BusinessMagazin

Blog

  • Asigurare pentru prostia managerului

    Asigurarea pentru greselile managerilor ramane deocamdata pentru piata romaneasca o pasare rara si deloc ieftina. Din acest an insa, legea o impune ca obligatorie, cel putin pentru anumite structuri de conducere.

    Indiferent de domeniul de activitate sau de dimensiune, multe din companiile romanesti (sau chiar directorii lor) trebuie sa-si bugeteze din acest an o noua cheltuiala: asigurarea managerilor.

     

    Exista doua motive pentru care, alaturi de clientii deja traditionali, si companiile mai mici vor incepe sa bata anul acesta la usa firmelor de profil pentru a-si asigura afacerea de erorile conducerii, explica Mihai Lucanu, financial lines, casualty & marine manager la AIG Romania, cel mai mare furnizor de pe piata locala pentru astfel de polite. Pe de o parte, spune el, responsabilitatile directorilor de companii cresc (si riscul de a gresi e mai mare in hatisul pietei europene) si, pe de o alta, pentru anumite companii, chiar legea o impune. Mai precis, legea societatilor comerciale (cu modificarile adoptate in decembrie 2006) obliga toti administratorii societatilor pe actiuni sa aiba o asigurare pentru raspundere profesionala. Polite pe care, pana acum, doar multinationalele si cateva companii locale mari le incheiau de buna voie, in principal din cauza costurilor mari si, sustin asiguratorii, „pentru ca multi nu inteleg la ce riscuri se supun“.

     

    In ce consta o asemenea polita? In mare, asigurarea pentru raspunderea manageriala (directors & officers liability sau D&O, pe scurt) este o polita cumparata de companii pentru persoanele din conducere si acopera pierderile cauzate de acestia firmei sau tertilor ca urmare a unor erori de management. „Nu acopera insa si actiunile rau intentionate“, puncteaza Ovidiu Demetrescu, managing director al companiei de brokeraj in asigurari London Brokers, adaugand ca „exista asigurari si pentru asa ceva (fraude interne – n.red.)“. Compania pe care o conduce are in prezent „peste zece polite D&O incheiate“, spune Demetrescu, dintre care majoritatea sunt semnate cu companii de mari dimensiuni. Explicatia e, de altfel, destul de evidenta, in conditiile in care costurile unei asemenea polite nu sunt deloc mici.

     

    Un calcul universal e destul de greu de facut, pentru ca in ecuatie intra multe variabile (dimensiunea companiei, limita de asigurare ceruta, numarul persoanelor asigurate, experienta profesionala), insa „pentru o companie obisnuita si o limita de raspundere in jur de un milion de dolari, prima e intre 5.000 si 20.000 de dolari“, estimeaza Lucanu. La fel de adevarat, exista si clienti care cer mai mult si platesc pe masura: un milion de dolari pe cont, pentru limite de asigurare de zeci de milioane de dolari. AIG vinde astfel de polite pe piata romaneasca de zece ani, insa cererea a inceput sa creasca mai sustinut in urma cu sase-sapte ani. In prezent, compania are in portofoliu cateva zeci de astfel de polite, insa volumul primelor brute subscrise trece de un milion de dolari, potrivit lui Lucanu.

     

    Polite de acest fel se pot incheia, spun brokerii din domeniu, la orice companie de asigurari romaneasca, „desi in unele cazuri sunt mai mult hibrizi decat D&O pure“, adauga Ovidiu Demetrescu. Cu titlu de exemplu, el enumera pe lista companiilor care au in oferta polite de raspundere manageriala firme precum Omniasig, Allianz Tiriac sau Generali Asigurari. Dar „un client serios de D&O e aur curat pentru orice companie de asigurari“, puncteaza Gheorghe Grad, director general al companiei de brokeraj SRBA, „si nici una nu isi permite sa ignore potentialul acestei piete“. Exista, pe de alta parte, si situatii in care brokerii locali incheie, pentru clientii romani, politele direct la companii din strainatate, mai ales in cazul cerintelor mai  sofisticate. Pe piata locala, obligativitatea impusa prin legea societatilor comerciale pentru incheierea unei astfel de polite creeaza asteptari cumva contradictorii. Desi aproape la unison reprezentantii companiilor de profil spun ca se asteapta la o crestere a cererii, tot ei semnaleaza cateva neclaritati in lege, ce pot schimba total datele problemei. Neclaritati care, pentru asiguratori, tin in loc un business potential de milioane de euro, iar pentru companiile obligate sa cumpere asemenea asigurari se pot traduce in bani aruncati pe fereastra.

     

    In primul rand, semnaleaza directorul departamentului asigurari de raspundere civila de la Allianz Tiriac, Ioana Baniceru, legea romaneasca cere managerului sa incheie o astfel de asigurare si nu companiei. In practica internationala, companiile sunt cele care cumpara, in genere pentru toate structurile de management, o polita unitara – pentru ca in cazul unei daune, managementul raspunde unitar. Motiv pentru care politele vor fi in continuare vandute ca pe pietele internationale, adica doar companiilor. O alta hiba a legii pe care o acuza asiguratorii tine de faptul ca nu exista nici limite minime de raspundere impuse si nici sanctiuni pentru cei ce nu au o astfel de polita. Ar fi important, sustine Karina Rosu, CEO al brokerului de asigurare Aon Romania, ca limitele de raspundere cumparate sa fie suficient de mari, iar companiile sa nu incheie aceasta asigurare doar pentru a respecta prevederea legala, cumparand limite mici, de ordinul miilor sau al zecilor de mii de euro – „pentru ca daca o considera doar o obligatie si nu o necesitate reala, raman si cu banii dati pe prima si, in cazul unei daune, sunt si neacoperiti de asigurare“.

