaq, asteptand translatarea la BVB), insa Vescan considera bursa de la Bucuresti „mult prea fragila si insuficient de puternica pentru a aprecia potentialul Armax”.

    Cu toate acestea, Armax a avut la bursa de la Bucuresti un 2006 si un 2007 excelenti, fiind in esalonul de companii cu cresteri importante ale actiunilor. Capitalizarea companiei (care era la mijlocul lunii februarie de aproximativ 40 de milioane de euro) a scazut de anul trecut incoace, odata cu evolutia descrescatoare a bursei. „Armax a avut in 2007 o capitalizare extrem de apropiata de valoarea pe care eu consider ca o are aceasta companie”, spune Vescan, referindu-se la momentul cand capitalizarea Armax atinsese aproape 140 de milioane de euro. Vescan crede ca aceasta este valoarea la care va ajunge din nou compania la bursa, iar daca nu va ajunge, ramane oricum valoarea de referinta in vederea unei eventuale vanzari a companiei.

    Gabriel Aldea, broker la Intercapital Invest, considera ca actiunea Armax va ajunge din nou la valoarea maxima de la mijlocul lui 2007 intr-un orizont de timp de doi, poate chiar trei ani: „Cresterea acestei actiuni ar putea incepe in a doua jumatate a acestui an, daca piata va fi favorabila si daca rezultatele financiare ale companiei vor fi favorabile”. Bineinteles, daca nu vor fi surprize, cum ar fi niste rezultate financiare negative sau turbulente pe piata internationala, mai spune Aldea.

  • Grupul BCR a castigat 103 mil. euro in trimestrul I prin controlul costurilor

    Cresterea mai lenta a costurilor a facut ca profitul net al grupului BCR sa urce in primul trimestru al anului cu 82,4% fata de aceeasi perioada a anului trecut, pana la 103,6 mil. euro. In acelasi timp, activele bancii au urcat cu numai 2%, pana la 16,5 mld. euro, mult sub nivelul pietei.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Ikea ar putea redirectiona investitiile din Polonia catre Romania si Bulgaria

    Compania suedeza este nemultumita de introducerea unor noi prevederi legislative in Polonia, care ingradesc oportunitatile de dezvoltare si investitiile in sectorul de profil.

    Mai multe amanunte, pe www.mediafax.ro

  • Renault mentine tinta unor marje operationale de 4,5%

    El a spus, la adunarea generala a actionarilor, ca mentine si estimarea referitoare la o crestere de 10% a vanzarilor de vehicule ale Renault, in acest an.

    Click aici pentru mai multe detalii.

  • Burduja, Raiffeisen: Spiritul hraparet si lautaresc a umflat piata imobiliara

    Spiritul "hraparet si inovativ-lautaresc" al unor dezvoltatori locali a impins piata imobiliara intr-o zona a nefirescului, insa in urmatorii doi ani se va reveni la normalitate si nu vom mai vedea situatii in care cineva este dispus sa plateasca 1 mil. euro pe un apartament care face 500.000 de euro, afima Marinel Burduja, prim-vicepresedintele Raiffeisen Bank.

    Cititi mai multe pe www.zf.ro

  • Din Dubai la Bucuresti

    “Este alegerea ideala pentru BCR”, aprecia Andreas Treichl, presedintele Erste Bank, referindu-se la numirea britanicului Dominic Bruynseels in functia de presedinte executiv al bancii romanesti. In varsta de 48 de ani, Bruynseels va prelua de la inceputul lunii iulie sefia asupra unui sfert din activele sistemului bancar romanesc, atat cat detine in prezent BCR. Inlocuirea austriacului Manfred Wimmer, care a asigurat interimatul dupa ce Nicolae Danila a parasit banca, in decembrie 2007, marcheaza si finalizarea (formala, cel putin) a programului de integrare a BCR in structurile Erste Bank.

    Odata ce restructurarea va fi terminata, la carma BCR “va fi numit un CEO care isi va putea dedica intreaga atentie clientilor si dezvoltarii pozitiei pe piata a bancii”, informa laconic anuntul facut de oficialii bancii in momentul demisiei lui Nicolae Danila. Si nu cu multa vreme in urma, presedintele Erste Bank spunea ca si-ar dori sa gaseasca un bancher roman pentru conducerea bancii, fara a exclude insa nici posibilitatea de a fi ales un expat. De altfel, in cadrul grupului austriac, politica privind managementul la varf al bancilor cumparate de-a lungul timpului in Europa Centrala si de Est difera de la tara la tara. Astfel ca, daca in in Austria, Ungaria, Croatia si Ucraina la conducere se afla un manager local, in Cehia, Slovacia si Serbia austriecii au optat pentru straini. In acest context, in ultimele luni nume ca acela al presedintelui ING Bank, Misu Negritoiu sau al celui de la UniCredit Tiriac, Dan Pascariu (de altfel, doi dintre putinii romani care conduc o banca din topul primelor zece) au fost vehiculate adesea ca potentiale optiuni pentru conducerea BCR.

