Cazul Portugaliei a respectat la virgula scenariile grec si
irlandez, cu oficialii de frunte ai tarii negand vehement cu lunile
ca ar avea nevoie de vreun cent de imprumut, pentru ca subit sa
anunte spasiti ca au redactat deja cererea oficiala; tot ca in
cazurile precedente, au si aparut incurajarile optimiste din randul
oficialilor europeni ca salvarea Portugaliei (cu 75 de miliarde de
euro, probabil) va opri, nu-i asa, efectul de contagiune si
presiunea pietelor asupra altor state cu potential de risc. Si,
pentru ca similitudinile nu se opresc aici, cei vizati sa vina la
rand – in cazul de fata Spania – au dat prompt asigurari ca au luat
deja masurile de austeritate necesare ca nu cumva sa aiba nevoie de
imprumuturi externe pentru a-si rambursa datoriile scadente.
Dupa cum se vede, in Uniunea Europeana se contureaza deja un
mecanism de actiune coordonata, insa nu in directia dorita de
liderii europeni. Acestia au in minte o cu totul alta schema de
functionare pe care au incercat sa o expuna in concluziile
summitului din 24-25 martie, sub forma, in principal, a pactului
Euro Plus, la care si Romania a aderat. In principiu, dorinta
Germaniei de a vedea o uniune fiscala care sa o dubleze pe cea
monetara a inceput sa prinda contur, desi nu in varianta cazona,
incluzand si o armonizare a impozitelor, pe care cancelarul Angela
Merkel o prezentase initial colegilor din zona euro in urma cu doua
luni.
Clubul celor 23 de membri ai Euro Plus (cei 17 membri ai zonei
euro plus membrii simpatizanti Bulgaria, Romania, Polonia,
Lituania, Letonia si Danemarca) va fi, se spera, mai mult decat un
nou prilej de reuniuni oficiale separate de grupul mare al celor
27. In primavara anului viitor cei 23 (pe parcurs li s-ar putea
adauga teoretic si Cehia, Ungaria, Suedia si Marea Britanie, care
au refuzat invitatia initiala) se vor intalni pentru a trage
primele concluzii legate de cum au reusit sa respecte fiecare
criteriile de convergenta stabilite de Euro Plus, speranta
cvasiunanima fiind ca respectarea acestora va putea evita noi
Grecii, Irlande sau Portugalii.
Marile capitole ale noului Pact sunt competitivitatea pietei
muncii, sustenabilitatea fiscala si investitiile in cercetare,
educatie si infrastructura, dar parametrii in care acestea trebuie
dezvoltate au fost lasati la latitudinea statelor membre. Chiar si
asa, perspectiva supervizarii de la Bruxelles a unor domenii care
pana acum erau de competenta exclusiva a statelor, cum sunt piata
muncii, sistemul de pensii sau finantele publice, a dat frisoane
euroscepticilor.
Aproape de noi, Ungaria, care mai conduce pentru trei luni
clubul UE, a refuzat sa adere la Euro Plus, pretextand prin
premierul Viktor Orban ca nu vrea sa primeasca in plic o decizie de
anulare a taxelor suplimentare impuse bancilor si pe marile
corporatii din energie si telecom. Temerile premierului au fost
contrazise si de ministrul sau de externe, Janos Martonyi, dar si
de opt experti economici ai tarii, care i-au cerut public sa
citeasca mai bine documentul si sa puna mana sa-l semneze, pentru
ca Bruxellesul nu va umbla deocamdata la impozitele nationale. Prin
Euro Plus se incearca uniformizarea modului cum se calculeaza baza
de impozitare in fiecare tara, dar de uniformizarea impozitelor nu
a fost inca vorba si nici nu prea poate fi, dat fiind decalajul de
competitivitate pe care unele state incearca sa-l recupereze fiscal
cu impozite atractive (cota unica de 10% in Bulgaria, 16% in
Romania etc.).
Problema Euro Plus este ca apare intr-o Europa macinata de
austeritate fiscala si bugetara sustinuta agresiv de Germania,
liderul economic al Uniunii. Austeritatea nu poate duce rapid la
cresterea competitivitatii, pentru ca nu stimuleaza economia, ci
doar o fereste de ceea ce nu-si poate permite, adica de deficite si
datorii prea mari.
Se creeaza astfel un cerc vicios care poate fi mai bine observat
in cazul statelor cu probleme certificate deja – Grecia, Irlanda,
mai nou si Portugalia: imprumuturile acordate pentru a echilibra
balanta bugetara au venit la pachet cu masuri de austeritate (pe
care initial parlamentul portughez le-a refuzat, ducand la demisia
cabinetului Jose Socrates) care au tras in jos economia si au facut
imposibila respectarea parametrilor initiali ai acordului. Asa este
cazul cu Grecia, care si-a renegociat dobanda si maturitatea
creditului (desi expertii spun ca va fi nevoie de o restructurare
serioasa), cu Irlanda (care deocamdata nu a obtinut conditii mai
bune, desi le-a cerut) si probabil asa va fi si cu Portugalia, in
cazul careia acordul ar urma sa contina doar obiective pe termen
scurt, intrucat alegerile legislative din 5 iunie pot schimba
culoarea politica a guvernului.