     

    Desi compania pe care o conduce are in portofoliu „pana in zece clienti, in principal din domeniul utilitatilor, al energiei si al institutiilor financiare“, Karina Rosu spune ca se asteapta ca numarul lor sa creasca. Si ea, asemenea celorlalti reprezentanti ai companiilor de profil, spune ca e imposibil de facut o estimare de cost generala. Da insa cateva exemple. Pentru un client din domeniul serviciilor financiare pentru care Aon a incheiat acest tip de asigurare, prima a evoluat in ultimii zece ani (pentru o limita de circa 1.000.000 de euro) de la 10.000 de euro pe an la circa 25.000 de euro, in conditiile in care reteaua clientului respectiv s-a extins de la trei sucursale la peste 70. In acest interval s-au inregistrat si pe piata internationala specifica fluctuatii puternice, in sensul cresterii primelor de asigurare, ca urmare a fraudelor consemnate la mari companii din SUA (Enron, Worldcom), subliniaza insa Rosu. Pentru companii din domeniul utilitatilor, pentru limite de 5.000.000 de euro, au fost cotate prime de asigurare anuale intre 35.000 de euro si 45.000 de euro. Acest tip de asigurare poate fi considerat ca facand parte din pachetul de beneficii oferite de o companie directorilor sai, deoarece le ofera acestora protectia necesara, afirma Karina Rosu.

     

    Ioana Baniceru de la Allianz Tiriac semnaleaza o alta situatie neclara creata din cauza ambiguitatilor din lege. Practic, spune ea, o astfel de asigurare nu se poate incheia, conform practicii internationale, pentru companii cu o vechime mai mica de trei ani, pentru ca in evaluare intra si istoricul financiar al asiguratului. Pe de alta parte, insa, sustine ea, „Registrul Comertului nu mai vrea sa infiinteze nici o firma care nu are asigurare de genul asta“, iar o parte dintre banci au inceput deja sa o solicite in dosarele de credit – cerinta care, in multe cazuri, chiar nu poate fi indeplinita.

     

    Alaturi de toate aceste neclaritati, lipsa unor sanctiuni specifice pentru neindeplinirea cerintelor din lege este un alt motiv ce-i face pe asiguratori sa spuna ca legea „mai mult te indeamna decat te obliga sa ai o astfel de polita“. Indemn care insa a inceput deja sa faca telefoanele sa sune la asiguratori.

  • Vine vacanta

    Pentru operatorii din turism a inceput vacanta de vara. Mai precis, au inceput contractarile pentru vacanta de vara, ceea ce inseamna ca principalele decizii de vanzare s-au luat. Noutati?

     

    Cea mai mare dorinta a lui Alin Burcea, directorul turoperatorului Paralela 45, era sa duca din acest an mai multi turisti peste Ocean. Asta dupa ce a dus, in fiecare an, cateva grupuri – din ce in ce mai multe, desi vizele au fost tot timpul un motiv sa renunte. „America este un teren necunoscut pentru romani. As dori sa incep cu New Yorkul, care este un brand turistic foarte apreciat si care ar prinde foarte bine pe piata romaneasca.“ Burcea s-a gandit, practic, la mai multe variante, cea mai buna fiind inchirierea unui avion charter care sa duca turistii pana la Barcelona si a altuia care sa ii transporte peste Ocean. Principala problema este ca ambasada americana nu accepta deocamdata acordarea unui numar mare de vize (peste 100 o data). „Asta inseamna ca si in acest an vor merge cate 20-40 de turisti pe luna in America si poate de la anul ni se va accepta ate-rizarea cu un avion plin cu romani“, spune Burcea, care se bazeaza pe faptul ca, la un an dupa aderare, Ungaria sau Polonia au primit vize turistice fara limita.

     

    Pana atunci, Burcea a imbunatatit par-teneriatul cu Austrian Airlines si duce grupuri de turisti de 25 sau 50 de persoane din trei in trei saptamani la Sankt Petersburg. „Avem cumparat, tot in regim charter, locuri in curse Austrian si facem excursii Moscova-Sankt Petersburg sau doar Sankt Petersburg, dupa cerere.“

     

    Cererea, desi satisfacatoare, nu se compara cu cea pentru insulele spaniole sau grecesti, asa ca principala preocupare a turoperatorilor este sa aiba locuri pentru absolut toti turistii care ar vrea sa mearga.

     

    Asadar, cele mai importante noutati ale turoperatorilor sunt acoperirea mult mai buna a intregii tari cu zboruri charter catre destinatii „verificate“ de vacanta (mai precis destinatii precum Turcia sau Grecia, care au dovedit in ultimii ani ca se vand foarte bine din Bucuresti) si zboruri charter noi (ca Santorini, Ibiza, dar si Republica Dominicana si Sankt Petersburg in parteneriate). 

     

    „Am inclus Santorini in oferta de chartere, deoarece s-a cerut ani la rand, dar, fiind o insula putin mai scumpa decat celelalte grecesti, am crezut ca nu va merge; cu toate acestea, deocamdata avem semnale foarte bune, desi nu am lansat inca oferta comerciala“, spune Cristina Irimia, director de marketing al agentiei J’Info Tours, care va organiza pentru acest an in premiera cursa charter catre insula vulcanica greceasca, dupa ce a vandut in ultimii ani peste 400 de pachete turistice pentru aceasta insula (cu transfer cu ferryboat-ul din Creta, catre care avea cursa charter).