    Dupa mai multe luni de cautari (coordonate chiar de Andreas Treichl), s-au oprit insa asupra unui bancher strain – alegere motivata intr-o oarecare masura, spun voci din piata, si de dificultatea gasirii unui bancher roman capabil si dispus sa preia sefia “perlei” din coroana Erste Bank.

    Bancherul britanic vine in Romania din Dubai, unde a fost relocat incepand cu august 2007, odata cu numirea sa in functia de senior executive director pentru piete emergente in cadrul Barclays. De altfel, Bruynseels a lucrat intreaga sa cariera, de 27 de ani, pentru Barclays Bank, ocupand pe rand pozitii la nivel de sucursala in Londra, apoi la nivel regional, central si international. Una dintre cele mai mari realizari ale sale, noteaza comunicatul de presa al BCR in care se anunta oficial numirea britanicului, a fost achizitionarea in 2005 a bancii africane Absa, cea mai mare preluare a unei banci de retail realizata in anul respectiv la nivel global.

    Revenind insa la BCR, fraiele vor trece la 1 iulie a.c. din mainile lui Manfred Wimmer in cele ale bancherului britanic, care devine astfel si cel de-al patrulea presedinte al bancii romanesti. Wimmer, care a fost nevoit sa renunte la functiile sale din cartierul general al Erste Bank atunci cand s-a mutat la Bucuresti pentru a asigura interimatul, se va intoarce acum la Viena, pentru a se alatura comitetului executiv al bancii.

    Conducerea executiva a celei mai mari banci din sistem va fi astfel asigurata de trei expati si doi romani: noul presedinte si doi vicepresedinti straini (cehul Martin Skopek, responsabil pentru retail si private banking si austriacul Helmuth Hintringer, responsabil pentru activitatea financiara si de risc), respectiv de Oana Petrescu (responsabila cu operatiunile) si Jean Andronie (pentru corporate banking).

    Cooptarea expatilor (cel mai adesea proveniti din cadrul grupului-mama) in managementul bancilor cumparate in Romania nu este, de altfel, o politica straina nici altor grupuri bancare. La BRD-Société Générale, spre exemplu, conducerea este asigurata in prezent, din functia de presedinte-director general, de francezul Patrick Gelin, secondat de trei directori generali adjuncti – romanii Sorin Popa si Petre Bunescu si respectiv francezul Hervé Barbazange.

    Spre deosebire insa de experienta austriecilor de la BCR, care au inceput procesul de restructurare sub bagheta lui Nicolae Danila si a trebuit mai apoi sa se adapteze din mers plecarii lui, la BRD situatia a fost un pic diferita. Timp de sase ani – dinainte de momentul in care francezii au devenit actionari majoritari ai BRD, in urma unei tranzactii de 200 de milioane de dolari, in 1999, conducerea bancii a fost asigurata neintrerupt de Bogdan Baltazar. Bancherul roman, care conducea BRD inca din 1998, a fost cel care, dupa privatizare, a avut misiunea de a o restructura si de a o aduce la standardele grupului francez.

  • In culisele vanzarii IP Devel

    “Am putut sa gresim de-a lungul timpului si sa nu murim”, zambeste la cateva zile de la terminarea negocierilor si semnarea contractului de vanzare-cumparare Bogdan Putinica, directorul executiv si cofondatorul IP Devel, furnizor de software incorporabil in telefoane mobile, automobile, telecomenzi sau aparate foto. Compania sa, creata in anul 2000, a trecut din proprietatea Adecco, companie din top Fortune 500 si cea mai importanta companie de resurse umane din lume, in portofoliul Enea, companie suedeza ce furnizeaza atat solutii pentru companii de telecomunicatii, auto sau medicale, cat si software incorporabil (“embedded”). Tranzactia nu este importanta atat baneste, chiar daca suma implicata este de ordinul milioanelor de euro, cat pentru momentul pe care il stabileste in industria IT: s-a terminat cu pionieratul in software-ul romanesc.