     

    Tot la capitolul „cerere mare, deci facem charter“ se inscrie si Paralela 45, cu zborul catre Ibiza, pe care il va incepe din prima saptamana a lunii iunie. „Ibiza este foarte ceruta de tineri (pe segmentul 18-30 ani) si ar fi pacat sa nu oferim o varianta mai ieftina“, spune Burcea. In anii trecuti, turistii care voiau neaparat Ibiza cu charter zburau cu o cursa pana in Barcelona sau Mallorca si de acolo se transferau, cu un alt avion sau cu vaporul, pana la Ibiza.

     

    Cresterea numarului de curse charter (de la 70 anul trecut la aproape 100 anul acesta) se bazeaza pe diversificarea punctelor de plecare; daca in anii trecuti plecau curse charter doar din Bucuresti, Timisoara si Cluj, anul acesta vor zbura si de la Iasi, Bacau, Brasov si Targu-Mures. „Iasiul era complet izolat din punct de vedere turistic“, afirma Alin Burcea, care va avea prima cursa charter din Iasi catre Antalya in aceasta vara. Directorul Paralela 45 a programat o cursa pe saptamana din Iasi si spera la un grad de ocupare de 80% chiar din primul an, mai ales datorita faptului ca pregateste acum deschiderea unei agentii la Iasi, care sa se ocupe de vanzare. Targu-Mures a intrat din acest an pe harta charterelor datorita venirii in oras a companiei Wizz Air, care a inceput sa zboare de acolo catre Budapesta anul trecut si din acest an catre Barcelona. 

     

    O tentativa inca nedusa la capat este organizarea, din Oradea, a unui charter catre litoralul bulgaresc. Posibilitatea este analizata de agentia de turism Jade din Timisoara, impreuna cu o serie de agentii partenere din zona. „Litoralul bulgaresc este vizitat predominant de turisti din sudul tarii si, avand cerere, credem ca va avea succes“, spun reprezentantii Jade Turism. Peste 100.000 de turisti romani sunt asteptati in aceasta vara in Bulgaria, numarul fiind o estimare a agentiilor de turism. Toate zborurile charter programate pentru la vara ar putea transporta aproape 150.000 de turisti si, la o ocupare medie de 75% si un tarif mediu de 400 de euro pe sejur, ar putea aduce agentiilor venituri pe toata durata verii peste 36 de milioane de euro. Agentiile spera insa ca si pretul mediu pe sejur va creste in acest an, de la 400 la 500 de euro. Mai precis, de la trei stele (cea mai ceruta categorie) la patru.

  • Contabilitate de vara

    Desi au aparut si vor mai aparea, pana la sfarsitul contractarilor, multe noutati, cele mai multe chartere se vor organiza spre Grecia (20), Spania (15) si Turcia (14).


    NOUTATI. Deocamdata, Ibiza si Santorini sunt destinatiile noi anuntate, dar se pregatesc, cu sanse mari de reusita, Menorca, Croatia si un charter catre Bulgaria, organizat din nordul tarii.

     

    PROVINCIE. In acest an vor pleca aproximativ 22 de chartere pe saptamana din Timisoara, Cluj, Bacau, Iasi si Sibiu.

     

    CONFIRMARI. Destinatiile operate anul trecut in premiera cu charter (Tenerife si Cipru) au adus peste 4.000 de turisti, asa ca din acest an numarul charterelor spre acestea va creste (la patru curse pentru Tenerife si doua pentru Cipru).

  • Rocada mare la Romtelecom

    Americanul James Hubley a scos compania din situatia financiara periculoasa si a orientat-o spre noi tipuri de servicii. Noul manager grec al Romtelecom trebuie acum sa o aduca mai aproape de Grecia, oferind servicii la pachet cu celelalte ramuri ale companiei-mama. Dar lucrurile nu sunt atat de simple.

     

    Acum mai mult de un an, dupa ce grupul de telecomunicatii OTE, actionarul principal al Romtelecom, achizitiona Cosmorom, primele declaratii oficiale ale proaspat intitulatei Cosmote aminteau de avantajul pe care il ofera existenta Romtelecom. Si pe buna dreptate, Romtelecom ar fi putut fi unul din elementele care sa sustina declicul spre o crestere rapida a bazei de clienti a unui operator mobil ramas mult in urma concurentei. Dar pana acum, o strategie concreta cu oferte comune ale celor doi operatori de telecomunicatii detinuti de OTE s-a lasat asteptata, fara a putea spune ca nu exista disponibilitate din partea Cosmote.

     

    La instalarea pe postul de CEO al Romtelecom in 2003, Hubley venea recomandat de redresarea unei alte companii aflate in dificultate, cea a Cesky Telecom. „Dupa patru ani era momentul sa facem switch-ul, schimbarea este o parte din viata“, spunea la conferinta de presa de saptamana trecuta Panagis Vourloumis, directorul general al OTE Grecia, venit sa anunte public schimbarea directorului. In cei aproape patru ani, Hubley a redus nivelul datoriilor Romtelecom de la 750 de milioane de euro la doar 150 de milioane, avand astfel suficiente lichiditati pentru a pregati noi investitii in modernizarea retelei. Astazi Romtelecom, cea mai mare investitie straina a OTE, aduce grupului 15% din venituri si aproximativ aceeasi valoare din profiturile nete. Totusi, doar anul trecut, in jur de 1 milion de abonati la telefonia fixa, in continuare sursa principala de venituri a Romtelecom, au renuntat la serviciile companiei. Explicatiile tin de cresterea concurentei pe acest segment, cu oferte de pachete de mai multe mii de minute gratuite, dar si de contextul industriei, care peste tot in lume pierde abonati la serviciile fixe.

     

    Pe de alta parte insa, tot sub Hubley a avut loc procesul de diversificare a ofertei, Romtelecom devenind un concurent periculos pentru furnizorii de Internet in banda larga cu oferta de ADSL. Iar faptul ca platforma de televiziune digitala Dolce a atras 60.000 de clienti de la lansarea din ultima parte a anului trecut confirma ca aceasta este directia de urmat. Planurile Romtelecom de pana acum prevad reducerea ponderii serviciilor traditionale in totalul veniturilor, de la 77% la sfarsitul lui 2006, la 45% peste trei ani. Pe lan-ga toate acestea, anul trecut, 100 mil. euro au plecat de la Romtelecom sub forma de dividende catre actionarii, OTE si statul roman.

     

    Dar nu doar acestea erau asteptarile grupului care incearca acum sa faca o sursa de profituri si din operatorul de telefonie mobila Cosmote. „Am considerat ca, odata ajuns la nivelul la care este acum Romtelecom, avem nevoie de cineva care sa stie mai bine sa integreze compania in cadrul grupului, cooperarea intre diversele companii din cadrul lui si, inca mai important, catre convergenta produselor de telefonie fixa si mobila“, spunea saptamana trecuta Vourloumis.

     

    Schimbarea directorului a fost cel mai probabil un „gentlemen’s agreement“ despre care nu se vor mai auzi declaratii din partea companiilor. Oficial, plecarea este prin acordul partilor, iar Hubley se intoarce in Statele Unite, „la familie si la motocicleta care ma asteapta acolo“, dupa cum a raspuns fostul director intrebarii unui jurnalist.

     

    Yorgos Ioannidis (57 de ani), directorul general al Romtelecom incepand cu 1 februarie, pare intr-adevar o persoana potrivita pentru indeplinirea noilor planuri fixate la Atena. Vine de pe pozitia de director executiv tehnic al Cosmote Grecia, unde a lucrat alaturi de aproape toti actualii directori ai Cosmote Romania si este membru al consiliului de administratie al Romtelecom din iulie 2006. Nascut in Istanbul, si-a petrecut aproape intreaga cariera in cadrul OTE, cu o pauza de sase ani la filiala Vodafone din Grecia.

     

    Daca Panagis Vourloumis nu face un secret din misiunea noului manager, respectiv stoparea migratiei clientilor de telefonie fixa, atragerea cat mai multor clienti companii si apropierea de Cosmote, Ioannidis a punctat totusi problemele pe care le va avea de depasit aceasta apropiere: aspectele regulatorii, cererea pietei si modul de stabilire a pretului pentru ofertele comune. ANRC spune ca o politica de pachete comune fix-mobil, respectiv Romtelecom-Cosmote, nu ar fi oprita ab initio de legile romanesti. Singura conditie este totusi ca fiecare dintre companii sa-si pastreze disponibilitatea de a oferi aceiasi termeni de parteneriat pentru orice alta companie concurenta interesata.

     

    Iar alianta celor doua companii va trebui sa nu trezeasca atentia celor de la Consiliul Concurentei, care ar putea analiza daca va exista in viitor un abuz de pozitie dominanta. Pana acum, Cosmote (Cosmorom) are dosarul „curat“ si nu a fost vreodata obiectul unei investigatii din partea institutiei. Romtelecom a fost amendata in 2002 cu 405 mld.  lei vechi (13 mil. euro) si este, alaturi de Orange si Vodafone, subiectul unei inves-tigatii declansate anul trecut la cererea unui operator alternativ de telefonie fixa. La prima vedere, o relatie mai apropiata intre Romtelecom si Cosmote nu ar avea de ce sa fie condamnata de Consiliu. „In principiu, operatiunile dintre agentii economici parti ale aceluiasi grup nu intra sub incidenta legislatiei in domeniul concurentei“, a raspuns pentru BUSINESS Magazin Simona Barbu, purtator de cuvant al Consiliul Concurentei.

     

    O alta directie amintita de noua conducere a fost cea referitoare la dezvoltarea unor servicii pe baza tehnologiei Wimax, o solutie mobila de acces la Internet in banda larga. „Ne intereseaza Wimax si vom face toate eforturile posibile pentru a primi o astfel de licenta. E o varianta complementara pentru zonele in care ADSL nu poate ajunge“, a spus noul CEO, Yorgos Ioannidis. Cel mai probabil anul acesta va fi organizata o licitatie IGCTI pentru atribuirea licentelor Wimax. Directorul IGCTI, Catalin Marinescu, spunea recent ca este sigur ca 2007 va fi anul in care vor fi atribuite aceste licente, dupa ce se va clarifica si situatia spectrului de frecvente folosit – „si poate va aparea primul operator de Wimax tot in acest an“.

     

    Alte intrebari se nasc natural dupa ce Panagis Vourloumis a declarat ca alegerea echipei de management face parte din fisa postului noului director. In ultimul timp alti doi directori din top management au parasit compania: Pieter Baker, directorul comercial si Dan Pazara, corporate affairs manager, plecat la Petrom.

     

    In fine, interesant va fi de urmarit ce se va intampla la Romtelecom in actualul context international. Statul grec, proprietarul a 38% din grupul OTE, a anuntat ca ar vrea sa vanda 20% din actiuni unui mare grup de telecomunicatii din vestul Europei. Mai multe voci in presa internationala spun ca acel grup ar putea fi chiar Vodafone. Daca zvonurile se vor dovedi adevarate, situatia ar putea deveni extrem de incurcata in Romania, unde Vodafone ar detine, chiar si partial si indirect, doi operatori de telefonie mobila si cel mai mare operator de telefonie fixa.

  • Plecati de pe fix

    De la un an la altul, numarul abonatilor la Romtelecom s-a redus, ca efect al concurentei puternice din partea serviciilor de telefonie mobila.

     

    An

    Nr. de linii (mil.)