    Aceasta nu inseamna ca o echipa de tineri programatori nu vor mai putea crea unul sau mai multe produse care sa tenteze o mare companie, asa cum au facut Bogdan Putinica, Lucian Butnaru sau Alexandru Costin, ci faptul ca piata si modul in care este si va fi privita industria software romaneasca s-au schimbat. Concret, softistii romani au acumulat, in ultimul deceniu si jumatate, un numar de varfuri, oameni, afaceri si produse care s-au vandut cu precadere in perioada 2005-2006; in prezent avem de-a face cu o rafinare, o maturizare a companiilor, a managerilor si chiar si a actionarilor.

    Greseala de care vorbeste Bogdan Putinica nu este de fapt o greseala si nu poate fi imputata nimanui: Adecco cauta, in urma cu doi ani, domenii noi de extindere, iar industria software era o tinta logica intr-o lume care nu stia inca de criza financiara sau de preturi exorbitante la materii prime. Asa ca elvetienii au cumparat IP Devel, dar au deschis si call-centere in Bulgaria sau help-desk-uri in Slovacia. Dupa doi ani, Bogdan Putinica spune ca IP Devel a ajuns la un anumit nivel de maturitate, care o face sa fie interesata de un partener tehnic in loc de unul care s-a comportat mai degraba ca un investitor strategic, pentru ca Adecco nu avut niciun fel de competenta in industria aplicatiilor software de tip “embedded” (incorporabile), desi detine o divizie de IT. Enea poate, in schimb, sa dezvolte IP Devel exact pe segmentul pe care se pricepe.

    “Pentru IP Devel a insemnat foarte mult, din toate punctele de vedere, sa faca parte dintr-o companie de talia Adecco, inclusa in topul Fortune 500. Pe de-o parte a fost o foarte mare provocare, iar pe de alta parte am primit un fel de MBA international gratis pentru noi”, spune Putinica. MBA, pentru ca elvetienii au intervenit, in perioada cand au avut IP Devel, in domeniile la care se pricepeau cel mai bine – management, administrarea afacerii, recrutare, resurse umane. Adecco nu a facut altceva decat sa maturizeze gandirea de business a softistului convertit la management care este Putinica. “Am invatat ce inseamna o companie cotata la trei burse de valori care sa aiba afaceri de zeci de milioane de euro. Un pas important de maturizare este si faptul ca ajungi sa cunosti foarte bine cifrele intr-o companie si realizezi ce ar insemna o fluctuatie de un procent in cifra de afaceri, spre exemplu”, explica el. Daca din punctul de vedere al businessului, IP Devel a avut beneficii din colaborarea cu Adecco, “exitul cred ca are sens din punct de vedere financiar si pentru ei”, adauga directorul executiv al IP Devel.

    Din cele 3,2 milioane de euro, 76% vor merge catre Adecco, restul revenind actionarului Bogdan Putinica. Exista insa o clauza de performanta prin care se specifica faptul ca pe o perioada de aproape patru ani, in functie de anumite obiective financiare, de crestere si de profitabilitate, actionarii vor incasa o a doua transa similara cu cea de acum. Daca rezultatele financiare depasesc asteptarile, exista sansa ca aceasta suma sa fie chiar mai mare.

    Tranzactia a fost consfintita pe 18 aprilie, contractul fiind semnat cu Johan Wall, presedintele si directorul executiv al Enea, si cu Hakan Gustavson, directorul financiar al companiei suedeze, iar finalizarea efectiva (plata si transferul de proprietate) va avea loc la jumatatea lunii mai. In ierarhia Enea, lui Wall si lui Gustavson ii urmeaza directorul de operatiuni – Per Akerberg si apoi Gregory Singh, vicepresedintele diviziei de servicii a Enea si cel in fata caruia va raspunde direct Bogdan Putinica.

    “Am decis sa achizitionam IP Devel din mai multe motive. Primul este decizia noastra de a ne extinde in Europa, in conditiile in care Enea nu detine operatiuni legate de servicii in aceasta zona. Practic, ne construim businessul in Europa pornind de la IP Devel”, a declarat pentru BUSINESS Magazin Gregory Singh. Enea detine birouri in mai multe tari europene, Germania, Franta si Marea Britanie fiind numai cateva exemple, dar aceste birouri sunt orientate in principal pe segmentul de vanzari, pe cand dezvoltarea de aplicatii software si servicii s-a petrecut partial in Marea Britanie, dar in principal in Suedia si in SUA, in filiala din California.