    2003

    4,33

    2004

    4,32

    2005

    3,95

    2006

    3,77

     

     

  • Poluatorii se dau cu parfum de integrare

    Aderarea ar trebui sa se simta in aer: de la 1 ianuarie, 68 de companii poluatoare au fost inchise. Altora, mai norocoase, UE le-a acceptat perioade de tranzitie, unora chiar pana in 2016, pentru a se conforma la standardele comunitare de mediu.

     

    Desi avem un «renume» mai degraba negativ, trebuie sa stiti ca viata in acest oras se traieste «mai repede» ca-n Romania.“ Asa suna prezentarea orasului Copsa Mica pe site-ul oficial al Primariei. Daca ideea de viata traita mai repede poate trimite la un simt aparte al umorului negru, imediat mai jos ne lamurim ca de fapt e vorba de o speranta: „SC Sometra SA a pri-mit autorizatie integrata de mediu, insotita de un plan de actiuni a caror aplicare presupune reducerea emisiilor in aer, apa sau sol sub nivelul maxim admis“.

     

    Speranta respectiva nu e deloc retorica, ci priveste insasi supravietuirea economica a zonei. Orasul n-ar fi capatat statutul de cel mai poluat din Europa daca n-ar fi avut nenorocul ca langa el sa fie fabrica de prelucrare a metalelor grele Sometra. Fabrica a intrat din 1998 in proprietatea concernului gre-cesc Mytilineos Holdings, unul dintre cele mai mari grupuri de pe piata europeana a metalurgiei neferoase si a energiei, insa faima de mare poluator a Sometra nu s-a schimbat cu nimic de la privatizare incoace. Specialistii de mediu vorbesc de 14 zone intens poluate din Romania, printre care Zlatna, Baia Mare, Oradea, Hunedoara, Bacau sau Galati, iar costurile investitiilor de mediu necesare pentru eliminarea poluarii in aceste zone sunt estimate la aproape 30 de miliarde de euro. Dar prima in top ramane tot Copsa Mica.

     

    „Este un rau necesar, cu care ne-am nascut: face bine pe de-o parte, dar aduce probleme de sanatate pe de alta parte“, spune primarul Tudor Daniel Mihalache, intrebat de BUSINESS Magazin despre Sometra. Probleme de sanatate e putin spus: speranta de viata in oras este cu noua ani mai scurta decat media pe tara. Sometra este principala „exportatoare“ de pacienti intoxicati cu plumb din Romania. Anul trecut trei sferturi din cei 184 de sibieni care s-au imbolnavit la locul de munca au fost diagnosticati cu saturnism cronic, boala ce apare dupa un timp indelungat de munca in mediu intoxicat cu metale grele. Cifra asaza judetul Sibiu pe primul loc in tara la numarul imbolnavirilor de acest gen.

     

    „Suntem cu ochii pe ei. O comisie analizeaza in prezent situatia de acolo pe ultimii trei ani. Vrem date actuale despre starea de sanatate a populatiei din zona“, sustine Ioan Manitiu, directorul Autoritatii de Sanatate Publica Sibiu, organism care monitorizeaza situatia medicala a celor 1.108 angajati de la Sometra. Aerul irespirabil afecteaza si copiii: cei mai mici dintre copsaneni au intarziere in dezvoltarea intelectuala, probleme de inaltime si greutate, plus un grad ridicat de anemie, arata studiile ASP Sibiu. Fumul negru al fabricii de metale neferoase (plumb, cadmiu, zinc) nu iarta nici sute de animale, care mor in fiecare an, din cauza pulberilor de metale grele din aer, sau hectarele intregi de pamant care sunt compromise din punct de vedere agricol.

     

    La toate acestea se adauga si dezinteresul investitorilor fata de zona. „Orice investitor care are de gand sa inceapa o afacere aici face repede cale intoarsa din cauza poluarii. Prin simplul fapt ca exista, Sometra opreste evolutia orasului“, admite primarul din Copsa Mica. Este vorba insa de un cerc vicios: inchiderea combinatului nu este solutia problemelor din zona, de vreme ce 30% din bugetul local, respectiv 600.000 de lei (170.000 de euro), reprezinta numai contributia Sometra. „Ar trebui sa incercam sa ne castigam independenta fata de Sometra. Dar e dificil. In urma cu trei ani, cotizatia combinatului era jumatate din bugetul orasului, adica aproximativ 120.000 de euro“, explica Tudor Mihalache.

     

    Cu o cifra de 115 milioane de lei (32 de milioane de euro) si o productie anuala de 80.000 de tone de metal, Sometra e un contribuabil deloc neglijabil inclusiv fata de bugetul statului, daca e sa ne gandim numai la amenzile platite in fiecare an. Inspectorii Garzii de Mediu Sibiu au amendat Sometra cu 430.000 de lei (120.000 de euro), in ultimii patru ani, din cauza depasirii concentratiilor maxime admise de noxe. Anul trecut contravaloarea amenzilor pentru poluare a ajuns la 222.000 de lei (64.000 de euro), pentru ca a depasit de 53 de ori valorile maxime admise.

     

    Numai ca, dupa opt ani de la privatizare, Sometra a obtinut, la jumatatea anului trecut, autorizatia integrata de mediu, insotita de un plan de conformare. Acum situatia este clara: ori se fac investitii pentru protectia mediului, ori se inchide fabrica. Mai exact, conform perioadelor de tranzitie acceptate de UE, holdingul Mytilineos are la dispozitie cinci ani, pana in 2012, ca sa se conformeze normelor europene de mediu. Valoarea investitiilor cuprinse in plan este de circa 19 milioane de euro, in care intra si proiectele mai urgente, pentru probleme care nu intra sub incidenta perioadei de tranzitie de dupa aderarea la UE. „Perioada de tranzitie se refera la activitatile de productie desfasurate, nu si la depozitarea deseurilor“, spune Dumitru Ungureanu, directorul executiv al Agentiei Regionale pentru Protectia Mediului  Sibiu.

     

    Bune de plata sunt si combinatele chimice, rafinariile sau sectoarele de productie si prelucrare a metalelor, a cimentului si a medicamentelor. In evidentele Agentiei Nationale pentru Protectia Mediului (ANPM) sunt, in total, 636 de instalatii poluante in toata tara. De luat in seama este insa mai degraba suma necesara alinierii tuturor acestor instalatii la normele de mediu ale UE, care se ridica la 29,3 miliarde de euro, decat numarul acestor poluatori. Pentru majoritatea societatilor care intra sub incidenta Directivei UE privind Prevenirea si Controlul Integrat al Poluarii (IPPC), termenul limita de obtinere a autorizatiei integrate de mediu a fost sfarsitul lui 2006. ANPM a pus lacat, de la 1 ianuarie, unui numar de 68 dintre poluatorii care nu au facut investitiile pentru modernizarea instalatiilor. Pe lista neagra figureaza companii precum Avicola Constanta, Aro Campulung, Minvest Deva, Carom Onesti din judetul Bacau, Metalurgica sau ITAL Trust Racovita, ambele din judetul Sibiu.

     

    Pentru unele dintre companiile poluatoare insa, UE a acordat perioade de tranzitie intre un an si opt ani, care le permit sa functioneze in continuare. La scara intregii tari, un numar de 195 de instalatii beneficiaza de perioada de tranzitie. Toti poluatorii trebuie sa obtina insa pana la 30 octombrie 2007, termen-limita fixat de UE, autorizatia de mediu (documentul fara de care nicio companie poluatoare nu poate functiona dupa aderarea la Uniune). „Autorizatia este ca un permis de conducere. Orice cod al circulatiei rutiere spune cum sa conduci si o masina care are avarii. La fel se intampla si cu aceste instalatii – pot sa functioneze, dar in conditii de avarie“, explica Ioan Gherhes, presedintele ANPM.

     

    Compania Romplumb Baia Mare, unde actionar majoritar este Ministerul Economiei si Comertului (MEC), are timp sa faca investitiile de mediu (estimate la 7,7 milioane de euro) pana in 2010. „S-au investit deja 3,2 milioane de euro pentru tehnologii la standarde europene. Anul acesta investitiile alocate pentru conformare ajung la aproximativ 2,5 milioane de euro“, precizeaza Vasile Uta, director general la Romplumb.

     

    Cel mai mare investitor in siderurgie si metalurgie din Romania, Mittal Steel, nu lipseste nici el de pe lista marilor poluatori. Dar in primii ani dupa privatizarea din 2001, Mittal Steel Galati, spre exemplu, a investit in programe de protectie a mediului (tehnologii, imbunatatiri ale capacitatilor de productie existente si echipamente noi) 41,4 milioane de dolari (31,8 milioane de  euro), adica peste 60% din investitiile de mediu pe care compania trebuie sa le faca intr-o perioada de 10 ani, conform contractului de privatizare. „Respectam intru totul investitiile asumate. Programul de protectie a mediului este in derulare, unele lucrari sunt deja contractate, iar altele sunt in faza de negociere“, precizeaza Hans Ludwig Rosenstock, chief operating officer (COO) la Mittal Steel Galati. In Romania, Mittal Steel are fabrici la Galati, Roman, Iasi si Hunedoara.

     

    Un alt mare poluator, compania Petrotel LukOil, va trebui sa-si modernizeze instalatiile pana in 2014. Iar Petrom trebuie sa se alinieze cerintelor UE referitoare la mediu pana in 2010. „Peste 50 de milioane de euro au fost cheltuiti deja  pentru implementarea de masuri de mediu in 2006“, a declarat pentru BUSINESS Magazin John Balmer, Director Corporate HSEQ din cadrul Petrom. De cheltuieli suplimentare nu vor scapa nici CET-urile aflate in administrarea MEC si a Ministerului Administratiei si Internelor. E vorba de 174 de termocentrale (instalatii mari de ardere), care trebuie sa reduca drastic poluarea. Cel mai mult costa tehnologia pentru instalatiile de desulfurare. Pentru fiecare instalatie mare de ardere, cu o putere termica nominala instalata de 1.000 MW, cheltuielile ajung la circa 40-50 de milioane de euro. Indeplinirea conditiilor de mediu este obligatorie si pentru export, o activitate altminteri inaccesibila pentru orice termocentrala ce nu se conformeaza normelor europene.

     

    Si Complexul Energetic Turceni, cel mai mare producator de electricitate din tara, a avut de ales intre a plati amenzi ori a face investitii – programul pana in 2017 insemnand peste jumatate de miliard de euro. Compania a obtinut anul trecut autorizatia integrata de mediu, valabila pana in ianuarie 2013. „Facem investitii estimate la circa 550 de milioane de euro. Modernizarile vizeaza, printre altele, instalatiile de desulfurare, reducerea emisiilor de praf, schimbarea tehnologiei de depozitare a zgurii si cenusii“, afirma Dumitru Ilinca, directorul general al Complexului Energetic Turceni. Cum activitatea miniera din carierele de la Turceni a „starpit“ 1.300 de hectare de teren, investitiile realizate deja au urmarit sa readuca in circuitul economic  200 de hectare. „Anul acesta modernizam separatorul de pacura si continuam ecologizarea terenurilor afectate de activitatea miniera – 35 de hectare de teren silvic pana la sfarsitul lui 2007 si 105 hectare de teren agricol pana  la sfarsitul lui 2008“, promite Dumitru Ilinca.

     

    Si programele de investitii intocmite la nivelul unitatilor Termoelectrica au masuri pentru reducerea emisiilor in aer de oxizi de sulf, oxizi de azot si pulberi, precum si pentru reducerea poluarii apelor si solului. Valoarea totala a investitiilor estimate ca necesare pana in 2013 este de 920 de milioane de euro, din care 75% reprezinta investitiile pentru reducerea emisiilor poluante in aer.

     

    Una peste alta, dupa un prim moment de bilant la 1 ianuarie, urmatorul va fi la 30 octombrie 2007. Daca verificarile ulterioare ale Comisiei Europene gasesc companiile romanesti in neconcordanta cu standardele europene de mediu, incep sa curga penalitatile. „Nerespectarea masurilor de modernizare inseamna inchiderea firmei, fara nicio discutie. Termenele scadente nu sunt negociabile“, ameninta presedintele ANPM. Ministrul mediului, Sulfina Barbu, dadea exemplul Poloniei, care in primul an dupa aderare s-a trezit ca trebuie sa plateasca 300.000 de euro pe zi pentru neconformarea cu standardele UE.

  • Pretul poluarii

    Costurile totale pentru implementarea intregului acquis de mediu ajung la 29,3 miliarde de euro pentru perioada 2004-2018:

    • 5,4 miliarde de euro de la bugetul de stat (18,4%)
    • 9,9 miliarde de euro din fondurile comunitare (33,8%)
    • 7,8 miliarde de euro de la agentii economici (28,6%)
    • 6,2 miliarde de euro din alte surse (Fondul pentru mediu, proiecte institutionale – altele decat cele din fonduri comunitare), imprumuturi externe, surse extrabugetare, proiecte de parteneriat public-privat (21,2%)

  • Cum se impart costurile de mediu

    Cea mai mare parte din costurile pentru adoptarea normelor de mediu vor fi distribuite pentru imbunatatirea calitatii apei.

    • 19,08 miliarde de euro (65,1%) pentru calitatea apei
    • 5,26 miliarde de euro (17,95%) pentru controlul poluarii industriale
    • 3,82 miliarde de euro (13,04%) pentru managementul deseurilor 
    • 1,05 miliarde de euro (3,58%) pentru calitatea aerului
    • 0,09 miliarde de euro (0,33%) pentru alte sectoare

  • Nota de plata

    Garda Nationala de Mediu a controlat, anul trecut, de 2.405 ori cele peste 600 de mari companii poluante.

     

    AMENZI Marii poluatori au platit 46,2 mil. lei (13,6 mil. euro) in contul a 272 de amenzi primite de la Garda de Mediu. In total insa, comisarii de mediu au dat 7.528 de amenzi in valoare totala de 61,7 mil. lei (18,2 mil. euro), 2.350 de avertismente si au inchis 139 de firme.

     

    IN TOP Cu amenda maxima, de 100.000  de lei, au fost taxate Romgaz Medias – sucursala Ploiesti, Petrom – Schela Arad, UTA  Arad, Slag Processing Service –  Halda de zgura Buituri si Autonova Satu Mare.

  • STRATEGIE: Cum se vede piata de dupa un miliard de dolari venituri

    Cea mai mare firma de distributie de pe piata romaneasca a depasit anul trecut pragul psihologic de un miliard de dolari venituri. Este adevarat, cu tot cu TVA. Despre profit insa, conducerea Interbrands nu spune nimic. Cel putin deocamdata.

     

    La finalul lui martie, TIR-urile de marfa care intra si pleaca de la depozitul din Capitala al Interbrands Marketing & Distribution nu vor mai intra in Bucuresti: Depozitul se muta intr-un spatiu inchiriat din parcul Cefin, in apropierea autostrazii Bucuresti-Pitesti. „Vom castiga o capacitate mai mare de depozitare“, declara pentru BUSINESS Magazin Rand Sherif, directorul general al Interbrands.

     

    Rationamentul pe care il expune e simplu: in depozitele Cefin, un proiect greenfield, se pot depozita (pe aceeasi suprafata) pe verticala cinci paleti, fata de trei in spatiul in care mai functioneaza acum. Iar pana la sfarsitul anului in curs se vor muta la Cefin si birourile companiei, spune Sherif, care afirma ca nu a fost facuta pana acum o estimare a costurilor totale pentru mutare. In afara de cresterea capacitatii de depozitare, mutarea are insa si ratiuni de alta natura: in virtutea normelor europene referitoare la calitatea aerului, platformele industriale (unitati de productie si depozite) trebuie mutate in afara oraselor in maxim trei ani de la data aderarii Romaniei la UE. Din acest motiv, in ultimii ani mai multe unitati de productie au migrat catre marginile Capitalei.

     

    Ce se va intampla cu spatiul pe care isi desfasoara acum activitatea compania, situat la o distanta de numai cateva minute de Piata Unirii din Bucuresti? Sherif spune ca cele peste trei hectare din Soseaua Viilor sunt proprietatea unei alte firme din grupul Sarkis, din care face parte si Interbrands, si ca nu stie ce urmeaza sa se intample cu locul. Totusi, pentru terenul respectiv au venit pana in acest moment mai multe oferte de proiecte rezidentiale. „Pretul terenului este de peste 15 milioane de euro“, estimeaza Adrian Crivii, directorul general al firmei de evaluari Darian.

     

    Grupul Sarkis, cu afaceri in distributie si agricultura in Romania, Bulgaria, Mongolia, Liban, Cipru, Libia, mai detine un teren in Bucuresti, unde Interbrands si-ar fi putut construi propriul depozit, in loc sa achite chirie. „Dar varianta pe care am ales-o ne da mai multa libertate de miscare: daca peste cativa ani vom avea nevoie mai mult spatiu decat estimam acum, putem sa ne mutam din nou“, explica managerul companiei. In restul tarii, compania are 23 de centre de distributie, din care patru se vor muta la randul lor in urmatoarele sase luni, iar alte doua pana la sfarsitul anului.

     

    Dincolo de mutare, compania mai are o serie de proiecte pentru anul in curs. Dupa un an 2006 in care veniturile, cu TVA cu tot, au depasit miliardul de dolari (1,1 miliarde de dolari – 885 de milioane de euro), compania doreste sa se concentreze acum mai mult pe marjele operationale. „Prin mainile noastre trec foarte multi bani, dar este vorba de fapt despre valoarea bunurilor pe care le intermediem; mare parte din sume sunt de fapt banii statului – TVA si accize“, spune Sherif, care nu a dorit sa faca publica nicio cifra referitoare la profit.

     

    Interbrands a incheiat anul trecut cu o crestere estimata a cifrei de afaceri de 28% in termeni reali, avand vanzari nete (fara TVA) de peste 950 de milioane de dolari (peste 730 de milioane de euro). Cel mai mare impact asupra afacerii a fost dat de cresterea vanzarilor British American Tobacco (BAT), care este cel mai mare client (ca valoare) al Interbrands. In 2005, vanzarile BAT (410 milioane de euro) au insemnat aproape 70% din totalul cifrei de afaceri a Interbrands (608 milioane de euro), conform datelor de la Ministerul Finantelor. Asa se justifica de fapt si distanta mare dintre Interbrands si alte firme de distributie: in 2006, vanzarile companiei au fost de peste patru ori mai mari decat ale Top Brands, a doua firma de distributie de pe piata romaneasca in functie de valoarea vanzarilor. Dar, desi Top Brands este si el distribuitor de tigarete, pentru marcile din portofoliul Philip Morris, nu se ocupa de aceste produse decat in zece din cele 41 de judete ale tarii. Interbrands, in schimb, este singurul distribuitor pentru BAT.

     

    Un alt proiect este cel de a consolida afacerea pe segmentul noilor parteneri pe care compania i-a cooptat in cursul anului trecut. La inceputul lui 2006 firma avea sase clienti – BAT, Procter & Gamble, Orkla Foods, Nestlé (divizia de hrana pentru animale si produsele pentru farmacii), Gillette si Kotanyi. Pana la sfarsitul aceluiasi an, portofoliul s-a marit si cu produsele companiilor Rockstar (bauturi energizante), Braun (divizia de epilatoare a Gillette), Gallina Blanca (supe deshidratate si baze de mancaruri), Pambac (paste fainoase), Vodafone (cartele preplatite).

     

    Dar noile parteneriate nu s-au tradus in cifre consistente in cursul anului trecut, iar „roadele le vom vedea abia anul acesta“. Cel putin din acest motiv, tinta declarata pentru cresterea cifrei de afaceri pentru anul in curs – peste 10%, la circa 800 de milioane de euro – are o conotatie modesta. Mai ales daca luam in calcul si evolutiile din ultimii doi ani, in care compania a realizat o crestere in termeni reali de 28% (in 2006) si respectiv 37,8% (in 2005). Iar majorarea numarului de parteneri nu este o prioritate pentru anul in curs. „Poate o sa mai alegem unul sau doi parteneri, dar nu mai mult“, spune el.

     

    Un obiectiv pe termen mai lung – de cativa ani – se refera la cresterea numarului de clienti. Daca Interbrands ajunge acum, saptamanal, la 35.000 de clienti, directorul companiei este de parere ca „pe piata este loc suficient pentru a dubla numarul acestora, cel putin in cazul celor ce vand detergenti si tigari“. Aceasta este si una din principalele directii de crestere pe care le-a ales compania, iar cresterea competitivitatii de pe piata, sustine Sherif, nu-i afecteaza dintr-un motiv simplu: Interbrands detine exclusivitate pentru produsele pe care le are in oferta. Asa ca firma nu are concurenta directa, ci mai degraba companiile ale caror produse le distribuie.

     

    Sherif nu se asteapta la schimbari dramatice nici in ce priveste numarul distribuitorilor, nici in ordinea companiilor din top. Insa, cu siguranta, trebuie sa tina pasul cu alt tip de schimbari. Un exemplu este chiar sistemul de creditare a furnizorilor: in 1995, cand inflatia facea ravagii, „era un mare risc sa acorzi un credit de 30 de zile unui client“. Insa acum, cand media de creditare este de 12 zile, sunt cazuri (farmaciile, spre exemplu) in care termenul de incasare a banilor pentru marfa livrata depaseste frecvent o saptamana. Compania practica insa un sistem de discounturi pentru platile in numerar, iar cazul discountului este numai un exemplu pentru cat de rapid se schimba peisajul distributiei. Si chiar daca Interbrands sustine ca nu se simte amenintata de concurenta, tot trebuie sa gaseasca variante prin care sa-si creasca eficienta afacerii. Desi Rand Sherif nu a dorit sa faca estimari referitoare la eventualul profit pentru anul trecut, datele de la Ministerul Finantelor arata ca in 2005, anul in care compania a avut cea mai mare crestere a cifrei de afaceri (peste 38%), a fost si momentul cand Interbrands a intrat pe pierderi (2,19 mil. euro), fata de 2004, cand a avut un profit net de 0,15 milioane de euro. Si cu siguranta ca profitul este mai interesant pentru actionari decat pragul de venituri de un miliard – fie in dolari sau in euro.